Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2554/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ

Sentința nr. 2554/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 132/325/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA Caransebeș

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2554/2013

Ședința publică din: 03.10.2013

PREȘEDINTE: O. D.

GREFIER: G. N.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta debitoare S.C. S. L. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta creditoare S.C. L. B. OIL COMPANY LTD S.R.L. având ca obiect anulare somație de plată.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat F. D., pentru pârât se prezinta în substituirea av L. C., av Ș. Gherti.

Doamnele avocat învederează instanței că nu a existat nicio înțelegere cu privire la apelarea cauzei la termenul anterior, aspect de care instanța ia act și constată că a fost apelată cauza la amânări la solicitarea doamnei avocat F. D., cauza fiind în stare de amânare datorită lipsei dosarului de fond și a contractului încheiat între părți, înscrisuri în lipsa cărora nu se putea verifica competența instanței.

Procedura este legal îndeplinită.

Se constată depus la dosarul cauzei contractul cu nr. 400/A/30.09.2010, încheiat între părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, după care, instanța pune în discuție excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Caransebeș.

Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Caransebeș, raportat la prevederile art 5 C.pr.civ. și învederează instanței că dispozițiile contractuale nu pot fi reținute, întrucât s-au abrogat dispozițiile punctului 4 al art. 10 C.pr.civ astfel că Judecătoria Caransebeș este competentă să judece, în temeiul art. 5 C.p.c la sediul pârâtului, dispozițiile art. 12 C.pr.c se aplică numai în acord cu disp. art. 10 C.p.c.

Reprezentanta paratei solicită admiterea excepției, menționând că la punctul 7 din anexa 1 a contractului încheiat între părți s-a prevăzut expres că instanța competentă este aceea de la sediul creditoarei. Invocă prevederile art.696 cod civil si art. 13 ind.2 alin 2 din OUG 119 care prevede că, competenta în soluționarea cererii în anulare estre aceeași cu a soluționării pe fond a cererii de somație de plată.

INSTANȚA

Deliberând constată următoarele:

Prin actiunea civila înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ la data de 04 ianuarie 2013, reclamanta debitoare S.C. S. L. S.R.L., în contradictoriu cu parâta creditoare . COMPANY L.T.D. S.R.L. a formulat cerere în anulare a Ordonanței Civile nr. 7381/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012, pe care o consideră nelegală.

În motivare, reclamanta arata ca instanța a constatat o situație de fapt și de drept greșită.

Menționează că i s-a încălcat dreptul la apărare, deși acesta este garantat prin legislația internă cât și prin cea comunitară, iar urgența unei proceduri nu poate justifica încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât procedura se desfășoară cu citarea părților.

A invocat excepția de necompetență teritorială a instanței, menționând că potrivit prevederilor art. 5 C .pr.civ. cererea se face la domiciliul pârâtului, iar cu privire la dispozițiile contractuale care privesc competența alternativă, în speță dispozițiile art. 8 punctul 6 din contract le-a apreciat nule prin abrogarea dispozițiilor punctului 4 al art. 10 din C.pr.civ., aplicându-se dispozițiile art. 5 C.pr.civ. respectiv sediul debitoarei.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea excepției de necompetență teritorială, menționând că potrivit dispozițiilor punctului 8.6 din Anexa 1 a contractului de vânzare – cumpărare nr. 450/A/30.09.2010 care constituie legea părților s-a convenit că „Orice dispută, controversă sau pretenție rezultată din, sau cu privire la termenele și condițiile generale din contract, precum și cele legate de executarea, încetarea sau nulitatea acestora care nu poate fi soluționată prin acord reciproc va fi soluționată în mod definitiv de instanțele judecătorești competente de la sediul central al furnizorului.”, în speță sediul central la furnizorului este in Timisoara, ., iar competența de soluționare a litigiului revine Judecătoriei Timișoara.

Prin Sentința civilă nr.3112/06.03.2013, Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Timișoara și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Caransebeș în data de 19.07.2013.

La termenul de judecată din data de 3.10.2013, primul termen la care cauza s-a aflat în stare de judecată față de lipsa dosarului de fond și a contractului încheiat între părți, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Caransebeș.

