Contestaţie la executare. Sentința nr. 2339/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2339/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 23-07-2014 în dosarul nr. 1900/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2339
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 IULIE 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ș. M. A.
GREFIER: B. G.
Pe rol fiind judecarea contestației la executare formulată de contestatorul G. C. în contradictoriu cu intimata I. P..
Acțiune timbrată legal cu suma de 204 lei, conform chitanței nr._/16.04.2014 (f.2).
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.07.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța față de lipsa petentului și apărătorului său, pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea în temeiul art. 222 alin. 2 C. pr. civ. pentru această dată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 16.04.2014, contestatorul G. C. în contradictoriu cu intimata I. P., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite începută împotriva sa; anularea formelor de executare întocmite împotriva sa constând din somația nr. 1624/S/14//09.04.2014 și încheierea nr. 1624/S/14 din 09.04.2014; diminuarea sumei de 2.248 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, a sumei de 600 lei reprezentând onorariu de avocat și a sumei de 478 lei reprezentând cheltuieli necesare desfășurării executării deoarece aceste sume sunt disproporționate raportat la obiectul executării; cu cheltuieli de judecată.
Se arată de contestator că în conformitate cu prevederile art. 713 C. pr. civ. apreciază că Judecătoria Câmpina este general, legal și teritorial competentă să soluționeze prezenta contestație deoarece are domiciliul în raza de competență a acesteia, iar instanța competentă este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
În motivarea contestației s-a arătat că pe data de 12.04.2014 a primit din partea Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești "P. și M.” somația nr. 1624/S/14//09.04.2014 și încheierea nr. 1624/S/14 din 09.04.2014 prin care este înștiințat să lase creditoarei în deplină proprietate și liniștită posesie Lotul nr. 2, teren în suprafața de 222,30 mp situat în corn. Telega, ., jud. Prahova, delimitat pe schița de plan A,B,C,D, din varianta I de lotizare stabilită prin raportului de expertiză topografică - completare ing. G. E.; să plătească suma de 1068,78 lei reprezentând sultă, suma de 2061 lei reprezentând cheltuieli de judecată și suma de 3.431 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Consideră că în mod nelegal organul de executare îi solicită să lase creditoarei în deplină proprietate și liniștită posesie Lotul nr. 2, teren în suprafață de 222,30 mp situat în corn. Telega, ., jud. Prahova deoarece obiectul cauzei care a stat la baza titlului executoriu este partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului G. G. și nu revendicare și grănițuire.
De asemenea terenul în suprafață de 222,30 mp situat în corn. Telega, ., jud. Prahova, nu este îngrădit și poate fi folosit oricând de către creditoarea I. P. și nimeni nu i-a îngrădit accesul sau folosința acestui teren, astfel actele de executare sunt contradictorii și dovedesc atât nelegalitate cât și rea credință; dacă executorul judecătoresc consideră că I. P. nu poate folosi terenul dobândit prin sentința civilă nr. 1764 din 21.06.2013 avea obligația punerii în posesie a creditoarei asupra terenului dobândit în urma partajului.
Se arată că elementul fundamental al executării silite este neexecutarea de bună voie a obligațiilor stabilite și creditoarea I. P. folosește terenul dobândit prin sentință și nimeni nu îngrădește accesul la acesta; sumele de bani stabilite ca sultă nu au fost solicitate de către creditoare deoarece ei sunt cei care se ocupă pe cheltuiala lor de îngrijirea mamei lor G. E..
Prin încheierea nr. 1624/S/14 din 09.04.2014, executorul judecătoresc a stabilit să plătească suma de 1068,78 lei reprezentând sultă, suma de 2061 lei reprezentând cheltuieli de judecată și suma de 3.431 lei reprezentând cheltuieli de executare. Deci suma totală rezultată din sentința civilă nr. 1764 din 21.06.2013 este de 3.129 lei, iar cheltuielile de executare sunt de 3.431 lei mai mari decât creanța însăși.
