Contestaţie la executare. Sentința nr. 4232/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4232/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 4232/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C., JUDEȚUL PRAHOVA
C., ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4232
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07 DECEMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
JUDECĂTOR: Ș. M. A.
GREFIER: NIȚEANU V. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. C. PRIN PRIMAR și pe intimații FUNDAȚIA P. SĂNĂTATE ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT,,DR.D." și CABINETUL M. DE STOMATOLOGIE ,,DR.D. A.".
Acțiunea a fost legal timbrată cu sumele de 66 lei + 179 lei, conform chitanțelor nr._/01.11.2013 și_/20.11.2013 ( f. 2-3).
Prezența și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în ședința publică din 04.12.2015, conform mențiunilor încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când judecătoria pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru acest termen.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /215 la data de 27.01.2015, contestatorul M. C. prin Primar a chemat în judecată pe intimații Fundația P. Sănătate Și Învățământ „Dr. D.” și Cabinetul M. De Stomatologie ,,Dr. D. A.", solicitând să se dispună anularea formelor de executare, încheierea de încuviințare a executării silite din data de 19.01.2015, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din aceiași dată și somația emisă în data de 19.01.2015, făcute în dosarul de executare nr. 3/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc R. C. C., precum și întoarcerea executării silite pornite în această cauză, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea acțiunii, contestatorul arată că în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 2885/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, decizia civilă nr. 301/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ * și decizia nr. 2503/24.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în același dosar a fost obligat să achite suma de 142.626,29 lei, într-o zi de la data comunicării somației.
Contestatorul apreciază că, pornirea executării silite împotriva instituției este de totală rea credință, din următoarele considerente: sentința Judecătoriei C. a rămas definitivă la data pronunțării asupra recursului de către Curtea de Apel Ploiești, adică la data de 24.11.2014, însă niciuna dintre părți nu au putut solicita legalizarea acestei sentinței cu mențiunea definitivă decât la momentul la care dosarul s-a întors la instanța de fond, adică în data de 13.01.2015. Ori, de la data de 13.01.2015, până la data la care executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită, data de 19.01.2015, nu au trecut decât 6 zile, din care doar trei zile lucrătoare. In atare condiții, au fost puși în imposibilitatea efectivă de a executa de bună-voie dispozițiile din titlul executoriu. Consideră că reaua - credința a creditoarelor este evidentă, atâta timp cât știa că sunt o instituție publică, și nu se putea achita în niciun fel de sume din bugetul local de pe o zi pe alta (mai ales în luna ianuarie luna în care nu este aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, iar plățile din buget sunt strict limitate la cheltuieli curente) și fără a avea un titlu de creanță, în speță sentința definitivă a Judecătoriei C., care abia în data de 22.01.2015 le-a parvenit, odată cu somația executorului judecătoresc, iar el a solicitat legalizarea efectivă a acesteia la data de 23.01.2015.
Contestatorul apreciază că debitoarele ar fi trebuit să dea dovada de o minimă bună - credință și la momentul la care au intrat în posesia titlului executoriu să încerce o conciliere, mai ales că, în titlul executoriu erau stabilite obligații de plată pentru ambele parți, obligații care se pot stinge prin compensare.
In același context înțelege să invoce dispozițiile Codului civil, care sunt aplicabile în cauză, respectiv disp.art.1516 alin.2 coroborat cu disp.art.1522, în sensul că creditorul obligației, tocmai pentru a da dovada de minimă bună - credință, ar fi trebuit, așa cum a arătat anterior să formuleze o notificare, prin care să le pună în întârziere, acordându-le un termen rezonabil pentru executarea obligației ce o are față de acesta.
De asemenea contestatorul consideră că cererea de executare silită formulată de creditor, fără ca anterior să fi fost pus în întârziere, le conferă dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când somația le-a fost comunicată, iar cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc nu sunt datorate de el, din aceste considerente. Sumele solicitate, reprezintă bani publici și trebuie justificate legal și temeinic, în caz contrar afectând în mod irevocabil bugetul autorității publice locale.
