Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1883/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1883/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 3244/208/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1883 /2014
Ședința din camera de consiliu din 29.09.2014
Președinte: V. I. R.
Grefier: GHERGE N.
Pe rol se află soluționarea cererii cu valoarea redusă formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâta O. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal efectuat în camera de consiliu, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 50 (f. 3).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța, în baza art. 258 alin. 1 rap. art. 1029 alin. 9 C.proc.civ, încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse de reclamantă.
În temeiul art. 244 alin. 1 rap. art. 1029 alin. 2 C.proc.civ., se socotește lămurită asupra procesului și declară închisă faza cercetării judecătorești.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise, conform art. 392 C.proc.civ rap. la art. 1030 C.proc.civ și, în temeiul art. 394 C.proc.civ. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.08.2014, sub nr._, reclamanta . chemat în judecată pârâta O. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: 1) - obligarea pârâtei la plata sumei de 762,73 lei reprezentând debit restant; 2) - obligarea pârâtei la plata sumei de 113,29 lei reprezentând penalități de întârziere calculate cu prima zi după data scadenței fiecărei facturi; 3) - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei, reprezentând taxă de timbru.
În motivare, a arătat că la data de 01.05.2005, la nivel județean, a fost înființată societatea-reclamantă Aquacaraș SA, al cărei obiect de activitate constă în prestarea de servicii de furnizare a apei potabile și canalizare către populația județului C.-S., aceasta fiind unicul operator – concesionar al serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare.
Astfel, aceasta a prestat către debitoare serviciile antemenționate, la data de 28.10.2009 fiind încheiat contractul nr. 2941, în baza căruia au fost emise facturile atașate cererii, pentru perioada aprilie 2013 – martie 2014. A precizat că facturile au fost acceptate (implicit, prin necontestare) de către debitoare, acestea reprezentând atât consumul lunar prestat, cât și penalitățile calculate pentru neachitarea la termen.
A mai arătat că debitoarea nu a făcut dovada existenței vreunui caz de forță majoră în sensul art. 1351 C.civ., astfel încât nu poate fi înlăturată răspunderea contractuală.
Totodată, a susținut că datoria debitoarei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1025 C.proc.civ. privind domeniul de aplicare al procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă.
În drept, a invocat prevederile art. 1351 C.civ., art. 1025 șu C.proc.civ., Legea 51/2006, Legea 241/2006 și Ordinul nr. 88/2007 al ANRSC.
În dovedirea pretențiilor a anexat cererii: situație facturi restante (f.8), facturi fiscale (f.9-21); somație și confirmare de primire (f.22-23); contract de branșare/racordare și utilizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 2941/28.10.2009 (f. 24-25)
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa de timbru de 50 lei, conform chitanței . nr._ (f. 3).
Deși legal citat, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a contestat existența creanței.
Prin rezoluția din data de 22.09.2014 (f. 2) instanța de judecată a respins solicitarea reclamantei privind desfășurarea procedurii cu dezbateri orale având în vedere că, raportat la împrejurările cauzei, nu se impune înfățișarea părților.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 2941/28.10.2009 (24-25). Prin contract, societatea-reclamantă și-a asumat obligația de a asigura furnizarea către pârât în mod continuu a serviciului de alimentare cu apă la parametrii fizici și calitativi prevăzuți de lege, aceasta din urmă având obligația de a achita contravaloarea facturilor emise pentru serviciul prestat în termen de 30 de zile calendaristice de la emiterea acestora.
În baza contractului reclamanta a emis un număr de 9 facturi (f. 9-21) în valoare totală de 762,73, reprezentând valoarea serviciilor prestate. În baza facturilor, ca urmare a neachitării la termen a facturilor emise, au fost calculate în temeiul art. 12.2 și 13.1 (f. 25) din contractul antemenționat penalități de întârziere în cuantum de 113,29 lei.
