Pretenţii. Sentința nr. 3840/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3840/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 3840/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr. 3840
Ședința publică de la 14 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. S.
Grefier N. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții R. M. și R. M. N. și pe pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamanta personal, lipsă fiind reclamantul și pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care.
Reclamanta având cuvântul învederează că este de acord cu concluziile raportului de expertiză și nu are alte probe spre a-dovedi pretențiile.
Instanța ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Reclamanta având cuvântul solicită admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei si la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față,
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 28.04.2015 și înregistrată sub nr._, reclamanții R. M. și R. M. N., domiciliați în Călărași, ., județul Călărași în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București, ., ., înregistrată la ORC București sub nr. J_ având CUI_ cu obligarea acesteia la plata sumei de 5140 CHF la cursul BNR din ziua plății, la care se adaugă dobânda legală de la data plății sumelor si până la data efectivă a returnării acestora.
În motivare, reclamanții arată că întrei ei si pârâtă a fost încheiată convenția de credit_/25.04.2008 prin intermediul căreia ei au împrumutat o sumă în moneda CHF, asumându-și obligația returnării sale într-un număr de ani.
Au mai arătat că în cadrul convenției de credit, banca a introdus anumite clauze abuzive, care contraveneau dispozițiilor legale, iar această situație a fost confirmată în mod definitiv prin sentința civilă nr. 3309/25.11.1014 de către Judecătoria Călărași în dosarul nr._ . Întrucât instanța a reținut că dispozițiile art. 5 lit. a) din convenția de credit, prin care ei erau obligați la plata comisionului de risc, erau unele care contraveneau dispozițiilor legale, sens în care a dispus anularea acestei clauze, apreciază că de la data pronunțării hotărârii s-a născut dreptul lor de a solicita returnarea sumelor achitate.
Mai arată că dispozițiile art. 992 cod civil și art. 1341-1344 Noul Cod Civil reglementează instituția plății nedatorate, iar situația raportului juridic dintre cele două părți întrunește condițiile reglementate de legiuitor. Ei în calitate de solvens, a efectuat o prestație ce a avut semnificația operației juridice a unei plăți.
Datoria vizată, deși a existat inițial a dispărut cu efect retroactiv ca urmare a sentinței civile nr. 3309/25.11.2014, prin care clauzele contractuale au fost desființate prin aplicarea sancțiunii nulității absolute. Legea nu impune condiția erorii solvensului, acesta având dreptul de a solicita restituirea prestației, în caz contrar eludându-se efectele nulității absolute. Ei au achitat către pârâtă, în total suma de 5140 CHF.
Reclamanții au mai arătat că în perioada 26.05._10 cu achitat cu titlu de comision de risc suma de 3450 CHF. Întrucât în anul 2010, comisionul de risc a fost redenumit comision de administrare, au achitat cu titlu de comision de administrare în perioada 27.09._13 suma de 1690 CHF.
Pentru aceste considerente, dând efect obligației de restituire ce incubă pârâtei, apreciind că aceasta a fost de rea credință solicită să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5140 CHF.
Cu privire la dobânda legală, arată că atâta timp cât ei au fost privați de dreptul de a se folosi de aceste sume, se impune obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale, calculate de la data plății fiecărei sume și până la data restituirii sumei de bani astfel cum aceste dispoziții sunt reglementate de OG nr. 13/2011, iar anterior anului 2011 de către OG 9/2000. Întrucât nu cunoaște momentul în care pârâta va restitui suma plătită nedatorat, urmează ca în dispozitivul hotărârii să fie obligați la plata dobânzi legale, iar ulterior ei prin intermediul unui executor judecătoresc să calculeze aceste sume.
Apreciază că prezenta cerere de chemare în judecată este scutită de la plata taxei de timbru judiciar; că este cert că au fost niște consumatori prejudiciați – cât timp printr-o hotărâre pronunțată ,de către o instanță de judecată, s-a statuat ca o anumita clauza era abuzivă, iar din prisma acestei situații denota ca scutirea de la plata taxei de timbru a acestei acțiuni .
În drept, reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 992 Cod civil. Și art. 1341-1344 Noul cod civil.
În dovedire, reclamanții a solicitat administrarea probei cu înscrisuri ( filele 6-18 ) și expertiză contabilă.
În termen legal pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: În susținerea cererii reclamanții au considerat că, datoria anulării clauzei contractuale ce permitea perceperea comisionului risc/administrare prin sentința civilă nr. 3309/25.11.2014 a Judecătoriei Călărași s-a născut dreptul lor de a solicita restituirea sumelor încasate de către pârâta.
