Plângere contravenţională. Sentința nr. 2994/2014. Judecătoria CÂMPINA

Sentința nr. 2994/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 2693/204/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA

Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova

Operator de date cu caracter personal nr. 7527

Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr._

JUDECĂTORIA CÂMPINA

SECTIA CIVILA

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2994/2014

Ședința publică de la 10 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE ANDREIA-CLAUDIA-ALICE TOMESCU

Grefier M. M. M.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul M. C. și pe intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA, având ca obiect plângere contraventionala PV . NR._/18.05.2014.

Acțiunea a fost timbrată cu suma de 40 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosarul cauzei la data de 29.07.2014 de către intimat, întâmpinare.

Instanța în temeiul prevederilor art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă, verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere potrivit art.32 din OG 2/2001.

Admite în temeiul art. 255 raportat la 258 NCPC pentru petent proba cu înscrisuri considerându-o legală, concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, respinge pentru petent proba testimonială cu un martor, apreciind ca nefiind utilă soluționării cauzei față de obiectul contravenției.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța în baza disp. art. 244 alin. 1 din codul de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față;

Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr. ._ și formulată în termen legal petentul M. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . NR._ întocmit la data de 18.05.2014, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională de 765 lei pentru fapta prev. de art 121/1 din OUG 195/2002 rep. constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1 E 60 fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 147 km/h ()+47 km/h)

In motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 18.05.2014 a fost sancționat contravențional, invocând nulitatea procesului verbal de contravenție, având în vedere prev. art.16 pct.7 din OUG nr.2/2001, prevedere care nu a fost respectată, completându-se în rubrica mențiuni „Recunosc „ deși a semnalat agentului că are de făcut obiecțiuni la procesul verbal . Apreciază că sancțiunea nerespectării acestei dispoziții legale este nulitatea procesului verbal.

In drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OUG 195/2002 și art.274 c.pr.civ.

In dovedirea plângerii, petentul a depus în copie la dosar cartea de identitate, procesul verbal de contravenție.

Plângerea a fost comunicată intimatului la data de 29.05.2014, iar ac esta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât abaterea săvârșită de petent a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar în ceea ce privește susținerea petentului cu privire la presupusa nulitate a procesului verbal de contravenție, pentru faptul că nu i s-a dat dreptul la obiecțiuni, acestea apar ca neîntemeiate ,întrucât la rubrica mențiuni există mențiunea „ Recunosc fapta, sub semnătură. Chiar și în situația în care nu i s-ar fi adus la cunoștință petentului dreptul de a formula obiecțiuni acesta este un caz de nulitate relativă condiționată de existența unei vătămări.

S-a mai arătat de către intimat că cele consemnate de polițist în cuprinsul procesului verbal de contravenție sunt susținute de documentația ce însoțește întâmpinarea.

Intimatul a depus în copie la dosar Raportul din 06.06.2014 procesul verbal de contravenție, planșe foto, buletinul de verificare metrologică, atestat operator radar, fila registrului radar, cazierul contravențional al petentului. (f.10-20)

Petentul a depus precizări și completări la plângerea contravențională și Răspuns la întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de la plata amenzii aplicare în cuantum de 765 lei precum și anularea celor 6 puncte penalizare, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor cu avertisment în temeiul prev. de art.l7 din OG 2/2001.

În motivarea petentul a arătat că procesul verbal nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.16 coroborat cu art.17 din OG nr.2/2001 în sensul că acesta nu cuprinde descrierea faptei contravenționale precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce vot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Reprezentantul intimatei s-a limitat in a reda textul legal aplicabil si in baza unor elemente total eronate si insuficiente, s-a rezumat in a caracteriza fapta ca fiind contravenție, dispunând in mod abuziv sancționarea. Mai mult, textul de lege menționează expres faptul ca „agentului constatator" ii revine sarcina sa efectueze o descriere concreta si detaliata a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii si a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei caracter contravențional .Or, tocmai aceasta descriere a contravenției consta in arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție.

In concluzie, arată petentul ca si in situația dedusa judecații, o descriere generica, lipsita de conținut concret sau o omisiune justificata de lipsa spațiului din formular nu poate fi primita in baza dispozițiilor legale, atrăgând nulitatea procesului-verbal de contravenție.

