Acţiune în constatare. Sentința nr. 369/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 369/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 369/2015
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMANIA
JUDECĂTORIA C. MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.369
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06 MARTIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în constatare formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta M. C. Moldovenesc prin primar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pentru a da posibilitatea reclamantului să depună concluzii scrise la dosar s-a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2015 și din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
Prin acțiunea introdusă în fața acestei instanțe și înregistrată la data de 25 septembrie 2014 reclamantul M. I. a chemat-o în judecată pe pârâta M. C. Moldovenesc prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului pârâtei de a-l obliga să-i predea garajul construit de el, în mod gratuit și liber de sarcini, pe terenul concesionat de la pârâtă.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat următoarele:
Pârâta a organizat licitație pentru concesionarea unor terenuri ce-i aparțin, cu cetățenii care doresc să-și construiască garaje, pentru autovehicule proprietatea lor privată și magazii.
În acest sens el a participat la licitație și și-a adjudecat o suprafață de 15+3 m.p. situată în M. C., . C. și astfel a încheiat contractul de concesiune înregistrat sub nr.6315 din 25 septembrie 1997, pe o perioadă valabilă timp de 10 ani și care, apoi, a fost prelungită prin actul adițional_ din 25 septembrie 2007, cu jumătate din durata inițială respectiv 5 ani, valabilitatea sa expirând la 25 septembrie 2012.
La expirarea acestui termen pârâta nu a mai fost de acord cu prelungirea contractului de concesiune, ba mai mult i-a pus în vedere să-i predea garajul, cu magazie (boxă de lemne) construite în baza certificatului de urbanism 160 din 24 octombrie 1997 și a autorizațiilor de construire 127 din 14 noiembrie 1997 și respectiv 133 din 23 decembrie 1997 eliberate de pârâtă.
S-a mai susținut că acesta din urmă s-a prevalat de dispozițiile menționate la punctul 10 alin.1 din contract și de HG 1228/1990 pentru aprobarea Metodologiei Concesionării, închirierii și locații gestiune.
În același timp reclamantul a arătat că potrivit dispozițiilor art.40 alin.1 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor, care aprobă HG 1228/1990: „contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea”.
Totodată s-a susținut că pârâta face trimitere la dispozițiile art.298 din OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii care abrogă Legea 219/1998 și care menționează: „contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se definitivează în baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora”, însă, această prevedere se referă doar la lucrările publice și nicidecum nu are legătură cu lucrările și contractele de concesiune din domeniul privat ale unei unități administrativ teritoriale.
Tot astfel, s-a susținut că în ceea ce privește garajul pe care-l pretinde pârâta, acesta a fost construit de el – reclamantul,pe cheltuiala sa, cu respectarea legii și acordul pârâtei, încât a devenit bunul său propriu, privat și nu poate fi deposedat de el, decât în condițiile legii și nicidecum în mod gratuit, cu atât mai mult cu cât prin articolul 44 din Constituția României este garantată proprietatea privată care la aliniatul 3 specifică faptul că „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.
De asemenea s-a susținut că pârâta a nesocotit și dispozițiile art.12 din Protocolul Adițional la Convenția CEDO care stipulează că: „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale Dreptului Internațional”.
Așadar, reclamantul a susținut că dreptul invocat de pârâtă nu există întrucât lipsește baza legală și este încălcat atât dreptul internațional cât și dreptul intern, motiv pentru care s-a solicitat să se constate inexistența dreptului pretins de pârâtă.
Motivarea în drept.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.35 din codul de procedură civilă.
În acest sens s-au depus la dosar, în copie: contractele de concesiune 6315 din 25 septembrie 1997, 6316 din 25 septembrie 1997, act adițional_ din 26 septembrie 2007, certificat de urbanism 160 din 24 octombrie 1997, autorizație de construire 127 din 10 decembrie 1997, autorizație de construire 133 din 10 decembrie 1997, proiect garaje + magazii, contract de executare lucrări garaj + boxă nr.280 din 13 iulie 1998, deviz lucrări garaj + boxă, cerere pentru începere lucrări garaj adresată Primăriei C-lung Mold., cerere câtre Inspecția în construcții, proces-verbal de recepție lucrări garaj + boxă, cererile adresate Primăriei Mun.C-lung Mold._ din 22 iunie 2007,_ din 15 septembrie 2011 și_ din 16 august 2012, precum și comunicarea ce i-a fost făcută de Primărie cu numărul 1690 din 29 ianuarie 2014 și chitanțe privind plata redevenței.
Poziția procesuală a pârâtei.
Prin întâmpinările și cererea reconvențională depuse la dosar (fila 50 – 52) pârâta a solicitat:
- respingerea acțiunii ca nefondată
- obligarea reclamantului să-i predea construcția garaj – magazie și terenul ocupat de aceasta în suprafață de 18 m.p. (15+3) ocupat de acestea, situate în zona străzilor C. P. – I. C. din M. C-lung Moldovenesc.
