Revendicare imobiliară. Sentința nr. 241/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 241/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 241/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILA Nr. 241
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamantul T. A. V. împotriva pârâților H. M., H. M., G. P., U. A., U. I., P. GH. V., P. A..
Prezența părților și dezbaterile orale ale acestora au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2015, consemnate în aceea încheiere de ședință ce face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, 21.01.2015 când a pronunțat următoarea sentință:
JUDECATA:
Asupra cauzei civile de față
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta O. T. a chemat în judecată civilă pe pârâții Horăscu M., Horăscu M., G. P., U. A., U. I., P. Gh. V., P. A. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 428 m2 situat în orașul B., ., jud. Prahova pe care l-au acaparat din proprietatea sa și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 22.06.1978 a decedat B. F. și a rămas ca moștenitoare în calitate de fiică și masa succesorală rămasă la decesul acesteia este cuprinsă în certificatul de moștenitor nr. 989/12.12.1978 respectiv și terenul în suprafață de 935 m2 situat în orașul B., . din care pârâții au acaparat suprafața de 428 m2 .
Reclamanta a precizat că mama ei, B. F. a intrat în posesia acestui teren conform testamentului lăsat de sora sa, O. I. potrivit deciziei nr. 2034/1958 a Tribunalului Regional Ploiești.
Reclamanta a arătat că defuncta O. I. a fost căsătorită cu O. S. și nu au avut descendenți iar prin sentința civilă nr. 1323/11.05.1974 pronunțată de Judecătoria Câmpina s-a constatat calitatea de moștenitori și componența masei succesorale în care se regăsește și terenul de 935 m2 situat în B., ..
Reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei Câmpina se află dosarul nr._, dosar în care reclamantul Orașul B. invocă un drept de proprietate asupra cotei de ½ din terenul în suprafață de 935 m2 susținând că moștenitorii defunctului O. S. ar fi donat statului acest teren însă nu prezintă nici un act iar intervenientului I. P. invocă un titlu de proprietate pentru o suprafață de 300 m2 emis în baza Legii 18/1991 iar pentru suprafața de 209 m2 aflată în litigiu face trimitere la actul de adjudecare încheiat cu orașul B..
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.480 din codul civil.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 989/1978 (f.7), contractul de partaj voluntar aut. sub nr. 1226/1980 (f.8), sentința civilă nr. 2774/2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f.9), decizia civilă nr. 224/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova (f.11) și a solicitat proba cu înscrisuri, interogatorii, martori și expertiză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții Horăscu M., Horăscu M. și G. E. au invocat excepția calității procesuale pasive întrucât au procedat la înstrăinarea dreptului de proprietate ce face obiectul acțiunii în revendicare și au solicitat introducerea în cauză a actualului titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu (f.30).
În ședința publică din 07.01.2009 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei G. E. respectiv G. P., U. A. și U. I. în calitate de pârâți.
Pârâții au depus la dosar contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 157/2008 (f.31).
La dosar s-a depus sentința civilă nr. 1323/11.05.1974 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f.34).
Reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că solicită să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 657/18.11.2008, în contradictoriu cu pârâții P. V. și P. A. întrucât încheierea acestui contract are la bază un titlu de proprietate obținut în mod fraudulos.
Reclamanta a arătat că anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare pârâtul Horăscu M. a fost înștiințat în ceea ce privește calitatea sa de proprietară asupra terenului și i s-a solicitat să nu procedeze la înstrăinarea terenului până nu se va lămuri modalitatea în care a obținut sentința civilă în baza căreia s-a realizat înstrăinarea terenului.
De asemenea, a arătat reclamanta că în ceea ce îi privește pe terții deținători ai terenului nu se poate reține buna credință întrucât aceștia au fost înștiințați la momentul vânzării terenului că vânzătorii nu sunt proprietarii terenului iar terenul face obiectul unui litigiu civil, respectiv dosarul nr._ .
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 966 din codul civil, art. 968 cod civil și art. 948, 949, 950 și art. 1200 pct. 1 din codul civil.
În ședința publică din 18.02.2009 instanța a dispus introducererea în cauză în calitate de pârâți a cumpărătorilor P. V. și P. A. față de cererea completatoare formulată de reclamantă.
La dosar s-a depus sentința penală nr. 194 din 27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f.83).
Prin contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase aut. sub nr. 2702 din 02.10.2013 reclamanta a vândut către cumpărătorul T. A. V. dreptul său litigios ce face obiectul dosarului nr._ și s-a dispus introducerea acestuia în cauză în calitate de reclamant.