Cu toate că onorariul stabilit de executorul judecătoresc se încadrează în prevederile Ordinul ministrului justiției nr. 2561/2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt calculate separat făcând onorariul de executare nejustificat de mare. Astfel solicită a se aprecia că acesta este exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de către executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței civile mai sus menționate, respectiv întocmirea unei somații și a unei încheieri.
De asemenea, onorariul avocatului în cuantum de 600 lei se apreciază de contestator ca fiind exagerat de mare în condițiile în care serviciul prestat a constat în simpla redactare a unei cereri de executare.
Contestația nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea contestației s-a depus în copie: înștiințare din 09.04.2014, somație contestator, încheierea nr. 1624(09.04.2014, sentința civilă nr. 1764/21.06.2013, decizia civilă nr. 1407/29.10.2013, încheierea din 26.03.2014 (f.6-25).
Prin rezoluția din 22.04.2014 în baza disp. art. 200 alin. 1 C. pr. civ. instanța a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor către intimată, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare, și s-a solicitat copia dosarului de executare.
Astfel la 06.05.2014 S.C.P.E.J. P. și M. s-a depus copia dosarului de executare nr. 1624/2014 (f.30-72).
La 12.05.2014 intimata a formulat întâmpinare (f.73-80) prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că contestatorul G. C., a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1624/S/09.04.2014, întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc" P. B." S. și conform dispozițiilor art. 713 alin. 1 C. pr. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar conform disp. art. 650 alin. 1 C. pr. civ. instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor in care legea dispune altfel.
Ori, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, atât somația cât și încheierea a căror anulare se solicită au fost emise de către B.E.J. „P. și M.", iar biroul executorului judecătoresc „P. B." la care s-a adresat este în S., acolo unde a fost depus și dosarul de executare silită, iar Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M." își are sediul în municipiul Ploiești, .. 11, ., județul Prahova.
Din acest punct de vedere consideră că Judecătoria Câmpina nu este competentă legal, material și teritorial să soluționeze prezenta contestația la executare. Susținerile contestatorului în sensul că Judecătoria Câmpina este competentă să soluționeze contestația, pe considerentul că „instanța competentă este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, deoarece contestatorul are domiciliul în raza competentei Judecătoriei Câmpina este nefondată.
Contestatorul își întemeiază cererea pe dispozițiile noului cod de procedură civilă, dar și-o motivează pe reglementarea anterioară, respectiv art. 373 alin. l VCPC.
Arată intimata că motivele invocate de către contestator sunt simple afirmații și sunt nefondate.
Așa cum rezultă din dosarul execuțional, a solicitat prin cererea de executare silită punerea în posesie asupra terenului în suprafață de 222,30 mp situat în comuna Telega, ., județul Prahova, conform raportului de expertiză - completare, întocmit de expert G. E., ce face parte integrantă din sentința civilă nr. 1764 din data de 21.06.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, sentință rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1407 din data de 29.10.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin respingerea recursului. Prin sentința sus menționată s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei nr. 1 de lotizare
A solicitat și obligarea debitorilor G. E., G. Ghe. I., G. V., C. E. și G. C., în solidar să-i consemneze „sulta", în cuantum de 1068,7 lei, așa cum au fost obligați prin sentința sus menționată, cu reactualizarea acestei sume de la data rămânerii definitive a sentinței civile și până la data plății efective și plata cheltuielilor de executare.
In urma încuviințării cererii de executare silită, executorul judecătoresc P. B. a procedat în data de 09.04.2014, la comunicarea către toți debitorii a înștiințării, că s-a declanșat executarea silită împotriva lor în urma cărora s-au emis în baza disp. art. 667 coroborat cu art. 887 și art. 896 C. pr. civ. către fiecare debitor în parte somația nr. 1624/S/14/09.04.2014 și încheierea nr. 1624/S/14/09.04.2014.
