Plângere contravenţională. Sentința nr. 641/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 641/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 596/203/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 641 / 2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. V. D.
Grefier: BAR A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe petent P. I. domiciliată în com. L., ., jud. A., P. AV.COMEAGA T. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI A., având ca obiect plângere contravențională . nr._.
La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 16.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Se constată depus la dosar la data de 17.06.2015 întâmpinare, comunicată prin poștă de către intimat, aceeași întâmpinare care a fost comunicată prin fax și înregistrată la data de 10.06.2015.
INSTANȚA
P. plângerea contravențională înregistrată sub dosar nr._, petenta P. I., în contradictoriu cu intimatul IPJ A., a solicitat ca prin hotărâre judecătorească:
- în principal să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.03.2015, încheiat de Poliția orașului Cîmpeni și să fie exonerată de plata amenzii stabilite și să i se restituie suma de 86 lei, reținută de agentul constatator;
- în subsidiar să fie înlocuită sancțiunea principală amenzii cu sancțiunea avertisment și să se restituie suma reținută de agentul constatator .
Se motivează că prin procesul-verbal menționat mai sus s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, pe considerentul că în urma controlului efectuat la punctul de lucru a fost identificată suma de 86 lei, care nu a putut fi justifică prin date înscrise în evidențele emise prin intermediul aparatului de marcat.
În ceea ce privește solicitările inițiale, referitor la temeinicia actului de constatare și sancționare a contravenției se arată următoarele: orice act normativ privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, emise de organele competente trebuie sa fie conforme principiilor legale si să îndeplinească toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege pentru valabilitatea acestora. Astfel, una dintre condițiile esențiale prevăzute de lege pentru ca o fapta sa constituie contravenție este ca respectiva fapta sa fie săvârșita cu vinovăție.
Aspectele menționate în procesul - verbal si reținute in sarcina sa nu corespund realității câtă vreme petenta nu a deținut nicio suma de bani provenita din vânzarea produselor, fără ca aceasta sa fie justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparatul de marcat.
În mod greșit agentul constatator a reținut faptul ca suma de 86 lei ar fi provenit din vânzarea produselor câtă vreme aceasta suma de bani îi aparținea personal, fiind asupra sa în scopul acoperirii cheltuielilor de transport, respectiv pentru deplasarea sa și a celor trei fiice minore, de la adresa de domiciliu din L. si până in Câmpeni (dus-întors) cât și pentru diverse cumpărături, necesare familiei, respectiv pentru plata unor cheltuieli aferente întreținerii personale, care nu au legătura cu activitatea pe care o desfășoară la punctul de lucru.
Arată că, așa cum se poate reține chiar din conținutul procesului verbal contestat, petenta domiciliază în . de lucru în care își desfășoară activitatea se afla în Câmpeni, pe . vecinătatea scolii la care fiicele sale învață. Astfel, petenta este nevoită a avea asupra sa o suma de bani proprie pentru a asigura transportul său și a celor trei fiice, dus-întors, L. - Cîmpeni si respectiv Cîmpeni-L. si totodată pentru diverse cumpărături în scopuri personale, aferente întreținerii familiei sale, predând si minorelor diverse sume de bani pentru mâncare, la scoală.
Deși a învederat aceste aspecte agentului constatator acesta a omis a reține și consemna in conținutul actului contestat starea de fapt reala pe care i-a prezentat-o, procedând la amendarea sa cu suma de 2.000 lei.
Mai mult decât atât, i-a fost reținută aceasta suma de 86 lei deși a încunoștințat agentul constatator ca aceasta suma de bani îi aparține si ca îi este necesară în scopuri proprii iar nu pentru desfășurarea activității, ca întreprindere individuala.
F. de cele solicitate in subsidiar, potrivit dispozițiilor art. 21, alin 3 „Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Arată că deținea asupra sa o suma rezonabilă de 86 lei, necesară acoperirii cheltuielilor de transport (a patru persoane), pentru mâncare si alte cheltuieli zilnice. Aceasta suma de bani nu provenea din vânzarea produselor astfel încât să fie justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparatul de marcat.
