Pensie întreţinere. Sentința nr. 3805/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3805/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 2355/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr. _
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3805/2014
Ședința publică de la 04 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA STĂNESCU
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul B. G. și pe pârâta V. J., având ca obiect pensie întreținere SISTARE/REDUCERE.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 27.11.2014, ce fac parte integrantă din prezenta, când instanța - pentru a permite părților să depună concluzii scrise - în temeiul art. 396 N.C.P.C. a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ reclamantul B. G. a chemat în judecată pe pârâta V. J. solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună în principal sistarea, iar în subsidiar reducerea pensiei lunare de întreținere stabilită în favoarea pârâtei prin sentința civilă nr. 1053/27.05.2003 pronunțată de Judecătoriei Câmpina; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea pârâtei inițial prin sentința civilă nr. 1417/2000, apoi prin hotărârea de divorț nr. 3409/2001, prin care s-a majorat pensia, ultima mărire a acesteia dispunându-se prin sentința civilă nr. 1053/2003, când pensia a fost stabilită în cotă procentuală de 33 % din venitul său lunar. Obligarea sa la plata pensiei s-a datorat faptului că pârâta nu avea niciun fel de venituri și nu putea să obțină venituri din cauza incapacității de a munci, având vârsta de 59 ani. La acest moment însă situația s-a modificat radical, în sensul că pârâta obține venituri din pensie, deoarece a prestat muncă în cadrul fostului C.A.P, iar cuantumul acesteia, din câte cunoaște, e de 350 lei. A înaintat în vârstă, în prezent având 77 ani și are o stare de sănătate precară, fiind diagnosticat cu boli care necesită medicație și alimentație specială pentru care îi sunt necesare venituri mai mari. Practic, după ultima reactualizare a pensiei datorate pârâtei, rămâne cu suma de 993 lei, pe când pârâta, primind 658 lei de la acesta și mai având 350 lei pensia personală, se bucură de venituri de peste 1.000 lei, fapt ce i se pare total incorect. Conform art. 389 alin. 3 N.C.C., întreținerea pentru soțul divorțat se stabilește până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, ori prin vechea sentință procentul era de 1/3, modificat acum de lege la 1/4. Consideră în principal că pârâta, având venituri, nu se mai află în stare de nevoie, și nu mai este necesar a-i se plăti pensie. În subsidiar, dacă se va consideră că mai persistă o oarecare „nevoie” a pârâtei, solicită reducerea cuantumului la care a fost obligat, până la un procent rezonabil, sub cota de ¼, care să-i permită un trai decent la vârsta sa, după o viață de muncă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. 389 alin. 3,art. 524, art. 527 și art. 531 N.C.C., iar în dovedirea acesteia reclamantul a atașat, în copie: cupoane de pensie și sentința civilă nr. 1053/27.05.2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f. 5-6).
Pârâta V. J. a formulat la 27.05.2014 în apărare întâmpinare (f. 11-12), prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii, cu consecința menținerii pensiei actuale, iar în subsidiar, admiterea în parte a acesteia, în sensul reducerii cuantumului pensiei de întreținere până la maximul cotei legale de 25 %.
În cuprinsul acestei cereri a subliniat că îndeplinește toate condițiile necesare pentru a beneficia de pensie de întreținere de la fostul său soț, reclamantul din prezenta cauză, fiind în continuare în stare de nevoie, astfel că nu se poate dispune sistarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea sa. E adevărat că în prezent beneficiază de o pensie întrucât a prestat muncă la fostul C.A.P., dar aceasta e într-un cuantum nesemnificativ, de numai 350 lei, bani insuficienți, cu aceștia procurând cel mult pâinea pe o lună. Pe de altă parte, așa cum reclamantul menționează în acțiune, de la data stabilirii ultimei pensii de întreținere, au trecut 10 ani, astfel nu doar reclamantul e mai bătrân, ci și aceasta a înaintat în vârstă, nevoile sale au crescut de asemenea, iar bolile de care suferă la rândul său s-au agravat și asemenea reclamantului e obligată să-și procure medicamentele necesare și cele necesare unei alimentații speciale. În aceste împrejurări nu se poate pune problema sistării plății pensiei de întreținere, ci cel mult o reducere a cuantumului acesteia până la limita prevăzută de lege, adică cea de ¼ din veniturile debitorului. Cum pensia de întreținere se stabilește în raport de posibilitățile de plată ale debitorului, dar și de nevoile creditorului obligației, solicită ca pensie să fie orientată spre maximul cotei legale, dorind ca atât reclamantul, cât și aceasta să ducă un trai decent.
