Plângere contravenţională. Sentința nr. 635/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 635/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 326/203/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._ /2014
SENTINȚA CIVILĂ NR.635/2015
Ședința publică din data de 22.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A., având drept obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 15.06.2015, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.06.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni la data de 13.02.2015 sub nr._ /2014, petenta S.C.C. F. S.R.L. a chemat în judecată pe intimatul I. T. de Muncă A. solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.02.2015 și în consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar reindividualizarea sancțiunii prin înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în sinteză, că a fost amendată cu suma de 10.000 lei în urma controlului efectuat la sediul său ca urmare a unei reclamații formulate de numitul C. A. care susține că la data de 12.01.2015 ar fi prestat activitate la un punct de lucru al petentei, s-a constatat că această persoană nu avea întocmit contract individual de muncă.
Petenta critică procesul verbal de constatare a contravenției sub aspectul temeiniciei.
Se argumentează că C. A. a venit la administratorul societății și a cerut suma de 5000 lei, jumătate din amenda pe care societatea o va primi de la ITM A. în cazul în care va reclama faptul că a lucrat fără contract de muncă, însă administratorul necunoscându-l pe C. A., știind că nu are vreo legătură cu societatea, a refuzat să accepte șantajul.
În continuare petenta susține că a solicitat explicații șefului punctului de lucru și se precizează că atunci când este necesară o lucrare de debitare arbori, acesta formează echipe din angajații societății de la toate punctele de lucru iar C. N. A. a fost primit la muncă pentru că la data de 12.01.2015 era o lucrare la punctul de lucru din incinta fostei . nu erau suficienți oameni.
Referitor la sancțiunea aplicată, se apreciază asupra necesității exonerării petentei de la plata amenzii fie ca efect a anulării procesului verbal pentru netemeinicie, fie prin reindividualizarea sancțiunii și înlocuirea cu avertisment, cu referire la împrejurările concrete ale comiterii faptei, la atitudinea persoanei presupus prejudiciate, gradul de pericol social redus, lipsa oricărei urmări pentru angajat și pentru stat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.5 alin.1, art.6, art.7, art.31, art.32 din O.G nr.2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, așa cum se atestă prin chitanța . nr._/19.02.2015(f.12).
La data de 25.11.2014 intimatul a depus întâmpinare(filele 44-46) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat, în sinteză, că petenta a fost sancționată contravențional pentru că în urma unui control efectuat de către inspectorii de muncă la Bistra, s-a constatat faptul că numitul C. N. A. a prestat activitate la data de 12.01.2015, așa cum rezultă din declarația administratorului, din declarația numitului F. I. G. și din rezultatul verificării bazei de date- unde persoana respectivă nu figura ca salariat oficial al societății.
Se menționează că inspectorii de muncă au dispus prin procesul verbal de control nr._/04.02.2015 ca angajatorul să stabilească, în ceea ce îl privește pe C. N. A., data de la care a început să presteze efectiv activitate pentru petentă și să întocmească contract individual de muncă în formă scrisă. La data de 10.02.2015 petenta a întocmit și a transmis în REVISAL contractul individual de muncă având ca dată de începere a activității 15.07.2014 concomitent cu încetarea raportului de muncă începând cu data de 16.01.2015. Intimatul concluzionează că persoana C. N. A. a prestat activitate pentru petentă în perioada 15.07._15 fără contract individual de muncă întocmit în formă scrisă se apreciază că în mod corect inspectorii de muncă au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit e) din Codul muncii și au aplicat amendă.
Cu privire la motivele expuse de petent, se consideră că nu sunt de natură să conducă la admiterea plângerii deoarece angajatorul a primit la muncă o personă pentru care nu întocmise contract de muncă în formă scrisă deși avea această obligație legală.