Un alt motiv pentru care se solicită anularea formelor de executare începute în dosarul de executare nr. 3/2015 al B. R. C. C., este acela că titlul executoriu, sentința Judecătoriei C. nr. 2885/16.10.2012 nu este lămurită în sensul că întinderea acestuia nu este cea reală. Astfel prin sentința civila le-a fost admisă în parte cererea reconvențională, în sensul că reclamanții - pârați, creditoarele din prezenta cauza, au fost obligați să le plătească suma de 21.535,03 lei reprezentând lipsa de folosința a imobilelor folosite fără titlu, la care se adaugă și sumele de 1359.9 lei, reprezentând chirie neachitată pentru spatii pe perioada 01.01.2011 – 01.04.2011 (dată la care a fost eliberat efectiv spațiul), precum și suma de 127,68 lei chirie neachitată pentru terenul în suprafață de 654,05 mp. pentru aceeași perioada ( 01.01._11), sume rezultate din calculul aferent celor trei luni până la data eliberării efective a spațiului, în cuantumul constatat de către instanța, pentru fiecare categorie de sume enumerate în dispozitivul titlului.
Executorul judecătoresc, când a stabilit suma datorată ca urmare a compensării, nu a luat în calcul și această obligație care incumba creditoarelor din prezenta cauza. In atare condiții, consideră contestatorul că suma ce le era datorată de creditoarele din prezenta cauza și cu care în mod corect s-ar fi putut face compensarea datoriilor reciproce este de 23.022.61 lei, și nu de 21.535.03 lei.
Față de aceste considerente contestatorul solicită să se dispună anularea formelor de executare pornite în cauză și stabilirea corectă a creanțelor reciproce.
Contestatorul arată că un alt motiv pentru care a formulat prezenta acțiune și a solicitat anularea formelor de executare este acela că suma stabilită de executorului judecătoresc ca și cheltuieli de executare este foarte mare. Nu contestă taxa judiciara de timbru, taxa pentru înregistrare dosar în format electronic, taxele poștale, ci se contestă cuantumul exagerat al onorariului de avocat de 5.000 lei, cât și onorariul executorului judecătoresc de 8.175,32 lei.
Aceste onorarii sunt exagerate, raportat, în primul rând la complexitatea lucrărilor efectuate atât de avocat, cât și de către executorul judecătoresc. Astfel, avocatul nu a făcut decât o simpla cerere, prin care a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii și le-a atașat, iar executorul judecătoresc nu a făcut decât o simplă scădere și nici aceea corectă, în vederea compensării sumelor datorate reciproc și nici măcar nu a verificat temeinic conținutul titlului executoriu, raportat la cel de al doilea motiv al contestației, fără a se aduce în discuție, disponibilitatea debitorului de a le achita creanța, fără intervenția executorului judecătoresc sau a altor organe abilitate de lege în acest sens, aspecte care consideră contestatorul trebuiau verificate, înainte de întocmirea oricărui act de executare de către executorul judecătoresc si chiar de către avocat.
Față de toate aceste motive contestatorul solicită admiterea contestației contestația la executare, să se dispună anularea formelor de executare pornite în dosarul de executare nr. 3/2015 al B. R. C. C., precum și întoarcerea executării silite.
In ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere al contestației, acela de a suspenda executarea silita, toate motivele arătate, consideră contestatorul că îl îndreptățește să solicite această suspendare până la soluționarea contestației.
În drept au fost invocate disp. art. 711 și următoarele din Codul de Procedura Civila, disp. art. 1516 coroborat cu 1522 din Codul Civil.
In dovedirea acțiunii contestatorul solicită proba cu înscrisuri, precum și orice alte probe necesare și utile cauzei.
