Pretenţii. Sentința nr. 786/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 786/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3322/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 786/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE :I. D.
Grefier I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta FIELDS (fostă D.) S. M. și pârâta S. C. B., având ca obiect pretenții.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 2864 lei, conform chitanței fiscale . nr._ (5)/20.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta reprezentată de av. R. C. și pârâta asistată de av. N. B. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 27.01.2015 reclamanta a depus răspunsul la interogatoriul propus de pârâtă.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul atât pe excepția nulității absolute invocate de către pârâtă, cât și pe fondul cauzei.
Av. R. C. pentru reclamantă solicită respingerea excepției nulității absolute declarației olografe, ca neîntemeiată, așa cum a solicitat și prin răspunsul la întâmpinare; înscrisul reprezintă voința reală a părților.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă pentru obligarea la pata sumei de 20.000 euro, sumă scadentă la data de 09.05.2014 și a cheltuielilor de judecată; la data de 09.05.2009, printr-un înscris intitulat „declarație”, reclamanta a convenit cu pârâta ca, în termen de 5 ani, să restituie suma de 20.000 euro; această sumă reprezintă un rest dintr-o plată, respectiv diferența prețului unui apartament, pe care pârâta s-a obligat să-l restituie; discuțiile au apărut pe fondul crizei imobiliare care a dus la scăderea valorii apartamentelor; la acel moment prețul real al apartamentului era de 45.000 euro; pârâta este cea care a stabilit prețul apartamentului; a fost o obligație care trebuia respectată; nu poate fi încălcată legea părților. Precizează că, în ceea ce privește declarația olografă, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1270, 1488, 1495, 1515 cod civil referitor la dreptul creditorului de a cere îndeplinirea la timp a obligațiilor.
Apreciază că titlul de creanță este perfect valabil, cert, actual, ajungând la scadență; pârâta este beneficiara unui apartament pentru care a plătit jumătate de preț. Solicită cheltuieli de judecată.
Av. N. B. M. pentru pârâtă, în ceea ce privește excepția nulității absolute, precizează că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă că pârâta nu datorează nicio sumă de bani reclamantei; în conformitate cu actele depuse la dosar rezultă că între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru suma de 8000 euro, ulterior, pârâta achitând o diferență de 12.000 euro, rezultând în total suma de 20.000 euro; în conformitate cu dispozițiile vechiului cod civil rezultă că părțile au stabilit un preț de vânzare: pârâta a fost forțată să dea acea declarație; nu a existat niciodată un împrumut; se menționează de către reclamantă ar fi vorba de o renegociere a prețului, însă, așa cum un act trebuie să îmbrace forma solemnă, un act adițional trebuie să îmbrace aceeași formă. Mai arată că la data de 21.10.2013 reclamanta a dat o declarație prin care arată că renunță la suma de 20.000 euro pe care i-o datorează pârâte. Apreciază că nu-i datorează reclamantei nicio sumă de bani, neexistând un titlu de creanță cert și lichid. Solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată; depune chitanța de achitare a onorariului de avocat.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ /20.06.2014, reclamanta FIELDS (fostă D.) S. M. a solicitat obligarea pârâtei S. C. B. să-i restituie suma de 20.000 euro, scadenta la data de 09.05.2009, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii a arata ca la data de 09 mai 2009, printr-un inscris intitulat "Declarație", a convenit cu parata sa-i restituie suma de 20.000 euro in termen de 5 (cinci) ani.
Reclamanta a invederat ca declarația a fost scrisa de mana si semnata personal de către parata și a fost data in prezenta martorilor A. E. si A. M. A..
In drept, a invocat art. 1270, 1488, 1495, 1515, 1518 și 1522 cod civil.
In sustinerea cererii, a atasat, in copie, declaratia datata 09.05.2009 (f.8).
Prin intampinarea formulata la data de 22.07.2014, parata S. C. B. a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In aparare a aratat ca dispozitiile legale invocate de reclamanta prin actiune nu sunt incidente in cauza intrucât declaratia a fost data sub imperiul vechiului cod civil.
In fapt a aratat ca la data de 31.03.2008, in urma partajului de bunuri comune incheiat cu fostul sot a rămas fara locuința, motiv pentru care a acceptat propunerea reclamantei si a mamei acesteia de a cumpăra apartamentul nr. 16 situat in B., Fdt. Liliacului nr. 13, ., . sufragerie, dormitor, bucătărie, baie si hol in suprafața de 34,27 mp, in schimbul prețului de 8.000 euro, pe care vânzătoarea a declarat că l-a primit integral. Contractul de vânzare cumpărare a fost autentificat de BNP F.-V. D. din B. sub nr. 1546/12.08.2008, reclamanta fiind reprezentata la vânzare de mama sa.
Parata a precizat ca ulterior încheierii actului i-a mai dat reclamantei prin mandatara suma de 12.000 de euro, in total aceasta primind suma de 20.000 de euro, iar mandatara reclamantei A. V O. a continuat sa locuiască impreuna cu ea si fiul sau in aceeași locuința încă o perioada lunga de timp.