Față de pretențiile invocate de reclamanții înțelege să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune și în situația în care instanța de judecată nu o va găsi întemeiată, solicită ca argumentele expuse să fie reținute ca apărăi de fond.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune ( art. 2517 Noul Cod Civil și art 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă).
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat restituirea sumei de 5140CHF, aferent perioadei 26.05._13. Având în vedere momentul formulării cererii de chemare în judecata (2015) considerăm că sumele solicitate sunt prescrise, prin raportare la dispozițiile art. 2517 Noul Cod civil și art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dispoziții congruente ce prevăd un termen de 3 ani prescripția drepturilor de creanță.
În susținerea dreptului de restituire reclamanții au arătat că dreptul lor de restituire deriva din constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale. Apreciem că reclamanții confundă imprescriptibilitatea acțiunii în constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale cu prescriptibilitatea acțiunii în pretenții. Astfel, chiar dacă acțiunea privind constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale este imprescriptibilă, acțiunea privind restituirea prestațiilor este prescriptibilă în termenul general de 3 ani.
Dreptul de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare este un drept patrimonial.
In privința acestui drept patrimonial se aplică în mod expres prevederile art 3 din Decretul nr. 167/1954.
Art. 1 din Decretul nr. 167/1954 indică în mod expres „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”.
Art. 7 din Decretul nr. 167/1954 indică în mod expres: „Prescripția începe să curgă de la data când se naste dreptul la acțiune „.
Temeiul juridic indicat de reclamanții în cererea lor este reprezentat de lege nr. 193/2000. Convenția de credit s-a încheiat în data de 16.05.2008.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă în data de 28.04.2015.
Din aceste două elemente și din motivarea faptică și juridică a cererii de chemare în judecată, rezultă că dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data de 26.05.2008.
Nimic nu a oprit reclamanții să promoveze cererea de chemare în judecată în termenul legal de trei ani de la semnarea contractului de credit în vederea recuperării sumelor pretinse achitate abuziv.
Este adevărat ca acțiunea prin care se solicită a se constata caracterul presupus abuziv a clauzelor contractuale este imprescriptibilă, dar trebuie făcută diferența între capetele de cerere privind nulitatea și capetele de cerere privind dreptul de a solicita restituirea sumelor pretinse încasate ilegal.
Capetelor de cerere privind dreptul de a solicita restituirea sumelor pretins încasate ilegal li se aplică prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1954, întrucât dreptul de a solicita restituirea sumelor pretins încasate ilegal este prescriptibil.
Faptul că au rămas în pasivitate atâta timp nu poate atrage decât aplicarea sancțiunii prescripției extinctive prin intervenirea acestei forme de prescripție.
Pentru toate aceste considerente, pârâta a solicitat să se admită excepția prescripției extinctive a dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare de la data de 26.05.2008 și până la data de 28.04.2012.
2.Pe fondul cauzei, pârâta a învederat următoarele:
La data formulării cererii de chemare în judecată în fața Judecătoriei Călărași reclamanții au solicitat și restituirea sumei reprezentând comisionul de risc/administrare, ulterior la data de 5.11.2014, reclamanții au renunțat la capătul de cerere prin care solicitau restituirea sumei achitată cu titlu de comision de risc/administrare.
În temeiul voinței reclamanților, în temeiul principiului disponibilității, Judecătoria Călărași a soluționat cauza într-o anumită modalitate, modalitate care ar fi fost diferită dacă reclamanții ar fi ridicat pretenții supuse incidentei prescripției.
In consecință, apreciază că reclamanții nu pot solicita, pe calea unei alte acțiuni, pretentii asupra cărora au înțeles în acțiunea anterioară să nu ridice obiecțiuni. Dreptul la acțiune și accesul la justiție sunt principii fundamentale ce guvernează procesul civil, dar ele trebuie exercitate cu bună credință si, mai ales, cu responsabilitatea, „răzgândirile” ulterioare ale reclamanților neputând fi considerate exercitări firești ale actului de justiție.
Cât privește solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale la suma plătită ca si comision de risc solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat pentru următoarele motive: pretențiile reclamanților au fost indicate în modul general ca reprezentând „dobânda legală”. Apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile OG 13/2011, pretențiile reclamanților neputându-se înscrie nici în noțiunea de „dobânda renumeratoare” și nici în cea de „dobânda penalizatoare”, astfel cum se menționează în cuprinsul OG 13/2011.