S-a depus la dosar: somație din 19.01.2015, încheieri din 19.01.2015, sentința civilă nr. 2885/16.10.2012 a Judecătoriei C., decizia civilă nr. 301/14.05.2014 a Tribunalului Prahova, decizia nr. 2503/24.11.2014 a Curții de Apel Ploiești (f. 8-62).
Prin rezoluția din 28.01.2015 instanța în temeiul disp. art. 201 alin. 1 C. pr. civ. a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor către intimați, cu mențiunea obligației de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prev. de art. 208 alin. 2 C. pr. civ.
La data de 23 februarie 2015, intimații au depus la dosar întâmpinare (f. 72-74), prin care solicită respingerea contestației formulata de contestator ca neîntemeiată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. Se solicită respingerea motivelor invocate de contestator ca neîntemeiate, motivat de faptul că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
În motivarea întâmpinări, intimații solicită a se observa că sentința civilă a cărei executare au solicitat-o este executorie încă de la data de 16 octombrie 2012, timp suficient să fie pusă în executare de bună-voie. Deși s-au formulat toate cererile privind căile de atac, contestatoarea putea să execute de bună-voie, încă de la data de 24 noiembrie 2014, dată de la care sentința a rămas irevocabilă. Reaua credință este din partea acesteia, care deși a primit din partea executorului formele de executare nici până în prezent nu și-au achitat obligațiile stabilite prin sentința civilă. Astfel că nejustificat se invocă faptul că nu au avut timp să legalizeze sentința în vederea executării.
Solicită să se înlăture aplicarea disp. art.art.1516 alin. 2 coroborat cu disp. art. 1522, care nu are aplicare în speța de față. După cum poate observa executarea unei sentințe civile de care toate părțile aveau cunoștința încă din anul 2012, astfel ca termenul a fost mult mai mult decât rezonabil.
O altă critică pentru care se solicită anularea formelor de executare de către contestator, este faptul că sentința Judecătoriei C. nr. 2885/16.10.2012, nu este lămurită, în sensul că întinderea acestuia nu este cea reală.
Intimații solicită respingerea și acestui motiv al contestației, urmând a se avea în vedere că executorul judecătoresc corect a stabilit sumele pe care părțile le datorează unele alteia, compensându-le, astfel ca lămurirea dispozitivului sentinței, este o tergiversare a cauzei, contestatoarea neinvocând în motivele de apel și de recurs faptul ca hotărârea este de neînțeles și nici nu a solicitat pe cale separată lămurirea dispozitivului sentinței. Astfel că se poate observa faptul că contestatorul se sustrage de la executarea unei sentințe civile.
Un alt motiv invocat de contestator este cu privire la plata cheltuielilor de executare, astfel intimații prin întâmpinare solicită și înlăturarea acestui motiv ca neîntemeiat. Urmează a se avea în vedere complexitatea cauzei, faptul că nu este o executare obișnuită, iar debitorul este de rea credința, astfel că necesită prelungirea în timp, cu efectuarea tuturor formelor de executare. Onorariul executorului este cel impus de camera executorilor judecătorești, iar cel al apărătorului nu este cel impus de barou, fiind redus la suma de 5000 lei și nu cum se impune 10 %, din creanța, iar acest onorariul nu reprezintă numai redactarea unei simple cererii așa cum se arata de contestatoare.
Urmează a se avea în vedere reaua credința a contestatoarei, care dacă dorea să execute sentința își achita obligația in totalitate, nu solicita suspendarea executării până la lămurirea dispozitivului sentinței. Rezultă cu claritatea cine este de rea - credință.
P. toate motivele arătate în întâmpinare, intimații solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea intimații solicită a se avea în vedere că nu sunt aplicabile disp. art. 711 alin. 2, iar invocarea acestora este decât o tergiversare a executării hotărâri, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate, prev. de art. 712 Cod pr. Civila, nu sunt motive temeinice de suspendare a executării silite, iar în baza disp. art. 719 alin. 3 solicită obligarea contestatoarei la plata unor despăgubiri cauzate pentru întârzierea executării urmând a se constata ca prezenta contestație este formulata cu rea credința, motiv pentru care solicită obligarea contestatoarei la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7000 lei.
