Contestaţie la executare. Sentința nr. 1236/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1236/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 6435/204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CÂMPINA
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1236
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREIA-CLAUDIA-ALICE TOMESCU
Grefier M. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C.TOP R. S.R.L.LA CABINET DE AVOCAT D. A. M. și pe intimata P. V. DOFTANEI PRIN PRIMAR, având ca obiect contestație la executare.
Prezența și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în ședința publică din 28.03.2014, conform mențiunilor Încheierii de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când judecătoria a amânat pronunțarea pentru acest termen, astfel:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /03.12.2013, contestatoarea S.C.TOP R. S.R.L. LA CABINET DE AVOCAT D. A. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata P. V. DOFTANEI PRIN PRIMAR, contestație la executare împotriva procesului-verbal nr. 10/15.11.2013 de sechestru asupra bunurilor imobile, emis de P. V. Doftanei, din sat Tesila, ., jud. Prahova, având C.I.F._, solicitând anularea procesului verbal de sechestru nr. 10/15.11.2013, emis de P. V. Doftanei si pe cale de consecința anularea masurilor asigurătorii instituite prin acesta, admiterea unui plan de eșalonare al creanțelor fiscale și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru și onorariu avocat.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în data de 18 noiembrie 2013, la pensiunea turistica ATRA situata in .. 780 B, Jud. Prahova, a cărei proprietar este S.C. TOP R. S.R.L., s-au prezentat reprezentanți organului de executare pentru a comunica procesul-verbal nr.10/15.11.2013 in baza căreia a fost instituita măsura asiguratorie privind sechestrul asupra bunuri imobile respectiv pensiunea turistica si terenul aferent acesteia. Contestatoarea a luat la cunoștință, conform procesului-verbal de sechestru, ca in temeiul alin. 4 din C. pr. fiscal s-a procedat la sechestrarea bunurilor imobile de mai sus, proprietate debitoarei S.C. TOP R. S.R.L., in baza mai multor titluri executorii.
Cu privire la conținutul procesului verbal de sechestru, contestatoarea precizează, faptul ca procesul verbal de sechestru nu cuprinde temeiul legal corect in baza căruia se face executarea silita, întrucat art. 151 alin. 4 din C. pr. fiscala se refera Ia bunurile mobile și nu la bunurile imobile.
Astfel, apreciază că temeiul legal corect ar fi trebuit sa fie art. 154 alin. 5 C. pr. fiscala, care se refera special la bunurile imobile, sau, art. 129 alin. 2 C. pr. fiscala, care se refera in general la masuri asigurătorii asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia.
Contestatoarea precizează, potrivit art. 129 alin. 4 C. pr. Fiscala „măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate", iar potrivit alin. 4 „decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent”. In speța, masurile asigurătorii nu au fost luate cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. 4 C. pr. fiscala, întrucât contestatoarei nu i-a fost comunicata o decizie de instituire a acestora.
De asemenea, la art. 129 alin. 2 este prevăzut ca „se dispun măsuri asigurătorii sub forma poprii asigurătorii și sechestrului asigurătorul asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea" iar la 142 C. pr. fiscala sunt reglementate reguli privind executarea silita, de unde rezulta ca bunurile urmăribile proprietate a debitorului sunt supuse sechestrării și valorificării, în următoarea ordine: „a) bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit; b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit;c) bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele; d) ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art 158; e) mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale si alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit; f) produse finite".
Prin coroborarea celor doua articole de mai sus contestatoarea a arătat faptul ca, nu s-a dovedit potrivit legii, ca exista pericolul ca debitoarea sa se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor fiscale (art. 129 alin. 2 C pr. fiscala), iar bunurile imobile asupra cărora s-a instituit sechestrul sunt direct folosite si servesc activității care constituie principala sursă de venit a contestatoarei, ceea ce înseamnă ca nu au întâietate/prioritate in scopul sechestrării (art. 142 alin. 1 ind.1 lit. e).Mai mult decât atât, nu se justifica instituirea sechestrului asigurător, întrucât, pe de o parte, contestatoarea folosește aceste imobile, respectiv pensiunea turistica si terenul aferent acesteia, pentru activitățile comerciale pe care le desfășoară in mod curent potrivit obiectului principal de activitate și pe de altă parte, nu s-a sustras niciodată de la plata sumelor datorate bugetului de stat,ba dimpotrivă, a început sa efectueze plați parțiale in contul acestor creanțe fiscale.
