Obligaţie de a face. Sentința nr. 1565/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1565/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 1007/204/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova,cod_
tel_; tel/fax_
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1565
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- D. E.
GREFIER -I. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect constatare nulitate act juridic clauze abuzive, obligația de a face și pretenții formulată de reclamantul R. M. D. împotriva pârâtei R. B. S.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul reprezentat de Av. D. C. conform delegației f. 120 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere apărătorului reclamantului, av.D. C. să își spună punctul său de vedere asupra competenței instanței în soluționarea cauzei de față.
Av.D. C. având cuvântul pentru reclamant arată că această instanță este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze .
Instanța ia act și ,din oficiu,a invocat excepția necompetenței materiale a acesteia în soluționarea cauzei având în vedere capetele de cerere privind stabilizarea cursului de schimb CHF –leu la momentul semnării contractului, curs care ar fi valabil pe toată perioada derulării contractului și denominarea creditului la moneda națională respectiv RON la cursul valutar de la momentul acordării creditului precum și a sumei împrumutate, valoarea creditului depășind astfel suma de 200.000 lei față de prev. de disp. art. 94 alin. 1 lit. j N.C.P.C,apreciindu-se că prezenta cerere este de competența Tribunalului Prahova.
Av.D. C. având cuvântul pentru reclamant arată că nu se impune declinarea prezentei cauze în favoarea Tribunalului Prahova.
Instanța ia act și rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de instanță.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul R. M. D. a chemat în judecată pe pârâta R. B. S.A.,solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale incluse in contractul de credit nr.RFI_ din 27.02.2008, respectiv art.3,4 pct.4.4., 4.6,4.7, art.8,11pct. 11.4, precum si a celor incluse in actele adiționale din 08.10.2009 și 29.10.2010 (ambele fără număr), constatarea nulității absolute a clauzelor susmenționate; stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului; denominarea creditului la moneda naționala respectiv RON la cursul valutar de la momentul acordării creditului, motiv pentru care rata urmează sa fie tratata ca fiind la nivelul anului corespunzător acordării creditului; obligarea paratei la eliminarea acestor clauze abuzive; obligarea paratei la restituirea sumelor plătite de subsemnații in baza clauzelor lovite de nulitate absoluta sau, în subsidiar, compensarea acestor sume cu eventualul debit rămas neachitat; obligarea paratei de a emite un nou grafic de rambursare. Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a contractat un credit de la parata, la data de 27.02._ încheindu-se contractul de credit nr. nr.RFI_ din 27.02.2008,, in valoare de_,7 CHF, rambursabil in 384 luni. Ulterior, în anii 2009 și 2010 s-au încheiat acte adiționale la contract. Toate aceste convenții conțin o . clauze contractuale abuzive pe care le-a identificat pe articole din contract
Creșterea accelerata a valorii CHF fata de moneda naționala cu implicații negative directe asupra costurilor împrumutului ce se răsfrâng asupra ratelor precum si a comisioanelor de schimb valutar, din leu in euro si din euro in CHF au determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute in vedere la data contractării creditului si, in consecința, incumba in sarcina subsemnaților obligații vădit disproporționate fata de cele in considerarea cărora ne-am exprimat voința de a ne angaja juridic.
Omisiunea băncilor de a informa consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare a CHF, fenomen previzibil pentru experții financiari ce activează in cadrul acestora, dat fiind faptul ca CHF este o moneda instabila iar la momentul incheierii contractului aceasta era la un minim istoric, creșterea valorii fata de moneda naționala fiind inevitabila, constituie o încălcare a obligației de consiliere, sever sancționat in dreptul european si național întrucât este de natura sa angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecând de la o imagine deformata a întinderii drepturilor si obligațiilor asumate.
Ca urmare, reclamanții solicită stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului. Având in vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, in detrimentul consumatorului, determinând onerozitatea excesiva a executării obligației de către reclamanți, considera ca se impune restabilirea prestațiilor inerente contractului asumat prin înghețare cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului astfel incat sa se asigure o proporționalitate a prestațiilor asumate de parti care sa corespunda manifestării de voința in sensul angajării in acest raport juridic. Hiper-valorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert raportat la puterea de înțelegere a consumatorului, întrucât acesta nu are cunoștințe de specialitate in domeniul financiar bancar care sa-i permită anticiparea unei creșteri accelerate a cursului de schimb si, in consecința, asumarea in cunoștința de cauza a riscului valutar.