În motivarea întâmpinărilor și a cererii reconvenționale s-au arătat următoarele:
Terenul în suprafață de 18 m.p. (15+3), situat în zona străzilor C. P. – I. C. din M. C-lung Moldovenesc i-a fost concesionat reclamantului în temeiul Hotărârilor Consiliului Local nr.28 din 17 aprilie 1997 și respectiv 48 din 28 august 1997, a caietului de sarcini și a licitației desfășurate în vederea edificării unei construcții garaj – magazie, încheindu-se în acest sens contractele 6315 din 25 septembrie 1997 și 6316 din 25 septembrie 1997 pe o durată inițială de 10 ani și prelungită apoi pe o perioadă de 5 ani prin actul adițional nr._ din 25 septembrie 2007, concesiunea încetând la 21 septembrie 2012.
Potrivit pct.10.a1 din cele două contracte la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului de concesiune (terenul de 18 m.p.) și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el (construcția garaj – magazie), gratuit și libere de orice sarcini.
S-a mai susținut că prevederile contractuale menționate mai sus fac aplicația dispozițiilor art.8.1.1 din anexa nr.2 din caietul de sarcini la Hotărârea Guvernului 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionării, închirierii și locației gestiunii, (act normativ în temeiul căruia a fost atribuit terenul în concesiune) și care stipulează că: „la termenul prevăzut în contract, de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda toate bunurile ce au făcut obiectul concesiunii și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini”, aspecte ce rezultă și din prevederile art.5.1.1 al Caietului de sarcini, în temeiul căruia s-a desfășurat licitația publică, aprobată prin HCL 28 din 17 aprilie 1997.
În același timp s-a arătat că prin articolul 40 alin.1 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor (act normativ care abrogă HG 1228/1990) se menționează „contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea”, în timp ce prin art.298 din OUG 34/2006 privind atribuirea contractului de achiziție publică, a contractelor de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii care abrogă Legea 219/1998 se arată că: „contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se definitivează în baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora”.
Având în vedere dispozițiile legale și contractele menționate anterior s-a arătat că reclamantul are obligația să-i predea ei – pârâtei în calitate de concedent, construcția garaj – magazie, precum și terenul aferent la încetarea concesiunii, cu mențiunea că sunt aplicabile acte normative ce au fost avute în vedere la data inițierii concesiunii.
Tot astfel, s-a susținut că în ceea ce privește afirmațiile reclamantului în sensul că:
- HG 1212/90 a căzut în desuetudine după adoptarea Constituției din 1991;
- acele construcții au fost edificate de el în calitate de concesionar pe cheltuiala sa;
- referirea la dispozițiile art.44 alin.3 din Constituția României care se referă la exproprieri pentru cauze de utilitate publică;
- referirea la articolul din Protocolului Adițional la Convenția pentru Apărea Drepturilor Omului care se referă tot la exproprieri pentru cauză de utilitate publică ca de altfel și
- invocarea dispozițiilor art.1 din Legea 33/94 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică republicată, nu-și au nici un suport legal, întrucât nu au legătură cu speța de față.
Mai mult decât atât s-a susținut că reclamantul a fost informat prin adresele_ din 19 octombrie 2012 și 1690 din 28 ianuarie 2014 despre obligativitatea predării construcției edificată pe terenul concesionat, iar acesta nu a dat curs solicitării.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
Întâmpinările și cererea reconvențională au fost argumentate în drept pe disp.art.205- 210 cod procedură civilă.
Au fost anexate în copie: Hotărârile CL 28 din 17 aprilie 1997 și respectiv 48 din 28 august 1997, Caietul de sarcini, adresele_ din 19 octombrie 2012 și 1690 din 28 ianuarie 2014 și sentința civilă nr.780 din 23 mai 2003 a Judecătoriei C. Moldovenesc cu titlu de practică judiciară.
Probe.
În afară de înscrisurile depuse la dosar nu s-au solicitat alte probe.
Situația reținută de instanță.
Prin contractul nr.6315 din 25 septembrie 1997, reclamantului i-a fost concesionată terenul în suprafață de 15 m.p., în temeiul Legii 50/1991 și a procesului-verbal 6311 din 15 septembrie 1997 privind adjudecarea la licitație publică, situat pe . C., cu o durată de 10 ani de zile, pentru edificarea unui garaj.
La art.10.a.1 din acest contract privind încetarea concesiunii prin expirarea duratei, se menționează că: „la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului concesiunii și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el, gratuit și libere de sarcini”.
Prin contractul nr.6316 din 25 septembrie 1997 reclamantului a fost concesionată terenul în suprafață de 3 m.p., în temeiul Legii 50/1991 și a procesului-verbal 6311 din 15 septembrie 1997 privind adjudecarea la licitație publică, situat pe . C., cu o durată de 10 ani de zile, pentru edificarea unei magazii.
La art.10.a.1 din acest contract privind încetarea concesiunii prin expirarea duratei, se menționează că: „la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului concesiunii și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el, gratuit și libere de sarcini”.
Prin actul adițional nr._ din 26 septembrie 2007 la contractul de concesiune 6315 din 25 septembrie 1997 contractul de concesiune se prelungește cu o perioadă egală cu jumătate din durata sa inițială, respectiv de 5 ani, de la 25 septembrie 2007 la 25 septembrie 2012.
