Plângere contravenţională. Sentința nr. 730/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 730/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 3852/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 730/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE JACLY MIHĂIESCU
Grefier M.-C. B.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul B. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.07.2014 încheiat de Poliția mun Câmpina în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIEPRAHOVA.
Plângerea a fost timbrata cu chitanța nr_/23.07.2014 în valoare de 20 lei (f.5)
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal, martora B. E. ,lipsind martorul B. C. I. și intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se ca la data de 29.09.2014 s-au depus de către intimat întâmpinare și înscrisuri; la data de 9.10.2014 s-a depus de către petent răspuns la întâmpinare;in cursul acestei zile s-a depus de către Politia mun Câmpina procesul verbal de executare al mandatului de aducere privind pe martorul B. C. I..
Petentul personal arata ca martorii propusi in dovedirea plangerii B. E. și B. C. I. sunt soția sa prezenta astazi in instanța si respectiv fiul sau.
În baza art 315 al. 1 si 2 c.p.c instanta înlătura de la audiere martorii propuși de petent, acestia fiind sotia respectiv fiul acestuia .
Petentul personal arata ca renunța la proba cu martori.
Instanța ia act de renunțarea petentului la proba cu martori, în baza art. 244 alin. 1 din codul de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiata și în baza art. 392 din codul de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Petentul personal având cuvântul pe fond, lasă la aprecierea instanței cu privire la hotărârea ce se va pronunța în cauză.
În baza art. 394 alin. 1 din codul de procedură civilă declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANTA,
Asupra cauzei civile de față
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 23.07.2014 petentul B. M. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.07.2014 încheiat de Poliția mun Câmpina prin care a fost sancționat cu avertisment și amendă contravențională în sumă de 200 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 si 31 din Legea 61/1991 rep.solicitând anularea procesului verbal.
In motivarea plângerii petentul a arătat că la data și la ora prevăzute în cuprinsul procesului-verbal deși se afla la domiciliul său, în curtea sa, nu a săvârșit faptele reținute în procesul verbal, fiind sancționat în mod abuziv și fară să fi avut vre-o vină cu privire la fapta ce i se impută.
De asemenea,a apreciat că tot în mod abuziv și ilegal agentul constatator nu a încheiat procesul-verbal în prezența sa (fiind încheiat la aproape o săptămâna de la constatarea faptelor) și l-a lipsit de dreptul de a face obiecțiuni la procesul-verbal prin încheierea acestuia in lipsa sa și în prezenta unui martor asistent fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. (7) al OG nr.2/2001 iar conform art. 10 din OG nr. 2/2001, daca aceeași persoana a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplica pentru fiecare contravenție.
A mai susținut petentul că tot sub sancțiunea nulității intră și faptul nesemnării procesului de către contravenient și a menționat că a fost lipsit de acest drept deoarece agentul a ales să încheie procesul verbal în lipsa sa astfel că a fost privat cu rea-credință de dreptul de a se apăra în fața instituțiilor statului și în baza procedurii legale - drept garantat si consfințit prin Constituția României art. 24 alin. (2) și de convențiile europene la care România este parte.
In drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe disp. OG 2/2010.
In dovedirea plângerii, petentul a depus în copie la dosar în copie procesul verbal de contravenție . nr._/04.07.2014 încheiat de Poliția mun Câmpina (f.6) și a solicitat proba cu înscrisuri și doi martori, B. E. și B. C. I.
Prin Rezoluția din 9.09.2014, în baza disp. art. 201 alin. 1 din codul de procedură civilă,instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecata și a înscrisurilor atașate către intimat cu mențiunea de a depune întâmpinare în două exemplare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 165 C.p.c., sub sancțiunea decăderii intimatului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca alte excepții în afara celor de ordine publică, sancțiune prevăzută de art. 208 al.2 C.p.c. și cu mențiunea de a depune înscrisurile de care înțelege să se folosească în cauză în două exemplare.(f.8)
Cererea de chemare în judecată și înscrisurile au fost primite de intimat la data de 12.09.2014, conform dovezii de la fila 10 dosar ,iar acesta la data de 29.09.2014 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii, ca neintemeiata (f.12).
In cuprinsul intampinarii intimatul a aratat ca procesul verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatari personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului, cat timp acesta nu este in masura sa prezinte o proba contrara.
Intimatul a învederat și faptul că, sub aspectul celor reținute de către polițist prin actul sancționator, față de situația că agentul de poliție este învestit cu exercițiul autorității de stat, actele întocmite de acesta sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea (reprezentată în acest caz de agentul de poliție), consemnează exact faptele pe care le constată și / sau care rezultă în urma verificărilor, fară a adăuga denaturări ale realității cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijente a unor împrejurări nereale
agentul este expus unor sancțiuni de natură disciplinară și / sau penală.
