Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3438/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3438/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 3438/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3438/2015
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. O. A.
Grefier E. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta C. A. G. în contradictoriu cu pârâtul M. I. A., având ca obiect modificare program vizită minor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ,ce face parte integrantă din prezenta sentință ,când instanța având nevoie de timp pentru a delibera în cauză a amânat pronunțarea la data de 10.11.2015 ,și în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea introdusă la această Judecătorie la data de 30 martie 2015 reclamanta C. A. G., CNP_, domiciliată în . .. 375, Jud Călărași ,cu sediul procesual ales la Cabinet avocat D. M. L. cu sediul în Călărași . 9 Jud Călărași, a chemat în judecată pe pârâtul M. I. A., CNP_, domiciliat în Călărași, ., .,., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea programului de vizită ce a fost stabilit prin sentința civilă nr 3381/28.11.2013 a Judecătoriei Călărași; reclamanta propunând ca legătura pârâtului cu minora să se facă după următorul program: în prima și a treia sâmbătă din lună de la ora 16,00 la ora 19,00 ; două zile în vacanța de Paști și o săptămână în vacanța de vară.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin sentința civilă nr 1210 din 30.03.2011 a Judecătoriei Călărași s-a pronunțat divorțul stabilindu-se locuința minorei M. Brianna Sophia Hrisanta la aceasta pârâtul urmând să fie obligat la plata unei pensii de întreținere; că ulterior prin sentința civilă nr 3381/28.11.2013 a Judecătoriei Călărași, instanța luând act de acordul părților a dispus ca legăturile personale ale pârâtului cu minora rezultată din căsătorie să se desfășoare după următorul program: în primul și al treilea sfârșit de săptămână de vineri ora 16 până duminică ora 18,00, o săptămână în vacanța de iarnă, 2 săptămâni în vacanța de vară, în anii impari de ziua de naștere a minorei în a doua zi de C. și în prima zi de Paști, iar în cei pari în prima zi de C. și a doua zi de P..
Mai arată reclamanta că a respectat întocmai dispozițiile susmenționatei sentințe, însă a constatat că de fiecare dată copilul era înapoiat cu hăinuțele murdare, obosită, flămândă, că era hrănită numai cu dulciuri și că de igiena corporală a acesteia nu se ocupa nimeni; că din discuțiile cu minora a înțeles că pârâtul locuiește împreună cu concubina și fiul acesteia într-un apartament în care concubina desfășoară activități comerciale ce includ cosmetică și înfrumusețare corporală.
De asemenea reclamanta a arătat că minora a fost nevoită la un moment dat să urmeze un tratament medical fiind răcită, că deși a atenționat pârâtul în acest sens acesta nu a administrat tratamentul prescris situație în care starea de sănătate s-a agravat fiind necesară internarea copilului în spital.
În opinia reclamantei raportat la vârsta fragedă a minorei este necesar ca mamă să aloce mai mult timp creșterii și educării copilului și că în interesul minorei este ca aceasta să petreacă cât mai puțin timp cu tatăl.
Concluzionând reclamanta opiniază că este în interesul minorei ca aceasta să mențină legăturile personale cu pârâtul după următorul program: în prima și a treia sâmbătă din lună de la ora 16,00 la ora 19,00 ; două zile în vacanța de Paști și o săptămână în vacanța de vară.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispoz art.397 art.400 alin.1, art. 496 alin 5 cod civil.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori, anchetă socială, expertizarea psihologică a minorei.
S-a depus copia sentinței civile nr 3381/28.11.2013 prin care s-a încuviințat reclamantului să mențină legăturile persoane cu minora Brianna Sophia Hrisanta născută la data de 22.12.2010, copia sentinței civile 2010/2011 a Judecătoriei Călărași, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți și stabilirea locuinței domiciliului minorei la reclamantă.
În cauză pârâtul M. I. A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, motivele invocate de aceasta sunt nereale și că incontestabil este în interesul minorei să aibă legături personale cu tatăl său care oricum în opinia sa sunt limitate; că între acesta și copil există o relație deosebită, că de cele mai multe ori copilul refuză să se reîntoarcă la mamă și că la domiciliul său copilul beneficiază de toate condițiile concubina acestuia ocupându-se în mod temeinic de prepararea celor mai sănătoase mâncăruri pentru copil și că dulciurile sunt preparate în casă cu încrediente sănătoase fiind consumate doar ca desert.
Mai arată pârâtul că reclamanta în mod permanent obstrucționează relația cu minora, permițându-i vizitarea doar în cadrul programului .
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 205 și urm cod civil iar la probe a solicitat acte, martori anchetă psihosocială.
Reclamanta a mai depus o caracterizare emisă de educatoarea grupei din care face parte minora în cadrul Școlii Helicon, din care reiese că cea care se preocupă efectiv în educația minorei, în comunicarea cu educatoarele și care participă la evenimentele de la grădiniță este mama minorei și că pârâtul a încercat odată să ia copilul fără știrea reclamantei motiv pentru care tatăl a avut o reacție nepotrivită față de cadrele didactice.