De asemenea, contestatoarea menționează faptul că si-a declarat materia impozabila, fiind o dovada in plus ca nu exista pericolul sa se sustragă de la urmărire sau sa îsi ascundă ori sa îsi risipească patrimoniul in sensul art. 129 alin. 2 C. pr. fiscala. In concluzie, raportul juridic nu se circumscrie prevederilor art. 129 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
S-a mai arătat de către contestatoare că, potrivit art. 156 C. pr. fiscala, privind suspendarea executării silitei a bunurilor imobile, alin. 1 reglementează o prerogativa a debitorului, respectiv faptul ca „după primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanțelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni".
In acest sens, contestatoarea s-a exprimat deja pe cale administrativa aceasta facultate particulara si a propus organului de executare, in termenul legal, un plan de eșalonare al creanțelor fiscale pe care l-a anexat prezentei, si totodată, in ipoteza in care nu va avea o aprobare scrisa din partea acestuia, își rezervă dreptul de a solicita si instanței sa admită aceasta propunere de eșalonare a creanțelor fiscale, conform art. 156 C. pr. fiscala.
In speța contestatoarea învederează că prin masurile asigurătorii instituite, i-a fost îngrădit dreptul de proprietate, întrucât bunurile imobile sechestrate sunt indisponibilizate, iar acest lucru consideră ca este un abuz de drept împotriva acesteia având in vedere ca nu a încălcat legea, se afla doar in dificultate de a efectua plați, din cauza unui cash-flow neregulat.
Contestatoarea a precizat că așa cum reiese din art. 555 NCC, prin conținutul juridic al dreptului de proprietate privata atributele acestui drept sunt: posesia, folosința si dispoziția. Prin procesul verbal care face obiectul prezentei acțiuni, i-a fost afectata prerogativa dispoziției care constituie un atribut esențial al dreptului de proprietate. Cu titlu de exemplu, daca proprietarul poate transmite către un terț prerogativa folosinței lucrului sau, niciodată insa nu poate transmite dispoziția juridica a lucrului si sa rămână in continuare proprietar al acestuia, transmiterea atributului dispoziției însemnând însăși transmiterea dreptului de proprietate.
In consecința, contestatoarea a menționat că prin instituirea sechestrului asigurător asupra pensiunii turistice si a terenului aferent, i-a fost limitat dreptul de proprietate, întrucât, prin indisponibilizarea bunurilor imobile este atins caracterul exclusiv al dreptului de proprietate prin care se întelege ca titularul acestuia este singurul îndreptatit sa exercite toate atributele dreptului de proprietate, cu excluderea tuturor celorlalte persoane, acestea având obligația de a nu face nimic de natura a aduce atingere dreptului titularului.
In finalul acțiunii, a adresat instanței o întrebare decenta, respectiv, daca este de părere ca un investitor cum este S.C. TOP R. S.R.L., care prin folosirea de fonduri proprii și prin atragerea de fonduri europene, a investit peste 1.000.000 euro (un milion euro) in construirea pensiunii ATRA care face obiectul sechestrului, a modernizat zona si a ridicat potențialul turistic al acesteia (Comuna V. Doftanei, . o mare parte din lucrările de amenajare a drumului de acces, a creat noi locuri de munca precum si faptul ca investiția a adus un plus de imagine considerabil comunei V. Doftanei, este „normal sa fie tratat"" de autoritățile locale, prin instituirea de masuri asigurătorii asupra pensiunii si a terenului aferent, doar pentru neplata la timp a unor taxe si impozite, fără sa încalce in niciun fel legea si fara sa reprezinte un pericol?
In drept, a invocat disp. art 1027 Cod de procedura fiscala iar în dovedirea actiunii, a atasat cererii de chemare in judecata, împuternicire avocațiala, procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile, somația si titlul executoriu nr. 733, planul de eșalonare al creanțelor fiscale, dovada transmiterii, in termen, a propunerii de eșalonare către P. V. Doftanei și confirmarea de primire, dovada efectuării de plați parțiale, taxa judiciara de timbru.