Dupa încheierea actului, parata a invederat ca atât reclamanta, cat si mama acesteia au făcut presiuni continue asupra sa pentru a le mai achita suplimentar, in contul apartamentului, suma de 20.000 de euro. Parata a precizat ca le-a spus acestora ca ar putea sa le mai dea niște bani cu conditia sa vânda terenul care-i fusese atribuit prin actul de partaj voluntar, astfel incat nu exista o obligație de restituire a vreunei sume de bani, reclamanta neînmânându-i niciodată vreo suma de bani.
Parata a mai aratat ca la data de 14.11.2013 reclamanta i-a comunicat ca nu are intenția sa o dea in judecată pentru diferența de pret a apartamentului cumpărat, stabilită ulterior încheierii actului, trimitandu-i urmatorul mesaj: "Nu am intentia sa te dau in judecată si sper sa rezolvam aceasta situatie. Eu nu am sa scriu nicio procura in care sa promit plata in cinci ani. Am sa încerc sa adun 7000 de euro. Cand o sa am aceasta suma am sa ti-o dau, tu ii faci acte de vânzare-cumpărare lui mama si numai atunci renunț la cei 20.000 de euro si promisiune de plata a restului de 7000 de euro in cinci ani.
Parata a mai precizat si ca reclamanta a aratat explicit ca suma de 20.000 de euro reprezintă de fapt prețul apartamentului cumpărat de la aceasta. "Cand am promis ca iti fac acte de vânzare cumpărare cu numai jumătate de plata eu m-am tinut de cuvânt. Acum este rândul tău sa te ți de cuvânt."
La data de 29.06.2013, parata a invederat ca i-a comunicat reclamantei ca este de acord sa-i revând apartamentul având in vedere criza economică care a condus la scăderea considerabila a prețului imobilelor, si la data de 09.12.2013 i-a propus reclamantei sa ii mai dea 8000 euro, aceasta suma fiind îndestulătoare.
La data de 24.12.2013 reclamanta i-a solicat paratei sa-i dea mamei sale suma de 10.000 euro, urmând ca între parti sa înceteze orice obligație, arătând ca lăsase câteva obiecte electronice de uz gospodăresc in apartament (cuptor cu microunde, mixer, aspirator, mașina de călcat) care impuneau achitarea sumei de 2000 de euro suplimentar, iar la data de 15.01.2014 reclamanta a aratat in mod explicit ca este de acord sa primească suma de 8000 de euro, cu conditia sa i se restituie mamei sale bunurile.
Parata a mai aratat ca la aceeasi data a fost de acord sa-i dea 8000 de euro, urmând sa faca demersuri pentru obtinerea unui credit, cerând in schimb ca reclamanta sa dea o declaratie ca renunța la suma de 20.000 de euro, pe care parata se obliga sa o achite prin declaratia din 9 mai 2009.
In data de 26.01.2014, parata a invederat ca reclamanta si-a reconsiderat pozitia si a mentionat ca valoarea apartamentului cumpărat este de 40.000 de euro.
Parata a precizat ca intre ea si reclamanta nu a existat niciodată vreun contract de împrumut, suma de 20.000 de euro pe care s-a obligat sa o restituie avand ca fundament renegocierea prețului apartamentului cumpărat prin act autentic, cu conditia sa vânda terenul. Aceasta a aratat ca nu se poate vorbi de un preț deghizat prin declaratia data de ea, la presiunea mandatarei reclamantei la data de 9 mai 2009, ci doar de o renegociere a contractului, care insa imbraca forma abuzului de drept.
In dovedirea cererii a atașat, contractul de vanzare cumparare aut nr. 1546/12.08.2008, act de partaj voluntar, corespondenta e-mail si declarație datata 21.10.2013 (f. 24-42).
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a precizat ca in Legea pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil nu se precizează expres ca art.1270, art.1488, art.1495, art.1515, art. 1518 Cod civil nu se aplica obligațiilor incheiate înainte de . Noului Cod Civil.
Referitor la sustinerile paratei privitoare la vânzarea apartamentului, prețul negociat si acceptat de părțile contractante, cat s-a plătit sau ce mai era de plata, care a fost prețul trecut in contract, reclamanta a precizat ca nu pot forma obiectul prezentei cauze.
Reclamanta a aratat ca parata datorează o suma de bani, reprezentând 1/2 din prețul unui apartament al cărei proprietar a devenit fara a achita prețul in integralitatea sa si a invederat ca nu a existat un contract de imprumut.
Reclamanta a precizat ca prețul apartamentului a fost stabilit de părți la 40.000 euro, din care a primit numai suma de 20.000 euro, iar prin Declarația din 09.05.2009 parata s-a obligat sa plătească diferența de 20.000 euro, in timp de 5 ani de la incheierea acesteia.
La data de 15.10.2014, parata a invocat exceptia nulitatii absolute a declaratiei intrucat nu imbraca forma ad validitatem, exceptie ce a fost unita cu fondul.
In cauza au fost administrate probele cu inscrisuri, interogatoriul partilor (f. 91, 102-107) si testimoniala cu martorii L. M. L., A. M. A., C. L. E. și C. G. (f.95-98).
