Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 419/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC

Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 419/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 419/2015

Dosar nr._ revendicare imobiliară

ROMANIA

JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC

JUDEȚUL SUCEAVA

SENTINȚA CIVILĂ NR.419

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13 MARTIE 2015

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE L. V.

GREFIER M. C.

La ordine soluționarea acțiunii civile având ca obiect „revendicare imobiliară” introdusă de reclamanta H. E. în contradictoriu cu pârâții: P. comunei Moldovița, C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și ..

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 06 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 13 martie 2015.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

P. acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la 8 aprilie 2008 și ulterior precizată (conform mențiunilor din încheierea de ședință din 10 iunie 2008 și diferitelor memorii și concluzii scrise ulterioare), reclamanta H. E. prin mandatar H. I., a solicitat obligarea pârâților ., P. C. Moldovița și C. Județeană de fond funciar Suceava să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea posesia suprafeței de 596 mp teren deținut ilegal și anume parcelele 27/1, 212/3 din CF 257 și 212/2 din CF 614 Moldovița cu plata de daune materiale pentru anii cât a fost deținut terenul nelegal (fără a se preciza suma) cu plata de daune morale de 3000 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta prin mandatarul său a arătat că terenul pe care îl revendică se află în posesia C. Moldovița, respectiva Școlii Generale de 8 ani fiind folosit ca și teren de sport, că terenul a fost preluat în 1963 de la autorii săi Nemciuc A. și Nemciuc P., care au avut șapte copii, unul dintre ei fiind reclamanta H. E., ca urmare a unui schimb în sensul că inițial autorilor săi le-a fost predată în schimb o altă suprafață din proprietatea familiei Balabasciuc la locul numit „L.”, dar că după 1989 au fost deposedați de acest teren primit în schimb, că au mai avut litigii cu privire la acest teren atât pe temeiul Lg1/2000 cât și pe temeiul Lg.10/2001, dar acțiunile i-au fost respinse.

. excepția inadmisibilității acțiunii cu motivarea că pentru terenul pretins există mai mulți moștenitori și că acțiunea se impunea a fi făcută de toți moștenitorii și nu doar de unul singur.

Inițial, întrucât acțiunea reclamantei îmbrăcase forma unei plângeri de fond funciar, a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Moldovița, care însă, în raport de precizările reclamantei a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție care a fost admisă prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2008.

Pe fondul cauzei P. comunei Moldovița a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că proprietarul terenului este . nu deține nici un act de proprietate pentru acest teren, nici autorii săi Nemciuc A. și Nemciuc P. nu figurează nicăieri ca proprietari ai parcelelor revendicate de reclamantă, că terenul face parte din domeniul public al comunei conform Lg.213/1998 anexa 3, precum și art. 166 alin.4 ind.1 din Lg.84/1995 republicată - Legea învățământului, că a fost atestată apartenența acestor bunuri la domeniul public al comunei, conform anexei 62 din M.O.642 bis din 30 august 2002 în baza H.G.R. 1357/2001 și 1170/2004 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al C. Moldovița.

P. sentința civilă nr. 1037 din 17 iulie 2010 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de . acțiunea în revendicare formulată de petenta H. E., în contradictoriu cu . C. Moldovița, ca nefondată și a respins acțiunea în revendicare în contradictoriu cu C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pusă în discuție de . Moldovița motivat de faptul că acțiunea trebuia introdusă de toți moștenitorii pretinșilor foști proprietari, în raport de speța L. și alții contra României a C.E.D.O. și în raport de concluzia instanței europene, instanța a stabilit că respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe baza aplicării regulii unanimității, vizată în mod indirect prin întâmpinarea pârâtelor, constituie o încălcare a dreptului de acces la o instanță de judecată, context în care a constatat că acțiunea în revendicare, chiar introdusă de un singur moștenitor al coindivizarilor tabulari în raport cu un terț este admisibilă și se impune a fi soluționată pe fond, context în care a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de .> De asemenea, în raport de precizările la acțiune și de caracterizarea acesteia ca acțiune în revendicare, instanța a respins acțiunea în contradictoriu cu C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava pentru lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte.

