Anulare act. Sentința nr. 615/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 615/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 184/203/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR. 615/2015
Ședința publică din 18.06.2015
Completul constituit din:
JUDECĂTOR G. I.
GREFIER A. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanta T. R.- ROSIA MONTANA, C., nr. 789D, J. A. în contradictoriu cu pârâtul L. M. F. - CIMPENI, MOTILOR, nr. 4, J. A., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat reclamanta asistată de avocat S. N. P. și pârâtul asistat de avocat S. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se depune la dosar o tranzacție încheiată de părți, care au fost asistate de avocat S. N. P. și S. A..
Părțile au solicitat să se ia act de tranzacția încheiată și să se pronunțe o hotărâre de expedient care să consfințească învoiala lor.
Constatând că tranzacția încheiată de reclamanta T. R.- și pârâtul L. M. F., a fost încheiată în forma prevăzută de lege și că nu există nici un impediment în a se lua act de către instanță, lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._, formulată de reclamanta T. R., domiciliată în comuna R. Montană, ., jud. A.,în contradictoriu cu pârâtul L. M. F., domiciliat în orașul Câmpeni, ., ., ., solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
Să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut autentificat cu încheierea nr. 1813 din data de 25.10.2010 de către B.N.P. T. A. R. din Câmpeni și să se dispună restabilirea situației anterioare;
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin contractul de împrumut autentificat cu încheierea nr. 1813 din data de 25.10.2010 de către B.N.P. T. A. R. din Câmpeni reclamanta a împrumutat suma de 2.000 lei de la pârât, cu obligația de a o restitui până la data de 01.12.2010, sub sancțiunea unor penalități de 10% pe zi de întârziere.
Reclamanta a restituit suma împrumutată până la data scadentă, însă fără a-i acorda o chitanță liberatorie de datorie de la pârât care era o persoană cunoscută în zonă drept „cămătar" si care de fapt urmărea executarea sa pentru o sumă cât mai mare.
De altfel a și apelat în anul 2012 la executorul judecătoresc Sapta F. din A. I. pentru a mă executa silit pentru suma împrumutată și penalitățile acumulate, cu toate că suma împrumutată i-a fost restituită pârâtului.
Chiar dacă a achitat deja mai mult decât dublul sumei împrumutate, în continuare pârâtul o amenință pentru a-i achita bani în baza acelei clauze penale (reclamanta având deja înființată de executorul Sapta F. și poprire pe salariu).
Cu toate acestea însă clauza penală inserată în actul dedus judecății este lovită de nulitate absolută, fiind sancționată atât de art. 1 din Legea nr. 313/1879, de art. 4 din Legea nr. 61/1931, cât si de art. 9 din OG nr. 9/2000.
În drept s-au invocat prevederile art. 192 și urm. din Cod procedură civilă, Legea nr. 313/1879, Legea nr. 61/1931, O.G. nr. 9/2000, art. 948, art. 966 din vechiul cod civil.
Pârâtul L. M. Fiorin, a formulat întâmpinare ( fila 15-17 de la dosar), care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească:
Admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul constatării nulității absolute doar a clauzei de la aliniatul 4 (patru) din cuprinsul actului juridic civil intitulat „Contract de împrumut", autentificat sub nr. 1813/25 octombrie 2010 de către BNP T. A. R., respectiv a clauzei convenite de către părțile contractante ca în caz de nerestituire a împrumutului până la data de 01 decembrie 2010 împrumutatul să plătească penalități de 10% din sumă pe zi;
Cu compensarea cheltuielilor de judecată, conform prevederilor art. 453 alin. (2) din noul Cod de Procedură Civilă. P. cererea de chemare în judecată reclamanta T. R. a solicitat constatarea nulității absolute a Contractului de împrumut autentificat sub nr. 1813/25 octombrie 2010 de către BNP T. A. R., în integralitatea sa, și în consecință repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui act.
În motivare se arată de către reclamantă că, în actul dedus judecății, este inserată o clauză penală lovită de nulitate absolută în baza prevederilor art. 1 din Legea nr. 313/1879, de art. 4 din Legea nr. 61/1931 cât și de art. 9 din OUG nr. 9/2000.
Este adevărat faptul că între părți s-a încheiat actul juridic civil intitulat „Contract de împrumut", autentificat sub nr. 1813/25 octombrie 2010 de către BNP T. A. R., prin care pârâtul, în calitate de împrumutător, a dat cu titlu de împrumut reclamantei suma de 2.000 lei. P. aceeași convenție împrumutatul s-a obligat să restituie suma de 2.000 lei până la data de 01 decembrie 2010. La alin. 4 din contract s-a convenit ca, în caz de neplată la termenul menționat, împrumutatul să achite penalități în cuantum de 10% din sumă pentru fiecare zi de întârziere.
Cum împrumutatul nu s-a conformat obligației de restituire asumate, în anul 2012 a fost demarată procedura de executare silită.
Potrivit definiției legale date de art. 1066 din vechiul C.civ. (în vigoare la data perfectării actului) "Clauza penală este aceea prin care o persoană spre a da asigurare pentru executarea unei obligații se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i".
Din modul de redactare al alin. 4 din contractul de împrumut autentificat sub nr. 1813/25 octombrie 2010 de către BNP T. A. R. rezultă că penalitatea de 10% pe zi reprezintă o clauză penală, adică o convenție accesorie prin care părțile contractului au determinat anticipat echivalentul prejudiciului suferit de împrumutător ca urmare a executării cu întârziere a obligației de către împrumutat.