Critica contestatorului referitoare la faptul că obiectul cauzei care a stat la baza titlului executoriu nu este revendicare și grănițuire, a fost înțeleasă greșit de către acesta, în cuprinsul încheierii se precizează că este vorba de punere în posesie.
Faptul că executorul judecătoresc a consemnat în actele de executare că debitorul trebuie să lase în deplină proprietate și liniștită posesie lotul nr. 2, respectiv terenul în suprafață de 222,30 mp nu este greșit, având în vedere că aceasta este titulatura sau modalitatea de exprimare pentru punerea în posesie.
Este adevărat că elementul fundamental al executării silite este neexecutarea de bună voie a obligațiilor stabilite în sarcina debitorilor. Cum niciunul dintre debitori nu și-a îndeplinit obligația de bună voie, respectiv obligația de a-i achita sulta și cheltuielile de judecată, a hotărât ca după 6 luni de zile să recurgă la executarea silită.
Referitor la legalitatea încheierii, privind cheltuielile de executare, solicită intimata a se reține că debitorul este ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlu executoriu, executarea silită fiind considerată o parte a procesului civil.
Apreciază intimata că aceste cheltuieli de executare sunt corect reținute și calculate de către executorul judecătoresc, având în vedere disp. art. 669 alin. 3, 4 C. pr. civ., art. 39 din Legea 188/2000 rep. și au fost achitate de ea odată cu cererea de executare silită.
Onorariul executorului judecătoresc nu este calculat la maximul prevăzut de Ordinul ministrului justiției, ci este calculat la minimul prevăzut, respectiv 1500 + TVA și 10% pentru recuperarea creanțelor + TVA, și acesta nu se limitează doar la întocmirea somației și a încheierii, ci și la actele premergătoare acestora, respectiv întocmirea dosarului, încuviințarea executării silite, depunere dosar în instanța, etc.
Consideră că și onorariul avocatului în cuantum de 600 lei, este un onorariu mai mult decât modic, onorariu nefiind disproporționat, având în vedere că executarea creanțelor a presupus activitatea avocatului în studierea dosarului de fond și obținerea titlurilor executorii, consultația acordată creditorului, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, efectuarea de copii xerox în 9 exemplare după sentință și decizie, deplasările la B. S., urmărirea executării, cât și plata impozitului, CAS și CASS, astfel că din acest onorariu, avocatul a rămas cu aproximativ 300 lei.
Poziția contestatorului este contradictorie, în sensul că deși acesta solicită anularea somației și a încheierii, solicită totodată și diminuarea sumelor ce reprezintă onorariu de executor și avocat pe considerentul că acestea sunt disproporționate în raport de obiectul cererii.
Solicită a se observa că acesta nu solicită în principal anularea formelor de executare și în subsidiar diminuarea cheltuielilor, astfel încât acesta achiesează la cererea sa de executare silita și este neîntemeiată solicitarea de reducere a cheltuielilor de executare pentru considerentele arătate.
Intimata face referire și la jurisprudența CEDO, cauza Ș. și A. împotriva României și solicită respingerea contestației la executare ca nefondată.
În drept s-au invocat disp. art. 205, art. 713, art. 669, art. 666, art. 667, art. 662, art. 650, art. 627 și art. 622 C. pr. civ.
S-a depus de intimată: cerere executare silită, adresă executor, încheierea nr. 2355, sentința civilă nr. 1764/21.06.2013, decizia civilă nr. 1407/29.10.2013 (f.82-102).
După fixarea termenului de judecată contestatorul a formulat o completare a contestației la 05.06.2014 (f. 109,110) prin care a solicitat și anularea procesului-verbal din 26.05.2014.
Se menționează că obiectul principal al contestației este anularea executării silite începută împotriva sa de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești "P. și M.” și după depunerea contestației pe rolul Judecătoriei Câmpina, a primit prin poștă procesul-verbaldin 26.05.2014 emis de același organ de executare și solicită a se constata că și acesta este nul.
