Plângere contravenţională. Sentința nr. 152/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 152/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1676/203/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR.152/2015
Ședința publică din data de 23.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A.
GREFIER: M. I. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul P. D. N., în contradictoriu cu intimatul P. C. L., având ca obiect plângere contravențională.
La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților.
Se constată depus la dosar, prin biroul de registratură al instanței la data de 20.02.2015, concluzii scrise din partea petentului prin avocat M. M. A..
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 16.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2015 și în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni la data de 03.11.2014 sub numărul_ petentul P. D. N. a chemat în judecată pe pârâtul Instituția Primarului C. L. reprezentată prin Primarul comunei L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție nr.1/2014 sau transformarea sancțiunii contravenționale în avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în sinteză, că la data de 15.10.2014 a fost încheiat procesul verbal de un expert constatator din cadrul Primăriei, consideră actul contestat netemeinic și nelegal. Petentul arată că nu a modificat suprafața acoperișului, a înlocuit coarnele care erau putrede deoarece azbocimentul era crăpat și ploua în casă, a recurs la acoperirea cu tablă. Se arată că nici petentul nici soția nu sunt salariați și au în întreținere doi copii, nu a cunoscut că pentru înlocuirea sau modificarea acoperișului are nevoie de autorizație de construcție. Petentul apreciază că la nivelul comunei L. unde locuiește nimeni nu a mai fost sancționat pentru că a desfășurat același tip de lucrări, sunt multe persoane care nu au solicitat autorizație de construire.
În drept nu au fost invocate temeiuri juridice.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, așa cum se atestă prin chitanța .-L. nr.4879/17.11.2014(f.10).
La data de 19.11.2014 petentul a depus prin Registratură cerere precizatoare(f.9) prin care arată că a formulat plângerea contravențională în contradictoriu cu Instituția Primarului C. L. reprezentată prin Primarul C. L., . jud. A..
Intimatul nu a depus întâmpinare.
La data de 16.02.2012 prin Registratura instanței a fost depus la dosar un înscris(f.28) expediat prin fax, intitulat Note de ședință, semnat pentru intimată prin avocat B. C. cu atașarea în același format a unui alt înscris intitulat împuternicire avocațială nr.46, emis semnat și stampilat de avocat B. C.. Exemplarele originale nu au fost depuse la dosar. Prin înscrisul note de ședință se solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal. Se argumentează, în esență, că petenta a adus critici care nu pot duce la admiterea plângerii contravenționale deoarece simplul fapt că nu a avut cunoștință că este necesar să obțină autorizație de construcție pentru mansardă, necunoașterea legii nu exonerează de răspundere. Referitor la motivul invocat de petentă că amenda ar fi prea mare, se arată că s-a aplicat minimul prevăzut de Legea nr.50/1991 republicată și se remarcă faptul că petentul în contestația sa recunoaște lucrările făcute la imobilul în cauză fără autorizație motiv pentru care organul constatator a aplicat minimul amenzii.
Nu au fost invocate dispoziții de drept substanțial relevante.
În temeiul art. 237 pct.7, art.255 și art. 258 Cod procedură civilă, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile cauzei, instanța a dispus încuviințarea următoarelor probe care au fost și administrate: proba cu înscrisuri:proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.1 din data de 15.10.2014(f.3)-original, autorizația nr.305/95 documentație nr.73/1997 pentru autorizație de construcție la casa unifamilială și anexe gospodărești(f.19-f.26)-cu mențiunea 8 file certificate pentru conformitate cu originalul. În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul H. E. declarația fiind atașată la dosar(f.29).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 15.10.2014 a fost încheiat procesul verbal de contravenție nr.1 prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 și prin care s-a dispus sistarea lucrărilor până la . obținerea autorizației de construcție conform Legii nr.50/1991 până la data de 15.12.2014 în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În sarcina petentului s-a reținut că: a fost construită mansardarea casei de locuit fără a se respecta art.3 din Legea nr.50/1991 republicată, construire fără autorizație a lucrărilor de construcție.
În calitate de martor asistent a fost indicată numita H. E.. La rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat refuzul contravenientului de a semna.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta nu este temeinic întocmit pentru considerentele ce urmează.
Conform art. 26 alin.1 litera a din Legea nr. 51/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, constituie contravenție următoarea faptă dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât potrivit legii să fie considerată infracțiune: executarea sau desființarea totală ori partial fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g de către investitor și executant.