Solicită să se aibă în vedere gradul redus de pericol social al faptei, câtă vreme fapta nu a avut niciun fel de consecințe negative iar in speța este vorba despre o sumă modica de doar 86 lei, astfel încât consideră ca putea fi aplicată și sancțiunea avertismentului în situația în care se reținea necesitatea aplicării unei sancțiuni administrative.
Totodată, petenta nu deține alte abateri contravenționale, cunoscând si respectând rigorile legii cu atât mai mult cu cat își câștigă existenta din desfășurarea activității de patiser.
F. de aceste considerente solicită admiterea plângerii contravenționale în sensul celor menționate mai sus, cu exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate, cu restituirea sumei de 86 lei, sumă reținută cu ocazia întocmirii procesului verbal și care greșit a fost catalogata ca neputând fi justificată prin datele înscrise în" documentele emise cu aparatul de marcat, câtă vreme aceasta suma de bani nu provenea din vânzarea produselor de patiserie.
In drept a invocat art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul nu a depus în termenul legal întâmpinare.
Întâmpinarea a fost depusă după data stabilirii primului termen de judecată și anterior acestui termen, respectiv la data de 10.06.2015, prin care s-a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind nefondată, cu menținerea procesului –verbal atacat și a sancțiunilor stabilite. Pentru a solicita acest lucru intimatul a arătat următoarele:
- sub aspectul legalității, analizând procesul-verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia șî semnătura agentului constatator.
- sub aspectul temeiniciei:
În primul rând solicită să se aibă în vedere faptul că la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, petenta nu a formulat obiecțiuni.
P. procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea art. 10, lit. gg din OUG 28/1999 republicată, text de lege care prevede: „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: gg) deținerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume de bani care nu pot justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, in registrul de bani personali, în registrul special și/sau în chitanțe", sancționat de art. 11 alin.l lit. a) din același act normativ. De asemenea, în conformitate cu art. 11, alin.1, lit. a, pct .i s-a dispus confiscarea sumei de 86 lei, sumă ce a fost găsită în sertarul cu încasări din interiorul unității alimentare și care nu a putut fi justificată de către numita P. I.. Suma confiscată a fost depusă la Trezoreria Cîmpeni.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, iar procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin ei însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bososni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simplei nu; contraveine pen se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea"1 probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie_,paragr. 28, cauza Vasjiherga Tari Akticholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr.113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Cauza A. c. României este aplicabilă Ia situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională, în cauza de față agentul constatator a perceput prin propriile simțuri săvârșirea contravenției» procesul-verbal bucurându-se de prezumția de temeinicie. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară, sau chiar penală.
Solicită a se avea în vedere la pronunțarea în prezenta cauză și cauza I. P. c României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate dîn.28 iunie 2011).
Curtea Europeană menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Văstberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei) înțeleasă în forma ei restrictivă, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovăție ar presupune ca instanța de judecată, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, această concluzie ar face ca în materia contravențională, sarcina probei să fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat.
Or, sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa fapte antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Dispozițiile art. 34 alin. l din O.G. nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce, prevede că instanța de
judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Așadar, instanța, conform principiului rolului activ va efectua o distincție clară între situația de fapt care se stabilește prin procesul-verbal de contravenție și simpla negare a faptei, ceea ce va determina neaplicarea principiului in dubio pro reo, în sensul că s-a solicitat administrarea unui probatoriu util și concludent care să determine confirmarea ori răsturnarea situației de fapt reținută în procesul-verbal.
Simpla negare a faptei nu reprezintă și nu se poate interpreta prin aplicarea principiului in dubio pro reo care ar fi profitat petentului, deoarece în situația sancționării unor contravenții constând în fapte comisive de nerespectare a unor prevederi legale, cum este contravenția reținută în cauza de față, procesul-verbal constituie un mijloc de probă și dovedește o situație de fapt care a dus la încheierea acestuia.
Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.
D. fiind că procesul-verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau a unui proces-verbal de cercetare la fața locului, în acest caz, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă.