În drept a invocat disp. art. 389 alin. 3, art. 524, art. 527 și art. 53l N.C.C., iar la întâmpinare a anexat doar împuternicire avocațială.
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei depus la 16.06.2014 (f. 18) reclamantul a menționat că nu mai are precizări, modificări sau comentarii în legătură cu acțiunea inițială și solicită în continuare în principal sistarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea pârâtei, iar în subsidiar, reducerea acesteia, cu mențiunea că e într-o stare de sănătate precară. În atare situație afirmă că nu e corect ca pârâta cu pensia sa și cu ceea ce primește să aibă venituri mai mari decât ale acestuia, în condițiile în care a muncit cea mai mare parte a vieții având astfel o pensie decentă, iar pârâta nu a desfășurat decât o activitate necalificată în cadrul fostului C.A.P. În concluzie, a solicitat respingerea apărărilor pârâtei și admiterea acțiunii astfel cum fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
La această cerere nu a atașat niciun înscris.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și cu interogatoriu (f. 55-57).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1417/18._ pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul civil nr. 435/2000 (f. 51) reclamantul a fost obligat să plătească soției sale, respectiv pârâtei, o pensie de întreținere în sumă de 250.000 lei rol lunar, cu începere de la 4.02.2000 până la încetarea stării de nevoie.
Prin sentința de divorț, nr. 3409/2001, pronunțată de aceeași instanță reclamantul a fost obligat să-i plătească fostei sale soții o pensie de întreținere în sumă de 514.000 lei rol, lunar, iar prin sentința civilă nr. 1053/27.05.2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f. 6) pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului și în favoarea pârâtei a fost majorată la cota procentuală de 33% din venitul net lunar realizat de reclamant, începând cu 8.05.2003 și până la încetarea stării de nevoie a pârâtei.
După 3 ani de la momentul stabilirii pensiei de întreținere în sarcina reclamantului pârâta a început să obțină venituri din pensie ca urmare a muncii prestate în cadrul fostului CAP, al căror cuantum lunar e de 350 lei, astfel cum reiese din coroborarea răspunsurilor acesteia la întrebările 1 și 2 din interogatoriul ce i-a fost luat la cererea reclamantului (f. 55) cu înscrisurile de la fila 52.
Odată cu trecerea timpului, nevoile ambelor părți au crescut ca urmare a înaintării în vârstă și necesității cumpărării de medicamente pentru tratarea diferitelor afecțiuni de care suferă, cât și asigurării unei alimentații speciale, astfel cum reiese din coroborarea susținerilor acestora cu mențiunile actelor medicale depuse la dosar.
La 01.10.2011, a intrat în vigoare un nou cod civil, iar conform art. 51 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 287/2011 privind Codul civil, dispozițiile art. 531 din Codul civil privind modificarea și încetarea pensiei de întreținere sunt aplicabile și în cazul pensiilor de întreținere stabilite prin hotărâre judecătorească anterior intrării în vigoare a Codului civil.
Astfel, potrivit art. 531 din N.C.C., dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
De asemenea, disp. art. 389 alin. 2 N.C.P.C., menționează că soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria, iar conform alin. 3 din aceeași normă, întreținerea datorată potrivit dispozițiilor alin. 2 se stabilește până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale și cu starea de nevoie a creditorului.