Intimata P. V. DOFTANEI PRIN PRIMAR, a formulat întâmpinare (f.41-44) prin care a solicitat respingerea contestație la executare formulata împotriva actului de executare reprezentat de procesul verbal de sechestru nr.10 din 15,11.2013 emis de către P. comunei V. Doftanei și obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata a arătat că, în fapt, contestatoarea S.C.TOP RESORT S.R.L., figurează in evidentele UAT. . un debit in cuantum de_ lei, ce reprezintă sumele datorate cu titlu de impozite pe teren, clădiri, auto, așa cum rezulta din conținutul titlurilor executorii emise in perioada 2012-2013.
P. comunei V. Doftanei a somat in repetate rânduri contestatoarea sa stingă debitul mai sus indicat, aceasta, prin reprezentanții sai nu a înțeles sa stingă obligațiile de plata, ignorând toate actele de executare îndeplinite in cadrul procedurii de executare silita.Datorita pasivității continue cat si relei credințe manifestata de-a lungul timpului prin neachitarea datoriilor către bugetul local al comunei V. Doftanei, s-a procedat la instituirea sechestrului asigurător pe bunul imobil proprietatea contestatoarei.
Intimata, precizează că întreaga procedura s-a executat in conformitate cu dispozițiile impuse de procedura fiscala, procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile fiind comunicat către O.C.P.I Campina care a procedat la notarea sechestrului asigurător nr._/15.l 1.2013.
A mai menționat faptul ca procedura privind instituirea sechestrului asigurător s-a îndeplinit in conformitate cu dispozițiile procedurale in materie fiscala, susținerile contestatoarei nefiind cauze de nulitate de natura sa atragă anularea actului reprezentat de procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile. Precizează faptul ca temeiul juridic in baza căruia s-a emis actul de executare este O.G.92/2003 modificata, act normativ ce reglementează inclusiv aceasta procedura de executare.
Intimata a precizat, contestatoarea nu a contestat debitul in cuantum de_ lei, cu atat mai puțin titlurile executorii emise pe parcursul perioadei in care s-a acumulat debitul. Contestatoarea a solicitat, prin intermediul prezentei cereri si admiterea unui plan de eșalonare la plata, plan ce a fost admis de conducerea U.A.T.-. adresa nr._/16.12.2013, iar față de aceasta situație, apreciază ca respectivul capăt de cerere este lipsit de obiect, dat fiind acordul instituție cu privire la aprobarea la plata eșalonată, conform graficului de plați propus de către societatea contestatoare.
In drept a invocat disp. art. 205 cod proc. civ, în apărare, a depus la dosar, in copie încheierea nr._/06.12.2013 emisă de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară.
Contestatoarea S.C.TOP R. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare (f.48-69) prin care a învederat că din demersurile efectuate de către P. Comunei V. Doftanei, nu se distinge daca aceasta a intenționat demararea unei proceduri administrative de luare a masurilor asigurătorii reglementata la art. 129 si urm C. pr. fiscala sau demararea unei proceduri de executate silita reglementata la art. 154 si urm. C pr. fiscala. Cu privire la încheierea nr._ emisa de O.C.P.L Prahova, rezulta ca se notează in cartea funciara sechestrul asigurător in baza procesului verbal de sechestru nr._/15.11.2013 pentru suma de 53.252 lei., trăgând concluzia ca ar fi vorba masuri asigurătorii reglementate la art. 129 si urm. C. pr. fiscala. In speța, nefiind respectata procedura administrativa incidența potrivit legii, art. 129 alin. 2 prevede ca „se dispun măsuri asigurătorii sub forma (...) sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile proprietate a debitorului, (...) când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea"
In speța, contestatoarea a arătat faptul că nu s-a dovedit pericolul in sensul art. 129 alin. 2, iar pe de altă parte, faptul ca debitoarea si-a declarat materia impozabila, este o dovada in plus ca nu exista pericolul ca aceasta sa se sustragă de la urmărire sau sa îsi ascundă ori sa își risipească patrimoniul in sensul acestui articol.
De asemenea a mai arătat că, potrivit art. 129 alin. 4 C. pr. fiscala „măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. în decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate", iar potrivit alin. 5 „decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent".
In speța, masurile asigurătorii nu au fost luate cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin 4 C. pr. fiscala, respectiv nu a fost emisa de către organul fiscal competent o decizie de instituire a masurilor asigurătorii.