Motivul acestei solicitării este că nu a fost citat în mod legal pentru data de 26.05.2014 când executorul s-a deplasat la imobilul proprietatea sa. Ca urmare punerea în posesie s-a făcut în lipsa sa.
Invocă disp. art. 889 raportat la art. 899 C. pr. civ. și menționează că în cazul în care debitorul refuză primirea procesului-verbal, lipsea ori, după caz, părăsea imobilul după începerea executării, iar domiciliul său se afla în acel imobil, executorul judecătoresc, trebuia să afișeze procesul-verbal de predare silită pe ușa imobilului sau în orice altă parte a imobilului care îl face vizibil, executorul judecătoresc avea obligația să stabilească cheltuielile de executare la data efectuării executării, nu înainte. Ori așa cum se poate observa cheltuielile de executare au fost stabilite anterior prin somația nr. 1624/S/14//09.04.2014 și încheierea nr. 1624/S/14 din 09.04.2014 cu toate că executarea (punerea în posesie) s-a efectuat pe 26.05.2014.
Arată contestatorul că executarea silită fără citarea părților este o excepție prevăzută de art. 888 C. pr. civ. dacă se justifica o nevoie urgentă sau exista pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să ascundă, să distrugă ori să deterioreze bunurile ce trebuie predate. Ori în acesta cauza nu se justificau nici o nevoie urgentă și nici instanța nu a dispus executarea silita fără somație, ca urmare punerea în posesie, ca act de executare prevăzut de 887 alin. 1 C. pr. civ., trebuia înfăptuită cu citarea tuturor părților din proces.
În drept s-au invocat disp. art. 711 și urm. C. pr. civ.
La termenul de judecată din 16.07.2014 s-a pus în discuție excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată de intimată, și respinsă de instanță pentru motivele arătate în încheierea de ședință.
În cauză s-au încuviințat și administrat probe cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.764/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanții G. E., G. I., G. V., C. E. și G. C. (contestatorul din prezenta cauză) în contradictoriu cu pârâta I. P. (intimata din prezenta cauză), și s-a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei nr. 1 de lotizare, prin care reclamanților, inclusiv contestatorului, le-a revenit lotul nr. 1, respectiv un teren în suprafață de 1.259,70 mp și cota de ½ dintr-o casă și grajd, urmând să achite pârâtei o sultă în cuantum de 1.068,7 lei.
Pârâtei I. P. i-a revenit în proprietate lotul nr. 2, adică un teren în suprafață de 222,30 mp, urmând a primi diferența sub forma sultei mai sus menționată, de la reclamanți.
Sentința civilă nr. 1.764/21.06.2013 a devenit irevocabilă prin respingerea recursului pronunțat de Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 1407/29.10.2013 (f. 36-40).
Potrivit art. 622 alin. 1 C. pr. civ. obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Astfel pentru faptul că reclamanții nu au achitat de bunăvoie sulta intimatei, aceasta la 10.03.2014 a formulat cerere de executare silită a debitorilor, adresată Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești P. și M. (f. 31), pentru a i se plăti sulta și pentru a fi pusă în posesie asupra terenului ce i-a revenit prin sentința civilă nr. 1.764/21.06.2013 a Judecătoriei Câmpina.
Se constată, din hotărârea judecătorească și raportul de expertiză efectuat în cauza respectivă (f. 41, 42), și faptul că terenul atribuit intimatei este situat la adresa de domiciliu a contestatorului.
Așadar în mod corect s-a procedat ulterior de către executorul judecătoresc pronunțând încheierea nr. 2355 la 11.03.2014 (f. 45) prin care în temeiul disp. art. 664 și art. 887 C. pr. civ. a admis cererea de executare silită, și s-a solicitat Judecătoriei Ploiești încuviințarea predării silite imobiliare (f. 48).
La data de 26.03.2014 Judecătoria Ploiești a admis cererea și a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii, prin executarea silită directă sub forma predării silite a imobilului și prin toate modalitățile pentru recuperarea sultei și a cheltuielilor de judecată, adică a sumelor de 1068,7 lei și 1061,4 lei.
