Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 996/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 996/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 3561/206/2014
Dosar nr._ - Exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor, pensie întreținere -
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.996
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 AUGUST 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. V.
GREFIERMĂDĂLINA M.
Pe rol soluționare cauzei civile având ca obiect „exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor, pensie întreținere” formulată de reclamanta W. I. F. în contradictoriu cu pârâtul Grosaru A. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților în fond au avut loc în ședința publică din 19 august 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 26 august 2015.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 23.12.2014, reclamanta W. I. F. a chemat în judecată pe pârâtul Grosaru A. G., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună:
- exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei W. I.-
G., de către ea - reclamanta W. I. F.;
- stabilirea locuinței minorei W. I. G. la domiciliul mamei
reclamante respective la adresa ., ., nr.
67, jud. Suceava;
- obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în bani în cuantum de
de o pătrime din venitul său lunar net, în favoarea minorei W. I.
G.;
- obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de
acest proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în fapt, că s-a cunoscut cu pârâtul în cursul anului 2010, acesta propunându-i sa se căsătorească, lucru cu care a fost de acord.
Precizează reclamanta că a programat de comun acord data nunții pentru 09.06.2012, iar în cursul lunii februarie 2012 a rămas însărcinată.
Susține reclamanta că în cursul lunii aprilie 2012, pârâtul i-a comunicat că s-a răzgândit în privința căsătoriei invocând un motiv anume, deși pregătirile privind acest eveniment erau in toi (rezervarea localului, găsirea formației, invitații, sa.). Mai mult decât atât distinct de pregătirile de nuntă, a demarat la solicitarea paratului si formalitățile privind delegarea sa de la Suceava la un alt loc de muncă în București.
Ulterior în luna mai 2012, pârâtul a revenit cu propunerea de a depune actele de stare civilă în vederea perfectării căsătoriei, sens in care ne-am deplasat la Primăria Sectorului 1 București.
La data de 17 iunie 2012 reclamanta arată că a primit un mesaj de la pârât prin care ii aducea la cunoștință ca dorește sa pună capăt relației și pe cale de consecință sa nu-1 mai contacteze sau să-l caute vreodată, întrucât își va schimba și numărul de telefon.
La data de 23 august 2012 reclamanta a adresat pârâtului rugămintea de a se implica în alegerea unei oferte de recoltare a celulelor stem pentru copil, însă acesta a refuzat în mod categoric orice fel de implicare.
Reclamanta precizează că deciziile pârâtului privind revocarea căsătoriei și refuzul de a se implica în alegerea deciziilor privind viitorul copilului i-au cauzat o stare de stres si neliniște și care au afectat-o în perioada sarcinii.
În cursul zilei de 06.12.2012 a născut-o pe minora W. I., ocazie cu care a fost vizitată de pârât și de mama acestuia la Spitalul Județean Suceava.
La momentul externării din spital pârâtul i-a comunicat că nu va recunoaște copilul fără a se efectua în prealabil un test de paternitate, iar această decizie a pârâtului i-a cauzat un șoc puternic și i-a cauzat o stare de stres și a stârnit un val de repulsie și indignare printre pacientele din salon și personalul medical.
Precizează reclamanta că în cursul zilei de 19.11.2012 cu toate ca se afla în perioada de lăuzie nefiind refăcută după naștere s-a deplasat la București în vederea efectuării testului de paternitate, iar pârâtul deși a insistat sa efectueze testul de paternitate, acesta a refuzat sa suporte costurile testului, cauzându-i un stres imens atât ei cât și fetiței care era mult prea mică pentru asemenea calatorii.
La sugestia părinților săi, pârâtul a plătit testul de paternitate însă i-a comunicat că s-a răzgândit si nu o mai poate transporta pe ea și pe fetiță acasă, de la București la Molid jd. Suceava).
La auzul acestei vești privind refuzul pârâtului de a mă aduce acasă pe mine si pe fetita, neavând unde înnopta în București, dar mai ales datorită faptului că aveam în grijă un copil de trei săptămâni, a intrat într-o stare de panică și a încercat să contacteze foști colegi de serviciu în speranța că vreunul din ei va avea vreo deplasare de la București la Suceava și o va transporta acasă împreună cu fetița.