Alte argumente se referă la faptul că prestarea de muncă în alte condiții decât cele legale îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, la bugetul asigurărilor de sănătate, în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă, iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei. Intimatul argumentează și că “munca la negru” este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv 10.000-20.000 lei pentru fiecare persoană depistată, peste 5 persoane fiind considerată infracțiune, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național, motiv pentru care consideră că nu se justifică o eventuală înlocuire a sanțiunii amenzii cu avertisment. Intimatul concluzionează că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în condiții contrare celor prevăzute de legislația muncii și că petenta nu a recunoscut săvărșirea faptei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16, art.3, art 4 art. 260 lit.e din Codul muncii, H.G. nr. 500/2011.
La data de 29.04.2015, petenta a depus răspuns la întâmpinare(f.31) prin care solicită înlăturarea susținerilor intimatului, arătând că numitul C. N. A. a prestat ocazional activitate, fără acordul administratorului societății și că în urma controlului I.T.M. acestei persoane i s-a întocmit contract individual de muncă pentru perioada 15.07._15 deși a venit ocazional la câteva lucrări, au fost achitate toate drepturile salariale inclusiv statului deci nu există prejudiciu. Arată că în condițiile în care a acceptat să încheie un contract de muncă unei persoane care nu a prestat activitate nici măcar un sfert din perioada pentru care a fost plătit, sancțiunea amenzii de 10.000 lei nu este justificată și solicită înlocuirea cu avertisment, prin raportare la împrejurările concrete ale comiterii faptei, atitudinea petentei, atitudinea de rea credință a persoanei C. N. A., lipsa oricărui prejudiciu.
La data de 19.06.2015, petenta a depus concluzii scrise, prin Registratura instanței (f.46-48) argumentele expuse fiind în susținerea cererii de reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii cu avertisment.
Se apreciază că starea de fapt relevată probator arată că numitul C. N. A. a prestat muncă pentru petentă doar cu acordul șefului punctului de lucru, fără avea acceptul administratorului societății și fără ca acesta să fie informat despre această stare de lucruri. Persoana indicată a primit lunar pentru munca prestată suma de 1000-1200 lei, susține că a cerut “să i se facă carte de muncă„ s-a prezentat o perioadă îndelungată de timp la lucru, a primit bani și doar refuzul administratorului de a ceda santajului de a-i da suma de 5000 lei l-a determinat să întrerupă această conduită.
Petentul arată că a respectat toate măsurile impuse de ITM A., a întocmit contractul individual de muncă pentru perioada lucrată, a achitat toate taxele aferente venturilor lui C. N. A., se consideră că nu există nici un prejudiciu creat statului sau salariatului, că au fost făcute toate eforturile necesare pentru a înlătura orice consecință a faptei contravenționale prin acceptarea faptei directorului deși fapta nu este a societății.
Petenta invocă jurisprudența decurgând din soluționarea altor cazuri concrete, Decizia civilă nr.247/A/2015 pronunțată de Tribunalul A. și Sentința Civilă nr.866/2015 a Judecătoriei A. I..
Cu privire la proporționalitatea sancțiunii aplicate, sunt expuse criteriile legale prevăzute de art.23 alin.3 mdin OG nr.2/2001: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, se apreciază că reclamanta și-a asumat fapta angajatului său, că sancțiunea contravențională trebuie aplicată treptat începând cu cea mai puțin severă care este avertismentul urmând ca amenda să fie aplicată doar în situația în care fapta este atât de gravă încât încă un avertisment ar fi insuficient pentru reeducarea contravenientului și pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii.
În temeiul art. 258 și art. 255 C.p.c. în cauză au fost încuviințate și administrate: proba cu înscrisuri constând în actele depuse la dosar de către părți: proces verbal de control . nr._ din data de 04.02.2015 (f.6-f.7), Certificat constatator nr.4509 /25.02.2015 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A.(f.13-f.15), extras baza de date gestionată de I.T.M. pentru salariatul C. N. A.(f.21), proces verbal de control . nr._ din data de 04.02.2015(f.22-f.23), declarație olografă extrajudiciară redactată și semnată de Buștan C. la data de 04.02.2015(f.26), fișă de identificare pentru F. I. G.(f.27).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 04.02.2015, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta, ., reprezentată legal de B. C. în calitate de administrator, așa cum se atestă prin certificatul constatator nr.4509/25.02.2015 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A.(f.13-f.15), a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 260 lit. e) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
În sarcina petentei s-a reținut că: în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 04.02.2015 ora 10.40 la ., din verificarea documentelor puse la dispoziție –contracte individuale de muncă și declarația administratorului, respectiv a salariatului F. I. G. s-a constatat faptul că în data de 12.01.2015, numitul C. N. A. a prestat activitate, muncitor necalificat pentru .- la punctul de lucru al unității-Câmpeni, ., jud. A., în incinta fostei . nu a întocmit contract individual de muncă pentru C. N. A., fapt ce rezultă din declarația administratorului unității, domnul B. C. și constatările inspectorului de muncă.
