Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2614/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2614/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 831/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr. _
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2614/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA STĂNESCU
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe petentul M. V. și pe intimatul P. M. CÂMPINA, având ca obiect plângere întemeiată pe disp. Legii nr. 165/2013 și cerere în pretenții – cheltuieli de judecată pe cale separată din dosarul civil nr._ al Judecătoriei Câmpina.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 11.09.2014, ce fac parte integrantă din prezenta, când instanța - pentru a permite părților să depună concluzii scrise cu privire la excepția invocată din oficiu - în temeiul art. 396 N.C.P.C. a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ petentul M. V., în contradictoriu cu intimatul P. M. CÂMPINA, a formulat plângere în conformitate cu art. 11 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, ținând cont de toate probele din dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina, să constate nulitatea parțială a dispoziției nr. 59/2003, pentru suprafața de 14 m.p., cât și pentru faptul că în aceasta este cuprins un metru pătrat din terenul său ce nu a aparținut niciodată statului, și obligarea Primăriei mun. Câmpina să stabilească corect linia de hotar, așa cum e înscrisă în actul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 310/1942. Totodată a solicitat și cheltuieli de judecată, justificate de cererea de recurs, în cuantum de 4.109,90 lei, la care se adaugă suma de 240 lei.
În motivarea cererii petentul a susținut în esență că a solicitat PRIMARULUI M. CÂMPINA, în repetate rânduri, modificarea dispoziției nr. 59/2003 și anexei nr. 1, în funcție de lungimea, lățimea, suprafața și vecinătățile înscrise în actul de vânzare autentificat sub nr. 310/1942. La 6.02.2014 a fost și în audiență, pentru mediere, dar atât cererea, cât și medierea au fost respinse. În cererea înregistrată la Primărie cu nr. 935/15.01.2014, la care a anexat cererea adresată Primului Ministru și răspunsul acestuia, a explicat pe larg motivele pentru care a solicitat refacerea dispoziției nr. 59/2003. Din răspunsul cu adresa nr. 15D/_/7.01.2014 a Cancelariei Primului Ministru rezultă că solicitarea sa e de competența instanțelor judecătorești. Decizia nr. 1890/26.06.2013, definitivă și irevocabilă, este netemeinică și nelegală, astfel încât a formulat plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Conform art. 4 din Legea nr. 165/2013, aceasta se aplică și cauzelor în materie de restituire a imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului. Petentul a mai indicat probe prezentate de Primăria mun. Câmpina în dosarul nr._, pe care le consideră fals în declarații și uz de fals, din cauza cărora a fost respinsă, cu decizia nr. 1890/26.06.2013, acțiunea de revendicare a suprafeței de 14 m.p., restituită moștenitorilor lui I. B. cu dispoziția nr. 59/2003, din terenul său.
În drept, petentul a invocat disp. art. 1-3 alin. 1, art. 11 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, iar în susținerea cererii a anexat înscrisuri (f. 5-36).
Întrucât instanța a apreciat cererea introductivă de instanță ca neîndeplinind disp. art. 194-197 C.pr.civ., prin rezoluția din 18.02.2014 s-a dispus comunicarea către petent a lipsurilor acesteia, iar petentul prin cererea depusă la 26.02.2014 (f. 40-42) le-a complinit, precizând și completând cererea inițial formulată.
Astfel, petentul a indicat CNP-ul său, intimatul cu care înțelege să se judece, respectiv P. M. CÂMPINA, probele în susținerea plângerii, atașând și înscrisuri (f. 43-64). De asemenea a făcut referiri la probele administrate în dosarul civil nr._, la probe din dosarele atașate acestuia, cât și la modul în care Judecătoria Câmpina și Tribunalul Prahova (decizia nr. 661/29.11.2012) s-au pronunțat, fără să țină seama de îndrumările obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 6047/2010. A detaliat totodată cheltuielile de judecată pe care le solicită.
Prin rezoluția din 10.03.2014 s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată, a precizării și înscrisurilor atașate, inclusiv a interogatoriului propus, intimatului P. M. CÂMPINA, în vederea depunerii întâmpinării.