In drept, au fost invocate disp. art. 205 Cod pr. civilă.
Prin rezoluția din data de 12.03.2015, instanța a dispus comunicare întâmpinării către contestator, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 27 martie 2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 78, 79), prin care solicită respingerea apărărilor intimaților ca neîntemeiate, și admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Se solicită de către contestator a se avea în vedere că nu este de rea credință neachitând nici până la acest termen sumele la care au fost obligați prin titlurile executorii, deoarece așa cum au arătat și prin contestația la executare, până la data de 13.01.2015, dată la care dosarul de fond s-a întors la Judecătoria C., au fost în imposibilitatea obiectivă de a achita aceste sume, neavând niciun titlu în baza căruia să justifice în contabilitate plata acestor sume. Mai mult decât atât, în temeiul O.G. nr. 22/2002, orice solicitare de plată a unor sume din bugetul local, în baza unor titluri executorii, poate fi pusă în aplicare într-un termen de 6 luni de zile de la data formulării cererii și depunerii titlurilor executorii la instituția contestatorului
In ceea ce privește faptul că lămurirea dispozitivului sentinței civile nu este necesară, contestatorul învederează faptul că nu este o tergiversare, ci reprezintă un minim de diligență ce înțelege să o depună, în sensul lămuririi întinderii titlului executoriu, care nu este pe deplin lămurit, în sensul celor arătate în cuprinsul contestației la executare, normele procedurale permițându-le să procedeze în acest mod. Cât privește onorariul executorului judecătoresc și al apărătorului intimatelor din contestație, înțelege să-și mențină punctul de vedere exprimat în contestație, urmând ca apărătorul intimatelor să facă dovada că a făcut mai mult de o cerere de câteva rânduri către executorul judecătoresc.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, să se dispună anularea formelor de executare făcute în dosarul de executare nr. 3/2015 al B.E.J. R. C. C., precum și întoarcerea executării silite.
De asemenea contestatorul arată că își menține solicitarea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
În baza disp. art. 717 alin. 2 C. pr. civ. s-a solicitat B.E.J. R. C. C. copia dosarului de executare nr. 3/2015, acesta fiind comunicat la 19.05.2015 (f. 91-129).
La 28.05.2015 contestatorul a formulat o precizare a contestației (f. 133, 134) prin care a subliniat că solicită lămurirea titlului executoriu întrucât consideră că suma pe care le-o datorează intimații este de 23.022,61 lei, iar nu de 21.535,03 lei, instanța de fond le-a admis în parte cererea reconvențională, adăugându-se suma de 453,30 lei/lună, respectiv 42,56 lei/lună instanța omițând să scrie că suma este datorată lunar, iar nu global.
Prin încheierea din 29.05.2015, în raport de disp. art. 99 alin. 52 din Regulamentul de organizare a instanțelor de judecată, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005, contestația la executare privind lămurirea dispozitivului sentinței nr. 2885/16.10.2012 a fost disjunsă din prezenta cauză, pentru a fi soluționată de completul inițial învestit, iar prezenta cauză a fost suspendată până la soluționarea acelei contestații.
La 05.11.2015 s-a formulat cerere de repunere pe rol, fiind depusă și încheierea din 28.09.2015 pronunțată în dosarul nr._ (f. 142, 143) prin care a fost soluționată cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 2885/16.10.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2885/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ (f.12-20) s-a admis în parte acțiunea formulată intimații din prezenta cauză în contradictoriu cu contestatorul din prezenta cauză, M. C. prin primar, și cu Consiliul Local al Municipiului C., fiind admisă în parte și cererea reconvențională formulată de aceștia din urmă.