Pe fondul pretențiilor reclamantei, în contradictoriu cu . C. Moldovița, acțiunea în revendicare a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:

Reclamanta susține că terenul provine de la autorii săi Nemciuc A. și P., că ar fi făcut obiectul unor schimb de terenuri în 1963 când pentru acest teren preluat la stat i s-a dat un teren la L. de la familia Balabasciuc însă nu depune la dosar nici o dovadă cu privire la acest schimb de terenuri.

În planul de situație din 2001 depus la fila 16 dosar, expertul concluzionează că terenul de sport al școlii face parte din CF 844 Moldovița, proprietatea C. Moldovița.

Expertul S. E., în expertiza de la filele 75-77 trage aceleași concluzii în sensul că terenul se învecinează cu terenul din CF 257 Moldovița, că terenul aflat în posesia reclamantei este cel care a aparținut autorilor ei Nemciuc A. și P. și conform mențiunilor d ela fila 76 dosar, chiar reclamanta deține o parte din terenul din CF 844 aparținând C. Moldovița și parte din . Cf 1502 aparținând din punct de vedere tabular lui Balabasciuc G. și E. și alții.

Totodată expertul S. E. mai concluzionează că potrivit limitelor de hotar pârâta ocupă 14,10 mp din terenul reclamantei, iar reclamanta ocupă din proprietatea pârâtei 78,96 mp (în expertiza în care se punea problema stabilirii unor limite de hotar între proprietățile învecinate).

În expertiza efectuată în cauza de față, tot de către expertul S. E., acesta trage alte concluzii, și anume că terenul revendicat în curtea școlii este de 596 mp, adică exact cât cere reclamanta, în identificare tabulară menționată în acțiune dar aceste concluzii apar ca neconvingătoare după modul cum sunt formulate, părând a fi trase de expert fără deplasare în teren, fără verificarea situației de fapt și din acte a terenului pentru că vine în contradicție cu propriile constată din 1988 din cealaltă expertiză depusă la dosar motiv pentru care instanța nu poate da eficiență juridică acestei expertize cu atât mai mult cu cât parțial nici nu răspunde la solicitările instanței în sensul că nu precizează evoluția de carte funciară, susține că terenul nu a fost preluat în proprietatea statului dar nu argumentează în nici un mod această susținere, susține că terenul nu a făcut obiectul legilor de fond funciar cu toate că reclamanta l-a pretins atât conform Lg.1/200 cât și conform Lg.10/2001.

Reține instanța de fond că, expertiza efectuată în cauză apare ca neconcludentă și întocmită în mod necorespunzător de către expert, motiv pentru care nu a putut fi luată în considerare.

Pe de altă parte, reclamanta a susținut că terenul i-a fost preluat în 1963 fără a depune vreun document care să ateste această situație la dosar iar pârâta . de la fila 217 dosar, menționează că nu s-a găsit nici un document care să ateste preluarea de teren sau schimbul de teren între P. C. Moldovița sau . Nemciuc A. și Nemciuc P..

Pe de altă parte, având în vedere că potrivit identificărilor tabulare de la dosar, terenul de sport al Școlii Generale Moldovița se identifică cu . Cf 844 și nu cu terenul pretins în acțiunea reclamanților, respectiv cu parcelele 27/1 și 212/3 din Cf 257 și 212/2 din Cf 614 Moldovița, se poate trage concluzia că reclamanta nu face în realitate dovada că din punct de vedere tabular autorii săi au fost proprietari ai terenului pe care se află terenul de sport al școlii generale și că terenul pretins de ei se învecinează cu terenul școlii și este în posesia lor.

În consecință acțiunea în revendicare formulată de reclamantă prin mandatar apărând ca nefondată a fost respinsă, ca atare, în contradictoriu cu . C. Moldovița.