Data și ora comiterii: 12.01.2014 ora12. Locul comiterii: punctul de lucru al . din Câmpeni, ., jud. A.(în incinta fostei .>
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de agenții constatatori și de reprezentantul contravenientului, B. C..
La data de 04.02.2015 s-a încheiat procesul verbal de control . nr._ în care s-au precizat obiectivele controlului astfel:1.control inopinat efectuat în domeniul relațiilor de muncă și 2. control operativ în domeniul sănătății și securității în muncă(f.22), iar în anexa de constatare a acestui act (f.23) s-au enumerat neconformitățile constatate astfel cum au fost redate și în situația de fapt consemnată în actul contestat.
Suplimentar, s-a reținut aspectul că potrivit declarației administratorului unității, numitul C. N. A. a prestat activitate pentru petentă ocazional, începând din a doua jumătate a anului 2014.
Măsurile obligatorii stabilite de I. T. de Muncă A., au vizat clarificarea și evidențierea raporturilor de muncă dintre angajator și persoana C. N. A., astfel: încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă, stabilirea perioadei în care s-a prestat activitate pentru petent, înregistrarea contractului în REVISAL, întocmirea statelor de plată și a declarației 112 pentru perioada lucrat de salariat.(f.24).
Pentru persoana C. N. A., s-a declarat la data de 10.02.2015 în mod retroactiv calitatea de salariat-muncitor necalificat, cu normă redusă de 2 ore/zi pentru perioada cuprinsă între data de 15.07.2014 și data de 16.01.2015, conform contractului nr.116 din 14.07.2014, așa cum se atestă prin extrasul din baza de date administrată de ITM (f.21).
Preliminar analizării criticilor de netemeinicie a actului contestat, instanța constată că în raport de data redactării efective a contractului individual de muncă nr.116, privit ca instrumentum probationis, în mod eronat s-a declarat de petent, pentru evidențele I.T.M.(f.21), data de 14.07.2014 (antedatare) deși în realitate înscrisul constatator a fost întocmit și semnat de părți ulterior datei de 04.02.2015 -când s-a constatat de intimat tocmai inexistența în format fizic a acestei convenții, iar la data de 10.02.2015 s-a efectat și transmiterea în REVISAL codul primei și ultimei transmiteri fiind :_-1-_-_(f.21).
Pornind de la premisa că orice contract individual de muncă este un act juridic, conform principiilor de bază ale teoriei generale a dreptului, necontestate nici de doctrină nici de jurisprudență, rezultă că în mod nereal s-a creat aparența unei concordanțe cronologice dintre negotium–privit din perspectiva datei convenite de petent și C. N. A. asupra începerii raporturilor de muncă -15.07.2014 și instrumentum –prin raportare la momentul întocmirii deci a redactării efective-10.02.2015- a actului constatator al manifestării de voință, intitulat contract nr.116.
Chiar dacă s-a încercat remedierea deficienței rezultate din redactarea și declararea ulterioară a unui contract individual de muncă, pentru o deplină transparență a situației de fapt și în acord cu situația de drept, petentul trebuia să consemneze data efectivă a redactării contractului de muncă:10.02.2015, pe de o parte, și data începerii raporturilor de muncă conform acordului de voință: 15.07.2014, pe de altă parte.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost întomcit la data de 04.02.2015, iar plângerea a fost depusă la data de13.02.2015.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului (denumirea, sediul, numărul de înmatriculare la registrul comerțului și codul fiscal), descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța consideră că nu poate fi considerată drept cauză de atenuare sau de exonerare a răspunderii contravenționale invocarea de către petentă a unei stări de constrângere morală constând în acte materiale asupra cărora se consideră că ar releva indiciile săvârșirii infracțiunii de șantaj împotriva administratorului B. C.-subiect pasiv.