Astfel contestatorul a fost obligat să plătească intimaților suma de 138.197 lei reprezentând c/val. îmbunătățiri, iar intimații au fost obligați să plătească contestatorului suma de 21.535,03 lei reprezentând lipsa de folosință a imobilelor folosite fără titlu locativ și taxe pe teren astfel: suma de 8.839,40 lei pentru spațiul ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 4757/2004, în suprafață de 226,65 mp, pentru perioada 01.03._10 și în continuare până la data eliberării spațiului, suma de 453,30 lei; suma de 360,47 lei pentru terenul în suprafață de 561,77 mp, ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 4758/2004 pentru perioada 01.03._10 și în continuare până la eliberarea efectivă a spațiului, suma de 16,85 lei /lună; suma de 861,03 lei alcătuită din 668,68 lei debit și 190,99 lei majorări de întârziere reprezentând taxă teren de 561,77 mp pentru perioada 01.03._10 și în continuare până la eliberarea efectivă a spațiului 36,56 lei /lună; suma de 10.291,32 lei pentru spațiul ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 4759/2009 pe perioada 01.03._10 și în continuare până la eliberarea spațiului 527,76 lei/lună; suma de 419,72 lei – teren în suprafață de 654,05 mp ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 4760/2004 pentru perioada 01.03._10 și în continuare până la eliberarea efectivă a acestuia în cuantum de 19,62 lei/lună, și suma de 763,09 lei alcătuită din 616,46 lei debit și 146,63 lei majorări de întârziere taxă de teren pentru suprafața de 654,05 mp pe perioada 01.03._10 și în continuare până la eliberarea efectivă a acestuia câte 42,56 lei.
Contestatorul a fost obligat și la plata către intimați a sumei de 7174 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Astfel se observă că pentru suma de 453,30 lei reprezentând lipsa de folosință pentru spațiul teren în suprafață de 226,65 lei ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 4757/2004, precum și pentru suma de 42,56 lei reprezentând taxă de teren pentru suprafața de 654,05 mp, nu s-a stabilit în concret acordarea lunară, deși există mențiunea plății acestora până la eliberarea efectivă a spațiilor.
P. acest considerent s-a solicitat de contestator lămurirea dispozitivului sentinței.
Prin încheierea pronunțată la 28.09.2015 în dosarul nr._ (f. 142, 143), contestația disjunsă din prezenta cauză, a fost admisă și s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2885/16.10.2012 în sensul că aceste sume sunt datorate de intimați lunar până la eliberarea efectivă a spațiilor.
Împotriva sentinței civile nr. 2885/16.10.2012 s-a formulat apel soluționat de Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 301/14.05.2014 (f. 21-38), prin respingerea acestuia și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.984 lei.
Și împotriva acestei decizii s-a formulat recurs, dar și acesta a fost respins de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 2503/24.11.2014 (f. 39-62), contestatorul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
Prin prezenta contestație contestatorul solicită anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 3/2015, în principal, pentru faptul că executorul judecătoresc a efectuat compensarea datoriilor reciproce, însă a avut în vedere suma de 21.535,03 lei, iar nu de 23.022,61 lei pe care le-o datorează efectiv intimații, care au părăsit terenul de 226,65 mp și de 654,05 mp, după încă 3 luni față de perioada avută în vedere de sentința civilă nr. 2885/16.10.2012.
Instanța reține că intimații nu contestă acest fapt, astfel că susținerea contestatorului, din acest punct de vedere, este întemeiată.
Așadar prin sentința civilă nr. 2885/16.10.2012 a Judecătoriei C., ce constituie titlul executoriu în baza căruia s-a declanșat procedura de executare silită, se reține ca perioadă a lipsei de folosință 01.03.2009 – 31.12.2010, iar intimații au eliberat efectiv cele 2 spații mai sus menționate la 01.04.2011, astfel că datorează chirie pentru încă 3 luni, respectiv 1.359,9 lei pentru primul teren de 226,65 mp (453,30 lei x 3 luni), și de 127,68 lei pentru terenul de 654,05 mp (42,56 lei x 3 luni).