P. decizia 299 din 15 februarie 2011 Tribunalul Suceava a admis recursul reclamantei, a casat în totalitate sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a se hotărî astfel, s-au reținut următoarele:

P. criticile din cererea de recurs se invocă, pe de o parte, dreptul de proprietate moștenit după autorii Nemciuc A. și P. (părinți); pe de altă parte, se contestă concluziile expertizei judiciare și se invocă contradicții între cele două expertize topo efectuate de expertul S. E..

În ceea ce privește dreptul de proprietate, acesta este justificat cu extrasele de carte funciară (filele 4, 5 dosar primă instanță), fiind vorba de parcelele: 27/1 și 212/3 din cartea funciară 257 Moldovița, respectiv 212/2 din cartea funciară 614 Moldovița. Aceste parcele au fost expres indicate în acțiunea inițială (fila 2 dosar primă instanță), precum și în „răspunsul” de la fila 64 dosar primă instanță. Reclamanta a mai invocat (fila 83 dosar primă instanță) și decizia civilă nr. 1395/1998 a Tribunalului Suceava (filele 84 și următoarele dosar primă instanță), având ca obiect partaj succesoral.

S-a susținut că, în mod greșit, prima instanță nu a luat în considerare extrasele de carte funciară arătate mai-sus, practic neanalizându-le în nici un fel, nu s-a ținut cont nici de eventuala dobândire în proprietate a terenului la partajul succesoral arătat mai-sus.

Pornind de la acestea s-a arătat că, se impunea să se verifice situația juridică a terenului în litigiu, văzând și cele statuate prin decizia civilă nr. 94/2005 a Curții de Apel Suceava (filele 37 și următoarele dosar primă instanță): în situația în care H. E. a fost declarată proprietară în urma unui partaj judiciar, iar terenul nu ar intra sub incidența Legii nr. 18/1991, ea poate să uzeze eventual, de acțiunea în revendicare.

De asemenea s-a menționat că se impunea verificarea situației juridice a terenului în litigiu, cu atât mai mult cu cât, în expertiza topo judiciară s-a arătat că, terenul nu a fost preluat în proprietatea statului și nu a făcut obiectul legilor de fond funciar (fila 153 dosar primă instanță), fără însă a explica de unde a tras aceste concluzii, sens în care se vor solicitat relații și de la comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor .

Acest aspect este esențial, anume dacă terenul intră sau nu sub incidența legilor fondului funciar, văzând că reclamantei i s-a respins cererea de reconstituire în baza Legii nr. 1/2000, conform deciziei civile nr. 94/2005 a Curții de Apel Suceava. se vor cere lămuriri de la reclamantă, dacă a obținut reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005.

În ceea ce privește expertiza topo, în mod corect reclamanta recurentă critică contradicțiile existente dintre cele două lucrări, cu atât mai nejustificate cu cât ele provin de la același expert topo.

Contradicțiile dintre cele două rapoarte au fost sesizate și de prima instanță, însă, în loc să ceară și să obțină explicații de la expertul S. E., în sensul de a prezenta un punct de vedere unitar, necontradictoriu și neechivoc, aceasta a dat eficiență unuia în detrimentul celuilalt. Această soluție este contestabilă văzând că prima instanță a dispus completarea raportului de expertiză, inclusiv să se răspundă la obiecțiunile părților, revenind în acest sens la mai multe termene, însă în final, la 29 iunie 2010, a încheiat procesul, fără a reveni motivat de la completarea raportului de expertiză și fără a pune în prealabil, în discuția părților această chestiune.

S-a mai susținut că, în rejudecare, prima instanță va dispune efectuarea unei noi expertize topo, de către un alt expert, urmând a se proceda la identificarea terenului în litigiu, conform actelor de proprietate invocate de reclamantă.