De asemenea, contestatoarea a precizat faptul că legea prevede ca in temeiul art. 129 alin. 2 C. pr. fiscala si al Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, unitatea fiscala printr-un reprezentant al sau va emite un proces-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile (potrivit Anexei 5 din Ordinul nr. 2605/2010), in care va consemna ca a procedat Ia aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului. In speța, procesul-verbal din 15.11.2013, pe de o parte, nu cuprinde temeiul legal corect in baza căruia a fost emis, întrucat temeiul art. 151 alin. 4 din C. pr. fiscala care sta la baza emiterii lui se refera la bunurile mobile, nu la bunurile imobile, cum este cazul nostru, iar pe de alta parte, nu a fost emis nici in baza deciziei de instituire întrucât aceasta nu există.
A mai arătat că din cuprinsul întâmpinării, P. Comunei V. Doftanei invoca noțiunea de sechestru asigurător, ceea ce confirma intenția unității de a demara o procedura administrativa specifica masurilor asigurătorii. Cu privire la procesul-verbal din 15.11.2013 care face obiectul prezentei, trage concluzia ca ar fi vorba in general de reguli privind executarea silita (art. 142 si urm C. pr. fiscala) si in special de executarea silita a bunurilor imobile reglementata la art 154 si urm. C. pr. fiscala.
In aceasta ipoteza, menționează că procedura fiscala reglementează la art. 154 alin. 5 ca „executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art 152 alin. (1) și (2) și art. 153 indice 1 fiind aplicabile".
Astfel, raportat la art. 152. alin. 1 contestatoarea învederează că potrivit literei a), procesul-verbal in cauza nu face referire la locul unde s-a făcut sechestru, potrivit literei c), procesul-verbal in cauza nu indica numărul dosarului de executare, potrivit literei d), procesul-verbal in cauza nu indica temeiul legal corect in baza căruia se face executarea silita, potrivit literei g), procesul-verbal in cauza nu cuprinde descrierea bunurilor imobile sechestrate si starea de uzură ale fiecărui bun și potrivit literei i), procesul-verbal in cauza nu cuprinde mențiunea făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate.
De asemenea, învederează faptul ca nici lit. h) (art. 152) nu a fost respectata, întrucat, din procesul-verbal rezulta ca evaluarea bunurilor imobile s-a făcut anticipat iar in aceasta situație ar fi trebuit, potrivit normelor de aplicare ca, documentul prin care s-a efectuat evaluarea sa fie anexat procesului-verbal de sechestru. Organul de executare trebuia sa transmită o copie de pe acest document debitorului, ori, in caz contrar potrivit literei h), in procesul-verbal trebuia sa apară „mențiunea că evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită cunoștințe de specialitate".
In concluzie, prin analiza procesului-verbal din 15.11.2013, contestatoarea solicită să se observe că acesta nu îndeplinește condițiile legale imperative, nici de forma si nici de fond,
reglementate la art. 152 alin. 1 lit, a, c, d, g, h si i C. pr. Fiscală.
Mai arată că potrivit art. 142 alin. 1 „executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare", ceea ce in speța ar însemna că executarea silita sa se efectueze in limita a aproximativ 80.000 lei reprezentând 150% din valoare creanțelor fiscale in cuantum total de 53.252 lei, ori cuantumul sumei estimate in procesul-verbal din 15.11.2013 este de 75.000 lei, ceea ce in opinia contestatoarei este o valoare derizorie, raportat la prețul de circulație a bunurilor sechestrate de circa 1.000.000 euro (un milion euro), ceea ce încalcă in mod abuziv interesul acesteia.
In acest context, considera ca ar fi fost mult mai plauzibil ca P. sa fi instituit măsura popririi asigurătorii cu atât mai mult cu cat, in prezent, executarea silita este suspendata întrucât in data de 16 decembrie 2013 a fost aprobata de către primărie solicitarea debitoarei de a stinge debitul potrivit art. 156 alin. 1, respectiv „din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni".
In concluzie contestatoarea a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru nr._/15.11.2013, ridicarea masurilor asigurătorii, radierea din cartea funciara a notarii sechestrului asigurător potrivit încheierii O.C.P.I. Prahova nr._/06.12.2013 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând, taxa judiciara de timbru si onorariu de avocat.A depus la dosar în susținerea cererii în copie încheiere O.C.P.I. nr._, procesul-verbal de sechestru din data de 15.11.2013, dovada aprobării de către primărie a solicitării debitoarei de a stinge debitul potrivit art. 156 alin. 1, respectiv „din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni", ordinul nr. 2605/2010.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr.10/15.11.2013 întocmit de către P. V. Doftanei s-a procedat la sechestrarea bunurilor imobile ale debitorului . pentru neefectuarea plății sumelor de_ lei reprezentând sume datorate în baza unor titluri executorii și constând în impozit auto, clădiri, taxă autorizare unități de alimentație publică, reclamă și publicitate, impozit pe teren.