De asemenea, instanța reține că motivul de netemeinicie invocat în plângere, dezvoltat în răspunsul la întâmpinare și susținut în nota de concluzii, prin care în esență, se arată că până la data constatării faptei, numitul C. N. A. a prestat activitate ocazional, la data de 12.01.2015(f.3) și anterior începând cu data de 15.07.2014, remunerată, însă doar cu acordul șefului punctului de lucru, fără a avea acceptul administratorului societății și fără ca acesta să fi informat despre situația de fapt, este neîntemeiat.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a avut în vedere considerentele care succed:
Conform dispozițiilor art. 260 lit. e) din Legea nr.53 din 24 ianuarie 2003, republicată, Codul muncii, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă.
Conform art. 16 alin.1 din Legea nr.53/2003, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Din interpretarea textuală a acestor dispoziții legale, instanța reține că în ipoteza în care angajatorul a încheiat un contract de muncă cu persoana primită la muncă nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 chiar dacă nu ar fi îndeplinite alte formalități, de publicitate, deci de opozabilitate, impuse de lege cum ar fi cea de a înregistra elementele necesare în registru.
Rezultă deci că pentru a putea fi reținută săvârșirea contravenției, este necesar a se stabili existența unei situații premisă și anume ca persoana identificată –C. N. A. să fi prestat, în mod neîndoielnic și indiferent de durată, activitate lucrativă în folosul petentului.
Nu poate fi considerată drept cauză de atenuare sau de exonerare a răspunderii contravenționale invocarea de către petentă a unei stări de constrângere morală constând în acte materiale asupra cărora se consideră că ar releva indiciile săvârșirii infracțiunii de șantaj, exercitată asupra administratorului societății B. C. de C. N. A., cu câteva zile înainte de efectuarea controlului de către intimată.
Martorul C. N. a declarat, în sinteză, că a solicitat suma de 5000 lei deoarece problemele sale medicale s-au agravat, a răspuns afirmativ la întrebarea apărătorului petentului dacă ar mai fi sesizat inspecția muncii în cazul primirii sumei de bani.
Din perspectivă penală, în ipoteza în care petentul ar aprecia că solicitarea persoanei C. A. C. prezintă relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale unei infracțiuni se poate adresa organelor de cercetare penală competente. Instanța de contencios contravențional nu poate aprecia, pe cale incidentală, asupra încadrării juridice, tipicității și antijuridicității faptei spre a concluziona dacă poate sau nu fi antrenată răspunderea penală a persoanei nominalizate, procedura plângerii prealabile fiind expres și limitativ reglementată, în acord cu caracterul special.
În context pur contravențional, însă, o astfel de cauză trebuie raportată la imposibilitatea concretă de a nu încheia contract de muncă în formă scrisă, cel contrâns neavând nici o altă opțiune decât de a acționa în sensul încălcării disp. art. 260 lit e) din Codul muncii. Instanța apreciază că această ipoteză nu este aplicabilă în speță deoarece nu sunt întrunite condițiile fundamentale privind caracterul irezistibil al constrângerii morale, iar presiunea morală din partea lucrătorului a fost mult devansată în timp față de momentul nașterii raporturilor de subordonare- 15.07.2014 cum s-a stabilit în contractul nr.116 transmis în REVISAL la data de 10.02.2015.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate.
Astfel, susținerile petentei potrivit cărora C. N. A. a prestat activitate, ocazional, însă doar cu acordul șefului punctului de lucru, fără a avea acceptul administratorului societății și fără ca acesta să fi fost informat despre situația de fapt nu infirmă prezumția de temeinicie a actului contestat.