De asemenea vor fi verificate toate aspectele ce privesc situația juridică, detaliat prezentate mai-sus, dacă există suprapunere cu terenul școlii, se va verifica inclusiv apartenența la domeniul public al comunei, în cazul în care se justifică ambele drepturi de proprietate și există suprapunere, se va stabili preferabilitatea unuia în detrimentul celuilalt.

Cauza a fost înregistrată după casare la data de 09 martie 2011.

P. întâmpinările depuse la dosar ( fila 25 – 26 ) . și-a menținut punctul de vedere exprimat în primul ciclu procesual, sens în care a invocat:

- în principal excepția inadmisibilității acțiunii, iar

- pe fondul cauzei, respingerea ca nefondată.

Motivându-și întâmpinările pârâta a susținut următoarele:

Așa cum însuși reclamanta a precizat terenul a aparținut autorilor săi în persoana lui Nemciuc A. și Nemciuc P. care a avut mai mulți moștenitori ori, „proprietarul unui bun, având numai un drept limitat asupra bunului respectiv, exprimat printr-o cotă-parte care nu este determinată în materialitatea sa, nu poate să revendice singur bunul de la o terță persoană, deoarece acțiunea în revendicare are ca scop recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu și aducerea lui în patrimoniul acestuia, iar nu în simpla recunoaștere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale, nedeterminate în materialitatea sa”.

Ca urmare a precizărilor făcute de reclamantă aceasta a înțeles să investească instanța cu acțiune în revendicare ( în care se analizează titlu de proprietate ale părților cu privire la terenul în litigiu ) ori, în ceea ce o privește pe ea – pârâta s-a făcut dovada că ea este proprietara acestui teren.

Referirea făcută de reclamantă că terenul revendicat și pentru care s-au depus acte ar fi ocupat de pârâtă, nu-și găsește justificare întrucât el nu se află poziționat în acel loc și nu este ocupat și folosit abuziv de Școala Generală nr. 8 Moldovița.

S-a mai susținut că suprafața de 596 m.p. revendicată de reclamantă reprezintă parte din terenul de sport al școlii generale Moldovița și este proprietatea pârâtei, făcând parte din domeniul public al comunei, în raport de dispozițiile Legii 213/1998 – Anexa III, privind proprietatea publică și regimul acesteia.

În același timp s-a mai susținut că potrivit art.166 alin.4 ind.1 din Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, terenurile și clădirile în care-și desfășor activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat – grădinițe, școli generale, primare și gimnaziale …, fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor.

În acest sens, s-a susținut că, a fost urmată întreaga procedură prevăzută de Legea 213/1998 privind înscrierea și delimitarea domeniului public al comunei, fiind atestată apartenența acestor bunuri prin HGR 1357/2001 modificată și completată prin HGR 1170/2004, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, fiind cuprins în anexa 62 publicată în MO 642 bis din 30 august 2002.

Referitor la aceste aspecte reclamanta ( fila 35 – 36 dosar ) a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, întrucât ea face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat cu: sentința civilă 563/1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, extrase C.F. 2071 și 2072 din 18 august 2005, plan de situație privind partajul, planul de amplasament și delimitare teritoriu și certificat tabular 79/1995.

Pe fondul cauzei, s-a susținut că pârâta nu a făcut dovada cu înscrisuri că terenul revendicare face parte din domeniul public sau privat al primăriei, încât susținerile sale nu sunt reale.

În raport de cele stabilite prin decizia de casare, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize topo ce a fost întocmită de către expertul B. G. ( fila 67 – 70 dosar ), cu planurile de situație anexate ( fila 71 – 75 ), cu completările ulterioare: ( fila 123 – 125 și respectiv 132 – 134 ), ( 163 – 165 ) cu planurile de situație aferente ( 135 – 138 ) și ( 166 – 170) și suplimentele la raportul de expertiză ( fila 187 – 190 ) cu planurile de situație aferente ( 191 – 192 și respectiv 247 – 248, respectiv 251 – 252 ) cui planurile de situație anexate ( fila 249 – 250 și respectiv 253 – 258 ).