P. Legea nr. 313 din 20 februarie 1879, ale cărei dispoziții erau în vigoare la data încheierii convenției (și constituționale potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 524 din 2 decembrie 1997),s-a prevăzut la art. 1 că este anulată clauza penală din contractele de împrumut sau prestațiuni în natură, precum și că "Judecătorul, în caz de împrumut va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută în art. 1589 din Codul civil, sau în caz de alte obligațiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil".
În raport de aceste prevederi legale apreciază, ca și reclamanta de altfel, că orice clauză penală convenită de părți în contractul de împrumut este lovită de nulitate absolută.
Faptul că o asemenea clauză a fost prevăzută în contractul încheiat între pârât și reclamantă se explică prin aceea că nici una din părți nu aveau cunoștințe juridice și nu erau în măsură să facă distincția dintre dobânzi moratorii pe de o parte și penalități/clauză penală pe de altă parte. În ceea ce îl privește pe pârât, până la primirea prezentei cereri de chemare în judecată, avea convingerea fermă că respectiva clauză se referă de fapt la dobânzi. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 2 ale Legii nr. 313/1879 rezultă clar faptul că interdicția stipulării clauzei penale în contractele de împrumut nu se referă la stabilirea prin convenție a dobânzilor moratorii, care pot fi prevăzute, cu condiția de a nu constitui însă o clauză penală deghizată și de a nu contraveni reglementărilor în vigoare din domeniul dobânzilor, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte De Casație Și Justiție prin Decizia nr. XI/24 octombrie 2005 dată în recurs în interesul legii, respectiv că ar contraveni legii clauza penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate, sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală sau dobânda legală, după caz.
Nu poate fi însă de acord cu solicitarea reclamantei de anulare a contractului de împrumut în integralitatea sa. Contractul de împrumut cu dobândă are un dublu obiect: lucrul împrumutat (capital) și dobânda. Nulitatea unei clauze dintr-un act juridic civil cu conținut complex (care are deci mai multe clauze și, implicit, mai multeefecte) îl constituie desființarea efectelor contractului numai în partea privitoare la clauza respectivă.
Cum în speță numai clauza penală este sancționată cu nulitatea absolută, efectul acestei nulități constă în desființarea raportului juridic civil născut din stipularea acestei clauze, fără a fi însă afectat si raportul juridic de împrumut legal încheiat.Întrucât apreciază acțiunea admisibilă numai în parte solicită compensarea cheltuielilor de judecată.
În drept s-au invocat prevederile art. 205 și urm. N.C.P.C. precum și celelalte norme expres indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamantă înscrisurile depuse odată cu acțiunea, iar în ceea ce-l privește pe pârât a luat act de faptul că acesta prin întâmpinarea depusă la fila 15 nu a solicitat probe.
La termenul de judecată din 18.06.2015, părțile au depus la dosar un înscris intitulat „Tranzacție” și au solicitat instanței să ia act de aceasta .
Analizând cererea părților de soluționare a cauzei prin consfințirea tranzacției/înțelegerii acestora, instanța reține următoarele:
Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, însă asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C. pr. civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea ca acesta să se învoiască cu partea adversă, pentru ca potrivit art. 438 C. pr. civ., să pună capăt litigiului, în tot sau în parte.
Instanța reține că litigiul în cauză face parte din categoria celor al căror obiect poate fi tranzacționat și că soluționarea sa prin tranzacție reprezintă voința ambelor părți, manifestată atât prin semnarea de către acestea a tranzacției la data de 18.06.2015 consemnată la aceeași dată, cât și prin solicitările formulate de către părți cu prilejul dezbaterilor .
Potrivit art 438 NCPC, părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor.
Potrivit art 439 NCPC tranzacția va fi încheiată în formă scrisă și va alcătui dispozitivul hotărârii.
Instanța, constatând că tranzacția încheiată de reclamanta T. R.- și pârâtul L. M. F., a fost încheiată în forma prevăzută de lege și că nu există nici un impediment în a se lua act de către instanță, de voința părților, va admite cererea acestora, va lua act de tranzacția încheiată în formă scrisă la data de 18.06.2015 și pe cale de consecință va constata nulitatea absolută a clauzei de la alin 4 din cuprinsul contractului de împrumut autentificat cu încheierea nr 1813/25.10.2010 de către BNP T. A. R. din Câmpeni, respectiv a clauzei convenite de către părțile contractante ca în caz de nerestituire a împrumutului până la data de 01.12.2010 împrumutatul să plătească penalități de 10% din sumă/zi.
Totodată, instanța va lua act că părțile nu mai au nici o pretenție una față de cealaltă și nici față de vreun membru al familiei lor derivând din contractele încheiate până la data prezentei tranzacții și că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art 438, 439 C. ia act de tranzacția încheiată în formă scrisă între reclamanta T. R.- ROSIA MONTANA, C., nr. 789D, J. A. și pârâtul L. M. F. - CIMPENI, MOTILOR, nr. 4, J. A. și în consecință:
Constată nulitatea absolută a clauzei de la alin 4 din cuprinsul contractului de împrumut autentificat cu încheierea nr 1813/25.10.2010 de către BNP T. A. R. din Câmpeni, respectiv a clauzei convenite de către părțile contractante ca în caz de nerestituire a împrumutului până la data de 01.12.2010 împrumutatul să plătească penalități de 10% din sumă/zi.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Ia act că părțile nu mai au nici o pretenție una față de cealaltă și nici față de vreun membru al familiei lor derivând din contractele încheiate până la data prezentei tranzacții.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare cu părțile iar recursul se va depune la Judecătoria Cîmpeni, jud A., sub sancțiunea nulității, potrivit art 471 noul cod de procedură civilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.06.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
G. I. A. N.
Red. GI
Tehnored AN
Ex 4/24.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 635/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