În primul rând din ansamblul probator rezultă că persoana nominalizată a prestat activitate de natură salarială pentru ., în strânsă legătură cu obiectul de activitate al petentei, astfel cum este evidențiat în certficatul constatator nr.4509/25.02.2015 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă tribunalul A. -exploatare forestieră și lucrări de pregătire a terenului(f.15), pentru o perioadă mai îndelungată, de aproximativ 6 luni, nu doar o prestație unică și conjuncturală la data de 12.01.2015.
Contractul de muncă nr.116 redactat și transmis în REVISAL la data de 10.02.2015, relevă perioada cuprinsă între 15.07.2014 și 16.01.2015 (f.21). Acest detaliu este confirmat de martorul G. I.(f.43), șeful depozitului administrat de petentă care a declarat că numitul C. A. a lucrat aproximativ 7-8 luni, fără contract de muncă. Martorul C. N. A.(f.44) a susținut că a lucrat în perioada cuprinsă între 5 iunie 2014 și 6 ianuarie 2015. Ambii martori confirmă faptul că s-au înțeles și s-a desfășurat efectiv activitate în folosul petentei, la o instalație gater, fără a fi încheiat un contract de muncă în formă scrisă.
În ceea ce privește răspunderea contravențională a petentei, societate comercială de drept privat-., pentru fapta prev. de art. 260 lit. e)din Legea nr.53/2003 în condițiile în care șeful de depozit-G. I.-în calitate de prepus dar nu și de reprezentant legal al beneficiarului final al muncii prestate de C. N. A.-a coordonat în mod direct activitatea echipei de lucrători în care a fost integrată și o persoană care nu avea contract de muncă, aspect în legătură cu care, în concluziile scrise depuse la filele 46-49, reclamantul arată că a acceptat fapta directorului, deși fapta nu este a societății, instanța reține următoarele:
De principiu, răspunderea contravențională pentru omisiunea de a încheia un contract de muncă în formă scrisă pentru un lucrător revine angajatorului, conform disp. art.16 din Legea nr.53/2003.
Întrucât persoana juridică de drept privat își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare-B. C., conform disp. art. 209 alin.1 Cod civil, rezultă că nici unuia dintre prepușii cu funcție de execuție, inclusiv de monitorizare și control a activității de producție-șeful de depozit G. I.- nu i se poate imputa exclusiv neîndeplinirea obligației de a perfecta un contract de muncă în formă scrisă cu un muncitor.
Culpa administratorului se apreciaza după tipul abstract-culpa levis in abstracto și este menținută până la probarea unei cauze exoneratoare de răspundere.
Chiar dacă un lucrător este chemat și acceptat la serviciu în mod nelegal de șeful de echipă, nu se poate susține că administratorul nu a cunoscut că muncitorul lucra efectiv, atât timp cât șeful de depozit era sub autoritatea petentei, situația a durat 6 luni, plata lunară în cuantum de 100-1200 lei era efectuată în numele societății.
Un administrator diligent trebuie să dispună măsuri imediate atunci când observă la punctul de lucru o persoană acomodată cu mediul dar pe care nu o cunoaște și cu care nu a încheiat anterior, un contract de muncă în formă scrisă. O astfel de prezență nu poate fi considerată întâmplătoare cu atât mai mult cu cât ansamblul probator confirmă faptul că în calitate de muncitor necalficat, C. N. A. a efectuat pe parcursul a aproximativ 6 luni, în mod repetat activități de serviciu la un gater care aparținea petentei, așa cum a declarat martorul Ghoerghioiu I. și martorul C. A. .
Nici argumentul invocat de petentă în concluziile scrise și confirmat de martorul Ghoerghioiu I. în sensul că anterior controlului, numitul C. N. A. a susținut că a cerut “să i se facă carte de muncă” dar de fapt nu s-a adresat reclamantei, nu are efect exonerator de răspundere pentru petentă, deoarece inițiativa trebuie să o aibă în primul rând angajatorul, în calitate de profesionist acesta fiind și motivul pentru care legea stabilește că pentru contravenția prev de art. 260 lit e) din Legea nr.53/2003 subiectul activ este societatea comercială și nu lucrătorul.