De asemenea în conformitate cu disp. art. 666 și art. 667 C. pr. civ. executorul judecătoresc a adus la cunoștința debitorilor declanșarea executării silite și li s-a comunicat încheierea instanței, titlul executoriu și somația (f. 54-63) ca în termen de 8 zile să se conformeze dispozitivului sentinței și să lase creditoarei în deplină proprietate și posesie terenul de 222,30 mp, iar în termen de 1 zi să-i plătească acesteia sulta și cheltuielile de judecată.
Raportat la această procedură de executare contestatorul consideră că este nelegală motivat de faptul că obiectul cauzei a fost partajarea averii succesorale, iar nu revendicare și grănițuire, terenul nu este îngrădit și poate fi folosit oricând de creditoare, sumele de bani nu au fost solicitate și de îngrijirea mamei se ocupă ei reclamanți.
Instanța constată că toate aceste motive sunt neîntemeiate neavând relevanță obiectul cauzei în care s-a pronunțat sentința civilă ce constituie titlu executoriu, în condițiile în care contestatorul, în solidar cu ceilalți reclamanți, are obligația să achite intimatei sulta și cheltuielile de judecată.
Contestatorul chiar recunoaște că nu a achitat aceste sume de bani, precizând în cererea formulată că nu i s-au solicitat acestea și de altfel el se ocupă de îngrijirea mamei.
Or` prin somația întocmită de executorul judecătoresc exact acest lucru se solicită contestatorului deoarece nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligația conform 622 alin. 1 C. pr. civ.
De asemenea referitor la predarea terenului, așa cum s-a reținut mai sus, acesta este situat la adresa de domiciliu a contestatorului, iar din considerentele deciziei civile nr. 1407/29.10.2013 (f. 38 verso) rezultă că între părți există o stare conflictuală, astfel în situația prezentată de însuși contestatorul că terenul atribuit creditoarei nu este îngrădit, este evidentă necesitatea predării acestuia prin punerea în posesie.
Așa fiind toate actele de executare sunt întocmite de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești "P. și M.” cu respectarea prevederilor legale și deci nu se impune anularea acestora.
Se mai invocă de contestator și faptul că onorariul executorului și al apărătorului intimatei sunt mari, chiar dacă onorariul executorului se încadrează în prevederile Ordinului nr. 2.550/2006.
Și aceste susțineri ale contestatorului sunt neîntemeiate onorariul executorului, astfel cum rezultă din încheiere nr. 1624/S/14 din 09.04.2014 (f. 64), este în cuantum de 2.248 lei, iar al avocatului de 600 lei și sunt stabilite în funcție de obiectul executării silite, respectiv pentru punerea în posesie și pentru recuperarea creanțelor.
Onorariul executorului se încadrează în onorariile prev. de Ordinul nr. 2550/2006, astfel cum arată și contestatorul, dar instanța are în vedere și starea conflictuală a părților, deplasarea executorului pentru punerea în posesie asupra unei suprafețe de teren neîngrădite și o . alte situații imprevizibile, astfel că onorariul stabilit nu se poate aprecia ca fiind mare.
Activitatea apărătorului presupune nu numai redactarea cererii de executare silită, cum susține contestatorul, ci și urmărirea desfășurării acestei proceduri, verificarea respectării dispozițiilor legale etc.
De asemenea astfel cum arată intimata urmează a se avea în vedere și faptul că din acest onorariu se achită și contribuțiile fiscale obligatorii, și deci nici onorariul apărătorului nu se poate susține că este în cuantum mare, și de altfel contestatorul dacă își îndeplinea de bunăvoie obligațiile nu s-ar mai fi aflat în situația suportării acestor onorarii.
Prin completarea contestației s-a solicitat și anularea procesului-verbal din 26.05.2014, deoarece nu a fost citat pentru această dată, iar potrivit art. 889 rap. la art. 899 C. pr. civ. executorul ar fi avut obligația de a stabili cheltuielile de executare la data efectuării executării, iar nu înainte.