În baza art. 137 C.pr. civ. nnalizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Caransebeș, instanța constată următoarele:

Prin ordonanța civilă nr. 7381/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012 s-a respins excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, s-a admis cererea de chemare în judecată și a fost somată debitoarea să plătească creditoarei suma de 125.572,47 lei.

Împotriva acestei ordonanțe, debitoarea a formulat cerere în anulare înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ iar prin sentința civilă nr.3112/06.03.2013 Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență teritorială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 5 C.pr.civ cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, cum debitoarea are sediul în Caransebeș, competența de soluționare revine Judecătoriei Caransebeș.

Instanța a mai apreciat că, prin Legea nr. 71/2011, punctul 4 al art. 10 din C .pr.civ. a fost abrogat eliminându-se competența alternativă în materia obligațiilor comerciale și posibilitatea aplicării art. 12 din C.pr.civ.

Față de înscrisurile administrate la dosarul cauzei, Judecătoria Caransebeș apreciază că nu este competentă în soluționarea cauzei, competența aparținând Judecătoriei Timișoara.

Astfel, potrivit art. 13 alin. 2 din OUG 119/2007 cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Față de data formulării cererii de emitere a ordonanței de plată (10.10.2012) și data înregistrării cererii în anulare (04.01.2013), aceste dispoziții sunt aplicabile în prezenta cauză în raport de prevederile art. 24 și 25 din NCPC și prevederile art. 3 din legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a NCPC, care stabilesc că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

În ceea ce privește stabilirea instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, în mod corect a stabilit Judecătoria Timișoara cu ocazia soluționării ordonanței de plată că potrivit clauzelor din contractul nr. 450/A/2010 încheiat între părți s-a stabilit ca în caz de litigiu instanța competentă este cea în a cărei rază teritorială se află sediul furnizorului iar potrivit art. 12 reclamantul are alegerea între instanțele deopotrivă competente, astfel că alegând Judecătoria Timișoara s-a dat eficiență clauzei contractuale.

Instanța apreciază că susținerea instanței inițial investite cu soluționarea cererii în anulare, în sensul că prin Legea nr. 71/2011, punctul 4 al art. 10 din C .pr.civ. a fost abrogat eliminându-se competența alternativă în materia obligațiilor comerciale și posibilitatea aplicării art. 12 din C.pr.civ. este neîntemeiată. Este adevărat că art. 10 pct. 4 din C.pr. civ. a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 însă acest text de lege prevedea o competență alternativă între instanța locului unde obligația a luat naștere sau a aceea a locului plății, însă în baza convenției părților a fost stabilită instanța de la sediul principal al furnizorului și nu instanța locului unde obligația a luat naștere sau a aceea a locului plății iar potrivit art. 19 C.pr. civ. care a rămas în vigoare și nu a fost abrogat prin legea nr. 76/2012 părțile pot conveni prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanței, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13,14,15 și 16.

Constatând că nu este incidentă în speță nicio situație de excepție și că prin intervenția legiuitorului nu s-ar putea lipsi de efecte o clauză contractuală încheiată între părți cu respectarea legii în vigoare la data respectivă, se apreciază că cererea în anulare este de competența Judecătoriei Timișoara, instanță aleasă de părți potrivit art. 8.6 din Termenii și condițiile generale ale contractul nr. 450/A/2010.

Pentru motivele expuse, în baza art. 159 C.pr. civ. se va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Caransebeș.

Se va declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect cerere în anulare ordonanță de plată, formulară de către reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . COMPANY SRL, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În baza art. 22 C.pr. civ. se constată ivit conflictul negativ de competență și se va sesiza Curtea de Apel Timișoara în vederea soluționării acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 159 C.pr. civ. admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Caransebeș.

Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect cerere în anulare ordonanță de plată, formulară de către reclamanta ., cu sediul în Caransebeș, .. 23, jud. C.-S., în contradictoriu cu pârâta . COMPANY SRL, cu sediul în Timișoara, ., jud. T., în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În baza art. 22 C.pr. civ. constată ivit conflictul negativ de competență și sesizează Curtea de Apel Timișoara în vederea soluționării acestuia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER

O. D. G. N.

Red./col.OD

Tehnored. GN

2 ex/10.10.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2554/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