Prin notele scrise depuse la dosar reclamantul T. A. V. a solicitat admiterea celor două capete de cerere ale acțiunii și a arătat că prin sentința penală nr. 194/2013 s-au declarat false toate cererile de deschidere a procedurii succesorale, declarații notariale de notorietate, certificate notariale de succesiune din dosarul civil nr._ al Judecătoriei Câmpina și a cărei soluție este de asemenea anulată, ca și cea a recursului de la Tribunalul Prahova prin care inculpatul Horăscu M. obținea în fals suprafețe de teren în orașul B. (f.130).
Reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că în acțiunea principală reclamanta a arătat că este descendenta lui F. B. iar terenul în litigiu se regăsește în certificatul de moștenitor nr. 989/1978 în suprafață de 935 m2 din care pârâții au acaparat suprafața de 428 m2 iar mama reclamantei a dobândit acest teren prin testamentul lăsat de sora sa, O. I..
În completarea acțiunii reclamanta a arătat că a comunicat cumpărătorilor că vânzătorii nu sunt adevărații proprietari, învederându-se acestora să nu cumpere până la soluționarea dosarului penal 3095/P/2008 iar existența dosarului nr._ infirmă declarația autentică a vânzătorilor că terenul nu formează obiectul unui litigiu privind dreptul de proprietate (f.137).
La dosar s-au depus certificatul de moștenitor nr. 547/1974 (f.141), decizia nr. 2034/1958 a Tribunalului regional Ploiești (f.143), contractul de partaj voluntar nr. 1226/1980 (f.151), certificatul de moștenitor nr. 989/1978 (f.153), sentința civilă nr. 1323/1974 (f.155), adeverința nr._/2006 (f.161).
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză topometrică.
A fost efectuată o expertiză topometrică de către expert I. C. (f.197).
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată în fapt următoarele:
Prin decizia nr. 2034/1958 pronunțată de Tribunalul Regional Ploiești instanța a luat act de tranzacția intervenită între părți cu privire la averea rămasă de pe urma defunctului B. G. iar numita O. I. a primit în proprietate un teren în suprafață de 935 m2 situat în B., . (f.147).
Conform sentinței civile nr. 1323/11.05.1974 (f.155) s-a constatat deschisă succesiunea defunctei O. I. decedată la data de 19.12.1972 și masa succesorală rămasă de pe urma acesteia era compusă și din terenul în suprafață de 935 m2 situat în B., ., iar ca moștenitori au rămas soțul supraviețuitor O. S. având cota de ½ din terenul menționat iar cealaltă cotă de ½ a revenit moștenitorilor B. F. (mama reclamantei), R. Strelicovschi Laurenția, B. E., având fiecare cota de 1/5, D. J., Ș. F. G., în calitate de nepoți având cota de 1/5 pe tulpină, C. M. în calitate de nepot având cota de 1/5.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 547/1974, la data de 06.05.1974 a decedat O. S. (soțul lui O. I.) iar printre bunurile succesorale rămase de pe urma acestuia a fost menționat și dreptul de ½ din terenul în suprafață de 935 m2 (ce urma să fie donat statului conform adresei nr.1404/1976) iar ca moștenitori au fost menționați Castrișteanu L., N. D. și O. S. în calitate de surori (f.141).
Prin decizia nr. 626 din 27.04.1976 a fostului Consiliu Popular al județului Prahova a fost acceptată donația făcută statului de către moștenitorii menționați mai sus cu privire la cota de ½ din terenul de 935 m2 (f.212).
Prin decizia nr. 191/01.02.1978 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respins recursul declarat de O. S., N. D. și Castrișteanu L. împotriva sentinței civile nr. 2466/1977 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f.236).
La data de 22.06.1978 a decedat B. F. și de pe urma acesteia a rămas ca moștenitoare fosta reclamantă O. T. în calitate de fiică, căreia îi revine întreaga masă succesorală ce este compusă și din terenul în suprafață de 935 m2 situat în ., respectiv terenul în litigiu conform certificatului de moștenitor nr. 989/1978 (f.7).
Prin actul de partaj voluntar aut. sub nr. 1226/1980 moștenitorii defunctei B. V. conform certificatului de moștenitor nr. 469/1989, au partajat averea pe care o avea de la părinții săi conform deciziei nr. 2034/1958 și B. Gh. E. a primit întregul teren de 835 m2 situat în B., . (f.151).
Prin cererea completatoare reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 157/18.11.2008 prin care pârâții P. au dobândit de la pârâții Horăscu M. și Horăscu M. și G. E., autoarea pârâților G. P., U. A. și U. I. terenul în suprafață de 406 m2 (428 m2), situat în B., . (f.31), cerere întemeiată pe dispozițiile art. 948, 966, 968 din codul civil, întrucât atât vânzătorii cât și cumpărătorii au cunoscut situația juridică a terenului, împrejurarea că terenul este în posesia și folosința sa și convenția are o cauză ilicită, fiind nulă (f.42).