S-a menționat în același proces verbal că pentru stingerea creanțelor fiscale s-a procedat la sechestrarea bunurilor imobile prevăzute în anexă, respectiv pensiunea turistică situată în ., nr.780B, bunurile fiind estimate la valoarea de_ lei. Se menționează, de asemenea, în procesul verbal că bunurile mobile sechestrate sunt indisponibilizate cât timp durează executarea silită și dacă obligația fiscală nu este plătită în termen de 15 zile se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate conform legii.
Prin raportare la aceste mențiuni din cadrul procesului verbal instanța apreciază că suntem în prezența unui proces verbal de sechestru ca act de executare silită a creanțelor fiscale, iar nu ca măsură asigurătorie. Referirea din cadrul procesului verbal la dispozițiile art.151 alin.4 nu este de natură a duce la o altă concluzie, procesul verbal de sechestru în cazul bunurilor mobile fiind similar, și nu este de natură a determina nulitatea acestuia.
Prin urmare instanța nu va analiza susținerile contestatoarei cu privire la nelegalitatea procesului verbal de sechestru ca măsură asigurătorie.
Instanța reține totodată că nici lipsa mențiunilor invocate de către contestatoare prin răspunsul la întâmpinare nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal de sechestru. Astfel cu privire la locul în care s-a făcut sechestru, fiind vorba de un bun imobil acesta este în mod evident cel în care este situat bunul. Referitor la lipsa mențiunii privind numărul dosarului de executare instanța apreciază că sunt indicate somația și titlurile executorii în baza cărora se face executarea, fiind acoperită astfel această neregularitate. Nici presupusa lipsă a mențiunii privind temeiul legal corect al executării nu poate atrage nulitatea procesului verbal de sechestru precum și nici cea referitoare la descrierea bunurilor și starea de uzură a acestora, această ultimă dispoziție vizând bunurile mobile care sunt supuse uzurii.Cu privire la lipsa mențiunii privind existența sau inexistența unui drept de gaj, aceasta aparține debitorului și nu s-a făcut dovada în cauză că acesta a făcut o astfel de mențiune care nu a fost consemnată de executorul fiscal.
În privința evaluării bunului sechestrat instanța apreciază că valoare indicată în procesul verbal de sechestru este valoarea de impozitare care figurează în evidențele primăriei și care a fost avută în vedere și la stabilirea impozitului, neputând astfel să fie apreciată ca fiind derizorie cum a arătat contestatoarea.
Instanța reține totodată că unul dintre motivele principale ale contestației la executare este existența unui plan de eșalonare care de altfel a fost acceptat de către intimată așa cum rezultă din adresa de la fila 36. De altfel acesta este atributul organului fiscal competent potrivit art.125 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, iar nu al instanței de judecată.Acceptarea acestui plan de eșalonare nu este însă de natură a atrage desființarea procesului verbal de sechestru, datoria contestatoarei nefiind achitată în prezent.
Nu pot fi reținute nici celelalte susțineri ale contestatoarei cu privire la îngrădirea dreptului de proprietate, organul fiscal procedând la aplicarea dispozițiilor legale în situația neachitării obligațiilor fiscale, precum nici cele referitoare la contribuția societății la dezvoltarea zonei, contestatoare desfășurând o activitate economică în scopul obținerii de profit și având obligația de a-și achita datoriile fiscale către bugetul local.
Pentru aceste considerente instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C.TOP R. S.R.L.,cu sediul în . Teșila, ..780b, județul Prahova, având J_, CUI RO_, la cabinet de avocat D. A. M. în București, ..238, Futura Building, sector 2 în contradictoriu cu intimata P. V. DOFTANEI PRIN PRIMAR, cu sediul în com.V. Doftanei, ., județul Prahova, având CF_, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria Câmpina.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.04.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. A. T. M. M. M.
Red.TACA/MMM
2.05.2014/4 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3792/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 701/2014.... → |
|---|
