Uzucapiune. Sentința nr. 1876/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1876/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 1122/204/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr. _
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1876/2013
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA STĂNESCU
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul P. I. M. pe pârâta . și intervenienții în nume propriu A. S., S. M., A. M. V. V., P. V., P. A., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 27.06.2013, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța – având nevoie de timp pentru a delibera - în temeiul art. 260 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ reclamantul P. I. M. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate dreptul său de proprietate, dobândit prin efectul uzucapiunii de lungă durată, asupra terenului în suprafață de aproximativ 2.000 m.p. situat în com. M., ., . 484, având ca vecini: drumul, A. D. S. și P. E..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în anul 1957 bunicul său, P. C. P., a donat fiului P. P. I. imobilul compus din teren loc de casă în suprafață de 300 m.p. situat în . învecina la est cu P. C., la vest cu P. M., la nord cu G. D. și la sud cu I. D.. În registrul agricol al Primăriei . 1959-1961, defunctul său tată, P. P. I., a fost înregistrat cu suprafața de teren de 0,003 ha curți construcții, împreună cu soția P. I. T., fiul P. I. N., ce în prezent sunt decedați, iar în anexa 2B a figurat cu suprafața de teren de 0,0348 ha, cu chitanță de la CAP. În perioada 1959-1961 nu a fost înscris în registrul agricol deoarece s-a născut la 06.08.1961. La 02.07.1996 Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Prahova a emis titlul de proprietate nr._ prin care s-a dispus pentru P. I. constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 348 m.p., situat în ., suprafața de teren posedată de tatăl său a fost mult mai mare decât cea pentru care s-a constituit dreptul de proprietate, pe acest teren fiind amplasate mai multe construcții, fără autorizație de construire. Astfel, din anul 1959 tatăl său a posedat suprafața de teren de aproximativ 2.000 m.p. și construcțiile amplasate pe acesta în mod continuu, public, sub nume de proprietar și neechivoc, împreună cu familia sa până la decesul ce a survenit la 14.10.2004, continuând posesia împreună cu mama și fratele său, P. T. N., până la 30.01.2010, respectiv 04.02.2010, când au decedat. Este singurul posesor în viață al terenului, revenindu-i la 25.03.2010, în calitate de moștenitor legal, întreaga masă succesorală.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1847, art. 1860, art. 1890 din Codul civil de la 1864 și art. 111 C.pr.civ., iar în susținerea cererii reclamantul a atașat, în copie: certificatul de moștenitor nr. 19/2010, titlul de proprietate nr._/.07.1996, procesul-verbal de punere în posesie nr. 313/27.05.1996, plan parcelar, extras din registrul agricol, actul dotal încheiat la 23.04.1957, anexa 2b/118 (f. 5-11).
Legal citată, pârâta ., nu a formulat în apărare întâmpinare.
Prin cererea formulată la 1.11.2012 (f. 49) reclamantul a solicitat introducerea în cauză și a celorlalți moștenitori au defunctului P. P., respectiv: A. M., decedată, prin moștenitorii A. S., soț, S. R., fiică și A. V., fiu, precum și a numiților P. V. și P. A..
În ședința publică din 29.11.2012 - pentru considerentele inserate în cuprinsul încheierii de la acea dată (f. 70) – în temeiul disp. art. 57 C.pr.civ. au fost introduși în cauză, în calitate de intervenienți în interes propriu A. S., S. R., A. V., P. V. și P. A..
La termenul de judecată din 14.02.2013 s-a luat act de numele corect al intervenientului în interes propriu A. V., corect fiind A. M. V. V., precum și de prenumele intervenientei în interes propriu S., respectiv M. și nu R., iar intervenienții în interes propriu, prezenți în instanță, au subliniat că terenul în litigiu a fost stăpânit de P. I. de peste 50 ani, din 1958.
Prin întâmpinarea depusă la filele 83-84 intervenienții în interes propriu au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii, în sensul de a se stabili dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu astfel cum a fost identificat și descris în cuprinsul raportului de expertiză topografie întocmit de expertul P. D., în favoarea reclamantului P. M..
În acest sens au menționat că încă din anul 1959 tatăl reclamantului, defunctul P. P. I., a stăpânit terenul în litigiu și construcțiile amplasate pe acesta în mod continuu, public, sub nume de proprietar și neechivoc împreună cu familia sa, până la decesul ce a survenit la 14.10.2004. Ulterior posesia pașnică a fost continuată de soția acestuia împreună cu cei doi fii, respectiv reclamantul și defunctul P. I. N.. Din anul 2010, când a decedat și mama și fratele reclamantului, acesta a continuat a poseda singur terenul în litigiu în mod continuu, public, sub nume de proprietar și neechivoc.
Intervenienții în interes propriu nu au invocat niciun temei juridic și nu au atașat la întâmpinare niciun înscris.
În ședința publică din 4.04.2013 pârâta ., a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ce a fost unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din 25.04.2013 – astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată (f. 104).