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1546/12.08.2008 de BNP F. - V. D. reclamanta, prin mandatar A. O., a vândut paratei apartamentul nr. 16 situat in B., Fdt. Liliacului nr. 13, ., . prețului de 8.000 EUR, pe care vânzătoarea a declarat ca l-a primit în întregime de la parata (f.24-25).
In realitate, din coroborarea poziției exprimate de părți prin întâmpinare și răspunsul la întâmpinare, corespondenta prin email purtata intre acestea (f.27-41) si declarațiile martorilor audiați, instanța retine ca prețul stabilit de către părți pentru vânzarea imobilului a fost de 40.000 EUR, parata achitând reclamantei, la data încheierii contractului, pe lângă cei 8.000 EUR menționați in cuprinsul acestuia, încă 12.000 EUR.
Cu privire la diferența de 20.000 EUR rămasa neachitata, parata a scris si semnat înscrisul sub semnătura privata intitulat „declarație”, datat 09.05.2009, prin care se obliga ca in termen de 5 ani sa restituie aceasta suma reclamantei (f.8).
In acest sens, instanta constata ca prin mesajul din 27 ianuarie (f.29), parata recunoaște că oferta pentru apartament a fost de 40.000 Euro, pe care ea a spus ca nu îi are, urmand a plati 20.000 Euro si restul cand va vinde un teren, iar prin mesajul din 19 februarie (f.28), raspunsul la intampinare (f.48) și la interogatoriu (f.102) reclamanta a precizat in mod expres ca pretul apartamentului a fost stabilit de parti la 40.000 euro.
Instanța nu poate retine poziția paratei referitoare la renegocierea prețului initial de 8.000 EUR al contractului de vânzare cumpărare a apartamentului, ulterior încheierii acestuia in forma autentica, având in vedere că actul juridic nu a fost încheiat sub nicio condiție, iar partile au incheiat un contract cu executare uno icto.
Prin urmare, excepția nulității declarației olografe datată 09.05.2009 invocată de către pârâta este neîntemeiată, neexistând obligația încheierii in forma autentica a convenției de plata a prețului, numai actul juridic prin care se înstrăinează/dobândește o locuinta fiind necesar a fi încheiat ad validitatem, între înscrisul olograf in litigiu și contractul de vânzare cumpărare neexistând un raport de accesorialitate.
F. de disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011, conform cărora contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat in tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa, in cauza sunt incidente dispozițiile vechiului cod civil, inclusiv privind forța obligatorie a contractelor, obligația de a da, data plătii, drepturile creditorului și răspunderea debitorului.
In speta, instanta retine ca sunt incidente disp. art. 942 și urm. codice civil, și numai disp. art. 1522 din noul cod civil privind punerea in intarziere, prin raportare la art. 114 din Legea nr. 71/2011.
Astfel, conventia incheiata la data de 09.05.2009 consemnata in cuprinsul inscrisului ologaf intitulat declaratie, are valoarea unui contract unilateral, prin care parata s-a obligat sa restituie reclamantei suma de 20.000 euro in termen de 5 ani.
Pentru a fi insa valabila si produce efecte intre parti, orice conventie trebuie sa respecte cerintele imperative prevazute de art. 848 codice civil, referitoare la capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii ce se obliga, obiectul determinat si cauza licita.
In ceea ce priveste cauza, art. 966 si urm codice civil prevad ineficacitatea obligatiei fondată pe o cauza nelicita, respectiv cand este prohibita de legi, contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.
Sub acest aspect, instanta constata ca obiectul prezentului litigiu, suma de 20.000 Euro, reprezinta in fapt parte din pretul real al apartamentului ce a facut obiectul contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1546/12.08.2008 de BNP F. - V. D., convenit de catre parti si nedeclarat integral la data incheierii conventiei in fata notarului, cu incalcarea prevederilor Legii nr. 656/2002 si Legii nr. 571/2003.
In consecinta, instanta retine ca reclamanta nu are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a unei obligatii stipulate in favoarea și cu acordul său contrară legii, în vederea eludării dispozitiilor legale privind combaterea spalarii banilor si plata impozitului aferent transferului de proprietate, respectiv taxelor notariale, motiv pentru care va respinge actiunea ca neintemeiată.
Față de dispozițiile art. 453 C.pr.civ., va obliga reclamanta sa plateasca paratei suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constand in onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia nulitatii absolute invocata de parata, ca neintemeiata.
Respinge actiunea formulată de reclamanta FIELDS (fostă D.) S. M., CNP_, cu domiciliul ales la CA R. C., în Câmpina, . nr. 80, ., ., in contradictoriu cu pârâta S. C. B., CNP_, domiciliata în B., Al. Liliacului nr. 13, ., ., jud. Prahova, ca neintemeiata.
Obliga reclamanta sa plateasca paratei suma de 2.500 lei, cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel, ce se depune la Judecatoria Câmpina, in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 26.02.2015.
Președinte, Grefier,
D. L.-I.
Red. DLI
4 ex./07.04.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 730/2015.... → |
|---|
