Acţiune în constatare. Sentința nr. 367/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 367/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2410/206/2014
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMANIA
JUDECĂTORIA C. MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.367
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06 MARTIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în constatare formulată de reclamanta Z. C. în contradictoriu cu pârâta M. C. Moldovenesc prin primar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pentru a da posibilitatea reclamantului să depună concluzii scrise la dosar s-a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2015 și din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
Prin acțiunea introdusă în fața acestei instanțe și înregistrată la data de 25 septembrie 2014 reclamantul Z. C. a chemat-o în judecată pe pârâta M. C. Moldovenesc prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului pârâtei de a-l obliga să-i predea garajul construit de el, în mod gratuit și liber de sarcini, pe terenul concesionat de la pârâtă.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat următoarele:
Pârâta a organizat licitație pentru concesionarea unor terenuri ce-i aparțin, cu cetățenii care doresc să-și construiască garaje, pentru autovehicule proprietatea lor privată și magazii.
În acest sens el a participat la licitație și și-a adjudecat o suprafață de 15 m.p. situată în M. C., pe Calea Bucovinei, nr.26 B și astfel a încheiat contractul de concesiune înregistrat sub nr.1169 din 07 aprilie 1993, pe o perioadă valabilă timp de 10 ani și care, apoi, a fost prelungită prin actul adițional 4803 din 19 aprilie 2004, cu jumătate din durata inițială respectiv 5 ani, valabilitatea sa expirând la 17 aprilie 2008.
Pe terenul concesionat el și-a construit un garaj în baza certificatului de urbanism nr.47 din aprilie 1993 eliberat de pârâtă.
La expirarea acestui termen pârâta nu a mai fost de acord cu prelungirea contractului de concesiune, ba mai mult i-a pus în vedere să-i predea, pe lângă terenul concesionat și garajul, gratuit și liber de sarcini.
S-a mai susținut că acesta din urmă s-a prevalat de dispozițiile menționate la punctul 10 alin.1 din contract și de HG 1228/1990 pentru aprobarea Metodologiei Concesionării, închirierii și locații gestiune în care se prevede lapct.8.1.1. din anexa 2 referitoare la Caietul de sarcini că: „la termenul prevăzut în contract, de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda toate bunurile ce au făcut obiectul concesiunii și cele care au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și liberi de sarcini”.
În același timp reclamantul a arătat că potrivit dispozițiilor art.40 alin.1 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor, care aprobă HG 1228/1990: „contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea”.
Totodată s-a susținut că pârâta face trimitere la dispozițiile art.298 din OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii care abrogă Legea 219/1998 și care menționează: „contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se definitivează în baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora”, însă, această prevedere se referă doar la lucrările publice și nicidecum nu are legătură cu lucrările și contractele de concesiune din domeniul privat ale unei unități administrativ teritoriale.
Tot astfel, s-a susținut că în ceea ce privește garajul pe care-l pretinde pârâta, acesta a fost construit de el – reclamantul, pe cheltuiala sa, cu respectarea legii și acordul pârâtei, încât a devenit bunul său propriu, privat și nu poate fi deposedat de el, decât în condițiile legii și nicidecum în mod gratuit, cu atât mai mult cu cât prin articolul 44 din Constituția României este garantată proprietatea privată care la aliniatul 3 specifică faptul că „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.
De asemenea s-a susținut că pârâta a nesocotit și dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția CEDO care stipulează că: „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale Dreptului Internațional”.
S-a mai susținut că și prin articolul 1 din Legea 33 din 02 iunie 1994 se menționează că: „exproprierea de imobile, în tot sau doar în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire prin hotărâre judecătorească.”
Așadar, reclamantul a susținut că dreptul invocat de pârâtă nu există întrucât lipsește baza legală și este încălcat atât dreptul internațional cât și dreptul intern, motiv pentru care s-a solicitat să se constate inexistența dreptului pretins de pârâtă.
Motivarea în drept.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.35 din codul de procedură civilă.
În acest sens s-au depus la dosar, în copie: Caietul de sarcini privind concesionarea terenului, planul de situație, adresele 1121 din 25 ianuarie 2001, 4421 din 09 iulie 1997, 873/2000 emise de pârâtă și actul adițional 4803 din 19 aprilie 2004, chitanțe privind plata redevenței, tabelul din 13 februarie 2007 adresat Consiliului Local C. Moldovenesc, cât și Primarului Mun.C-lung Mold. din 13 februarie 2007 și respectiv 20 martie și respectiv 24 aprilie 2000, de un număr de 7 persoane prin care solicitau încheierea de contracte pentru terenurile concesionate.
Poziția procesuală a pârâtei.
Prin întâmpinările și cererea reconvențională depuse la dosar (fila 25 – 27) pârâta a solicitat:
- respingerea acțiunii ca nefondată și
- obligarea reclamantului să-i predea construcția garaj și terenul ocupat de aceasta în suprafață de 15 m.p. (ocupat de acestea, situate în zona Calea Bucovinei, din M. C-lung Moldovenesc, gratuit și liber de sarcini.