Martora audiată la cererea reclamantei a arătat că întâlnindu-se odată cu copilul care era însoțit de tată a observat că era neîngrijit, murdar și flămând și că atunci când se întâlnea cu copilul și discuta cu acesta copilul îi relata că îl iubește mai mult pe tată deoarece când este la acesta doarme când vrea, își face unghiile, mănâncă când vrea, se joacă când vrea, că s-a întâmplat odată ca pârâtul să ia copilul și nu-l mai înapoieze la ora stabilită în hotărâre, situație în care speriată reclamanta s-a adresat poliției; că tot din discuțiile cu minora martora ar fi aflat că pârâtul îi cere acesteia să nu spună nimic din ceea ce vede acasă la acesta amenințând-o că în caz contrar o va bate pe reclamantă și mama acesteia și că tot de la copil a aflat că concubina pârâtului lucrează la domiciliu fiind coafeză și manichiuristă; că aceste discuții le-a purtat cu copilul doar în două rânduri când s-a întâlnit cu acesta.
Din declarația martorului audiat la propunerea pârâtului reiese că în realitate reclamanta este nemulțumită de faptul că minora este adusă în locuința în care pârâtul locuiește cu concubina sa ; că minora la domiciliul tatălui are un program organizat se bucură de atenția acestuia și a concubinei și că timpul petrecut cui tatăl este chiar foarte scurt ; că tatăl face cadouri copilului, și că minora este foarte atașată de tată, că în domiciliul în care este copilul adus nu există deschis atelier de coafură, că hrana pentru copil este gătită în casă este sănătoasă,și că atunci când minora are probleme de sănătate tatăl se îngrijește de aceasta administrându-i tratamentul medical așa cum i-a fost prescris.
Minora a fost examinată psihologic de către un expert psiholog care a concluzionat că ambii părinți au abilități parentale că tatăl se remarcă prin tendințe de emotivitate, manifestate printr-o reacție mai sentimentală și activă; nu prezintă atitudini abuzive asupra minorei, și că în interesul superior al minorului este ca părinții să-și încurajeze copilul fără emită judecăți de valoare dar să și îmbine autoritatea cu căldura emoțională ; că pentru securizarea emoțională a minorei este important ca părinții să nu rămână în termeni ostili între ei și să existe o relație pe bază de comunicare și susținere reciprocă în interesul minorei.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 401 cod civil și dispozițiile Leg 272/2004 reține în fapt următoarele:limitarea dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul de a avea relații personale cu acesta se poate realiza numai în condițiile art. 16 alin 1 din leg.272/2004, în cazul în care există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului cu respectarea art. 34 alin 2 din Leg.272/2004.
Părțile sunt părinții minorei M. B. Sophia Hrisanta născută la 22.12.2010, care prin sentința civilă nr 1210/31.03.2011 a Judecătoriei Călărași a fost încredințată spre creștere și educare reclamantei luându-se act de acordul părților.
Martorul audiat la cererea reclamantei a relatat aspecte nerelevante percepute indirect din discuția cu minora în vârstă de 5 ani .
Din ansamblu probator rezultă cu certitudine faptul că între părți există o stare conflictuală neînțelegerile vizând pe de o parte programul de vizită iar pe de altă parte implicarea concubinei pârâtului în viața minorei atunci când aceasta este luată de tată la domiciliul acestuia.
Rezultă de asemenea că motivele invocate în cuprinsul cererii principale nu se confirmă și nici nu sunt dovedite și acestea nu constituie prin ele însăși un temei care să justifice restrângerea programului de vizitare.
Oricum din perspectiva programului de vizitare interesează raporturile dintre tată și minoră iar nu relația dintre părinți și partenera de viață a pârâtului. În raport de obiectul cauzei se impune a verifica în principal relația existentă între tată și copilul minor pentru a determina dacă asigurarea interesului minorei impune restrângerea sau menținerea programului de vizită.
Reclamanta nu a făcut dovada neglijenței crase invocate în cererea de chemare în judecată respectiv nici actele și nici martorii nu au atestat vreun incident care să fi vătămat sau cel puțin periclitat integritatea fizică a minorei, căzături, lovituri, înțepături, arsuri, sau alte asemenea accidente care se pot întâmpla unui copil de vârsta minorei părților în lipsa unei supravegheri adecvate .
În raport de aceste considerente instanța concluzionează că motivele arătate în cererea principală nu sunt confirmate prin probele administrate și nu justifică restrângerea programului de vizitare; varianta propusă de reclamantă fiind de altfel total inadecvată și contrară interesului superior al copilului de a beneficia de afecțiunea și implicare ambilor părinți în procesul de creștere și educare.
Având în vedere și dispoz. art. 403 cod civil instanța mai reține că în raport de vârsta minorei și nivelul de dezvoltare fizică și psihică a acesteia nu poate fi reținută o astfel de modificare esențială care să justifice la acest moment o reformare a programului de vizitare stabilit prin sentința civilă 3381/28.11.2013 a Judecătoriei Călărași.
Programul stabilit prin această sentință este încă adecvat vârstei minorei fiind totodată apt să asigure prezența efectivă a tatălui în viața ei în mod constant astfel că nu se justifică restrângerea lui.
Prin urmare urmează a se respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. A. G.,, CNP_, domiciliată în . .. 375, Jud Călărași ,cu sediul procesual ales la Cabinet avocat D. M. L. cu sediul în Călărași . 9 Jud Călărași, împotriva pârâtului M. I. A., , CNP_, domiciliat în Călărași, ., .,ap.12 . ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul către reclamanta la plata sumei 500 lei,reprezentând 1/2 din onorariu de expertiză psihologică judiciară efectuată în cauză.
Cu apel în 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2015.
Președinte Grefier
Jud. A. N. O. A. E.
red. AN
Tehnored. AE
exp.6/azi.24.11.2015
| ← Filiaţie. Sentința nr. 1536/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3404/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