Într-un final, reclamanta arată că pârâtul convins de părinți a transportat-o acasă împreună cu minora, însă pe drumul de întoarcere ca urmare a stresului cauzat de acesta a pierdut lactația, fiind obligată să-i înlocuiască minorei alimentația naturală cu cea artificială.
Cu toate că prin intermediul testului de paternitate s-a stabilit că minora I. G. este fiica pârâtului, acesta a refuzat ca fetita să poarte ambele nume de familie. Anexez in acest sens rezultatul testului de paternitate si certificatul de naștere a minorei.
La data de 01 martie 2013 reclamanta arată că a discutat cu pârâtul despre pregătirile de botez a fetiței, botezul fiind programat pe data de 16 martie 2013, părinții pârâtului discutând cu preoții de la Biserica Sf. D. Suceava.
Precizează reclamanta că nici pârâtul și nici părinții acestuia nu au participat la creștinarea copilului și nici la petrecerea de botez, motivând că pârâtul se află internat în Spitalul de Psihiatrie din București.
Reclamanta arată că la data de 05 mai 2013 pârâtul a văzut ultima oară minora, cu ocazia vizitei făcută de ea pârâtului care fusese internat la Spitalul de Psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc.
Mai arată reclamanta că pârâtul a manifestat dezinteres față de minoră, neinteresându-se de starea și nevoile acesteia.
După această vizită a solicitat pârâtului să găsească o soluție în ceea ce privește exercitarea autorității părintești asupra minorei si întreținerea acesteia, însă fără nici un rezultat. În ceea ce privește vizitele în cursul anului 2014, pe data de 21 aprilie 2014 cu ocazia sărbătorilor de Paști, s-a deplasat împreună cu copilul la locuința părinților pârâtului din Suceava spre a da posibilitatea pârâtului să-și vadă fiica.
În data de 29.06.2014 reclamanta arată că s-a deplasat din nou la locuința părinților pârâtului împreuna cu minora pentru a permite pârâtului să aibă legături cu copilul său, însa acesta a manifestat un dezinteres total față de copil.
Menționează reclamanta că singurul care a manifestat un oarecare interes față de minora W. I. a fost bunicul patern Grosaru M..
Întrucât pârâtul, nu se interesa de copil și nu participa la creșterea si educarea acestuia, reclamanta arată că a apelat la un mediator în vederea soluționării problemei autorității părintești și întreținerii minorei W. I. pe cale amiabilă.
În acest sens paratul a fost convocat pentru data 29.11.2014, ora 11 de către mediatorul autorizat N. Ș. să se prezinte la biroul din mun. Suceava în vederea soluționării conflictului prin procedura medierii, iar acesta nu s-a prezentat la mediere.
Reclamanta consideră că există motive temeinice pentru acordarea custodiei exclusive fiind totodată și în interesul minorei admiterea cererii de exercitare exclusivă a autorității părintești de către ea, întrucât pârâtul are un comportament față de minora care are ca și consecințe periclitarea dezvoltării fizice, psihice, spirituale, morale sau sociale a copilului și care contravin dispozițiilor legale.
Având în vedere faptul că doar ea - reclamanta îi asigur minorei fundamentul afectiv și suportul material și moral de care acesta are nevoie pentru creștere și educare, iar celalalt părinte manifestă neglijență gravă cu privire la acesta, este de necontestat faptul că interesul superior al copilului este în sensul de a beneficia de toate drepturile sale, de a-i fi ocrotite toate interesele și de a beneficia măcar de un părinte care să poată, din punct de vedere legal, să îi confere siguranța și stabilitatea de care are nevoie.
Mai mult nu se poate omite din vedere că în cazul de față există și o situație obiectivă, care să facă imposibilă exercitarea autorității părintești de ambii părinți respectiv: nu a conviețuit si nu conviețuiesc împreună, pârâtul domiciliază in București și a fost internat în mai multe centre de psihiatrie.
Reclamanta arată că sunt situații în care luarea unor decizii privind minora este o chestiune urgentă, iar un eventual refuz al pârâtului sau o eventuală atitudine de pasivitate ar putea periclita și mai mult interesele minorei. Astfel este de netăgăduit că va avea de suferit copilul, care nu poate fi înscris la o grădiniță/școală, nu poate urma un anumit program sau tratament, nu poate circula liber în afara țării, pentru simplul motiv că celalalt părinte nu este de acord cu ce întreprinde părintele al cărui domiciliu crește minorul, motiv pentru care solicită admiterea cererii de exercitare a autorității părintești a minorei de către ea și a se stabilii ca exercitarea autorității părintești asupra minorei să fie exercitată exclusiv de către ea – reclamanta.