Intimatul a anexat întâmpinării raportul agentului constatator și al colegului de echipă, fișa intervenției la eveniment (f. 13-16 ) și, potrivit disp.art 223 al.3 C.pr.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin rezoluția din 30.09.2014 instanța a dispus în baza art 201 alin 2 NCPC comunicarea întâmpinării petentului cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
Petentul a primit aceasta comunicare la data de 3.10.2014 conform dovezii de înmânare de la f.19 dosar iar la data de 9.10.2014 a depus răspuns la întâmpinare (f.21-22)
In cuprinsul acestui răspuns la întâmpinare petentul a arătat că din „fisa de intervenție la evenimente" reiese ca a avut loc o sesizare in seara zile de 30.06.2014, orele 22.13 ce a avut ca obiect „conflict cu vecinul" intervenție ce a durat 5 minute.
A susținut petentul că in descrierea situației s-a menționat ca „la fata locului a fost găsita numita N. C. care le-a declarat ca i-ar fi adresat cuvinte si expresii jignitoare iar in timp ce apelanta relata cele petrecute, din curtea imobilului a ieșit o persoana care i-a adresat expresii si cuvinte jignitoare”, petentul precizand că nu este adevărat faptul ca ar fi ieșit din curtea imobilului.
Petentul a mai aratat că la momentul sosirii organelor de politie, se afla in curtea casei la o masa împreuna cu familia sa cand un agent de politie a venit la poarta casei împreuna cu N. C. si le-a cerut actele de identitate petentul mentionand ca l-a întrebat care este motivul, spunându-i ca este la masa si sa îi lase in pace.
Prin rezoluția din 13.10.2014 instanța a dispus fixarea termenului de judecată la data de 24.02.2015, cu citarea părților în condițiile prev de art 161-166 Cod pr civ.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
In ședința publică petentul a lasat la aprecierea instantei cu privire la hotărârea ce se va pronunța in cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată în fapt următoarele:
Prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat cu avertisment și amendă contravențională în sumă de 200 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 si 31 din Legea 61/1991 rep.
S-a retinut in sarcina sa că la data de 30.06.2014, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a adresat injurii și cuvinte jignitoare numitei N. C. M. din municipiul Câmpina. De asemenea a refuzat sa dea relatii pentru stabilirea identitatii la cererea justificata a organelor de politie.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente inclusiv a disp.art. 19 alin.1 si 3 din OG nr.2/2001.
Instanța nu va reține susținerile petentului în sensul că procesul verbal de contravenție este nul absolut pentru că prin modul in care a fost incheiat i-a fost îngrădit de la dreptul de a face obiecțiuni deoarece o astfel de situație atrage, conform Deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, nulitatea relativă a actului sancționator, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 175 alin. 1 C. Proc. Civ., petentul trebuind să facă dovada că i s-a cauzat în acest mod o vătămare care nu ar putea fi reparată decât prin anularea procesului verbal. Or, petentul nu a făcut dovada acestei vătămări. Mai mult, legea îi recunoaste dreptul la acces la instanță, drept pe care și l-a și exercitat, având astfel posibilitatea să învedereze instanței care erau acele obiecțiuni esențiale pe care le-ar fi formulat la întocmirea procesului verbal și care ar justifica, în opinia sa, anularea procesului.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care 1-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, faptele constatate în mod direct de către agentul constatator fiind suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
In acest sens, instanța reține în prealabil că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel fiind instanta retine in speta ca petentul nu a făcut dovezi care să infirme faptele reținute prin procesul verbal de contravenție și să susțină afirmațiile sale astfel încât procesul verbal face deplină dovadă asupra contravenției reținute în sarcina sa si mai mult petentul in raspunsul la intampinare a recunoscut ca a refuzat sa dea relatii pentru stabilirea identitatii la organelor de politie spunandu-le ca „ este la masa si sa îl lase in pace” .
Intrucât procesul verbal de contravenție face dovada celor reținute până la proba contrară iar petentul nu a facut o asemenea dovada în raport de disp. art. 31,34 din OG 2/2001 instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. M., CNP_ domiciliat in mun. Campina, .. 19 jud. Prahova în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA cu sediul în mun. Ploiești, ..60, jud. Prahova.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/04.07.2014 încheiat de Poliția mun Câmpina ca temeinic și legal.
Cu drept de apel,ce se depune la Judecătoria Câmpina, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24.02.2015.
Președinte, Grefier,
M. J. B. M. C.
Red. MJ/BMC
4 ex./2.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 786/2015. Judecătoria CÂMPINA | Pretenţii. Sentința nr. 440/2015. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