Raportând acestea la speța de față, instanța constată că prezenta acțiune este în parte întemeiată, doar în ceea ce privește subsidiarul cererii, urmând a respinge ca neîntemeiat capătul principal al cererii, privind sistarea pensiei lunare de întreținere stabilită în favoarea pârâtei prin sentința civilă nr. 1053/27.05.2003 a Judecătoriei Câmpina și a admite capătul subsidiar, reducând cuantumul lunar al pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului prin sentința civilă nr. 1053/27.05.2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în favoarea pârâtei, de la 33% din venitul net lunar al reclamantului la 25% din venitul net lunar al acestuia, până la încetarea stării de nevoie a pârâtei.
În acest sens reține - așa cum de altfel a subliniat și reclamantul în acțiunea introductivă – că pensia de întreținere în favoarea pârâtei a fost stabilită motivat de faptul că aceasta nu avea nici un fel de venituri și nu putea să obțină venituri din cauza incapacității de a munci, pensia urmând a fi datorată de reclamant până la încetarea stării de nevoie a fostei sale soții.
Cu alte cuvinte, o eventuală sistare a plății acestei pensii de întreținere e condiționată de încetarea stării de nevoie care presupune atât obținerea de către pârâtă a unor venituri, cât și recăpătarea de către aceasta a capacității de a munci.
Deși în cauză probele au evidențiat – așa cum mai sus s-a menționat – obținerea de către pârâtă a unor venituri în cuantum lunar de 350 lei, ca urmare a muncii pe care a prestat-o în fostul C.A.P., reclamantul nu a dovedit prin probele pe care le-a administrat că pârâta și-a recăpătat capacitatea de a munci. Rezultă astfel că nu a încetat starea de nevoie a acesteia, cererea de sistare a pensiei de întreținere fiind neîntemeiată.
Față de faptul că ulterior stabilirii pensiei de întreținere în sarcina reclamantului s-au ivit atât modificări legislative prin . noului codul civil care a modificat procentul până la care se poate stabili pensia de întreținere pentru soțul divorțat, precum și modificări în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește – astfel cum au fost detaliate anterior – se apreciază în temeiul disp. art. 531 rap. la cele ale art. 389 alin. 2 N.C.C. că cererea reclamantului formulată în subsidiar este întemeiată, urmând a reduce cuantumul lunar al pensiei pe care acesta o datorează pârâtei de la 33 % din venitul net al acestuia ținut din pensie, la 25 % din același venit, pensia urmând a fi datorată până la încetarea stării de nevoie a pârâtei.
În temeiul art. 453 N.C.P.C.., urmează a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Văzând și disp. art. 448 alin. 1 pct. 4 N.C.P.C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. G., CNP_, domiciliat în . Goruna, ., jud. Prahova, împotriva pârâtei V. J., CNP_, domiciliată în com. Cocorăștii Mislii, ., jud. Prahova.
Respinge capătul principal al cererii, privind sistarea pensiei lunare de întreținere stabilită în favoarea pârâtei prin sentința civilă nr. 1053/27.05.2003 a Judecătoriei Câmpina, ca neîntemeiat.
Admite capătul subsidiar al cererii și în consecință:
Reduce cuantumul lunar al pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului prin sentința civilă nr. 1053/27.05.2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în favoarea pârâtei, de la 33% din venitul net lunar al reclamantului la 25% din venitul net lunar al acestuia, până la încetarea stării de nevoie a pârâtei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie de drept, în ceea ce privește obligația de întreținere.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. M. L.
Red. ES/ES
4 ex./12.01.2015
2 comunicări/…………………
RECLAMANT |
1. B. G. - com. COCORĂȘTII MISLII, .. 230, J. PRAHOVA |
PÂRÂT |
2. V. J. - com. COCORĂȘTII MISLII, ., J. PRAHOVA |
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3181/2014.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1311/2014. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