Astfel, acesta a formulat la 1.04.2014, în apărare, întâmpinare (f. 69-72), prin care a invocat, în principal, lipsa calității sale procesuale pasive, cât și excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește constatarea nulității parțiale a dispoziției nr. 59/2003, pentru suprafața de 14 m.p., iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În cuprinsul acestei cereri, referitor la prima excepție, a susținut că întrucât se solicită anularea unei dispoziții emisă în baza Legii nr. 10/2001 calitate procesuală pasivă are Municipiul Câmpina, prin primar, considerent față de care solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește cea de-a doua excepție, a autorității de lucru judecat, a prezentat un scurt istoric al litigiului, învederând că prin sentința civilă nr. 41/9.01.2007 Tribunalul Prahova a respins contestația formulată de petent împotriva dispoziției nr. 59/2003 și anexei nr. 1, ca neîntemeiată, reținând că restituirea terenului de 301,75 m.p. s-a făcut ținându-se seama de configurația limitelor terenurilor existente în prezent (la data emiterii dispoziției de restituire), în funcție de modificările intervenite de-a lungul timpului. Împotriva acestei sentințe petentul din prezenta cauză a declarat apel, iar Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 5289/19.12.2007 a admis apelul, a anulat decizia nr. 59/2003 pentru suprafața de 14 m.p., identificată prin raportul de expertiză B. L.. Această decizia a fost atacată cu recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, cu îndrumări. Cu ocazia rejudecării apelului s-a efectuat o nouă expertiză topo care a concluzionat că nu se poate vorbi de o suprapunere de terenuri, iar Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 234/2009 a respins apelul. Împotriva acestei soluții reclamantul a declarat recurs soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6047/2010, în sensul admiterii și modificării în tot a deciziei nr. 234/2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și trimiterii cauzei, spre competentă soluționare, la Judecătoria Câmpina. În cauza astfel înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina au figurat ca pârâți și familia T., familia R. D., noii proprietari ai imobilului restituit prin dispoziția nr. 59/2003, s-a efectuat o nouă expertiză care a concluzionat că nu există suprapunere a celor două terenuri. Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr. 833/2012 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, în ceea ce privește constatarea nulității absolute a deciziei nr. 59/2003, a cererii de revendicare, de rectificare a cărții funciare, de plată a cheltuielilor de judecată și a dispus grănițuirea proprietăților părților, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză Simaciu. Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, iar Tribunalul Prahova prin decizia nr. 661/2012 l-a respins ca nefondat, iar în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut decizia nr. 661/2012, luând act de renunțarea la judecată a reclamantului față de moștenitorii B. și C..
Intimatul a mai apreciat necesar stabilirea cadrului procesual, respectiv de a preciza și ceilalți pârâți, deoarece nu deține terenul de 14 m.p., cât și faptul că temeiul de drept invocat, Legea nr. 165/2013, nu are incidență în cauză.
Pe fondul cererii a învederat că toate expertizele și actele existente la dosar duc la concluzia fermă că nu există nicio suprapunere de teren între terenul proprietatea reclamantului și cel al beneficiarilor dispoziției a cărei nulitate parțială se solicită.
În drept, a invocat disp. art. 205-208 NCPC, iar în caz de neprezentare, a solicitat – în temeiul disp. art. 223 alin. 3 NCPC – judecarea cauzei și în lipsă.
La întâmpinare nu atașat niciun înscris.