Cele două construcții au fost edificate în urma emiterii autorizațiilor de construire nr.127 din 10 decembrie 1997 și respectiv 133 din 23 decembrie 1997 și a proiectului întocmit de M. I..
Este adevărat că ulterior, reclamantul a solicitat primarului Municipiului C. Moldovenesc prelungirea concesionării terenului, însă, prin adresa nr.1690 din 28 ianuarie 2014 i s-a făcut cunoscut că durata de 15 ani pentru care terenul a fost concesionat a expirat și că potrivit mențiunilor din aceste contracte la încetarea concesiunii el are obligația să predea bunul ce a făcut obiectul contractului de concesiune cât și investițiile făcute pe acest teren, gratuit și liber de orice sarcini.
Prin urmare, i s-a solicitat să se prezinte la sediul primăriei – compartimentul patrimoniu în vederea predării garajului și a închirierii unui proces-verbal în acest sens, după care imobilul poate fi închiriat în condițiile legii, prin licitație publică.
Soluția instanței.
Față de cele mai sus arătate și în baza probelor administrate, instanța constată acțiunea neîntemeiată și urmează a o respinge ca atare.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Așa cum părțile au susținut (situație necontestată) reclamantul și-a ridicat garajul și magazia pe terenul în suprafață de 18 mp (15+3) situat în zona străzilor C. P.–I. C. din M. C-lung Moldovenesc.
Potrivit contractelor de închiriere la care s-a făcut referire mai sus, reclamantului i-a fost închiriată suprafața de 18 mp (15+3) teren, pentru o perioadă de 10 ani, prelungită apoi cu încă 5 ani, prin act adițional_/2007 respectiv până la 25 septembrie 2012, iar potrivit clauzelor contractuale contractul înceta la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.
Mai mult decât atât prin aceleași contracte părțile au convenit, iar reclamantul a acceptat conform art.10.a.1- ca: ”la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului de concesiune și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini”.
Prin urmare, fiind vorba despre un contract bilateral voința părților este cea care guvernează raporturile juridice dintre acestea.
În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art.969 din codul civil anterior (sub imperiul cărora s-au derulat raporturile juridice) care menționează: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege”, cât și ale prevederilor art.977 din același cod care arată că: „interpretarea contractelor se face după intenția comună a părții contractante, iar nu după sensul literal al părților”.
Așadar – în raport de cele mai sus arătate – trebuie menționat că în momentul întocmirii contractelor de concesiune la care s-a făcut referire, reclamantul a consimțit ca la încetarea acestuia terenul să fie predat în starea inițială.
Este adevărat că în ceea ce îl privește pe reclamant, acesta și-a edificat, din resurse proprii, acest garaj cu magazie, dar nu i se poate impune pârâtei să se abțină de la solicitarea făcută acestuia de a-i preda imobilele edificate pe terenul concesionat, gratuit și liber de sarcini, tocmai pe considerentul că din interpretarea contractelor mai sus amintite, la expirarea perioadei de închiriere terenul trebuia predat pârâtei în starea inițială, împreună cu construcțiile edificate pe acesta.
Așadar – în raport de cele mai sus arătate – instanța consideră că acțiunea reclamantului este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtă aceasta este întemeiată urmând a fi admisă și în acest sens va fi obligat reclamantul M. I. să-i predea pârâtei construcția garaj cu magazie și terenul în suprafață de 18 mp (15+3) ocupat de acestea, situate în zona străzilor C. P. – I. C. din M. C-lung Moldovenesc.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Conform art.209 alin.1 cod procedură civilă: „dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului pretenții derivând din aceleași raporturi juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională”, încât – sub acest aspect – cererea formulată de pârâtă se încadrează în susmenționatele prevederi.
În altă ordine de idei trebuie arătat că – așa cum s-a precizat anterior– la momentul încheierii celor două contracte de concesiune, părțile, de comun acord, au convenit ca la încetarea duratei termenului de concesionare, concesionarul se obligă de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului concesiunii cât și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el, gratuit și liber de orice sarcini.
Așadar, atât timp cât cele stipulate prin cele două contracte reprezintă voința părților, contractele trebuie respectate, încât justificările reclamantului din acțiunea introductivă, în sensul celor arătate anterior, nu-și au nici o reglementare juridică și nu pot fi primite de către instanță.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată și văzând că cererea reconvențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
1.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. I. – CNP:_ din M. C. Moldovenesc, ..8, ., județul Suceava în contradictoriu cu pârâta M. C. Moldovenesc prin primar, ca nefondată.
2.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta M. C. Moldovenesc și în consecință:
Obligă pe reclamantul M. I. să-i predea pârâtei construcția garaj cu magazie și terenul în suprafață de 18 mp (15+3) ocupat de acestea, situate în zona străzilor C. P. – I. C. din M. C-lung Moldovenesc.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C. Moldovenesc.
Pronunțată în ședința publică din 06 martie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:4/06 aprilie 2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 421/2015. Judecătoria CÂMPULUNG... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 375/2015.... → |
|---|