Totodată instanța s-a deplasat la fața locului efectuând o cercetare locală, la solicitarea părților, conform procesului – verbal din 07 mai 2012 ( fila 185 dosar ), întocmindu-se și o schiță orientativă ( fila 186 ).

P. sentința civilă nr.1282/6.11.2012, prima instanță,în rejudecare a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de . acțiunea în revendicare formulată de reclamantă împotriva pârâtei C. județeană de Fond Funciar Suceava, pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.; a respins, ca nefondată, acțiunea în revendicare formulată de reclamanta H. E. prin procurator H. I. din . împotriva pârâtelor: . comunei Moldovița.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În legătură cu excepțiile ridicate în prezenta cauză, instanța le-a respins având în vedere următoarele considerente:

. excepția inadmisibilității acțiunii cu motivarea că pentru terenul pretins există mai mulți moștenitori și că acțiunea se impunea a fi făcută de toți moștenitorii și nu doar de unul singur.

Inițial, întrucât acțiunea reclamantei îmbrăcase forma unei plângeri de fond funciar, a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă C. Comunală de fond funciar Moldovița, care însă, în raport de precizările reclamantei a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție care a fost admisă prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2008.

Tot astfel, s-a avut în vedere faptul că, în raport de precizările la acțiune făcută de reclamantă, aceasta apare ca o acțiune în revendicare, încât C. județeană de fond funciar Suceava nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care acțiunea față de aceasta a fost respinsă pe acest temei.

Pe fondul cauzei instanța a considerat că acțiunea reclamantei, în revendicare, formulată împotriva pârâtelor:. C. Moldovița, apare ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.

Pentru a se hotărî astfel, s-au avut în vedere următoarele:

Reclamanta a susținut că terenul ar proveni de la autorii săi Nemciuc A. și P. și că acesta ar fi făcut obiectul unui schimb de terenuri în anul 1963, când pentru acest teren, preluat la stat, i s-a dat un teren la locul numit „L.” de la familia Balabasciuc, dar nu a făcut cu nimic dovada cu privire la acest schimb.

În C.F._ a . din conversia de pe hârtie a C.F. 614 ) și respectiv_ a . din conversia de pe hârtie a C.F. 257 ), dreptul de proprietate cu privire la parcelele 212/2 și respectiv 27/1 și 212/3 este înscris pentru Nemciuc A. a lui T. și Nemciuc P. a lui A. în baza certificatului de moștenitor nr.62 iunie 1947.

P. sentința civilă 563 din 11 februarie 1997 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ( dosar 2319/1994 ),rămasă definitivă prin decizia 1395 din 23 iunie 1998 a Tribunalului Suceava a fost admisă acțiunea de partaj succesoral după Nemciuc A. ( decedat la 17 decembrie_ ( și Nemciuc P. ( decedată la 24 august 1988 ), constatându-se masa de partajat și calitatea de moștenitori a numiților: H. E., Nemciuc N. a A., R. A., Matiesevici A., T. M., Bujuleac S., Nemciuc E. și Nemciuc F. ( ultimii doi în calitate de moștenitori după Nemciuc V. – fiu decedat în 1992 ), cu o cotă de 1/7 pentru fiecare.

Dispunându-se ieșirea din indiviziune pârâtei H. E. i s-a atribuit lotul nr.2 format din: suprafața de 1428 m.p. teren pădure identic cu ./102 și suprafața de 2673 m.p. teren identică cu parcelele nou formate: 212/2 din trupul I și 1174/2 și 175/2 din trupul II .

Din raportul de expertiză și suplimentele efectuate ulterior, reiese că o suprafață de 31 m.p. din . aparține Școlii Generale Moldovița, este ocupat de moștenitorii lui Nemciuc A. și P., în timp ce o suprafață de 39 m.p. din ./11 aparținând reclamantei este ocupat de școală.