La 14.04.2014 petentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului (f. 78-80), prin care a subliniat în esență că dispoziția nr. 59/2003 a Primarului mun. Câmpina a fost greșit emisă deoarece nu s-a ținut cont de lățimea, suprafața și vecinătățile înscrise în actul de vânzare autentificat sub nr. 310/3.04.1942, al lui I. I. B.. Acțiunea sa de anulare parțială a dispoziției nr. 59/2003 a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 4438/2006, iar respingerea cererii se datorează intimatului. Sentința civilă nr. 883/2013 și decizia nr. 1890/2013, definitivă și irevocabilă, au fost atacate în plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, având nr. de dosar_/2013. Plângerea formulată în prezenta cauză se încadrează în art. 4 din Legea nr. 165/2013, astfel că nu se poate invoca principiul autorității de lucru judecat. Consideră că noii proprietari nu pot fi pârâți în proces întrucât nu pot răspunde pentru faptele intimatului și nici pentru faptul că dispoziția nr. 59/2003 nu a fost emisă pe baza lungimii, lățimii, suprafeței și vecinătăților înscrise în actul de vânzare al lui I. I. B.. Petentul a făcut referiri la probe administrate, din care rezultă fără dubii că terenul restituit cu dispoziția nr. 59/2003 se suprapune peste terenul său, la nord cu 0,45 m, iar la sud cu 1,30 m, impunându-se stabilirea corectă a liniei de hotar, față de disp. art. 1 din Legea nr. 165/2013, conform cărora imobilele se restituie în natură, cât și disp. art. 3 alin. 6, care stabilesc restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în ceea ce privește terenurile și reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. Legea nr. 165/2013 se aplică atât cauzelor aflate pe rolul instanțelor, cât și celor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului. Nulitatea parțială poate fi cerută pentru suprafața de 14 m.p., încadrându-se în disp. art. 174-177 și art. 178 NCPC și își menține plângerea formulată cu cele două capete de cerere.
În ședința publică din 29.05.2014 – față de susținerile petentului, ce e licențiat în drept – instanța a reținut că în prezenta cauză este investită cu o cerere având două petite, primul reprezentând o plângere întemeiată pe disp. Legii nr. 165/2013, iar cel de-al doilea – cerere în pretenții – cheltuieli de judecată pe cale separată din dosarul nr._ .
Tot la același termen de judecată s-a luat act de faptul că petentul a solicitat cheltuieli de judecată și în prezenta cauză și s-a dispus atașarea dosarului civil nr._ .
În ședința publică din 26.06.2014 instanța, din oficiu, a invocat excepția prematurității formulării petitului 1 – plângere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, a pus în discuția părților această excepție, precum și cele două excepții invocate de intimat prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat, cât și ordinea de soluționare a acestora.
La 3.07.2014 – pentru considerentele inserate în cuprinsul încheierii de la acea dată (f. 119-120) – au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului P. M. CÂMPINA și excepția autorității de lucru judecat privind primul capăt de cerere, invocate de intimatul P. M. CÂMPINA, și a fost admisă excepția prematurității formulării primului capăt de cerere, respectiv plângerea formulată în temeiul Legii nr. 165/2013, invocată din oficiu.
La termenul de judecată din 11.09.2014 instanța, tot din oficiu, a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la al doilea capăt de cerere având ca obiect pretenții - cheltuieli de judecată pe cale separată din dosarul civil nr._ al Judecătoriei Câmpina și a pus în discuția părților această excepție.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestei excepții ce urmează a fi soluționată cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 NCPC, instanța reține următoarele:
Prin cele de-al doilea petit cu care petentul a investit instanța de judecată în prezenta cauză acesta solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, pe cale separată, în dosarul civil nr._, justificate în cererea de recurs, în valoare de 4.109,50 lei, la care se adaugă 240 lei, deci în total 4.349,50 lei.
Prin sentința civilă nr. 833/2.03.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul civil nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamanții M. V. și M. A.-M., în contradictoriu cu pârâții: P. M. CÂMPINA, B. I., B. V., B. M., P. O., B. I., C. S., Oțeleanu E., T. V., T. A., R. D., R. F., Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, D. L., M. M. T., N. M. E., B. N., N. B. și în consecință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților privind constatarea nulității absolute a deciziei nr. 59/29.01._ emisă de P. mun. Câmpina, a schiței de plan anexa 1 la aceasta, precum și a actelor subsecvente acestora, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3592/8.0.2003 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4267/16.10.2010, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților privind revendicarea și rectificarea cărții funciare, s-a dispus grănițuirea proprietăților părților, respectiv a reclamanților de proprietatea pârâților T. A., T. V., R. D. și R. V. F. pe aliniamentul F-C, astfel cum a fost stabilit prin expertiza topografică întocmită de expertul Simaciu V. și a fost respinsă cererea reclamanților privind obligarea pârâtului P. M. CÂMPINA la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. 661/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți M. V. și M. A. M. împotriva sentinței civile nr. 833/2.03.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, iar prin decizia nr. 1890/26.06.2013 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de reclamanții M. V. și M. A. M. împotriva deciziei nr. 661/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință a modificat în parte sentința civilă nr. 833/2.03.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în sensul că a luat act de renunțarea reclamanților la judecata acțiunii în contradictoriu cu pârâții B. V., B. M., P. O., C. S., Oțeleanu E., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, I. Cluja, D. L., M. M. T., N. M. E., B. N. și N. B., a menținut restul dispozițiilor sentinței și a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Față de cele ce preced, instanța constată că în mod definitiv și irevocabil în dosarul civil nr._ instanțele s-au pronunțat cu privire la cererea petentului din prezenta cauză prin care a solicitat cheltuieli de judecată de la intimatul din prezentul litigiu, P. M. CÂMPINA, apreciind că această solicitare este neîntemeiată.