În motivarea întâmpinărilor și a cererii reconvenționale s-au arătat următoarele:
Terenul în suprafață de 15 m.p. situat pe Calea Bucovinei, nr.26 B, din M. C-lung Moldovenesc i-a fost concesionat reclamantului în temeiul Hotărârilor Consiliului Local nr.5 din 28 ianuarie 1993, a caietului de sarcini și a procesului –verbal de licitație din 01 martie 1993 desfășurate în vederea edificării unei construcții garaj, încheindu-se în acest sens contractul 1169 din 07 aprilie 1993 pe o durată inițială de 10 ani și prelungită apoi pe o perioadă de 5 ani prin actul adițional nr.4803 din 19 aprilie 2004, concesiunea încetând la 07 aprilie 2008.
Potrivit pct.10.a.1 din contract la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului de concesiune (terenul de 15 m.p.) și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el (construcția garaj), gratuit și libere de orice sarcini.
S-a mai susținut că prevederile contractuale menționate mai sus fac aplicația dispozițiilor art.8.1.1 din anexa nr.2 din caietul de sarcini la Hotărârea Guvernului 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionării, închirierii și locației gestiunii, (act normativ în temeiul căruia a fost atribuit terenul în concesiune) și care stipulează că: „la termenul prevăzut în contract, de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda toate bunurile ce au făcut obiectul concesiunii și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini”, aspecte ce rezultă și din prevederile art.5.1.1 al Caietului de sarcini, în temeiul căruia s-a desfășurat licitația publică, aprobată prin HCL 5 din 28 ianuarie 1993.
În același timp s-a arătat că prin articolul 40 alin.1 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor (act normativ care abrogă HG 1228/1990) se menționează „contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea”, în timp ce prin art.298 din OUG 34/2006 privind atribuirea contractului de achiziție publică, a contractelor de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii care abrogă Legea 219/1998 se arată că: „contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se definitivează în baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora”.
Având în vedere dispozițiile legale și contractuale menționate anterior s-a arătat că reclamantul are obligația să-i predea ei – pârâtei în calitate de concedent, construcția garaj, precum și terenul aferent la încetarea concesiunii, cu mențiunea că sunt aplicabile acte normative ce au fost avute în vedere la data inițierii concesiunii.
S-a mai susținut că și în prezent în contractele de concesiune a unor terenuri pe care urmează a fi edificate construcții este înserată o clauză cu privire la bunurile de retur, care prevede obligația predării investiției ( construcții edificate), la încetarea concesiunii.
Tot astfel, s-a susținut că în ceea ce privește afirmațiile reclamantului în legătură cu aplicarea dispozițiilor art.44 alin.3 din Constituția României nu-și găsesc aplicabilitatea întrucât acestea se referă la exproprieri pentru cauze de utilitate publică, ceea ce, în speță, nu este cazul.
De asemenea referirea la articolul din Protocolului Adițional la Convenția pentru Apărea Drepturilor Omului care se referă tot la exproprieri pentru cauză de utilitate publică cât și la prevederile art.1 din Legea 33/94 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică republicată, nu-și au nici un suport legal, întrucât acestea au legătură tot cu cauzele de exproprieri pentru cauze de utilitate publică.
Mai mult decât atât s-a susținut că reclamantul a fost informat prin adresa 992 din 17 ianuarie 2014 despre obligativitatea predării construcției edificată pe terenul concesionat, iar acesta nu a dat curs solicitării.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
Întâmpinările și cererea reconvențională au fost argumentate în drept pe disp.art.205- 210 cod procedură civilă.
Au fost anexate în copie: Hotărârea 5din 28 ianuarie 1993, procesul-verbal de licitație din 01 martie 1993, contractul de concesiune 1169 din 07 aprilie 1993 și adresa 992 din 17 ianuarie 2014 precum și sentința civilă nr.780 din 23 mai 2003 a Judecătoriei C. Moldovenesc cu titlu de practică judiciară.
Probe.
În afară de înscrisurile depuse la dosar nu s-au solicitat alte probe.
Situația reținută de instanță.
Prin contractul nr. 1169 din 07 aprilie 1993, reclamantului i-a fost concesionată terenul în suprafață de 15 m.p., în temeiul Legii 50/1991 și a procesului-verbal din 01 martie 1993 privind adjudecarea la licitație publică, situat pe ..26 B, din municipiul C. Moldovenesc, cu o durată de 10 ani de zile, pentru edificarea unui garaj.
La art.10.a.1 din acest contract privind încetarea concesiunii prin expirarea duratei, se menționează că: „la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului concesiunii și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el, gratuit și libere de sarcini”.
Prin actul adițional nr.4803 din 19 aprilie 2004 la contractul de concesiune 1169 din 07 aprilie 1993 contractul de concesiune se prelungește cu o perioadă egală cu jumătate din durata sa inițială, respectiv de 5 ani, de la 07 aprilie 2003 la 07 aprilie 2008.