S-a mai menționat că terenul Școlii Generale nr.8 Moldovița este înscris în domeniul public, în baza Legii 213/1998, iar proprietar tabular al C.F: 844 și respectiv 879 Moldovița este .> În același timp s-a susținut că linia de hotar dintre . de sport ), din C:F. 844 Moldovița și 27/1 din C.F:_ Moldovița, conform suprapunerii planului rezultat la expertiză cu planșa cadastrală 95 Moldovița este pe linia delimitată de literele A,M,N,P ( plan anexă nr.1, 1 A. ).

S-a concluzionat că – așa cum s-a arătat mai sus – terenul deținut de reclamantă din . pârâtei este ./11 de 31 m.p, în timp ce terenul ocupat de școală, din terenul reclamantei, este identic cu ./11 de 31 m.p..

În raport de aceste aspecte și ținând cont că fiecare parte deține din proprietatea celuilalt o suprafață aproximativ egală ( diferența fiind de doar 8 m.p.) acțiunea în revendicare apare ca nefondată și a fost respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta H. E. prin procurator H. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

P. decizia nr.1429/2013 din data de 31 mai 2013, Tribunalul Suceava a admis recursul, a casat sentința civilă nr.1282/6.11.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe .

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținuturmătoarele:

Recurenta a arătat că în cauză, instanța de fond nu a respectat indicațiile instanței de control judiciar, respectiv nu a stabilit situația juridică a terenului în litigiu, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conform art.261 Cod de procedură civilă, fiind dată în baza unei expertize care nu prezintă situația corectă a terenului în litigiu.

Într-adevăr, prin hotărârea instanței de fond nu s-au lămurit aspectele învederate în decizia de casare, respectiv nu s-a stabilit terenul asupra căruia reclamanta are un drept de proprietate în baza extraselor privind Cărțile funciare 257 și 614 a . a deciziei civile nr.1395/1998 a Tribunalului Suceava având ca obiect partaj succesoral.

În ceea ce privește expertiza topografică întocmită în rejudecare se constată că nu lămurește cauza în condițiile în care cuprinde concluzii contradictorii.

Astfel, inițial, prin raportul de expertiză s-a arătat că terenul reclamantei identic cu parcelele nr.27/1, 212/3 din CF nr.257 a . nr. 212/2 din CF 614 are suprafața de 2190 mp, iar terenul pârâtei identic cu ., 400, 213/2din CF 844 a . suprafața de 2841 mp ( fila 68 dosar fond).

P. completarea la raportul de expertiză s-a arătat că potrivit mențiunilor din 2005, din cartea funciară, parcelele indicate de reclamantă au suprafața de 2407 mp, că aceasta deține 2190 mp, pentru ca în final, prin suplimentul la raportul de expertiză să se concluzioneze că terenul reclamantei are suprafața de 1665 mp.

De asemenea, în privința parcelelor cu care pârâtul figurează înscris în CF dacă inițial acestea aveau suprafața de 2841 mp, în final, prin suplimentul la raportul de expertiză se indică suprafața de 3939 mp.

La obiectivul să se stabilească dacă există suprapunere între terenul proprietatea reclamantei și terenul de sport se arată că terenul numitei H. E. se suprapune peste . CF 844 cu 70 mp ( fila 69 dosar fond), pentru ca ulterior să se revină arătându-se că de fapt reclamanta ocupă suprafața de 31 mp din terenul Școlii identic cu . Școala gen. Nr. 8 ocupă suprafața de 39 mp din . .

P. urmare, soluționând cauza, fără a sesiza contradicțiile dintre răspunsurile date de expert, bazându-se pe concluziile finale ale raportului de expertiză, fără a se solicita un punct de vedere unitar, neechivoc, prima instanță practic nu a cercetat fondul cauzei.