Reclamantul a susținut că nici în ceea ce îi privește pe terții deținători nu se poate reține buna credință întrucât aceștia au fost înștiințați la momentul vânzării terenului că vânzătorii nu sunt proprietarii terenului și că acesta face obiectul unui litigiu civil respectiv dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina.
Operațiunea de vânzare în frauda dreptului de proprietate este un caz de nulitate absolută iar frauda vânzătorului și respectiv complicitatea cumpărătorului la fraudă sunt împrejurări de fapt care pot fi dovedite cu orice mijloace de probă.
Potrivit art. 948 pct. 4 din codul civil, pentru a fi valabilă o convenție trebuie să aibă o cauză licită iar vânzarea lucrului altuia atunci când încheierea contractului s-a făcut de către vânzător în frauda drepturilor adevăratului proprietar, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorului care a cunoscut că lucrul ce constituie obiectul convenției, nu se afla în proprietatea vânzătorului, este nulă absolut pentru cauză ilicită, reclamantul fiind însă obligat să dovedească cauza de nulitate invocată.
În ceea ce privește pe pârâții Horăscu M. și Horăscu M. și moștenitorii lui G. E. care au înstrăinat terenul în litigiu pârâților P. instanța reține că prin sentința civilă nr. 2774/2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a reținut din întâmpinarea formulată de pârâtul orașul B. că terenul de circa 400 m2 a aparținut defunctului O. S. care are succesori legali, astfel că în privința acestor pârâți se poate reține că aceștia aveau cunoștință de situația juridică a terenului.
De asemenea, instanța reține că pârâții P. au dobândit terenul în litigiu prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 157 din 18.11.2008 (f.31) iar plângerea penală a fost formulată de O. T. la data de 17.11.2008.
Prin sentința penală nr. 194 din 27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a reținut că înțelegerea cu cumpărătorul fusese realizată anterior încheierii actului notarial, acest fapt rezultând din deplasările realizate la teren și plata impozitului de către pârâtul Horăscu M. în numele lui O. S., au constituit împrejurări care au atras atenția localnicilor și aceste persoane au sesizat adevăratul proprietar.
Potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Astfel, în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 157/2008 prin care pârâții P. au dobândit terenul în litigiu, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil, în vigoare la momentul încheierii contractului.
Buna credință reprezintă conform art. 1898 alin. 1 din codul civil de la 1864, credința dobânditorului că, cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a putea să-i transmită proprietatea, iar buna credință constă în convingerea cumpărătorilor că au încheiat un contract cu adevăratul proprietar cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului.
Reaua credință a fost definită în literatura juridică ca atitudinea unei persoane care îndeplinește un act sau fapt ce contravine legii, fiind în același timp conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale.
Dispozițiile art. 1899 alin. 2 din codul civil, consacră principiul conform căruia buna credință este prezumată iar reaua credință trebuie dovedită de cel care o invocă în favoarea sa.
Astfel, instanța reține că pârâții P. au depus diligențe rezonabile pentru a cunoaște situația juridică a terenului în litigiu, respectiv existența sentințe civile nr. 2774/04.10.2007 a cărei valabilitate nu era pusă în discuție la acea dată, extrasul de carte funciară nr._/14.11.2008 și certificatul de atestare fiscală nr._/18.11.2008 eliberat de Primăria orașului B., înscrisuri care au fost prezentate de vânzători la momentul, încheierii contractului.
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că prin probele administrate în cauză reclamantul nu a făcut dovada relei credințe a cumpărătorilor P. și aceștia nu pot fi sancționați pentru reaua credință a vânzătorilor, astfel că instanța urmează să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 157/2008, reținându-se că situația subdobânditorului de bună credință cu titlul oneros al unui imobil este reglementată de doctrina juridică ca o excepție de la principiul ,,resoluto jure dantis, rezolvitur jus accipientis”.
Reclamantul a susținut că vânzătorii Horăscu au declarat că terenul înstrăinat nu formează obiectul unui litigiu judecătoresc privind dreptul de proprietate și această declarație este infirmată de existența dosarului nr._ dar acest dosar a avut ca obiect terenul în suprafață de 209 mp ce a aparținut orașului B., fiind eliberat titlul de proprietate nr._/20.05.1999 numitului I. P..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Horăscu M., Horăscu M., G. P., U. A., U. I., pe capătul de cerere privind revendicarea instanța urmează să admită această excepție și să respingă acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă întrucât acțiunea în revendicare se soluționează în raport de persoana care stăpânește bunul în litigiu și de la care se solicită restituirea acestuia iar în cauză calitatea de pârâți o dețin cumpărătorii terenului în litigiu care stăpânesc în fapt terenul.