În această situație suma total datorată de intimați contestatorului este de 23.022,61 lei, iar nu de 21.535,03 lei, astfel cum în mod eronat a calculat d-nul executor.
Prin compensarea celor 2 creanțe reciproce, în condițiile art. 1.616 și art. 1.617 alin. 1 C. civ. rezultă că suma efectiv datorată contestator, în baza hotărârilor judecătorești mai sus menționate (fără includerea cheltuielilor de executare), este în cuantum total de 127.832,39 lei, iar nu de 129.319,97 lei cum s-a reținut în actele de executare silită.
Față de acest debit se constată că și onorariul executorului este greșit calculat, întrucât prin încheierea din 19.01.2015 (f.11) prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, se menționează că la stabilirea onorariului de 8.175,32 lei, în care este inclus și TVA-ul, s-a avut în vedere creanța de 129.319,97 lei.
Cum creanța nu are acest cuantum, dar și față de dispozițiile Ordinului nr. 2561/C din 30.07.2012, art. 1 din anexă, lit. d cu privire la onorariul maxim, la care se adaugă TVA-ul de 24 %, rezultă un onorariu în cuantum de 8156,72 lei.
În consecință actele de executare silită în sensul celor mai sus reținute, referitoare la suma efectiv datorată de către contestator intimaților și la cuantumul onorariul de executor raportat la acest debit, sunt eronat întocmite urmând a fi anulate în parte.
Nu se impune anularea în totalitate a acestora și nicidecum întoarcerea executării, celelalte motive invocate de contestator fiind neîntemeiate.
Astfel faptul că sentința civilă nr. 2885/2012 ar fi rămas definitivă prin respingerea recursului la 24.11.2014, este incorect. Conform art. 377 alin. 1 pct. 3 din vechiul C. pr. civ. (sub incidența căreia a fost pronunțată hotărârea) sentința civilă nr. 2885/2012 a Judecătoriei C. a rămas definitivă prin respingerea apelului la 14.05.2014, iar prin respingerea și a recursului sentința a devenit irevocabilă potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 V. C. pr. civ.
De asemenea faptul că hotărârea nu s-a putut legaliza decât la data de 13.01.2015 când dosarul a fost restituit instanței de fond, nu are nicio relevanță deoarece potrivit art. 622 alin. 1 C. pr. civ. (Noul C. pr. civ. fiind aplicabil prezentei executării silite), dar chiar și potrivit art. 3711 alin. 1 V. C. pr. civ. „Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.”, iar conform art. 632 alin. 1 C. pr. civ. constituie titluri executorii și hotărârile definitive.
Față de aceste prevederi legale dispozițiile art. 1.516 alin. 2 și art. 1.522 C. civ. ce vizează punerea în întârziere a debitorului nu au aplicabilitate, nefiind necesară obținerea unui alt titlu executoriu sau formularea unei noi cererii de chemare în judecată.
În procedura de executare silită nu se realizează punerea în întârziere a debitorului, ci se procedează la somarea acestuia în vedere îndeplinirii obligației stabilită deja dintr-un titlu executoriu obținut.
Se mai invocă de contestator și faptul că onorariul executorului judecătoresc și al avocatului sunt foarte mari.
Astfel cum mai sus s-a reținut onorariul executorului judecătoresc a fost calculat cu respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 2561/C din 30.07.2012 și s-a avut în vedere un onorariu maximal.
D. fiind valoarea creanței, dar și faptul că procedura de executare silită nu presupune numai întocmirea unei somații, ci presupune o activitate complexă de verificare a bunurilor sau eventualelor conturi ale debitorului, întocmirea de adrese, de încheieri, se apreciază că onorariul stabilit nu este în cuantum exagerat.