Prin nota de ședință depusă la 24.04.2013 (f. 99-100) pârâta ., a menționat că terenul identificat de expertul P. D., în suprafață de 1.902 m.p., aflat în prelungirea celui deținut deja de reclamant cu titlu de proprietate, nu face parte din domeniul public al comunei. După verificarea evidențelor arhivate din cadrul Primăriei . că la 21.03.1991 s-a înregistrat cererea nr. 2148 prin care numiții P. I., P. V., A. M. și C. A., în calitate de fii și fiice, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma mamei lor, P. P. E.. Terenul în cauză care a fost reconstituit conform Legii nr. 18/1991 cu Hotărârea Comisiei Județene nr. 71/1991 și până în prezent nu există titlu de proprietate eliberat deoarece moștenitorii dețin teren în T. 34, unde s-au amenajat drumuri de exploatare agricolă cu fonduri europene și care necesită reparcelare și avizare OCPI. În aceste condiții apreciază că autoritatea publică locală nu are calitate procesuală pasivă, modul în care acest teren este solicitat doar de reclamant și poziția procesuală a intervenienților care au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii urmând a fi cenzurate de instanța de judecată.
Pârâta, prin reprezentant, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform disp. art. 242 C.pr.civ., iar la această cerere a atașat, în copie, cererea înregistrată sub nr. 2148/21.03.1991 (f. 101).
Prin cererea depusă la 29.05.2013 (f. 114-115) pârâta, prin reprezentant legal, a mai subliniat - referitor la culpa autorității publice locale și poziția oscilantă a acesteia - că reclamantul trebuia să cunoască situația reală a terenului și cererile pe care autorul acestuia le-a făcut pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. Autoritatea publică locală a fost investită cu soluționarea a mii de cereri fondate pe Legea nr. 18/1991, iar situația și problemele legate de dreptul de proprietate asupra unui teren se impun a fi cunoscute în primul rând de reclamant, anterior promovării acțiunii. Faptul că pe parcursul derulării procesului s-au introdus rudele reclamantului pentru a-și exprima punctul de vedere față de posesia exercitată de acesta nu țin de poziția oscilantă a autorității publice, ci în primul rând de situația concretă a terenului.
La această cerere a anexat, în copie: cererea înregistrată sub nr. 2148/21.03.1991, extrase din registrul agricol, cererile de adeziune formulate la 13.11.1961, respectiv 22.11.1961, planuri, Hotărârea nr. 71/1.08.1991 a Comisiei Județene Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, anexa 2b/118, procesele-verbale de punere în posesie nr. 313/27.05.1996 și nr. 1264/26.11.2002 și cererea înregistrată sub nr. 2229/21.03.1991 (f. 116-137).
În ședința publică din 27.06.2013 reclamantul a precizat acțiunea introductivă, solicitând constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului identificat prin expertiza întocmită de domnul expert P. D..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu (f. 27-29, 39), proba testimonială, fiind astfel audiați martorii: I. V. (f. 37) și P. M. (f. 38), la solicitarea reclamantului și a fost efectuată o expertiza topografică de către expertul P. D. (f. 47-48), completată ulterior (f. 88-89, 149-150).
Înaintea examinării actelor și lucrărilor dosarului instanța reține că la 01.10.2011 a intrat în vigoare un nou cod civil, iar potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil din 2009 se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite (deci sunt aplicabile dispozițiile din reglementările înlocuite de Codul civil din 2009), afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziții care prevăd altfel.
Conform art. 6 alin. 4 N. C.C, uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, rezultând, a fortiori, că uzucapiunile împlinite sub imperiul legii vechi sunt supuse dispozițiilor acesteia.
Ținând cont de aceste norme instanța apreciază că în soluționarea prezentei cauze vor fi avute în vedere dispozițiile din Codicele civil (Codul civil din 1864).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În prezenta cauză reclamantul solicită în contradictoriu cu pârâta ., să se constate - ca efect al uzucapiunii de lungă durată, prin joncțiunea posesiei sale cu a autorilor - dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.902 m.p. identificat pe schița de plan a expertizei topografică întocmită și completată de domnul expert P. D. prin perimetrul B-C-E-F-B (f. 150).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 19/2010 eliberat de BNP Toneață M. (f. 5), reclamantul alături de mama sa, P. M., este moștenitor al tatălui său, P. I. I., decedat la 16.10.2004, fiind totodată unicul moștenitor al mamei sale, ce a decedat la 30.01.2010.
Pe cale succesorală și ca efect al disp. Legii nr. 18/1991 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 348 m.p. situat în ., P. 484, pentru care autorului acestuia, P. I., i s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/2.07.1996 eliberat de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor (f. 6), imobil ce se învecinează cu terenul în litigiu.
Din coroborarea susținerilor reclamantului cu relatările celor doi martori audiați în cauză, I. V. (f. 37) și P. M. (f. 38), se reține că terenul în litigiu a aparținut bunicilor paterni ai reclamantului, P. P. și P. E., care l-au dat fiului lor, P. I., tatăl reclamantului, după căsătorie, de mai mult de 40 ani, acesta stăpânindu-l împreună cu soția, ulterior decesului părinților reclamantului, bunul fiind stăpânit de reclamant.
De altfel și intervenienții în interes propriu, ca persoane care ar pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, au arătat în întâmpinarea pe care au formulat-o că tatăl reclamantului, P. I., a stăpânit terenul în litigiu din 1959.