Prin acțiunea formulată, reclamanta O. T. a arătat că mama ei B. F. a intrat în posesia terenului de 935 m2 prin testamentul lăsat de sora ei O. I. ce era proprietara acelei suprafețe conform deciziei nr. 2034/1958 a Tribunalului Regional Ploiești.
Față de cele arătate mai sus, se reține că într-adevăr prin decizia nr. 2034/1958, numita O. I. a primit un teren în suprafață de 935 mp situat în orașul B., ., la decesul acesteia în data de 19.12.197, terenul de 935 mp a revenit în cotă de ½ soțului acesteia O. S. (ulterior donat statului), iar restul cotei de ½ din acest teren a revenit moștenitorilor lui O. I.: B. F., R. Szrelicovschi Laurenția, B. E., având fiecare cota de 1/5, D. J., Ș. F. G., în calitate de nepoți având cota de 1/5 și C. M. în calitate de nepot având cota de 1/5.
În consecință instanța reține că pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului de 428 mp ce face parte din suprafața de 935 mp reclamantul a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 989/1978 dar nu a depus la dosar testamentul prin care autoarea, B. F. a primit de la O. S. întregul teren de 935 mp.
Prin concluziile scrise depuse de reclamant s-a menționat că reprezintă titlu în sensul legii contractul de partaj voluntar aut. sub nr. 1226/24.04.1980 în care se reia părțile din moștenire care revin tuturor moștenitorilor și actele juridice pe care se întemeiază, fiind cuprinsă și partea care revine reclamantei în care este inclusă și suprafața de teren din .(65).
Prin acest act de partaj voluntar moștenitorii defunctei B. V. s-au înțeles să partajeze averea rămasă de pe urma acestei defuncte și pe care a dobândit-o ca moștenire de la părinții săi conform deciziei civile nr. 2034/1958 și în urma acestui partaj B. Eugeniu a primit în proprietate întreg terenul de 835 mp situat în orașul B., ., astfel că acest act nu poate constitui titlul de proprietate al reclamantului(f.151).
În certificatul de moștenitor nr. 989/1978 în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei B. F. s-a reținut suprafața de 935 mp situat în orașul B., .( actual 65D), acest înscris nu constituie titlu de proprietate iar reclamantul nu a făcut dovada existenței testamentului lăsat de O. I., teren ce a fost cuprins ulterior în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei O. I., iar pârâții P. au făcut dovada dreptului de proprietate conform contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 157/2008.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea completată și precizată referitor la revendicarea suprafeței de 428 mp întrucât în baza sentinței civile nr. 1323/1974 cota de ½ din terenul de 935 mp a revenit lui O. S. (soțul lui O. I.) și ulterior donată statului, iar cealaltă cotă de ½ a revenit moștenitorilor defunctei O. I., respectiv B. F., R. Szrelicovschi Laurenția, B. E., D. J., Ș. F. G. și C. M..
În consecință, reclamantul nu a dovedit calitatea sa de proprietar pentru întreaga suprafață de teren de 935 mp și certificatul de moștenitor nu corespunde situației juridice arătată mai sus în sensul că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei B. F. ar fi inclusă întreaga suprafață de teren de 935 mp ce ar fi fost primită prin testament de la O. I. și acest certificat de moștenitor nu este preferabil,(în situația în care ambele părți își opun titluri de proprietate de la autori diferiți), titlului pârâților a cărui nevalabilitate nu a fost dovedită, aceștia fiind de bună credință la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare.
În baza art. 274 din codul de procedură civilă, urmează a obliga reclamantul să plătească pârâților Horăscu M. și Horăscu M. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale a pârâților Horăscu M., Horăscu M., G. P., U. A. și U. I. în ce privește capătul de cerere privind revendicarea și respinge față de aceștia capătul de cerere ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea completată și precizată formulată de reclamantul T. A. V. domiciliat în mun. București, .. 2-4, ., ., împotriva pârâților Horăscu M. și Horăscu M., ambii domiciliați în orașul B., ., jud. Prahova, G. P., domiciliat în com. Scorțeni, .. 54, jud. Prahova, U. A. și U. I. domiciliați în com. Mislea, .. 3, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâții P. Gh. V. și P. A. domiciliați în mun. Ploiești, ., jud. Prahova ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul să plătească pârâților Horăscu M. și Horăscu M. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. C. L. B.
Red. CM
10 ex./30.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 250/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 196/2015. Judecătoria... → |
|---|