Potrivit art. 431 NCPC, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze sau pentru același obiect și oricare dintre părți poate opune lucrul judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia.
Excepția autorității de lucru judecat – conform disp. art. 432 NCPC – poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.
Art. 431 alin. 1 NCPC dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile de identitate de părți, obiect și cauză.
Față de cele ce preced, cum petentul dorește prin cel de-al doilea petit cu care a investit instanța să reia dezbaterea unei chestiuni litigioase, cu privire la obligarea intimatului din prezenta cauză la cheltuieli de judecată în dosarul civil nr._, tranșată deja de o jurisdicție anterioară, instanța apreciază că excepția autorității de lucru judecat cu privire la al doilea capăt de cerere având ca obiect pretenții, respectiv cheltuieli de judecată pe cale separată din dosarul nr._ este întemeiată, urmând a fi admisă.
Deși petentul a susținut că decizia nr. 1890/2013 a Curții de Apel Ploiești își pierde caracterul de lucru judecat datorită art. 4 din Legea nr. 165/2013, o astfel de apărare urmează a fi înlăturată, ca nefondată, față de disp. art. 430-431 NCPC.
Nici formularea de către petent a unei plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu este de natură a afecta puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul civil nr._ .
Cum prin încheierea din 3.07.2014 a fost admisă excepția prematurității formulării primului capăt de cerere, respectiv plângerea formulată în temeiul Legii nr. 165/2013, invocată din oficiu, urmează a respinge primul capăt de cerere, astfel cum a fost completat și precizat, ca prematur formulat.
De asemenea, ca efect al admiterii excepției autorității de lucru judecat cu privire la al doilea capăt de cerere având ca obiect pretenții, respectiv cheltuieli de judecată pe cale separată din dosarul nr._, urmează a respinge acest petit, pentru autoritate de lucru judecat.
Cum ambele cereri formulate în prezenta cauză au fost respinse, în temeiul disp. art. 453 NCPC, urmează a respinge ca neîntemeiată și cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul litigiu.
Văzând și disp. art. 11 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 și cele ale art. 466 NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat cu privire la al doilea capăt de cerere având ca obiect pretenții, respectiv cheltuieli de judecată pe cale separată din dosarul nr._, invocată din oficiu.
Respinge ca prematur formulat primul capăt de cerere, respectiv plângerea formulată de petentul M. V., CNP_, domiciliat în mun. Câmpina, .. 38, jud. Prahova, împotriva intimatului P. M. CÂMPINA, cu sediul în mun. Câmpina, ., jud. Prahova, în temeiul disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost completată și precizată.
Respinge al doilea capăt de cerere, având ca obiect pretenții, respectiv cheltuieli de judecată pe cale separată din dosarul nr._, formulat de petentul M. V., CNP_, domiciliat în mun. Câmpina, .. 38, jud. Prahova, împotriva intimatului P. M. CÂMPINA, cu sediul în mun. Câmpina, ., jud. Prahova, pentru autoritate de lucru judecat.
Respinge ca neîntemeiată cererea petentului de obligare a intimatului la plata de cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. M. L.
Red. ES/ES
4 ex./16.10.2014
2 comunicări/…………………
|
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1592/2014. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