Nu au fost lămurite aspectele privind: identitatea și suprafața parcelelor nr.27/1, 212/3 din CF nr.257 a . nr. 212/2 din CF 614 și dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestora, raportat la decizia civilă nr.1395/1998 a Tribunalului Suceava având ca obiect partaj succesoral; situația cadastrală, istoricul privind parcelele nr. 213/1, 399, 400, 213/2din CF 844 a . juridică a acestor parcele; dacă există suprapunere între acestea, și dreptul preferabil.

Pentru lămurirea acestor aspecte, tribunalul a apreciat că se impune efectuarea unui nou raport de expertiză, probă care nu poate fi administrată în recurs câtă vreme dispozițiile art. 315 al 3 ind.1 Cod de procedură civilă, nu sunt aplicabile, potrivit prevederilor art.XXII al 2 din Legea 202/2010, acțiunea fiind introdusă la data de 8.04.2008, anterior datei intrării in vigoare a acestei legi, cu indicația pentru instanța de rejudecare de a se avea în vedere cadrul procesual pasiv astfel cum a fost precizat de reclamantă, și de a analiza situația juridică a terenului în litigiu ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Dosarul a fost reânregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 23.07.2013.

În rejudecare s-a dispus administrarea probei cu expertiză topo,având ca obiective identificarea din punct de vedere cadastral și tabular terenul din litigiu revendicat de reclamantă; să se stabilească dacă există identitate între terenul din litigiu și cel descris în sentința civilă nr.1395/1998 a Tribunalului Suceava; să se stabilească istoricul parcelelor 213/1, 393, 400 și 213/2 din C.F.844; să se stabilească dacă terenul din litigiu a fost trecut în proprietatea statului; să fie anexate la raportul de expertiză actele ce au stat la baza înscrierii în C.F. a terenului din litigiu, inclusiv planuri de situație sau rapoarte de expertiză.

Au fost numiți mai mulți experți, în final expertiza fiind finalizată de expertul C. G..

Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 03.10.2014(filele 57-77)

Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, acestea fiind respinse prin încheierea de ședință din data de 13 februarie 2015 .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Fond Funciar Suceava prin întâmpinarea depusă la data de 02.09.2008(fila 55, dosar_ ,)instanța constată că aceasta este întemeiată.

Astfel, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți subiectele raportului juridic litigios, așa cum acesta este dedus judecății.

În speță, prin precizarea depusă la dosar la data de 22.03.2011 (fila 11, dosar nr._ *) reclamanta a arătat că revendică suprafața de 596 mp teren, identiă cu . 212/3 din CF 257 și . CF 6/4 Moldovița de la pârâtele . și P. comunei Moldovița prin primar, fără a invoca vreo pretenție față de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Suceava.

Având în vedere faptul că reclamanta susține că cele două pârâte i-au ocupat terenul proprietatea sa,instanța va reține că acestea au calitate procesuală pasivă.

Cât timp reclamanta nu a renunțat la judecată față de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Suceava, instanța trebuie să se pronunțe în limitele investirii făcute de reclamantă.

În consecință, având în vedere că reclamanta susține că pârâtele . C. Moldovița i-au ocupat terenul, fără a emite vreo pretenție împotriva Comisiei Județene Suceava, instanța constată că excepția lipsei calității procesuale a acestei pârâte, este întemeiată, urmând a o admite ca atare.

Relativ la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta . depusă la data de 03.05.2011(fila 25, dosar_ *), instanța reține că aceasta este nefondată.

Astfel, în motivarea excepției, pârâta a susținut că reclamanta nu poate sta singură, în această calitate, în proces întrucât pretinde doar un drept limitat asupra terenului din litigiu, exprimat printr-o cotă parte care nu este determinată în materialitatea sa.

Susținerile pârâtei sunt neîntemeiate întrucât,prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 22.03.2011(fila 11, dosar nr._ *), reclamanta a menționat că înțelege să-și fundamenteze pretențiile pe sentința civilă nr.563/11.02.1996, prin care s-a efectuat partajul după autorii săi.