Deși martorii audiați în instanță au subliniat că terenul în litigiu nu a fost la CAP, pârâta ., a susținut că acest bun a făcut obiectul legii nr. 18/1991, a fondului funciar, iar această apărare a fost confirmată de actele pe care le-a anexat în acest sens, respectiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 2148/21.03.1991 (f. 116) formulată de moștenitorii defuncților P. E. și P. P., inclusiv de tatăl reclamantului P. I., în calitate de fiu, înregistrările din registrul agricol pentru anii 1959-1963 cu privire la bunicul reclamantului, P. P. (f. 117), cererea de adeziune a bunicului reclamantului pentru a deveni membru al Gospodăriei agricole colective formulată la 13.11.1961 (f. 119), Hotărârea nr. 71/1.08.1991 emisă de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor (f. 123) și nu în ultimul rând de completarea II a raportului de expertiză topografică în care s-a evidențiat că terenul în litigiu este unul și același cu cel din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate anexată notei de ședință depusă pentru termenul de judecată din 25.04.2013 (f. 149-150).
Cum în prezenta cauză s-a invocat de pârâtă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, instanța în temeiul disp. art. 137 alin. 1 C.pr.civ. se va pronunța cu prioritate cu privire la aceasta.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), iar reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă.
Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui bun imobil, ca urmare a unui fapt juridic complex constând în exercitarea posesiei asupra bunului imobil în condițiile prevăzute de lege. Însă, având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege ca o sancțiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, reprezentând în același timp un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, acțiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.
În speță, deși inițial adevărații proprietari ai terenului în litigiu pentru care reclamantul solicită constatarea dreptului său de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, au fost bunicii acestuia, cum în anul 1961 terenul a fost preluat de Gospodăria agricolă colectivă M., ca urmare a cererii de adeziune a bunicului reclamantului, P. P., și ulterior a făcut obiectul legii nr. 18/1991, fiind menționat în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de tatăl reclamantului și de frații săi, înregistrată sub nr. 2148/21.03.1991 – așa cum reiese din coroborarea mențiunilor acesteia cu cele ale completării II a raportului de expertiză topografică – în plus, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate fiind emisă în acest sens de către Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Hotărârea nr. 71/1991, fără însă a se elibera titlul de proprietate, se constată că excepția invocată de pârâta ., este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
D. în ipoteza în care moștenitorilor defuncților P. P. și P. E. li s-ar fi eliberat titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, pârâta ., nu ar mai fi justificat în cauză calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 1890 Cod civil, pentru ca dreptul de proprietate sau alt drept real principal să poată fi dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: a) posesia exercitată asupra bunului imobil să fie utilă, adică să reprezinte o posesie propriu-zisă și neviciată; b) posesia să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul a fost de bună sau de rea-credință.
Uzucapiunea presupune o posesie neviciată, adică utilă, respectiv continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Detenția precară și posesia viciată nu duc la uzucapiune.
Precaritatea este mai mult decât un viciu al posesiei, este lipsa posesiei, iar definiția precarității este dată de art. 1853 Cod civil, care prevede că actele ce exercităm asupra lucrului altuia sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari, sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesie sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesia ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său.
Raportând acestea la speță, față de situația de fapt mai sus evidențiată și cum terenul în litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind preluat în anul 1961 de Gospodăria agricolă colectivă din . reiese din cererea de adeziune formulată de bunicul reclamantului, P. P., la 13.11.1961 (f. 119-120), se constată că posesia exercitată de părinții reclamantului, ulterior de acesta, nu reprezintă o posesie utilă, fiind afectată de viciul precarității, considerente față de care se constată că nu sunt întrunite în cauză condițiile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, urmând în consecință în temeiul disp. art. 1890, art. 1853 și art. 1860 Cod civil, a respinge ca neîntemeiată prezenta acțiune, astfel cum a fost precizată.
În temeiul disp. art. 274 C.pr.civ. urmează a lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Văzând și disp. art. 2821 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul P. I. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat V. T. din com. Păulești, ., jud. Prahova, împotriva pârâtei ., cu sediul în . și în contradictoriu cu intervenienții în nume propriu A. S., domiciliat în com. M., ., jud. Prahova, S. M., domiciliată în cm. M., ., A. M. V. V., domiciliat în com. M., ., jud. Prahova, P. V., domiciliat în com. M., . și P. A., domiciliată com. M., ..
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. M. L.
Red. ES/ES
9 ex./18.07.2013
7 comunicări/…………………
RECLAMANT |
1. P. I. M. - . AVOCAT V. T. - ., J. PRAHOVA |
PÂRÂT |
2. . - M.,, J. PRAHOVA |
INTERVENIENT ÎN NUME PROPRIU |
3. A. S. - .. 501, J. PRAHOVA |
4. S. M. - . PRAHOVA |
5. A. M. V. V. - M., Principală, nr. 501, J. PRAHOVA |
6. P. V. - . PRAHOVA |
7. P. A. - . PRAHOVA |
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 122/2013.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2781/2013. Judecătoria... → |
|---|