Cu privire la capătul de cerere privind stabilirea locuinței la domiciliul reclamantei, aceasta arată că potrivit art.496 alin. 3 Cod Civil, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
Precizează reclamanta că după terminarea concediului de creștere a copilului, s-a reîntors la serviciu, iar pe parcursul programului de muncă, minora este lăsată în grija bunicilor materni, unde în momentul de față a ales și ea să locuiască cu părinții săi în imobilul situat la adresa ., ., nr. 67, jud. Suceava.
Menționează reclamanta că dispune și de o locuință personală in mun. Suceava pe care a achiziționat-o în baza unui credit. Mai arată reclamanta că la domiciliul său sunt asigurate condiții de trai deosebite pentru minora, aceasta s-a obișnuit în acest mediu, cu ea si bunicii materni, cu vecinii, cu rudele și orice schimbare ar interveni ar perturba grav dezvoltarea acesteia.
Reclamanta solicită și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în bani întrucât a arătat că acesta nu și-a executat de bunăvoie obligația de întreținere în natură, deși acesta dispune de posibilități financiare însemnate, cu rea credința nu a contribuit în vreun fel la cheltuielile de creștere, întreținere a fiicei sale.
Având în vedere că obligația de întreținere nu a fost executată de bună voie în natură, reclamanta apreciază că este în interesul superior al copilului să se stabilească o pensia de întreținere în echivalent bănesc.
De asemenea un alt impediment al executării obligației de întreținere în natură o reprezintă și distanța mare care există între domiciliile părinților minorei (Molid -București) și este greu de crezut că pârâtul va veni ori de către ori este necesar de la București la Molid pentru a aduce fetitei hăinuțe, medicamente, rechizite, hrana, s,a.
Cât privește cuantumul pensiei de întreținere, reclamanta solicită ca pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 25% din venitul său lunar net.
Cererea a fost motivată în drept conform art.192 Cod pr.civilă.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 40 lei.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar următoarele: raport de expertiză medico-legală, proces verbal privind prezența părților la ședința de mediere din 29.11.2014, invitație la mediere, convenție matrimonială între viitorii soți, adeverința nr.23/02.12.2014, anchetă socială întocmită de Primăria comunei Vama, adresa nr._ din 27.04.2015 elib. de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București, declarație privind veniturile pârâtului, elib. de ANAF, precizări
La data de 12 februarie 2015 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea, în parte, a acțiunii.
Cu privire la capătul 1 din acțiune, prin care se solicită exercitarea exclusivă a autorității părintești de către reclamantă, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Precizează pârâtul în întâmpinare că niciunul din motivele pe care reclamanta le invocă în argumentarea cererii sale nu îndeplinesc condiția temeiniciei astfel încât să poată conduce la hotărârea de a se stabili că autoritatea părintească să fie exercitată numai de către reclamantă.
Motivele invocate privesc mai degrabă situații de fapt specifice unei acțiuni de divorț, nu unei acțiuni prin care se solicită măsura excepțională a stabilirii exercitării autorității părintești numai de către unul dintre părinți.
De asemenea pârâtul arată că afirmațiile reclamantei sunt neadevărate atât cu privire la motivul neîncheierii căsătoriei, cât și cu privire la relația cu minora.
Pârâtul arată că locuiește în București, iar la Suceava merge în mod obișnuit atunci când are posibilitatea. După nașterea minorei a început să meargă la Suceava la fiecare două săptămâni și de fiecare dată o suna pe reclamantă pentru a lua legătura cu minora. La început mergea la reclamantă acasă, inclusiv cu părinții săi care erau atașați de fetiță, însă comportamentul neadecvat al reclamantei și al familiei sale l-a făcut să sisteze vizitele la domiciliul său și să solicit esă vină cu fetița la el acasă.
D. fiind faptul că atât el cât și părinții săi locuiesc și muncesc în București i-a propus reclamantei să locuiască cu fetița în casa lor din Suceava, unde are cele mai bune condiții pentru creșterea și educarea fetiței și aveau și posibilitatea de a fi împreună când venea în Suceava, însă aceasta a refuzat.
Precizează pârâtul că reclamanta nu l-a sunat să-i comunice vreo nevoie a minorei și, în ciuda faptului că o anunța că vine la Suceava, trebuia să o sune în mod repetat pentru a reuși să vadă fetița. De altfel, de cele mai multe ori nici nu i-a răspundea la telefon.
Față de acest comportament al reclamantei, a constatat că aceasta a început să îl sune, să-i trimită mesaje SMS și e-mail-uri în momentul în care s-a hotărât, mai bine zis premeditat, să îl dea în judecată cu scopul de a-și preconstitui probe.
De asemenea sunt neadevărate și susținerile cu privire la faptul că nu a contribuit la întreținerea minorei, atât în mod direct, cât și prin intermediul părinților săi, dându-i sume de bani în acest scop, ultima sumă trimisă reclamantei fiind de 2400 lei către sfârșitul lunii decembrie 2014.
Pârâtul susține că în realitate este vorba doar despre orgoliul reclamantei și nu de faptul că față de copil ar avea un comportament atât de grav încât se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de mamă.
Așa cum cere legea și cum au stabilit unanim doctrina și practica judiciară, ceea ce contează nu este doar voința unuia dintre părinți (respectiv a reclamantei), ci doar interesul major, superior al copilului.
Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți este în primul rând un drept al copilului de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive foarte serioase. Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți este nu numai o regulă, ci și un principiu, iar derogarea de la acestea trebuie să fie întemeiată pe situații de fapt excepționale, care au puterea de a pune în pericol interesului superior al minorului. Aceste situații de fapt excepționale pot consta în fapte concrete ale unuia din părinți (sau ale ambilor) care pun în pericol viața, sănătatea, siguranța, ori celelalte drepturi de care beneficiază copilul, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 272/2004. Ori, în cazul său nu au fost invocate astfel de motive, singurele care pot fi considerate temeinice și care ar putea justifica înlăturarea exercitării autorității părintești de către tată.
Pe de altă parte, prin art. 503, alin. 1 C. civ., care stabilește regula exercitării autorității părintești de către ambii părinți împreună și în mod egal, legiuitorul a urmărit și asigurarea unei garanții cu privire la luarea celor mai bune hotărâri în ceea ce privește viața, dezvoltarea și interesele minorului, prin faptul că nu a lăsat la arbitrariul unuia din părți puterea unor decizii importante în viața copilului.
Consensul părinților este important deoarece este de natură să preîntâmpine luarea unor decizii unilaterale greșite sau care pun în pericol interesele copilului.
Motivarea privind situațiile de urgență în care este necesară luarea unor decizii privind minora nu constituie motive întemeiate, având în vedere că în asemenea situații deciziile pot fi luate de părintele la care minorul are domiciliul.
În plus, dispozițiile art. 503, alin. 2 C.civ. instituie prezumția acordului celuilalt părinte cu privire la îndeplinirea de către părintele care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor părintești.
Regula exercitării în comun a autorității părintești de către ambii părinți ai copilului vizează consensul acestora pentru deciziile majore din viața copilului, decizii care este firesc să fie luate cu consensul ambilor părinți care au și responsabilitățile specifice.
Pârâtul consideră că motivele invocate de reclamantă nu există în nici un temei care ar putea sprijini o soluție de stabilire ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către mamă.
Cu privire la capătul 2 din acțiune prin care se solicită stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei, pârâtul arată că este de acord cu acest capăt de cerere.
Cu privire la capătul 3 din acțiune, prin care se solicită obligarea sa la stabilirea unei pensii de întreținere în bani, în cuantum de o pătrime din venitul său lunar net, pârâtul arată că nu se opune, obligația de întreținere fiind o obligație legală.
Cuantumul pensiei de întreținere nu se va putea stabilii „ la o pătrime din venitul lunar net", așa cum cere reclamanta deoarece nu realizează venituri lunare, astfel că nici nu este posibil de stabilit pătrimea în raport de acest criteriu.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, pârâtul solicită ca acestea să fie suportate de ambele părți, iar referitor la onorariile avocațiale, acestea să fie plătite de către fiecare parte.
La întâmpinarea formulată, pârâtul a anexat, în copie conformă cu originalul, Declarația 200, privind veniturile realizate în anul 2014.
La data de 05.03.2014, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care arată următoarele:
Referitor la susținerile făcute de pârât cu privire la capătul de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei W. I. G., de către ea - reclamanta.
Contrar susținerilor pârâtului, consideră că există motive temeinice pentru acordarea custodiei exclusive in favoarea sa, întrucât celălalt părinte (pârâtul) are un comportament față de minora care are ca și consecințe periclitarea dezvoltării fizice, psihice, spirituale, morale si sociale a copilului. Mai mult prin atitudinea sa, pârâtul manifestă neglijență gravă cu privire la minoră și astfel că este în interesul superior al copilului de a beneficia de toate drepturile sale, de a-i fi ocrotite toate interesele și de a beneficia măcar de un părinte care să poată, din punct de vedere legal, să îi confere siguranța și stabilitatea de care are nevoie.
Totodată nu se poate omite din vedere că în cazul de față există și o situație obiectivă, care să facă imposibilă sau cel puțin dificilă exercitarea autorității părintești de ambii părinți, in contextul in care paratul domiciliază in București, a fost internat în mai multe centre de psihiatrie, ș.a..
Reclamanta arată că motivele invocate în susținerea primului capăt de cerere nu sunt "situații de fapt specifice unei acțiuni de divorț" ci motive temeinice care pot determina exercitarea autorității părintești de către un singur părinte.
Referitor la istoricul relației dintre ea și pârât, acesta din urmă prezintă situația în mod nereal după cum urmează:
Astfel afirmația pârâtului potrivit căreia după nașterea minorei ar fi început sa meargă la Suceava la fiecare doua săptămâni și să o sune pe minoră este falsă.
Cât privește pretinsul comportament neadecvat al său și al familiei sale nici nu poate fi vorba de așa ceva, în cadrul celor câteva vizite făcute de pârât în timpul sarcinii cât și după nașterea fetitei, atât ea cât și familia sa a avut un comportament civilizat. De altfel pârâtul nici nu explică în ce a constat comportamentul neadecvat al său și al familiei sale ci încearcă sa se disculpe pentru atitudinea sa pasivă. Așadar nici nu poate fi vorba de sistarea vizitelor ca urmare a comportamentului neadecvat, întrucat aceste vizite lipseau cu desăvârșire deoarece pârâtul a vizitat copilul doar în câteva situații și de cele mai multe ori forțat de împrejurări (spre exemplu pentru a face testul de paternitate la IML)
Referitor la susținerea potrivit căreia "reclamanta nu ar fi sunat să-i comunice vreo nevoie a minorei și pârâtul ar fi trebuit să o sune in mod repetat "si aceasta este nefondată. Astfel in primul rând in calitate de părinte, pârâtul avea obligația de a suna el pentru a se interesa ce nevoi are copilul și nu să aștepte telefonul ei
Reclamanta arată că a telefonat în mai multe rânduri pentru a comunica ce nevoi are minora, însă pârâtul nu a dat curs acestora.
Este greșită și susținerea potrivit căreia pârâtul ar fi contribuit la creșterea minorei, mai precis, este eronată afirmația potrivit căreia "ultima sumă trimisă reclamantei fiind de 2400", aceasta întrucât suma de 2400 lei reprezintă prima și ultima sumă trimisă de pârât către minoră.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii T. E. și S. C., la solicitarea reclamantei, respectiv martorii G. I. și Osenschi G., la solicitarea pârâtului.
Totodată, s-a dispus efectuarea de anchete sociale la domiciliile părților, acestea fiind înaintate la dosar de către primăriile de domiciliu ale părților(filele 99,100).
S-au efectuat adrese către Administrația sector 1 a Finanțelor Publice,prin care s-a solicitat înaintarea declarațiilor de venit depuse de către pârât în anii 2013 și 2014, acestea fiind înaintate la dosar la data de 30.06.2015(filele167-176 dosar).
Pârâtul a depus la dosar mai multe memorii (filele 149-152, 178-179), prin care a arătat, în esență, că este de acord cu plata unei sume de bani cu titlu de pensie de întreținere însă nu realizează venituri lunare iar societățile pe care le conduce nu sunt într-o situație financiară bună, trebuind să restituie suma de 716.787,24 lei
La data de 08.07. 2015, pârâtul a depus la dosar o cerere(fila 183), prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a apărătoarei reclamantei.
La termenul de astăzi,instanța a luat act de faptul că pârâtul nu mai susține excepția invocată.
Analizând acțiunea formulată, prin prisma probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Sub aspectul exercitării autorității părintești, instanța reține că, potrivit dipozițiilor art. 397 și art. 503 Cod civil, regula în materie este în sensul că autoritatea părintească asupra copilului se exercită de către ambii părinți, sub acest aspect fiind consacrat principiul egalității părinților. În mod excepțional, autoritatea părintească poate fi exercitată de un singur părinte, condițiile art. 398 . sau 399 Cod civil, dar aceste situații de excepție (care derogă de la principiul egalității și de la regula exercitării autorității părintești de către ambii părinți) nu pot fi reținute de instanță în cazul de față.
Art. 398, 399 cod civil menționează cazurile în care autoritatea părintească se poate exercita de către un singur părinte respectiv daca unul din părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătoreasca, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau daca, din orice motiv se afla in stare de neputința de a-si exprima voința.
În cauză nici măcar nu s-a invocat un motiv ce ar determina luarea unei astfel de măsuri (ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte - reclamantă în cazul de față), reclamanta argumentând cererea în sensul că ea este în măsura a oferi copilului condiții optime de creștere și educare.
Argumentul adus de către reclamantă, în sensul că pârâtul nu s-a ocupat, până la această dată de creșterea și educarea minorei nu este apreciat de instanță ca fiind suficient pentru luarea unei asemenea măsuri .
Ceea ce primează la analizarea motivelor temeinice, nu este interesul părinților, ci interesul superior al minorului, întrucât exercitarea autoritarii părintești de către ambii părinți este un drept al minorului. Din aceasta perspectiva, exercitarea autoritarii părintești in mod exclusiv numai de către un părinte trebuie privit ca un remediu al unei situații care reprezintă un pericol pentru drepturilor si interesele minorului. Or, în cauza de față, din probatoriul administrat nu a rezultat împrejurarea ca pârâtul ar reprezenta un pericol pentru drepturile minorei. Împrejurările invocate de parata cu privire la dezinteresul reclamantului nu conduc la concluzia ca exercițiul autoritarii părintești numai de către mama ar fi in concordanta cu interesul superior al minorei. Nici susținerile cu privire la omisiunea reclamantului de a-si achita contribuția la creșterea si educarea copilului sau nu sunt relevante, drepturile părintești si implicit dreptul copilului ca ambii părinți sa exercite autoritatea părinteasca fiind independent de executarea obligației de întreținere a minorului pentru care exista alte mijloace de constrângere a paratului.
Așadar, retine instanța ca este in interesul minorei ca ambii părinți sa îndeplinească obligațiile legate de persoana sa si bunurile sale.
Nici faptul ca reclamanta dorește să plece în Germania cu minora, nu justifica cererea, având in vedere ca, gratie mijloacelor de comunicare moderne, poate fi asigurata exercitarea autoritarii părintești, in comun. Din acest punct de vedere se retine ca, autoritatea părinteasca . ambii părinți sa se ocupe de copil zi de zi, ci înseamnă luarea de decizii comune, consultarea părinților in problemele esențiale privitoare la copil. In ipoteza in care pârâtul nu răspunde si nu este implicat in luarea deciziilor cu privire la minora, reclamanta are ale cai legale pentru a suplini consimțământul tatălui, in ipoteza in care decizia cu privire la minora corespunde interesului acesteia.
În consecință, instanța va încuviința exercitarea autorității părintești de către ambii părinți.
Cu privire la locuința minorei, din probele administrate si recunoașterile părților rezulta ca minora locuiește cu mama sa, la locuința acesteia din ..
Din raportul de ancheta sociala efectuat de Autoritatea Tutelara al Primariei . reclamantei (fila 99) rezulta ca, locuința in care locuiește minora este o casă de locuit, iar reclamanta folosește 4 camere .Totodată, se reține că reclamanta deține și o casă de locuit proprietate personală în . venituri.
Reținând aceste aspecte, având in vedere poziția tatălui, instanța constata ca, este in interesul minorei ca locuința sa fie stabilita la mama sa, pentru a asigura continuitate in îngrijire si un mediu securizat, având in vedere împrejurarea ca minora a locuit in fapt, de la naștere cu reclamanta.