P. urmare, instanța va respinge excepția analizată, ca nefondată.

Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Conform mențiunilor făcute de reclamantă ultima precizare a acțiunii (fila 11, dosar nr._ *), terenul revendicat de aceasta se află în posesia comunei Moldovița, fiind aferent Școlii Generale nr.8, fiind folosit ca teren de sport, preluat fără acte de la autorii săi în 1963.

Pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, reclamanta a invocat extrasele pentru CF 2071 și 2072 Moldovița și sentința civilă nr.563/11.02.1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în dosarul nr.2319/1994, având ca obiect partaj.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză în rejudecare (fila 57-77) terenul revendicat de către reclamantă se află în curtea școlii din . parte din terenul de sport al școlii. Din punct de vedere cadastral și tabular, terenul revendicat de către reclamantă se identifică cu parte din . din CF_ Moldovița, provenită din CF vechi 844. Proprietar tabular în CF31177 este . școala și terenul de sport se află pe parcelele 213/1 și 399 din CF_ Moldovița, în care proprietar tabular este, conform extrasului de la fila 68, . anul1928.

Din sentința civilă nr.1244/26.09.2003 (fila 31, dosar nr._ ), rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac, conform deciziilor aflate la filele 33-36 din același dosar, instanța reține că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 565 mp, revendicat în prezenta cauză, în baza Legii nr.1/2000.

Din sentința anterior menționată se reține că reclamanta, la fel ca și în prezenta cauză, a arătat că terenul de 565 mp l-a dobândit prin hotărârea de partaj nr.563/1997 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc .

Din sentința de partaj nr.563/1997 și planul de situație ce a stat la baza pronunțării acesteia (filele 84-87 dosar_ ) se reține că reclamantei i s-a atribuit, printre altele, suprafața de 466 mp, identică cu . CF 257 și CF 614 Moldovița, parcelă care se învecinează cu un teren al Școlii Generale nr.8.

Coroborând planul de situație anterior menționat cu anexa nr.2 a raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză se poate reține că, prin sentința de partaj, reclamantei i s-a atribuit în lot suprafața de 27 mp, notată S1 în raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză (anexa 2).Cu toate acestea, instanța nu poate admite acțiunea în revendicare formulată de reclamantă nici pentru suprafața de 27 mp deoarece, așa cum a susținut chiar reclamanta, terenul revendicat în prezenta cauză a fost preluat la stat.

În această situație,pentru suprafața de 27 mp, devin incidente dispozițiile deciziei nr.33/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că, atâta timp cât, pentru imobilele preluate abuziv de către stat în perioada 1945-1969, s-au adoptat legi speciale de reparație, care prevăd în ce condiții se pot restitui aceste imobile în natură persoanelor îndreptățite, iar reclamanta a uzat cu întârziere de prevederile legii speciale, aceasta nu mai poate apela la dreptul comun.

Hotărârea de partaj de care se prevalează reclamanta este lipsită de efecte juridice pentru suprafața de 27 mp., în condițiile în care terenul a fost preluat la stat, nefiind reconstituit dreptul de proprietate în patrimoniul autorilor reclamantei. Deși această hotărâre este irevocabilă și, prin urmare, considerată ca arătând adevărul asupra problemei de fapt și de drept judecate, nu are decât efect relativ, limitat la părțile și obiectul litigiului, urmând putând fi cenzurată prin raportare la hotărârile judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat asupra cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, menționate mai sus

Față de considerentele mai sus expuse instanța va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta C. Județeană Suceava.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta ..

Respinge acțiunea, civilă având ca obiect „revendicare imobiliară” introdusă de reclamanta H. E., prin procurator H. I. cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâții: P. comunei Moldovița, C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și ., ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi,13.03.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER

Red.LV

Tehnored.MC/MC

Ex.:5

1.04.2015

← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii....		Uzucapiune. Sentința nr. 421/2015. Judecătoria CÂMPULUNG... →

Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 419/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 419/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC