Plângere contravenţională. Sentința nr. 398/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 398/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 398/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 398/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. M.
Grefier M.-C. B.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenta S.C.FORAJ S. S.A M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/30.04.2014 încheiat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 6.06.2014 s-a depus de către petenta chitanța TGM_/12.03.2014 în valoare de 5 lei si chitanța TGM_/19.03.2014 în valoare de 150 lei ,la data de 4.11.2014 s-au depus de către intimat întâmpinare insotita de inscrisuri, la 5.11.2015 un alt exemplar al întâmpinării insotita de inscrisuri, iar la data de 18.11.2014 s-a depus de către petentă răspuns la întâmpinare; petenta nu a răspuns solicitării instantei in sensul de a preciza daca mai stăruie in proba cu martorul S. I. indicat in cuprinsul plângerii.
Instanța,reținând că petenta nu a răspuns solicitării in sensul de a preciza daca mai stăruie in proba cu martorul S. I. indicat in cuprinsul plângerii,în baza art.255,art .258 și art 237 alin.2 pct.7, C.p.c încuviințează pentru petentă, proba cu înscrisurile depuse la dosar,apreciind-o ca fiind concludentă, admisibilă și necesară soluționării cauzei și respinge proba cu martorul S. I. în baza disp.art 315 al.3 C.p.c acesta fiind in legatura de interese cu petenta, respectiv fiind angajatul petentei și șoferul autoturismului supus controlului urmare căruia a fost incheiat procesul verbal contestat.
Nemaifiind alte cererii de formulat și nici probe de administrat, în baza disp. art. 244 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată și rămâne în pronunțare
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ petenta S.C.FORAJ S. S.A M. a formulat în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/30.04.2014 încheiat de intimat prin care a fost sancționată cu suma de 4.000 lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prev de art. 4 pct.29 din HG 69/2012,solicitând admiterea plângerii și anularea procesului verbal contestat.
In motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 30.04.2014, pe DN 1, localitatea Florești, jud. Prahova, a fost supus controlului conducătorul auto S. I., angajat al ., care conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea acesteia și a fost sancționat pentru nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier/operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare, mai exact piesele de dimensiuni mari, utilajele erau transportate fără a le asigura un sistem de fixare de platforma autovehiculului.
A susținut petenta că echipajul de poliție staționat în apropierea zonei de parcare de la Paralela 45 din localitatea Florești, a văzut autoturismul circulând cu viteză regulamentară și l-a urmărit pe o distanță de aproximativ 5 km, fără semnale luminoase sau sonore, după care l-a depășit, l-au obligat pe șofer să tragă pe dreapta și l-au întors în zona parcării de la Paralela 45 pentru a-l verifica.
Petenta a mai arătat că angajatul său nu circula cu viteză sau neregulamentar, a prezentat toate actele cerute, deși nu i s-a spus motivul opririi și pentru ce este deviat din drum, si negăsind nereguli în acest sens, agentul constatator a întocmit procesul-verbal contestat, petenta precizand că șoferul nu a fost înștiințat despre ce este vorba, a fost pus să semneze procesul-verbal și a zărit agentul de poliție făcând niște poze încărcăturii din autovehicul.
A mai precizat petenta că, aflând care este motivul sancțiunii, șoferul a realizat imediat după plecarea agentului poze pentru a prezenta dovada netemeiniciei acuzațiilor aduse, care sunt atașate prezentei cereri, echipamentele fiind ancorate cu chingi cu clichet (așa cum se poate observa în fotografii), dar au și un sistem de fixare cu chituci și juguri care se fixează de platforma autovehiculului (conform specificațiilor NSSM 23 - Norme specifice de securitate a muncii pentru transporturi rutiere).
Petenta a mentionat ca soferul sau nu efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, cum este menționat în procesul-verbal ci este vorba de utilaje ce aparțin societății și sunt folosite pentru desfășurarea activității acesteia iar șoferul are calitatea de angajat al ., și acesta nu se poate substitui martorului, după cum a indicat agentul de control, nefiind aplicată măsura imobilizării până la înlăturarea deficiențelor, întrucât acestea nu au existat.
A sustinut petenta că prin nerespectarea art. 19 alin 1 si 3 din OG 2/2001, se creează situația în care instanța nu poate verifica dacă s-au respectat dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 care impun obligația agentului constatator de a da dreptul contravenientului de a face obiecțiuni cu privire la procesul verbal încheiat, petenta precizand ca prin încălcarea acestor dispoziții, se încalcă în mod flagrant dreptul sau la apărare neavând posibilitatea la data încheierii procesului verbal sa facă obiecțiuni cu privire la fapta săvârșită, iar sancțiunea pentru nerespectarea dreptului de a face obiecțiuni este nulitatea relativă a procesului-verbal.
În drept, petenta a invocat OG 2/2001, H.G. 69/2012, Codul de procedură civilă, NSSM 23 - Norme specifice de securitate a muncii pentru transporturi rutiere.
În probațiune petenta a solicitat proba cu înscrisuri și cu martorul S. I., cu precizarea ca, în cazul în care se va admite această probă, martorul se va prezenta fără citație.
In susținerea plângerii petenta a anexat în copie procesul verbal de contravenție contestat și 3 planșe foto (f.5-8).
Prin Rezoluția din 27.05.2014 instanța, în baza disp. art. 201 alin. 2 din codul de procedură civilă,instanța a dispus înștiințarea petentei prin adresă să timbreze plângerea cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei conform art 19 din OUG 80/2013 cu mențiunea ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării are obligația de a face această completare (f.10).
Petenta a primit această comunicare la 2.06.2014 conform dovezii de la fila 16 dosar si a complinit cererea conform rezoluției din data de 27.05.2014 la data de 6.06.2014 depunând la dosar chitanța TGM_/12.03.2014 în valoare de 5 lei si chitanța TGM_/19.03.2014 în valoare de 150 lei (f.12,13).
Prin rezoluția din 13.06.2014 instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecata și a înscrisurilor atașate către intimat cu mențiunea de a depune întâmpinare în două exemplare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 165 C.p.c., sub sancțiunea decăderii acestuia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca alte excepții în afara celor de ordine publică, sancțiune prevăzută de art. 208 al.2 C.p.c. și cu mențiunea de a depune înscrisurile de care înțelege să se folosească în cauză în două exemplare (f.18).
Cererea de chemare în judecată și înscrisurile au fost primite de intimat la data de 20.06.2014 conform dovezii de înmânare de la f. 20 și întrucât intimatul nu a depus întâmpinare in termenul prev de art 201 al.1 c.p.c prin rezoluția din 1.09.2014 a dispus fixarea termenului de judecata la data de 4.11.2014,cu citarea părților in condițiile art 161-166 c.p.c(f.23)
La data de 4.11.2014 intimatul a depus nota prin care arata că sediul procesul ales pentru comunicarea actelor de procedura este in mun. Ploiești . 58 jud. Prahova (f.27) și întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neintemeiata (f.38-40).
In cuprinsul acesteia intimatul a arătat că la data de 30-04-2014 DN1, KM 80 in localitatea Florești, jud Prahova a fost oprit in vederea controlului ,autovehiculul cu numărul_ utilizat de S.C FORAJ S. SA in baza copiei conforme si a licenței de traseu si condus de S. I. in timp ce efectua transport rutier de mărfuri contra cost in trafic național si in urma controlului s-a constatat ca operatorul de transport in speța petenta nu a respectat obligația de a efectua transportul rutier de marfa asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform normelor legale astfel la momentul controlului operatorul de transport efectua servicii de transport rutier de mărfuri, piese de dimensiuni mari, utilaje conform procesului de închiriere nr 160/30-04-2014 fără a le asigura un sistem de fixare pe platforma autovehiculului In conformitate cu art 12 alin 1 pct g s-a dispus, măsura imobilizării vehiculului, transportul reluându-se după arimare.
F. de susținerile petentei intimatul a învederat ca arimarea este definita ca angajarea și fixarea unei încărcături pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității si nu este o operațiune ci o activitate în decursul căreia se conjugă mai multe operațiuni, deci, este mult mai amplă decât o simplă fixare si în executarea acestei activități se pornește de la un riguros plan de transport, întocmit fie de transportatorul însuși, fie de comisionarul cu care acesta se află sub contract urmând ca planul de transport sa se întocmească în funcție de tipul mărfi i(mărfurilor) care urmează sa se transporte, fiecare tip necesitând mijloace de fixare specifice.Calitatea arimării mărfurilor pe (într-un) vehicul depinde de: poziția mărfurilor tipul suporturilor încărcăturilor folosite mijloacele de calare a roților(împănare a roților) frecvența controalelor încărcăturii, adică de verificarea mijloacelor de arimare Arimarea definita ca aranjarea si fixarea încărcăturilor pentru menținerea unei centrări favorabile stabilității, reprezintă unul dintre principalii factori care influențează siguranța rutiera, in acest sens legislația impunând acum obligativitatea ancorării mărfii pentru orice tip de transport.
A mai susținut intimatul că toate aceste acțiuni contribuie la garantarea bunei stări a mărfii și a asigurării securității conducătorului auto, manevranților dar în egală măsură și a celorlalți participanți la traficul rutier. Cea mai mare parte a mărfurilor transportate necesită o arimare care să fie adaptată ambalajului, naturii, greutății, formei și fragilității produselor, suportul încărcăturii și tipului de caroserie- astfel de exemplu utilizarea lanțurilor este limitată la anumite tipuri de mărfuri (trunchiuri de copaci și mașini de manutanță), cablurile au aceleași utilizări ca și lanțurile, dar sunt mai sensibile decât acestea, la temperaturi foarte scăzute, chingile sunt frecvent folosite, ele sunt întărite de un întinzător care permite o bună repartiție a tensiunii (întinderii).
Intimatul a solicitat a se observa din copiile fotografiilor făcute de agentul constatator la momentul controlului ca se transportau piese de dimensiuni mari, utilaje, poze din care reiese clar ca mărfurile erau împrăștiate si nu erau legate in nici un fel, intimatul precizand că șoferul petentei a făcut arimarea mărfurilor si după aceea a făcut poze pentru a arata ca este arimata, pozele fiind făcute astfel după ce s-a făcut arimarea mărfurilor si transportul a fost reluat.
A arătat intimatul faptul că petenta a dat dovada de rea credință arimand după ce soferul acesteia a fost oprit de agenții constatatori ai ISCTR si obligat să intre in legalitate, dupa care a efectuat poze pe care le-a atașat la dosarul cauzei spunând ca avea marfa arimata si ca agentul constatator i-a dat o amenda abuziva, nu i-a solicitat remedierea situației si nu a instituit măsura imobilizării pana la remedierea situației.
A mentionat intimatul ca procesul verbal de constatare a contravenției este un înscris oficial, autentic si beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie daca a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege si faptele ce constituie contravenții sunt constatate personal de agenții constatatori, fiind astfel asigurata obiectivitatea perceperii situației de fapt.
Intimatul a mai arătat că inspectorul teritorial a constatat personal săvârșirea de către petenta a faptei reținute in sarcina sa, iar procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art 17 din OG2/2001, neexistand nici o cauza de nulitate absoluta intimatul precizand ca, asa cum reiese din baza de date a ARR petenta nu este la prima abatere ea fiind sancționată de mai multe ori de către agenții constatatori ai ISCTR.
Intimatul a invocat în drept prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, H.G. nr. 69/2012.
In susținerea întâmpinării intimatul a anexat in copie inscrisuri si planse foto (f.41-48).
In conformitate cu prevederile art. 411 alin. 1 pct 2 Cod procedura civila, intimatul a solicitat judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului sau.
La termenul acordat din 4.11.2014 s-a prezentat petenta prin reprezentant căruia i-a fost comunicat un exemplar de pe întâmpinarea și înscrisurile depuse de intimat și care a solicitat a se acorda un nou termen pentru a lua cunoștința de cuprinsul acestora, cauza fiind amânata la 9.12.2014
La data de18.11.2014 petenta a depus răspuns la întâmpinare (f 49).
In cuprinsul acestui răspuns petenta a invocat excepția tardivității depunerii întâmpinării prin nerespectarea termenului de depunere de 25 de zile stabilit de lege potrivit art. 201, al.l Cod de procedură civilă. Astfel, a arătat petenta că data întocmirii întâmpinării este, cum reiese de pe înscris, 30.10.2014, iar depunerea întâmpinării este 04.11.2014, termen care depășește limita celor 25 de zile impuse de legiuitor.
In ședința publica din 9.12.2014 reținând că intimatul nu a depus întâmpinarea la dosar in termenul legal de 25 de zile, in raport de disp.art 208 al.2 c.p.c instanța a constatat decăzut intimatul din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, in afara celor de ordine publica și a amânat cauza la 3.02.2015 pentru când a efectuat adresă către petentă cu mențiunea de a preciza- fata de împrejurarea că deși prin plângerea formulata a solicitat probe cu înscrisuri și testimoniala cu martorul S. I. ,prin răspunsul la întâmpinare a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție - daca mai stăruie in audierea martorului S. I. indicat in cuprinsul plângerii formulate.
La termenul din 3.02.2015 reținând că petenta nu a răspuns solicitării in sensul de a preciza daca mai stăruie in proba cu martorul S. I. indicat in cuprinsul plângerii,în baza art.255,art .258 și art 237 alin.2 pct.7, C.p.c a incuvintat pentru petentă, proba cu înscrisurile depuse la dosar,apreciind-o ca fiind concludentă, admisibilă și necesară soluționării cauzei și a respins proba cu martorul S. I. în baza disp.art 315 al.3 C.p.c acesta fiind in legatura de interese cu petenta, respectiv fiind angajatul petentei și șoferul autoturismului supus controlului urmare căruia a fost incheiat procesul verbal contestat.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată în fapt următoarele.
Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată cu suma de 4.000 lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prev de art. 4 pct.29 din HG 69/2012.
S-a retinut in sarcina sa că, la data de 30-04-2014 DN1, KM 80 in localitatea Florești, jud Prahova a fost oprit in vederea controlului autovehiculul cu numărul_ utilizat de S.C FORAJ S. SA in baza copiei conforme si a licenței de traseu si condus de S. I. in timp ce efectua transport rutier de mărfuri contra cost in trafic național si in urma controlului s-a constatat ca operatorul de transport in speța petenta nu a respectat obligația de a efectua transportul rutier de marfa asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform normelor legale astfel la momentul controlului operatorul de transport efectua servicii de transport rutier de mărfuri, piese de dimensiuni mari, utilaje conform procesului de închiriere nr 160/30-04-2014 fără a le asigura un sistem de fixare pe platforma autovehiculului. In conformitate cu art. 12 alin 1 pct g s-a dispus, măsura imobilizării vehiculului pana la inlaturarea deficientelor constatate, astfel incat sa fie indeplinite conditiile legale pentru continuarea transportului.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Instanța nu va reține susținerile petentei în sensul că procesul verbal de contravenție este nul absolut pentru că prin modul in care a fost incheiat i-a fost îngrădit de la dreptul de a face obiecțiuni deoarece o astfel de situație atrage, conform Deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, nulitatea relativă a actului sancționator, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 175 alin. 1 C. Proc. Civ., petentul trebuind să facă dovada că i s-a cauzat în acest mod o vătămare care nu ar putea fi reparată decât prin anularea procesului verbal. Or, petenta nu a făcut dovada acestei vătămări. Mai mult, legea îi recunoaste dreptul la acces la instanță, drept pe care și l-a și exercitat, având astfel posibilitatea să învedereze instanței care erau acele obiecțiuni esențiale pe care le-ar fi formulat la întocmirea procesului verbal și care ar justifica, în opinia sa, anularea procesului.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator care 1-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, faptele constatate în mod direct de către agentul constatator fiind suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
In acest sens, instanța reține în prealabil că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile HG 69/2012 au drept scop garantarea bunei stări a mărfii și a asigurării securității conducătorului auto, manevranților dar în egală măsură și asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, anume ca acuzația contravențională materializată în procesul verbal de contravenție să fie susținută de mijloacele de probă pe baza cărora a fost formulată.
In acest sens instanta retine ca petentul a depus la dosar planse fotografice făcute de agentul constatator la momentul controlului (f.43) din care rezulta ca se transportau piese de dimensiuni mari si utilaje, mărfuri care nu erau legate in nici un fel, nefiindu-le astfel asigurat un sistem de fixare pe platforma autovehiculului.
In cauza instanta retine ca petentul nu a făcut dovezi care să infirme faptele reținute prin procesul verbal de contravenție și să susțină afirmațiile sale astfel încât procesul verbal face deplină dovadă asupra contravenției reținute în sarcina sa.
Sub acest aspect instanta retine ca pozele depuse la dosar de catre intimata (f.6-9) - prin care aceasta incearca sa acrediteze ideea ca la momentul controlului marfurile transportate (piese de mari dimensiuni si utilaje) aveau asigurat un sistem de fixare – au fost facute dupa sanctionarea sa de catre agentul constatator, fiind pro cauza.
De altfel chiar petenta in cuprinsul prezentei plangeri recunoaste ca agentul constatator la momentul întocmirii procesului-verbal contestat a făcut poze încărcăturii din autovehicul si ca șoferul sau a realizat imediat după plecarea agentului pozele atașate prezentei plangeri invocate in dovedirea acesteia, petenta recunoscand astfel implicit ca la momentul controlului situatia marfurilor transportate era cea din pozele realizate de agentul constatator, respectiv acestea la acel moment nu aveau asigurat un sistem de fixare pe platforma autovehiculului, poze anterioare celor facute de soferul sau.
Intrucât procesul verbal de contravenție face dovada celor reținute până la proba contrară iar petentul nu a facut o asemenea dovada în raport de disp. art. 31,34 din OG 2/2001 instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta S.C FORAJ S. SA M. cu sediul in Ernei, ., jud M., CUI RO_, J_ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORT RUTIER -ISCTR cu sediul in mun. București, .. 38, sector 1, având cod de înregistrare fiscala nr._, cu sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedura in mun. Ploiești, .. 58, jud. Prahova, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție, . nr_/30.04.2014 încheiat de intimat ,ca temeinic și legal.
Cu drept de apel,ce se depune la Judecătoria Câmpina, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3.02.2015
Președinte, Grefier,
M. J. B. M. C.
Red. MJ/BMC
5 ex./23.02.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 409/2015. Judecătoria... → |
|---|