F. de aceste considerații de fapt si de drept, instanța urmează sa stabilească domiciliul minorei la reclamantă.
Referitor la pensia de întreținere instanța reține că dreptul minorului la întreținere este un drept la care nu se poate renunța si nu poate fi lăsat la latitudinea părinților, nu poate fi restrâns prin problemele părinților, astfel ca, instanța investita cu o cerere prin care minorul prin reprezentat solicita întreținere de la părintele sau, respectând principiul interesului superior la minorului, va trebui sa asigure îndeplinirea acestei obligații.
In ceea ce privește modalitatea concreta de contribuție, instanța are in vedere ca pârâtul nu locuiește cu minora, astfel ca cererea prin care se solicita ca acesta sa contribuie la întreținerea minorei prin plata unei pensii de întreținere corespunde cu interesul superior al minorei.
Pârâtul a fost de acord sa contribuie la creșterea si educarea minorei, prin plata unei pensii de întreținere, solicitând ca aceasta sa fie stabilita in raport de venitul minim pe economie motivat de faptul că activitățile pe care le realizează i-au adus pierderi în anul 2014.
Contrar solicitării reclamantului, instanța apreciază ca se impune ca la calcularea cuantumului pensiei de întreținere sa fie avute in vedere împrejurarea ca reclamantul are venituri din munca.
Din declarația rectificativă pentru anul 2014, înregistrată la ANAF(fila 171)rezultă că pârâtul a realizat, din prestarea activității de practician în insolvență, venituri în cuantum de_ lei. Instanța va lua în considerare această declarație la stabilirea pensiei și nu pe cea de la fila 172, în care este menționat un venit anual de_ lei, întrucât prima declarație este rectificativă, deci finală. Pentru același motiv, instanța nu va avea în vedere declarația de la fila 173 din dosar din care rezultă că, din practicarea de activități juridice, pârâtul a avut ,în anul 2014, o pierdere de_ lei și nici declarați de la fila 177 din care rezultă că acesta a avut o pierdere de 7672 lei.
În consecință, reținând un venit anual de_ lei, respectiv 2472 lei, lunar, precum și faptul că pârâtul nu mai are alți minori în întreținere și având în vedere nevoile minorei, în vârstă de 2 ani,instanța apreciază că un cuantum de câte 618 lei, lunar(2472:4), răspunde nevoilor materiale ale minorei, dar si posibilităților financiare ale paratului
F. de dispozițiile art. 532 C. civ, instanța apreciază ca, paratul datorează întreținere, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată(23.12.2014) si pana la majoratul minorei
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța reține că reclamanta a efectuat cheltuieli în cuantum de 2040 lei, din care 2000 lei, onorariu avocat conform extraselor de cont de la filele 222-223 dosar.
Având în vedere că acțiunea formulată de aceasta a fost admisă numai în parte, precum și prevederile art. 453, alin.2 C. proc. civ., instanța va admite, în parte, capătul de cerere analizat și va dispune obligarea pârâtului să-i plătească reclamantei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, in parte, acțiunea civilă având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor, pensie întreținere, formulată de reclamanta W. I. F., CNP_, cu domiciliul în comuna Vama, ., judetul Suceava, și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la adresa Cabinetului de avocat S. I. B. in Suceava, ., ., judetul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Grosaru A. G. CNP_. cu domiciliul în București, sector 1, ..13.
Stabilește ca exercitarea autorității părintești asupra minorei W. I. G., născută la data de 06.11.2011, să fie făcută de ambii părinți, respectiv reclamanta W. I. F. și pârâtul Grosaru A. G..
Stabilește domiciliul minorei W. I. G., la domiciliul reclamantei, respectiv .,., nr.67, jud. Suceava.
Obliga pârâtul Grosaru A. G. sa plătească in favoarea minorei W. I. pensie de întreținere, in cuantum de 618 lei, lunar, începând cu data de 23.12.2014 și până la majoratul acesteia .
Obliga pârâtul Grosaru A. G. sa-i plătească reclamantei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Cu apel, in termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc
Pronunțata in ședința publica, azi ,26.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red:P.A.A.
Tehnored:M.M./C.K.
Ex:4/27.08.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 997/2015. Judecătoria... → |
|---|