Argumentele de practica judiciară expuse de petent nu vor fi avute în vedere în soluționarea prezentei cauze deoarece se referă la soluții de spețe fără a fi general obligatorii pentru alte instanțe.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că fapta petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 10.000 lei pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii. Instanța constată că aceasta a fost stabilită în limitele legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta acesteia de a nu încheia contract individual de muncă cu persoanele care desfășoară activități în folosul societății este gravă, o astfel de faptă contravențională prezentând un pericol social deosebit de ridicat. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat, respectiv 10.000 lei pentru fiecare persoană depistată, al amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.
Criteriile expuse de petent în răspunsul la întâmpinare nu reprezintă un just temei pentru înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
Astfel, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei infirmă oportunitatea exonerării de la plata amenzii, deoarece petenta a beneficiat pe o durată relativ îndelungată-6 luni de serviciile unei persoane cu care nu încheiase un contract de muncă în formă scrisă până la momentul controlului efectuat de intimate.
Atitudinea de rea credință a numitului C. N. A. este irelevantă în plan contravențional din perspectiva săvârșirii faptei prevăzute de art. 260 lit e) Codul muncii de către petenta care trebuia să aibă inițiativa asigurării unui cadru perfect legal și transparent în raport cu orice persoană care presta activitate în orice mod, indiferent de durată, în folosul său.
În ceea ce privește lipsa unui prejudiciu, instanța constată că fapta imputată petentei este omisivă și de pericol, îndreptată împotriva relaților sociale care ocrotesc securitatea raporturilor de muncă, astfel încât producerea unei urmări materiale nu reprezintă un element constitutiv al contravenției.
Atitudinea petentei de a se conforma dispozițiilor organului constatator, care a dispus măsuri obligatorii în vederea restabilirii legalității, așa cum s-a consemnat în cuprinsul procesului verbal de control . nr._ din data de 04.02.2015-anexa (f.24), reprezintă un comportament corect dar care nu poate fi valorificat ca o circumstanță atenuantă deoarece s-a manifestat post factum, iar fapta concret reținută prezintă un pericol crescut mai ales că atât șeful de echipă-în fața instanței cât și angajatul F. I. G.-în fața agentului constatator(f.27) au confirmat susținerile numitului C. N. A. privind accidentarea sa la data de 12.01.2015 în timp ce manevra un utilaj cu potențial vatămător-gater, în incinta punctului de lucru al petentei, în timpul programului de lucru. Pentru aceleași motive nici lipsa de antecedente contravenționale a persoanei juridice sancționate nu poate fi valorificată în sensul aplicării unei sancțiuni mai blânde.
Instanța apreciază că simpla existență a posibilității teoretice a înlocuirii sancțiunii amenzii aplicate și exonerarea de la plata sumei de 10.000 lei nu reprezintă o premisă suficientă pentru a conchide că, în mod automat, la prima abatere contravențională trebuie să se aplice avertisment indiferent de încadrarea juridică a faptei și de contextul de fapt reținut.
Demersul inductiv de analizare a proporționalității sancțiunii aplicate de agentului constatator, prin prisma criterilor legale enunțate în cuprinsul art. 21 alin.3 din Ordonanța de urgență nr.2/2001privind regimul juridic al contravențiilor, sunt atributele instanței de judecată care dau conținut conceptului de apreciere in concreto a legalității și temeiniciei actului contestat.
În aceste condiții nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, sancțiunea amenzii reflectând în mod corect gravitatea faptei, motiv pentru care instanța o va menține așa cum a fost dispusă de organul constatator. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentei.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A. și va menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în comuna Bistra, ., jud. A., societate înscrisă în Registrul Comerțului sub numărul J_ , CUI RO_ împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.04.2015 în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.02.2015.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Câmpeni sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. M. A. M.
Redc.B.A/tehn.M.A.M/23.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 641/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 615/2015. Judecătoria CÂMPENI → |
|---|