În ceea ce privește dreptul de a face obiectiuni petentul a arătat că aceasta prevedere legala a fost complet eludata de reprezentantul intimatului, care a intocmit procesul-verbal de constatare si sancționare, fara a exprima si poziția sa sau eventualele sale obiecții. Acesta s-a limitat in a menționa in mod eronat ca petentul recunoaște, desi a solicitat vehement ca doreste sa facă obiectiuni despre faptul ca nu se face vinovat de cele consemnate de acesta.

A mai arătat petentul că in doctrina si jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului fapta contravenționala este considerata, de regula, o fapta de natura penala, in sensul art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului indiferent de calificarea existenta in dreptul intern. In acest sens, menționează Hotărârea pronunțata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra României prin care Curtea a asimilat procedura contravenționala unei procedura penale, astfel incat sarcina probei sa revină acuzării, iar dubiul sa profite celui acuzat. Astfel, pe cale de consecința, conform art. 6 pct. 2 si 3 din Convenție: „Oricepersoana acuzata de o infracțiune este prezumata nevinovata pana ce vinovăția va fi legai stabilita."In același timp, Curtea Europeana explica înțelesul sintagmei „prezumția de nevinovăție" reglementata de parag. 2 al art. 6 din Convenție, arătând ca in exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii nu trebuie sa pornească de la ideea preconceputa ca inculpatul/petenlul a săvârșit fapta de care este acuzat. Astfel, Curtea menționează expres ca sarcina probei aparține celui ce acuza, iar orice indoiala trebuie sa profite celui acuzat {cauza Barbera, Messeque si Jabardo contra Spaniei).Insa, in toate cazurile in care exista o urma de îndoiala, aceasta trebuie interpretata exclusiv in favoarea persoanei sancționată contravențional (Principiul "in dubio pro reo ").

In subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, in temeiul prevederilor art 7 din O.G 2/2001, arătând că nu am mai fost sancționat contravențional anterior

In cauză au fost administrate probe cu înscrisurile depuse de părți la dosar .

Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele :

Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 întrucât a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1 E 60 fiind înregistrat de aparatul radar Autovision Rom 180 montat pe auto MAI_ în mișcare cu viteza de 147 km/h )+47 km/h).

Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de către petent instanța reține că nu este incident cazul de nulitate referitor la lipsa descrierii faptei contravenționale instanța apreciind că prin raportare la natura contravenției au fost menționate elementele esențiale pentru descrierea acestora.

Referitor la nerespectarea obligației de a aduce la cunoștință petentului dreptul de a face obiecțiuni instanța reține că o astfel de situație atrage, conform Deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, nulitatea relativă a actului sancționator, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 175 C. Proc. Civ., petentul trebuind să facă dovada că i s-a cauzat în acest mod o vătămare care nu ar putea fi reparată decât prin anularea procesului verbal. Or, petentul nu a făcut dovada acestei vătămări. Mai mult, legea îi recunoaste dreptul la acces la instanță, drept pe care și l-a și exercitat, având astfel posibilitatea să învedereze instanței care erau acele obiecțiuni esențiale pe care le-ar fi formulat la întocmirea procesului verbal și care ar justifica, în opinia sa, anularea procesului.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție instanța reține în prealabil că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, anume ca acuzația contravențională să fie susținută de mijloacele de probă pe baza cărora a fost formulată.

Instanța constată că în cauză petentul a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale această contravenție fiind constatată cu un mijloc tehnic verificat metrologic, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimat.Totodată instanța reține că petentul nu a invocat și a probat nici un aspect de natură a produce o îndoială cu privire la săvârșirea contravenției.

In ceea ce privește solicitarea petentului de a i se înlocui sancțiunea pecuniară cu cea a avertismentului, aceasta nu poate fi avută în vedere de instanță, întrucât fapta săvârșită de petent de nerespectare a dispozițiilor ce reglementează traficul rutier prezintă un grad ridicat de pericol social, mai ales datorită consecințelor ce decurg din săvârșirea unor astfel de fapte contravenționale .Față de cazierul contravențional ala petentului de la fila 19 nu se poate reține nici susținerea acestuia în sensul că nu mai fost sancționat anterior.

Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. C., domiciliat în Cluj-N., ., ..1, ., județul Cluj, având CNP_ în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ..60, județul Prahova.

Cu drept de apel,ce se depune la Judecătoria Câmpina, în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.10.2014.

Președinte Grefier

T. A. C. A. M. M. M.

Red.ACAT

4 ex./7.11.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2994/2014. Judecătoria CÂMPINA