Conform art. 887 C. pr. civ. în cazul în care obligația debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiei unui bun, în predarea unui bun sau a folosinței acestuia, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa în termenul prevăzut în somație, creditorul va solicita executarea silită.
Conform art. 896 C. pr. civ. dacă partea obligată să predea un imobil nu își îndeplinește această obligație în 8 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, ea va fi îndepărtată prin executare silită. Art. 897 alin. 1 C. pr. civ. stabilește că în vederea executării silite a obligației prev. la art. 896 executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă obligația executorului judecătoresc ca anterior deplasării la fața locului să-l someze pe debitor să-și îndeplinească obligația în 8 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, fără a fi necesar a-i comunica data deplasării la fața locului.
Astfel s-a procedat și în prezenta speță prin somația emisă la 09.04.2014 i s-a pus în vedere și contestatorului (f. 69) ca în termen de 8 zile să se conformeze dispozitivului sentinței ce constituie titlu executoriu și să-i lase creditoarei în proprietate și posesie terenul ce i-a revenit acesteia, somație pe care debitorul contestator a primit-o personal la 12.04.2014 (f. 66).
Referitor la faptul că executorul ar fi avut obligația de a stabili cheltuielile de executare la data efectuării executării față de disp. art. 889 C. pr. civ. ce prevăd că despre îndeplinirea executării obligațiilor prevăzute în capitolul executării silite directe, executorul va încheia un proces-verbal stabilind totodată cheltuielile de executare, instanța reține că aceste prevederii trebuie interpretate în coroborare cu prev. art. 669 C. pr. civ.
Potrivit art. 669 alin. 1 și 2 C. pr. civ. partea care solicită îndeplinirea unui act sau activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit.
Se au în vedere și prev. art. 669 alin. 3 ce stabilesc că sunt cheltuieli de executare taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului și al avocatului, cheltuielile de transport și alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite.
În consecință nu se poate pretinde ca în cazul executării silite directe aceste cheltuieli de executare să fie stabilite și evident achitate abia la finalizarea procedurii de executare când se întocmește procesul-verbal prevăzut de 889 alin. 1 C. pr. civ., întrucât aceasta ar presupune ca executorul judecătoresc să-și achite singur cheltuielile de executare necesare efectiv desfășurării procedurii de executare, inclusiv taxele de timbru, ceea ce este inadmisibil.
Așadar aceste prevederi legale trebuie interpretate și aplicate prin coroborarea acestora, dispozițiile art. 889 alin. 1 C. pr. civ. având de fapt în vedere cheltuielile finale de executare, când executorul are posibilitatea de a cunoaște cu certitudine cuantumul final al acestora.
Potrivit art. 711 alin. 1 C. pr. civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația la executare are drept scop verificarea legalității executării silite. În situația în care se constată de către instanța de executare, că executarea silită nu a respectat normele prevăzute de lege, potrivit art. 719 alin. 1 Cod proc. civ., instanța poate îndrepta ori anula actul de executare contestat sau dispune anularea ori încetarea executării silite înseși, toate acestea fiind posibile în cadrul contestației la executare.
Raportat la situația de fapt reținută mai sus, precum și la dispozițiile legale menționate, instanța va respinge contestația formulată ca neîntemeiată, și față de disp. art. 453 C. pr. civ. va obliga contestatorul să plătească intimate cheltuielile de judecată, respectiv onorariul de avocat (f. 115).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare completată formulată de contestatorul G. C. domiciliat în corn. Telega, ., jud. Prahova, CNP_, în contradictoriu cu intimata I. P. domiciliată în mun. Câmpina, ., ., etaj 3, apt. 16, jud. Prahova, CNP_.
Obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.07.2014.
Judecător, Grefier,
Red. ȘMA
4 ex./28.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2841/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 886/2014. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
