Plângere contravenţională. Sentința nr. 380/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 380/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 138/206/2013
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.380
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 MARTIE 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE L. V.
GREFIER M. C.
La ordine judecarea plângerii formulată de petentul ȚINTOȘAN C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA.
La apelul nominal, făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, răspuns la solicitarea instanței către intimat.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța constată acțiunea în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 22.01.2013, petentul Țintoșan C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 06.01.2013, de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a invocat următoarele motive de nulitate:
Nu a fost întocmit de agentul care a constatat presupusa contravenție, ci de către un alt agent rutier, care are calitatea de martor, apreciind că astfel au fost încălcate disp. art. 19 alin. 2 din OG2/2001.
Nu i-a fost comunicată modalitatea căii de atac și instituția la care se poate depune plângerea, fiind astfel încălcate disp. art. 16, alin. 1 din OG2/2001.
Nu a fost avută în vedre Norma de metrologie legală NML021-05, respectiv prevederile art. 3.3.4 și ale 3.6.1, prin aceea că, viteza fiind înregistrată în deplasare, poate să existe o diferență între viteza sa de deplasare și cea reținută în procesul verbal contestat, fiind astfel încălcate disp. art. 16, alin. 1 din OG2/2001.
De asemenea, a precizat petentul că, la întocmirea actului contestat, nu au fost avute în vedere prevederile art. 4.4 di norma de metrologie legală sus menționată, viteza fiind înregistrată în condiții meteo de ninsoare abundentă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art.31, art. 32 din OG2/2001..
Pentru susținerea plângerii, petentul a anexat, în copie, procesul verbal contestat, solicitând, totodată, administrarea următoarelor probe:ordinul de serviciu al echipajului; planșe foto;certificatul de verificare metrologică al aparatului radar;dovada că înregistrarea s-a făcut cu aparatul menționat în actul contestat.
La fata de 3010.2012, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a reiterat considerentele de fapt și de drept care au condus la întocmirea procesului verbal contestat.
În baza art. 242 C. proc. civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său.
La întâmpinarea formulată, intimatul a anexat documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv; copie buletin de verificare metrologică, raportul agentului constatator, întocmit la data de 12.02.2013 și planșe foto.
Ulterior, intimatul a înaintat la dosar, la solicitarea instanței, copie după atestatul operatorului radar.
La data de 13.03.2013, intimatul a depus la dosar un memoriu în cuprinsul căruia a arătat, în esență, că agenții de poliție își desfășoară activitatea pe baza unei planificări zilnice, pe baza unui grafic lunar de utilizare a aparatului radar, astfel că nu se eliberează zilnic ordine de serviciu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele;
Prin procesul – verbal ., Nr._ din data de 06.01.2013, petentul a fost sancționat contravențional,cu amendă în cuantum de 350 lei, respectiv avertisment, pentru nerespectarea prev art. 48-49 din OUG195/2002 și ale art. 8 din același act normativ.
În sarcina petentului s-a reținut faptul că în data de06.01.2013, ora 10;00, în localitatea Pojorâta, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, marca VW PASSAT, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION, montat pe autoturismul MAI_, cu viteza de 75 de Km/h, înregistrată pe harddisk sv cm 01, cod operator_, în mișcare și nu avea asupra sa stingătorul de incendiu.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate retine critica petentului în sensul ca agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind si operatorul radarului, întrucât, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește si sancționează fapta, denumite în mod generic agenți constatatori.
Din aceasta dispoziție reiese ca agentul constatator nu este, astfel cum sugerează petentul, persoana care percepe fapta contravenționala prin propriile simțuri, ci persoana care constata contravenția prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având înțelesul de stabilire si descriere a faptei contravenționale în cuprinsul procesului-verbal.
De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sancțiunii, însa, nu condiționează calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simțuri.
O interpretare contrara, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta si persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecința imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situații în care nu a fost de fata la săvârșirea faptei contravenționale. Daca ne referim numai la circulația pe drumurile publice, aceasta concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal si a sancționării conducătorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere ca, în regula generala, agentul de politie nu este de fata la momentul producerii accidentului si deci, nu constata (percepe) prin propriile simțuri faptele contravenționale.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar împărtăși opinia petentului, instanța constata ca, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constata încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției. Când însa fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 181, alin. 1, polițistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contravenției.
