Plângere contravenţională. Sentința nr. 571/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 571/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 310/206/2015
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 571
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 APRILIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A. P.
GREFIER G. N.
La ordine soluționarea acțiunii civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petenta - contravenientă . SRL în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR București.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru petenta lipsă se prezintă avocat I. A., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție, excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.
Avocat I. A. pentru petentă arată că este de acord cu excepția invocată și solicită declinarea competenței.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
JUDECĂTORIA
Constată că prin plângerea formulată la data de 04 februarie 2015, petenta . SRL a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 12.01.2015 de către I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR București ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii, cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul verbal pe care îl contestă, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.500 lei pentru faptul că s-ar face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 1 și art. 8 alin. 3 pct. 6 din OG nr. 37/2007, reținându-se că a fost oprit și verificat în trafic, ansamblul de vehicule cu nr. de înmatriculare_ (autoutilitara) și_ (remorca) condus de conducătorul auto S. I., iar cu ocazia verificărilor efectuate s-a constatat că a fost depășită perioada zilnică de conducere, reținându-se în procesul verbal un timp de conducere zilnică de 13:39 ore, în loc de 10 ore în perioada 09.01.2015 ora 12:51 – 11.01.2015 ora 16:00. S-a mai menționat în procesul verbal, că nu a fost respectată perioada minimă de odihnă zilnică, reținându-se un timp de 8:47 ore, în loc de un timp de odihnă zilnică de 9 ore în data de 09.01.2015 ora 23:12 – 10.01.2015 ora 7:59.
Cu privire la nelegalitatea procesului verbal de contravenție, a menționat petenta că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute imperativ de OG nr. 2/2001, nefiind încheiat conform prevederilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, iar ea nu a fost de față la întocmirea acestuia ca să i se dea posibilitatea să menționeze obiecțiunile ei, fapt care atrage nulitatea procesului verbal și consideră că în cauză, este vorba de nulitate absolută, arătând totodată, că nu a beneficiat de prezumția de nevinovăție, iar sancțiunea amenzii aplicată de agentul constatator, este foarte dură și împovărătoare pentru societate
Totodată, a susținut petenta că autovehiculul oprit în trafic este prevăzut cu tahograf digital conectat la motorul autovehiculului, care înregistrează viteza acestuia, chiar dacă se află în mișcare sau staționează, iar fiecare șofer deține un card personal care înregistrează datele menționate și odată introdus în tahograful digital, datele înregistrate pe tahograf și pe cardul șoferului, acest card permite afișarea, tipărirea și descărcarea datelor stocate în tahograful digital, iar ea nu-și explică motivul depășirii perioadei zilnice de conducere și nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică de către conducătorul auto S. I., fiind o eroare comisă de acesta, precizând că șoferul deține atestat profesional și nu a mai avut abateri de acest gen.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că la data de 11.01.2015 ora 00:11 pe DN17A, Km 35 în localitatea Sucevița, a efectuat controlul în trafic asupra ansamblului de vehicule format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr._ utilizat de către A. și I., în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport și condus de S. I., ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri, s-a constatat în urma analizei cartelei tahografice a conducătorului auto, pentru o perioadă de 28 de zile, respectiv de la 14.12.2014 la 11.01.2015, depășirea perioadei maxime de conducere (de 10 ore), cu două ore și 30 de minute, în perioada 09.01.2015 ora 12:51 . 11.01.2015 ora 00:16, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 1 din OG nr. 37/2007 modificată.
De asemenea, a menționat intimatul, că în cauză, agentul constatator a constatat personal faptele reținute în procesul verbal, acesta fiind încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3, menționând la pct. 10, motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal, al contravenientului și al martorului, susținând că actul sancționator a fost comunicat prin poștă, după care s-a realizat afișarea acestuia, la sediul contravenientului, în prezența martorului B. A., la data de 20.01.2015.
A mai arătat intimata, că petenta nu se află la prima abatere contravențională săvârșită, în ceea ce privește transporturile rutiere, aceasta fiind sancționată până în acest moment în 5 situații, inclusiv pentru nerespectarea timpilor de conducere și odihnă au conducătorilor auto angajați, având în vedere extrasul din baza de date a Autorității Rutiere Române și nu poate fi reținute ca temeinice susținerile petentei, în sensul că nu a mai săvârșit alte contravenții pentru aceleași fapte.
Intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit, susținând că petenta a fost sancționată pentru două contravenții săvârșite în ceea ce privește perioadele de odihnă, motiv pentru care au fost cumulate cele două amenzi, care cumulate, însumează 5.500 lei.
Petenta nu a depus răspuns la întâmpinare, conform art. 201 al 2 Cod pr. civilă.
La termenul din 20 aprilie 2015, instanța a pus în discuție excepția necomptenței teritoriale, întrucât regimul juridic al contravențiilor este reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, act normativ ce conține norme juridice cu caracter special, derogatorii de la normele generale prevăzute de codul procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită contravenția.
Norma juridică privind competența teritorială în cazul regimului juridic al contravențiilor, are caracter imperativ, fiind edictată pentru protejarea unui interes public, constând în buna administrare a justiției în domeniul contravențional, astfel că dispozițiile art. 32 al. 2 din OG 2/2001 reglementează o competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga.
Potrivit art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, iar art. 126 Cod procedură civilă dispune că părțile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de altă instanță decât acelea care potrivit legii, au competență teritorială, afară de cazurile când această competență este exclusivă.
Potrivit dispozițiilor art. 132 cod procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
În cauză, contravenția a fost săvârșită pe raza de competență teritorială a Judecătoriei Rădăuți, astfel încât față de caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională, instanța apreciază ca întemeiată excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în soluționarea prezentei plângeri, față de dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 3 cod procedură civilă, raportate la art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2001, urmând a o admite ca atare și pe cale de consecință, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petenta - contravenientă . SRL cu sediul în ., jud. Suceava, CUI RO17354908 în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR București, în favoarea Judecătoriei Rădăuți.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. AAP
Tehnored: GN
Ex.4/ 30 aprilie 2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 556/2015.... → |
|---|