Și activitatea unui avocat nu se rezumă numai la formularea cererii de executare silită, ci presupune urmărirea și verificarea legalității tuturor actelor de executare, formularea și a altor cererii în cadrul procedurii de executare etc. astfel că nici cuantumul acestui onorariu nu apare ca fiind exagerat.
Prin întâmpinarea formulată intimații solicită obligarea contestatorului la plata unor despăgubiri pentru întârzierea executării, precum și la plata unei amenzii judiciare în temeiul disp. art. 720 alin 3 C. pr. civ.
Se apreciază ca neîntemeiată această cerere în situația în care prezenta contestație va fi admisă în parte, iar conform prev. art. 720 alin. 3 C. pr. civ. numai în situația respingerii contestației contestatorul poate fi obligat la plata acestor despăgubirii sau în situația formulării cu rea-credință a contestației poate fi obligat la plata unei amenzii judiciare.
Se are în vedere și faptul că procedura de executare nici nu a fost întârziată, contestatorul renunțând la cererea de suspendare a executării silite, astfel că aceasta s-a putut desfășura în continuare.
Potrivit art. 712 alin. 1 C. pr. civ. împotriva executări silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
De asemenea potrivit art. 720 alin. 1 C. pr. civ. „Dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu.”
În baza acestor prevederi legale și față de situația mai sus reținută, urmează ca instanța să dispună anularea în parte actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 3/2015 al B.E.J. R. C. C., respectiv somația și încheierile din 19.01.2015, numai în ceea ce privește cuantumul debitului datorat de intimată, acesta fiind în cuantum de 127.832,39 lei, precum și cu privire la onorariul executorului, acesta fiind în cuantum de 8156,72 lei, calculat la valoarea acestui debit.
Cererea de întoarcere a executării va fi respinsă ca neîntemeiată nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723 C. pr. civ. întrucât nu s-a desființat titlul executoriu și nici însăși executarea silită.
Față de cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată se constată că aceasta a avansat suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat (f. 88), însă contestația va fi admisă în parte, astfel că aceasta ar fi îndreptățită la plata a 1/2 din cheltuieli.
Și contestatorul a solicitat prin concluziile orale din ședința din 04.12.2015, cheltuieli de judecată și a avansat cheltuieli de judecată, respectiv taxa de timbru, în sumă de 245 lei (f.2, 3), însă contestația urmând a fi admisă în parte, este îndreptățit la 1/2 din această sumă respectiv 122,5 lei.
Raportat la prev. art. 453 alin. 2 C. pr. civ. în urma compensării cheltuielilor mai sus reținute, contestatorul va fi obligat la plata către intimați a sumei de 377,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Văzând și disp. art. 651 alin. 4, art. 718 alin. 1, art. 720 alin. 4 C. pr. civ.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare precizată formulată de contestatorul M. C. PRIN PRIMAR cu sediul în mun. C., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimații FUNDAȚIA P. SĂNĂTATE ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT „DR. D.” și CABINETUL M. DE STOMATOLOGIE „DR. D. A.”, ambele cu sediul în mun. C., ., jud. Prahova, și în consecință:
Anulează în parte actele de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc R. C. C., în dosarul de executare nr. 3/2015, respectiv somația și încheierile din 19.01.2015, cu privire la cuantumul debitului datorat de intimată în baza titlurilor executorii, acesta fiind în cuantum de 127.832,39 lei, precum și cu privire la onorariul executorului, acesta fiind în cuantum de 8156,72 lei.
Respinge ca neîntemeiată, cererea privind întoarcerea executării.
După rămânerea definitivă prezenta hotărâre se va comunica B.E.J. R. C. C..
Obligă contestatorul să plătească intimaților suma de 377,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.12.2015.
Judecător, Grefier,
Red. ȘMA/NVM
4 ex./18.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3241/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3240/2015.... → |
|---|