De asemenea au solicitat si denominarea in moneda naționala a plaților conform regulamentului valutar care prevede obligativitatea efectuării plaților, intre rezidenți, ce fac obiectul comerțului cu bunuri si servicii in moneda naționala. Conform art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar "Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți, care fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr. 2".
Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor menționate si la constatarea nulității absolute a acestora, expune următoarele considerente:
Conform art. 4, alin 1 din Legea nr. 193 / 2000 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, astfel încat contractul încheiat reprezintă unul de adeziune in care clauzele sunt dinainte stabilite de împrumutător, singurele elemente diferențiate fiind suma împrumutata si data scadenta.
A. 2 al aceluiași articol, stabilește ca o clauza contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate (s.n.) de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Parata nu a negociat contractul de credit si nici nu a comunicat ulterior, modificări de costuri, desi acestea au existat. Contractul este unul standardizat, ale cărui clauze nu au putut fi negociate cu atat mai mult cu cat subsemnatul nu am fost informat corect la data semnării despre întreg conținutul sau.
Semnarea contractului s-a realizat in condiții care nu au permis o buna înțelegere a prevederilor acestuia: lecturare ipotetica si la prima vedere in prezenta unui reprezentant al societății de credit, caractere aproape indescifrabile ale scrisului, clauze ambigue si neclare, cu termeni nedefiniți ori contradictorii.
Clauzele contractuale trebuiau sa fie clare, ușor de lecturat si fără echivoc. In caz de dubiu acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului conform art. 1 din legea 193 / 2000, care stipulează ca orice contract încheiat intre profesioniști si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. In caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului (alin. 2). Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii(alin 3).
Față de cele arătate și în urma probelor ce se vor administra, solicită admiterea acțiunea așa cum a fost formulată.
In drept au invocat dispozițiile Legii nr. 193 / 2000.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus în copie la dosar contractul de credit ipotecar nr. RFI_ din 27.02.2008,actele adiționale din 2009 și 2010.
Prin rezoluția din data de 10.02.2015, în temeiul art. 201 alin. 1 C.pr.civ., instanța a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor atașate către pârâtă în vederea formulării întâmpinării.
La data de 03.03.2015 pârâta R. B. S.A., a formulat Întâmpinare (f.29) prin care a invocat pe cale de excepții: excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la prevederile Legii 193/2000, excepția lipsei de obiect /de interes față de cererea privind constatarea caracterului abuziv privind modificarea dobânzii în funcție de criteriul /evoluția pieței financiare, excepția lipsei de interes în ceea ce privește constatarea nulității clauzei abuzive privind comisionul de plată anticipat a creditelor, excepția lipsei de interes actual /prezent în ceea ce privește constatarea caracterului abuziv a clauzei privind comisionul de administrare, excepția lipsei de interes legitim al reclamantului în promovarea capătului de cerere privind stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, excepția netimbrării capetelor de cerere 3,4 și 6, excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă, excepția nulității parțiale a acțiunii în ceea ce privește capetele de cerere nr.2 prevăzute de art.6, 8, 11 pct.11.4 a capătului de cerere nr.6, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, iar dacă se va trece peste aceste susțineri, reclamanta solicită ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, alin. (1) lit. a) teza a ll-a din Anexa la Legea nr. 193/2000, art. 93 lit. c), lit. d) teza I, lit. g) pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, art. 36 alin. (3)"din OUG nr. 50/2010, precum și cele ale art. 244 din noul Cod de procedura civila.
La termenul de judecată de astăzi, instanța a invocat ,din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Câmpina având în vedere capetele de cerere privind stabilizarea cursului de schimb CHF –leu la momentul semnării contractului, curs care ar fi valabil pe toată perioada derulării contractului și denominarea creditului la moneda națională respectiv RON la cursul valutar de la momentul acordării creditului precum și a sumei împrumutate.