Din interpretarea gramaticala si coroborata a celor doua texte reiese ca, în situația în care fapta contravenționala a fost constatata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevăzut expres ca procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de polițistul rutier, deci o persoana care are competenta de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.
În cauza, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat sa desfășoare activități cu sistemul de supraveghere a traficului si măsurare a vitezei (atestat fila 27),
Din mențiunile inserate în procesul verbal contestat, instanța reține că acesta nu a fost semnat la rubrica martor, astfel că susținerile petentului, referitoare la faptul că, în cauză, a avut calitatea de martor un alt agent constatator, sunt neîntemeiate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, instanța retine ca petentul a contestat valoarea vitezei înregistrate si faptul ca a fost surprins de aparatul radar în localitate.
Potrivit 108, alin. 1, lit. d), punctul 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, contravenția reținută în sarcina petentului se constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Din aceasta dispoziție reiese ca sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege.
Sub acest aspect, instanța constata ca intimatul a depus la dosarul cauzei: planșe fotografice (fila 19), atestat si copie buletin de verificare metrologica ¸explicații referitoare la modul de programare al echipajului de poliție rutieră.
Faptul ca petentul nu a respectat viteza legala este probat cu înregistrarea efectuata cu aparatul radar . 450, montat pe autospeciala Dacia L. MCV_ MAI_, omologat si verificat metrologic conform buletinului aflat în copie la fila 16 din dosar si utilizat de un operator atestat ( fila 24).
Din planșele fotografice depuse la dosar se distinge clar nr. de înmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora înregistrării, faptul că auto se află în localitate, pe marginea șoselei fiind case, precum si valoarea vitezei măsurate.
Privitor la încălcarea prevederilor NML 021-05, instanța are în vedere disp. art. 1.1. și ale art. 1.2 din Ordinul Nr. 301 din 23 noiembrie 2005privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", care prevăd:
Art. 1.1 Prezenta normă de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere.
Prezenta normă de metrologie legală se referă atât la cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, cât și la cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate, denumit în continuare autovehicul de patrulare.
Art. 1.2. Pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă, cât și cerințele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05 "Cerințe metrologice și tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal". Aplicabilitatea cerințelor din normele mai sus menționate rezultă din tabelul 1.
Pornind de la aceste prevederi legale, instanța reține că cinemometrele verificate metrologic au incluse marjele de eroare și nu există temei legal care să permită agentului constatator sau instanței să stabilească o altă viteză decât cea înregistrată de cinemometru.
Cât privește pct 3,3,4, ale 3.6.1 și ale 4.4 din norma sus menționată,invocate de către petent, instanța reține că, în forma actuală a ordinului, acesta nu mai există în forma redată de petent în cuprinsul plângerii, fiind abrogate, respectiv modificate prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009.
Față de cele menționate mai sus, având în vedere și faptul că, pentru cea de-a doua contravenție reținută în procesul verbal contestat, petentul nu și-a propus nici o probă, instanța retine temeinicia contravențiilor imputate petentului prin procesul-verbal în cauza.
Având în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal, iar faptele săvârșite de acesta se circumscriu dispozițiilor legale menționate în procesul-verbal, întrunind elementele constitutive ale contravențiilor pentru care a fost amendat, instanța urmează să respingă plângerea, ca nefondată.
Pentru a se opri la această soluție, instanța a avut în vedere atât disp. art. 5 alin. 5 din OG 5/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei, precum și disp. art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ, și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Cu privire la gradul de pericol social, instanța apreciază că nesancționarea unor fapte de natura celor săvârșite de petent, ar determina neatingerea finalității urmărite de legiuitor prin edictarea normei legale care le incriminează.
Față de cele mai sus menționate, instanța apreciază că nu se impune nici reindividualizarea sancțiunilor aplicate, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social concret faptelor săvârșite, iar obligarea petentului la plata unei sume de bani cu titlu de amendă, se impune pentru a-și atinge scopul preventiv și sancționator.
Pentru considerentele mai sus expuse instanța urmează să respingă plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată. plângerea, formulată de petentul ȚINTOȘAN C., domiciliat în localitatea Reghin, ./8, jud.M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.L.V.
Tehnored.MC/LV
Ex.:4
22 aprilie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 754/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 758/2013. Judecătoria... → |
|---|