Conform art.3 lit. a) din același act normativ autorizația de constructie se eliberează pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferentea cestora, cu excepția celor prevăzute de art.11-relevant fiind în cauză alineatul 1 punctul a) unde sunt enumerate lucrările care se pot executa fără autorizație de construire, care nu modifică structura de rezistență, caracteristicile inițiale ale constucțiilor sau aspectul architectural al acestora-reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt texecutate.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză, cu privire la fapta reținută prin procesul-verbal de contravenție nr.1 din data de 15.10.2014- de construire, mansardare a casei de locuit fără a se respecta disp. art.3, fără autorizație de construire- instanța reține că este prevăzută de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, și în consecință, nu se consumă instantaneu, contravenientul săvârșind fapta de la momentul începerii construcției până la terminarea acesteia. Or, în raport cu această modalitate specifică privind săvârșirea faptei, care îi imprimă caracter continuu, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 7/2000, contravenția este considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, pană la împlinirea termenului înscris in art. 31 din Legea nr. 50/1991. În aceste condiții, în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, moment de la care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție a dreptului de a constata contravențiile și a aplica amenzile de doi ani prevăzut la art. 31 din Legea nr. 50/1991.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în cazul contravențiilor continue, termenul de prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale curge de la data săvârșirii faptei, iar alin. 4 al aceluiași articol statuează că prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunii contravenționale.
În prezenta cauză termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, curge de la data de finalizării construcției având în vedere că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit ulterior acestui moment.
Raportând situația de fapt la temeiurile juridice incidente, instanța constată că în cuprinsul actului contestat, data finalizării construcției nu este menționată în mod expres și nici nu se poate stabili cu exactitate. Intimatul nu a depus nici un mijloc probatoriu în acest sens, prezumția de temeinicie nu este susținută de probarea faptului vecin și conex care a generat-o.
Afirmațiile petentului- care susține că a nu a modificat suprafața acoperișului ci a înlocuit coarnele care erau putrede deoarece azbocimentul era crăpat și a plouat în casă motiv pentru care a recurs la acoperirea cu tablă sunt confirmate de ansamblul probator. Astfel, din analiza documentației nr.73/1992 pentru autorizarea de construcție la casa familială și anexe gospodărești la fila nr.23 punctul IX se reține că s-a menționat la punctul d) faptul că șarpanta era realizată din materialul lemn rășinoase iar la punctul c) că învelitoarea era realizată din azbociment. Deși aceste înscrisuri nu fac dovada autorizării propriu zise a vreunei lucrări la imobil, reprezintă totuși un înscris întocmit de un specialist care sprijină veridicitatea celor afirmate. Martora H. E., care este vecină cu petentul, a declarat că nu știe exact când a fost nevoit petentul să schimbe acoperișul care era deteriorat, se infiltrase apa și putreziseră coarnele, nu a modificat nimic doar că au acoperit cu tablă casa și scheletul din lemn a fost schimbat și acoperit cu tablă, cel vechi pe alocuri, unde se infiltrase apa era putred, iar acoperișul este pe veche înălțime nu a modificat nimic, cu 2 hornuri care au rămas la fel nu au efectuat nici o modificare. Martora a mai declarat și că înaintea înlocuirii acoperișului exista mansarda care era închisă cu scândură urmând să o facă din bolțari ca să nu intre ploaia, zăpada până când vor avea posibilitatea să o închidă cu alte materiale.
În consecință, raportat la faptul că nu se poate stabili cu certitudine data finalizării construcției nou edificate-mansardă casă, luând în considerare caracterul continuu și nu instantaneu al faptei imputate aspect care are deosebită relevanță deoarece o astfel de faptă poate fi sancționată pană cel târziu la împlinirea termenului înscris in art. 31 din Legea nr. 50/1991 și întrucât din ansamblul probator analizat se conturează faptul că petentul a procedat doar la efectuarea unor lucrări pentru care nu este necesară autorizația de construcție urmând să utilizeze în viitor alte materiale când va avea posibilitatea, devine incident principiul in dubio pro reo. Rezultă că îndoiala cu privire la data finalizării și la categoria construcției va fi interpretată în favoarea petentului motiv pentru care instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul P. D. N. împotriva procesului-verbal de contravenție nr.1 din data de 15.10.2014, va anula procesul verbal de contravenție nr.1 din data de 15.10.2014 și în consecință va exonera petentul de la sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. D. N. CNP_ domiciliat în Comuna L. . jud.A. în contradictoriu cu intimatul Instituția Primarului C. L. reprezentată prin Primarul comunei L. cu sediul în comuna L., .. jud. A. împotriva procesului-verbal de contravenție nr.1 din data de 15.10.2014.
Anulează procesul-verbal de contravenție nr.1 din data de 15.10.2014 și în consecință, exonerează petentul de la sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 1000 lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Câmpeni sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. M. I. M.
Red./Tehnored. B.A/31.03.2015
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 80/2015. Judecătoria CÂMPENI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 163/2015. Judecătoria CÂMPENI → |
|---|