Reclamantul a formulat Întâmpinare în cauză f (105) prin care a solicitat respingerea tuturor excepțiilor invocate de pârâtă ca neîntemeiate și menținute susținerile acestuia din acțiune ca întemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin prezenta cerere s-a solicitat constatare caracterului abuziv al mai multor clauze contractuale incluse în contractul de credit nr. RFI_ din 27.02.2008, precum și in actele adiționale din anul 2009 și 2010.A solicitat de asemenea reclamantul stabilizarea cursului de schimb CHF la momentul semnării contractului, precum și denominarea creditului la moneda națională la cursul valutar de la momentul acordării creditului.
Temeiul juridic invocat de reclamant pentru cererea acestuia îl constituie dispozițiile Legii nr. 193/2000, iar din cuprinsul art. 12 alin. 4 din acest act normativ instanța reține că dispozițiile alin. 1-3 - ce permit organelor de control prev. la art. 8 și Asociațiilor pentru protecția consumatorilor ce îndeplinesc condițiile prev. la art. 30 și 32 din O.G. nr. 21/1992 să sesizeze tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, când constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive - nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii.
Cu alte cuvinte, când consumatorul introduce cererea – ca în cazul de față - și invocă nulitatea unei clauze, pe care o consideră abuzivă, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 193/2000 nu conține o normă de competență exclusivă în favoarea unei instanțe, rezultând că la stabilirea competenței materiale de soluționare a cererii se vor aplica dispozițiile de drept comun, prevăzute în noul cod de procedură civilă.
În acest sens, reține că potrivit art. 101 alin. 2 N.C.P.C., pentru stabilirea competenței instanței în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății, iar potrivit art. 98 alin. 1 N.C.P.C., competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Potrivit Deciziei nr. 32/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, pronunțată în interesul legii, capetele de cerere având ca obiect nulitatea absolută a unor clauze abuzive sunt evaluabile în bani, indiferent dacă se formulează și petit accesoriu privind restituirea prestațiilor deja efectuate.
De altfel, în baza unei convenții de credit bancar, au luat naștere pentru părțile litigante – reclamant și pârâtă – drepturi și obligații patrimoniale corelative, reclamantului revenindu-i printre altele dreptul și obligația de a achita diferite sume de bani cu un anumit titlu, astfel încât dreptul a cărei valorificare e urmărit de reclamant prin acțiunea formulată e întemeiat pe un act juridic cu efect patrimonial, fiind la rândul său evaluabil în bani.
Potrivit art. 94 alin. 1 lit. j N.C.P.C., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar conform art. 95 pct. 1 N.C.P.C., tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Din coroborarea celor anterior expuse reiese că la stabilirea competenței materiale în prezenta cauză are relevanță valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal, dacă e sub 200.000 lei sau peste 200.000 lei.
Instanța mai reține că potrivit art.99 alin.2 N.C.P.C., in cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Având în vedere faptul că reclamantul prin prezenta acțiune solicită denominarea creditului acordat prin contractul, credit in valoare de_,7CHF prin raportare la cursul CHF de 4,1990 lei valoare ce depășește suma de 200.000 lei prev. de disp. art. 94 alin. 1 lit. j N.C.P.C, instanța apreciază că prezenta cerere este de competența Tribunalului Prahova
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse și reținând că valoarea obiectului cererii este peste 200.000 lei, urmează ca în temeiul disp. art. 129 alin. 2 pct. 2 N.C.P.C., ce prevăd că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, instanța va admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Câmpina, invocată din oficiu, și în temeiul art. 132 alin. 1 N.C.P.C. va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.
Văzând și disp. art. 132 alin. 3 N.C.P.C,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială, invocată din oficiu de instanță.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul R. M. D. CNP_ domiciliat în mun. Câmpina . jud. Prahova împotriva pârâtei R. B. S.A. cu sediul în București, Calea Floreasca nr.246 . Clădirea SKY TOWER sector 1 RC J_ C. RO_ prin Agenția Prahova cu sediul în mun.Ploiești . jud. Prahova prin reprezentant legal G. D. L., în favoarea Tribunalului Prahova .
Fără cale de atac.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 27.04.2015.
Președinte, Grefier,
D. E. I. C.
Red. DE/SL
5ex./28.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1510/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