În consecință, se observă că agentul constatator a perceput în mod direct împrejurările de fapt în care s-a produs contravenția și constatarea acesteia, astfel că, până la proba contrarie, procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de forța probantă a unui proces-verbal de constatare, asemănător procesului-verbal de constatare a infracțiunii în flagrant în procedura penală sau a procesului-verbal de cercetare la fața locului conform dispozițiilor art. 347 Cod procedură civilă, având în vedere aplicarea garanțiilor procesuale penale aplicabile răspunderii contravenționale.
Potrivit celor relatate mai sus, reiese în mod clar legalitatea și temeinicia procesului-verbal întocmit de către agentul constatator.
De asemenea, apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind Scopul aplicării sancțiunilor complementare, în economia OUG nr. 195/2002 republicată, este înlăturarea %
unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege,
În drept își întemeiază întâmpinare pe dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată.
Din actele de la dosar se rețin următoarele:
P. procesul –verbal . nr._ încheiat la data de 12.03.2015 de către I.P.J. A. – Poliția orașului Cîmpeni s-a reținut comiterea contravenției prev. de art. 10 lit. „g” din OUG 28/1999 și s-a aplicat contravenientei P. I., amenda contravențională în cuantum de 2.000 lei. Potrivit art. 11 OUG 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 86 lei. Procesul-verbal menționat a fost semnat de către contravenientă cu mențiunile „ nu are de făcut obiecțiuni”. Ca stare de fapt s-a reținut că, la data de 12.03.2015, ora 11:40, cu ocazia controlului efectuat la I.I. P. I. Raliana, respectiv la punctul de lucru din orașul Cîmpeni, ., ., a fost identificată suma de 86 lei, care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de aparatul de marcat electronice fiscale. Suma indisponibilizată de organul constatator, respectiv 86 lei s-a menționat în înscrisul prezentat de intimat, acesta purtând semnătura petentei .
Din raportul agentului constatator, întocmit după momentul sesizării instanței cu prezenta plângere se prezintă starea de fapt constatată în care se menționează faptul că la data de 12.03.2015, a efectuat un control la punctul de lucru al I.I.P. I. „Raliana” din Cîmpeni și a solicitat administratoarei P. I. să pună la dispoziția organelor de control, din casa de marcat, un raport de activitate cu privire la încasările zilnice și sumele de bani încasate. Cu acea ocazie s-a constatat că la data de 12.03.2015, nu au fost înregistrate operațiuni de introducere în casa de marcat, deși în sertarul în care se țineau banii proveniți din încasări s-a identificat suma de 86 lei. Întrucât contravenienta nu a putut justifica suma de 86 lei prin date înscrise în documentele emise de aparatul de marcat electronic fiscal s-a procedat la întocmirea procesului-verbal de contravenție, stabilirea sancțiunii contravenționale constând în amendă de 2000 lei pentru comiterea contravenției prev. de art. 10 lit. „g” din OUG 28/1999, fiind confiscată și suma găsită, conform art. 11 din aceiași ordonanță . Se arată că, contravenienta a semnat procesul –verbal de constatare a contravenției, dar și anexa de inventariere a sumei, declarând că nu are de făcut obiecțiuni cu privire la cele consemnate .
Instanța reține că, procesul-verbal este legal întocmit, îndeplinind condițiile de formă prevăzute la art. 16 din OG 2/2001, precum și cele sancționate cu nulitate absolută potrivit art. 17 din aceiași ordonanță. De asemenea procesul-verbal este temeinic întocmit și se va reține comiterea contravenției prevăzute de art. 10 lit. „g” din OUG 28/1999. Întrucât s-a deținut la punctul de lucru ale unității administrate de către contravenientă suma de 86 lei, care nu a putut fi justificată prin date înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în Registrul de bani personal, în Registrul special sau prin chitanțe. Fapta a fost constatată în mod direct de agentul constatator și întrucât cuprinde constatări personale ale agentului procesul-verbal încheiat are forță probantă, constituind o dovadă pentru stabilirea vinovăției contestatoarei, în condițiile în care a aceasta nu a prezentat o probă contrară. O simplă negare a faptei nu poate duce la reținerea și aplicarea principiului „in dubio pro reo”, profitabil petentei, în condițiile în care procesul –verbal constituie mijloc de probă iar petenta nu a prezentat probe, în afara, oricărui dubiu care să conducă la concluzia existenței altei stări de fapt. Întrucât petenta nu a prezentat probe care să conducă la reținerea altei stări de fapt decât cea menționată în procesul-verbal întocmit de agentul constatator, mai ales că procesul-verbal a fost semnat de petentă, fără a avea obiecțiuni la cele reținute în sarcina sa și întrucât procesul-verbal are forța probantă a unui act de constatare, în condițiile în care starea de fapt a fost constatată și percepută direct de agentul constatator, se va reține temeinicia și legalitatea actului atacat.