Potrivit art. 1 alin 2 din OG nr. 13/2011, dobânda remuneratorie reprezintă „dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară îndeplinirii termenului scadenței”. Acest text se coroborează cu dispozițiile art. 1 care face vorbire de libertatea părților de a stabili în convenții rata dobânzii pentru un împrumut sau pentru restituirea unei sume de bani. În consecință, dobânda remuneratorie poate fi stabilită numai pe cale convențională, reprezentând un echivalent al beneficiului de care a fost lipsit creditorul pe perioada cat debitorul a folosit suma de bani și se calculează numai pentru perioada anterioară scadenței.
Dobânda penalizatoare este definită de art. 1 alin 3 ca fiind „dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației la scadență” prin urmare calculul acestei dobânzi se realizează după data scadenței. În speță de față la acest moment nu există vreo neîndeplinire a unei obligații de plată din partea pârâtei. Aceste dobânzi nu se pot solicita decât data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, și numai în ipoteza în care pârâta nu și-ar fi îndeplini de bună voie obligația.
Anterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești creanța nu are caracter cert si, prin urmare, nici exigibil, nefiind cunoscut cuantumul exact, astfel încât debitorul (în cazul de față pârâta V.) nu poate să recurgă la plata benevolă. Creanța devine certă abia după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate, de la această dată se poate achita benevol obligația de plată de către pârâtă.
Pentru toate aceste aspecte solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 9, art. 12, art. 205, art. 430 și urm N.c.p. din Decretul 167/1958.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3309 din data de 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, s-a constatat caracterul abuziv al clauzei prev. la pct. 5 lit. a din condițiile speciale la convenția de credit nr._/25.04.2008 referitoare la comisionul de risc și al clauzei prev. la pct. 5.1 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/25.04.2008 în forma modificată prin actul adițional nr. 1 din 27.09.2010 referitoare la comisionul de administrare credit, convenții încheiate între reclamanții R. M. și R. M. N., în calitate de împrumutați, și pârâta ..A., în calitate de împrumutător. Instanța a constatat nulitatea absolută a clauzelor menționate.
În consecință, în prezenta cauză, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale percepută de aceasta cu titlu de comision de risc/administrare, la care să se adauge dobânda legală. Reclamanții au estimat respectiva sumă la 5140 lei.
La termenul din data de 13 iulie 2015, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de partea pârâtă, cu motivarea arătată în încheierea de respectivul termen (fila 49).
Pentru stabilirea exactă a sumei solicitate de reclamanți, în cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă. Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul G. V. V. (filele 79 – 84) s-a concluzionat că suma solicitată de reclamanți se ridică la valoarea de 3969,24 CHF (franci elvețieni).
Raportul de expertiză a fost comunicat tuturor părților spre a formula concluzii sau eventuale obiecțiuni. Niciuna dintre părți nu și-a exprimat dezacordul cu privire la concluzia expertului.
Așa fiind, judecătoria va admite în parte cererea formulată de reclamanții R. M. și R. M. în contradictoriu cu pârâta ..A. și va obliga pârâta la restituirea către reclamanți a sumei percepute cu titlu de comision de risc/administrare, în cuantum de 3969,24 CHF (franci elvețieni), sumă care va fi plătită în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății.
Instanța apreciază că solicitarea reclamanților referitoare la dobânda legală aferentă sumei sus-menționate este întemeiată întrucât, la data declanșării prezentei acțiuni, 28.04.2015, banca a fost pusă în întârziere, conform dispozițiilor art. 1522 alin. (5) C. civ., și s-a opus admiterii cererii. Prin urmare, instanța va obliga pârâta să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumei de 3969,24 CHF (franci elvețieni), calculată începând cu data depunerii cererii, 28.04.2015, până la data efectuării plății, sumă care va fi plătită în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății. Pentru aceleași considerente, judecătoria va obliga pârâta să plătească reclamanților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul expertului, plătit cu chitanța nr._/1 din data de 22.09.2015 emisă de CEC Bank – fila 56).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții R. M. și R. M. N. domiciliați în Călărași, ., județul Călărași în contradictoriu cu pârâta ..A. cu sediul în București, ., ., înregistrată la ORC București sub nr. J_ având CUI_.
Obligă pârâta la restituirea către reclamanți a sumei percepute cu titlu de comision de risc/administrare, în cuantum de 3969,24 CHF (franci elvețieni), sumă care va fi plătită în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății.
Obligă pârâta să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumei de 3969,24 CHF (franci elvețieni), calculată începând cu data depunerii cererii, 28.04.2015, până la data efectuării plății, sumă care va fi plătită în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății.
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. S. O. V. N.
Red. S.O.
Dact. VN
5ex/ 14.01. 2016
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 3852/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