Construcția a fost edificată în baza certificatului de urbanism 47/1993.
Este adevărat că ulterior, reclamantul a solicitat primarului Municipiului C. Moldovenesc prelungirea concesionării terenului, însă, prin adresa nr.992 din 17 ianuarie 2014 i s-a făcut cunoscut că durata de 15 ani pentru care terenul a fost concesionat a expirat și că potrivit mențiunilor din aceste contracte la încetarea concesiunii el are obligația să predea bunul ce a făcut obiectul contractului de concesiune cât și investițiile făcute pe acest teren, gratuit și liber de orice sarcini.
Prin urmare, i s-a solicitat să se prezinte la sediul Primăriei – compartimentul patrimoniu în vederea predării garajului și a închirierii unui proces-verbal în acest sens.
Soluția instanței.
Față de cele mai sus arătate și în baza probelor administrate, instanța constată acțiunea neîntemeiată și urmează a o respinge ca atare.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Așa cum părțile au susținut (situație necontestată) reclamantul și-a ridicat garajul pe terenul în suprafață de 15 mp situat pe Calea Bucovinei, nr.26 B din M. C-lung Moldovenesc.
Potrivit contractului de concesiune la care s-a făcut referire mai sus, reclamantului i-a fost închiriată suprafața de 15 mp teren, pentru o perioadă de 10 ani, prelungită apoi cu încă 5 ani, prin act adițional 4803/2004 respectiv până la 07 aprilie 2008, iar potrivit clauzelor contractuale contractul înceta la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.
Mai mult decât atât prin aceleași contracte părțile au convenit, iar reclamantul a acceptat conform art.10.a.1- ca: ”la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului de concesiune și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini”.
De altfel, acest lucru este stipulat și în Caietul de sarcini la 5.1.1.
Prin urmare, fiind vorba despre un contract bilateral voința părților este cea care guvernează raporturile juridice dintre acestea.
În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art.969 din codul civil anterior (sub imperiul cărora s-au derulat raporturile juridice) care menționează: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege”, cât și ale prevederilor art.977 din același cod care arată că: „interpretarea contractelor se face după intenția comună a părții contractante, iar nu după sensul literal al părților”.
Așadar – în raport de cele mai sus arătate – trebuie menționat că în momentul întocmirii contractului de concesiune și a actului adițional la care s-a făcut referire, reclamantul a consimțit ca la încetarea acestuia terenul să fie predat în starea inițială.
Este adevărat că în ceea ce îl privește pe reclamant, acesta și-a edificat, din resurse proprii, acest garaj, dar nu i se poate impune pârâtei să se abțină de la solicitarea făcută acestuia de a-i preda imobilele edificate pe terenul concesionat, gratuit și liber de sarcini, tocmai pe considerentul că din interpretarea contractelor mai sus amintite, la expirarea perioadei de închiriere terenul trebuia predat pârâtei în starea inițială, împreună cu construcțiile edificate pe acesta.
Așadar – în raport de cele mai sus arătate – instanța consideră că acțiunea reclamantului este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtă aceasta este întemeiată urmând a fi admisă și în acest sens va fi obligat reclamantul Z. C. să-i predea pârâtei construcția garaj și terenul în suprafață de 15 mp, ocupat de acesta, situat pe . nr.26 B, din M. C-lung Moldovenesc.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Conform art.209 alin.1 cod procedură civilă: „dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului pretenții derivând din aceleași raporturi juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională”, încât – sub acest aspect – cererea formulată de pârâtă se încadrează în susmenționatele prevederi.
În altă ordine de idei trebuie arătat că – așa cum s-a precizat anterior– la momentul încheierii contractului de concesiune și apoi a actului adițional părțile, de comun acord, au convenit ca la încetarea duratei termenului de concesionare, concesionarul se obligă de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului concesiunii cât și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el, gratuit și liber de orice sarcini.
Așadar, atât timp cât cele stipulate prin cele două contracte reprezintă voința părților, contractele trebuie respectate, încât justificările reclamantului din acțiunea introductivă, în sensul celor arătate anterior, nu-și au nici o reglementare juridică și nu pot fi primite de către instanță.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată și văzând că cererea reconvențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
1.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Z. C. -CNP:_ din M. C. Moldovenesc, ..26B, ., județul Suceava în contradictoriu cu pârâta municipiul C. Moldovenesc prin primar, ca nefondată.
2.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta M. C. Moldovenesc și în consecință:
Obligă pe reclamantul Z. C. să-i predea pârâtei construcția garaj și terenul în suprafață de 15 mp ocupată de acesta, situată pe ..26 B, din M. C-lung Moldovenesc.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C. Moldovenesc.
Pronunțată în ședința publică din 06 martie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:4/_
| ← Pretenţii. Sentința nr. 374/2015. Judecătoria CÂMPULUNG... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 350/2015. Judecătoria... → |
|---|