În ceea ce privește sancțiunea principală aplicată, respectiv amenda contravențională de 2000 lei, pentru individualizarea acesteia vor fi avute în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001. Se constată că pentru fapta reținută în sarcina contravenientei, dispoziția legală prevede amenda contravențională cu limite între 2000 lei și 4000 lei iar în cauza de față s-a aplicat amenda contravențională în limita minimă. Acest articol prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social a faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care s-a comis fapta, de modul și mijloacele se săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenitului și de celelalte date înscrise în procesul –verbal. De asemenea se vor avea în vedere și dispozițiile art. 5 din OG 2/2001 care prevăd sancțiunile contravenționale principale, precum și cele ale ar. 6 și 7 din aceiași ordonanță. Astfel, atât amenda contravențională dar și avertismentul care sunt sancțiuni principale se pot aplica oricărui contravenient, iar avertismentul este aplicabil în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune .
Pornind de la aceste dispoziții legale menționate anterior, în cauza de față se va reține că sancțiunea amenzii contravenționale aplicate, chiar dacă este în cuantumul minim prevăzut de actul normativ, este prea ridicată și disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei comise și ar făptuitoarei. Această apreciere are la bază faptul că nu există dovezi că anterior contravenienta ar mai fi comis fapte de aceiași natură, fapta reținută putând fi considerată izolată și totodată suma nejustificată este într-un cuantum redus. În condițiile în care s-ar reține în continuare sancțiunea principală de 2000 lei amendă contravențională, pentru fapta comisă de aceasta, fără a exista dovezi că petenta ar mai fi comis anterior fapte de aceiași natură, sancțiunea aplicată nu se poate aprecia că și-ar atinge exclusiv scopul prevăzut de lege, respectiv de a se preveni comiterea unor noi fapte de natură contravențională și să reprezinte totodată o coerciție suficientă, sancțiunea constituind doar un simplu mijloc represiv, disproporționat în raport cu norma încălcată.
Considerându-se că sancțiunea principală trebuie aplicată pornindu-se de la aprecierea gravității faptei comise și a periculozității contravenientei, în prezenta cauză se poate aprecia că sancțiunea avertismentului, ca cea mai blândă sancțiune principală, poate fi suficientă, astfel că plângerea va fi admisă în această măsură, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale.
Nu poate fi admisă solicitarea contravenientei pentru restituirea sumei reținute de agentul constatator, întrucât dispozițiile art. 11 din OUG 28/1999, prevăd aplicarea acestei sancțiuni complementare iar în acest caz nu există posibilitatea de înlocuire a pedepsei.
În limitele menționate în considerentele hotărârii plângerea va fi admisă parțial, doar în ceea ce privește înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu sancțiunea avertisment, fiind menținute celelalte dispoziții ale actului atacat .
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, potrivit art. 451-453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta P. I., domiciliată în comuna L., ., județul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., cu sediul în municipiul A. I., ., nr. 1, județul A. și în consecință:
Modifică procesul verbal . nr._ încheiat la data de 12.03.2015 de Poliția orașului Cîmpeni, în sensul că înlocuiește sancțiunea principală constând în amendă contravențională de 2000 lei cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. D. BAR A.
Red.C.V.D.
Tehnored.P.M.D.
Ex.4/1.07.2015
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 635/2015.... → |
|---|