Procedura aleasă de reclamantă este reglementată de dispozițiile art.1025-1032 din noul Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ., dispozițiile procedurii speciale ale Titlului X Cartea a VI-a se aplică atunci când valoarea cererii, fără luarea în considerare a dobânzilor, cheltuielilor de judecată și a veniturilor accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei, la data sesizării instanței.
Instanța constată îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 1025 C.proc.civ., în sensul că obiectul cererii îl constituie plata unei sume de bani cu o valoare mai mică de 10.000 lei, iar creanța nu derivă dintr-o cerere exceptată de la prezenta procedură potrivit alin. 3 al art 1025 lit. a) - i) C.proc.civ..
În ceea ce privește creanța instanța constată că aceasta este certă, lichidă și exigibilă așa cum rezultă din contractul nr. 2941/28.10.2009 pentru branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare și facturile emise de către societatea-reclamantă. Chiar dacă facturile emise de către aceasta pentru serviciile prestate nu au fost acceptate prin semnătură sau ștampilă de către pârâtă, în baza art. 277 C.proc.civ., acestea, fiind utilizate în mod obișnuit în cadrul exercițiului activității unei întreprinderi conform art. 3 alin. 3 C.civ. fac dovada cuprinsului acestora, fiind emise în temeiul unui contract încheiat în mod valabil între părți.
Totodată, cadrul raporturilor juridice contractuale, creditorului care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligații îi revine sarcina de a dovedi existența creanței, respectiv a raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv. Odată făcută această probă, pârâta este obligată să iasă din pasivitate și în apărare să facă dovada fie a ineficienței raportului juridic obligațional în baza căruia creditorul își întemeiază dreptul său de creanță, fie a executării obligației invocată de către creditor.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 deoarece debitul provine din contractul nr. 2941/28.10.2009, semnat anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, iar potrivit art. 102 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil: ˝contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa˝.
Potrivit dispozițiilor art 969 v.C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, părțile fiind ținute să-și execute întocmai obligațiile asumate. Atunci când fără justificare, una dintre părțile contractante nu își execută obligațiile contractuale asumate se naște dreptul la daune-interese al celeilalte părți, vinovăția în materia răspunderii civile contractuale fiind incidentă în ipoteza celei mai ușoare culpe.
Reclamanta a făcut dovada executării propriilor obligații, prin emiterea facturilor depuse la dosar, pârâta însă nu a făcut dovada achitării acestora. De altfel, aceasta nu a contestat existența obligațiilor, astfel încât, având în vedere împrejurările cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 255 alin. 2 C.proc.civ și art. 1030 alin. 2 C.proc.civ..
În ceea ce privește penalitățile, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, neachitarea facturii in termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, penalități ce vor fi datorate începând cu prima zi ulterioară scandenței. Totodată părțile au prevăzut la art. 12.2 și 13.1 din contract că neachitarea facturii de către consumator in termen atrage penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, fără a se putea depăși cuantumul debitului principal, majorări ce vor fi datorate începând cu prima zi după data scadenței
Reclamanta a calculat valoarea penalizărilor la suma de 113,29 lei, instanța reținând că atât acest petit, cât și cel privind debitul principal este întemeiat.
Pentru aceste considerente în temeiul art 1025-1032 C.proc.civ. și art. 969 vechiul Cod civil, instanța va admite cererea și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 762,73 lei reprezentând debit principal și 113,29 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul dispozițiilor art 453 C.proc.civ., reținând culpa procesuala a pârâtei, instanța o va obliga să plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, dovada achitării acestora fiind făcută prin chitanța depusă la dosar (f. 3).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă a reclamantei S.C. AQUACARAȘ S.A., cu sediul în mun. Reșița, P-ța Republicii nr. 7, jud. C.-S., formulată în contradictoriu cu pârâta O. M., cu domiciliul în mun. Caransebeș, .. 2, jud. C.-S..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 762,73 lei reprezentând debit restant si la plata penalităților de întârziere in cuantum de 113,29 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Executorie de drept.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Caransebeș
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
V. I. R. G. N.
V.I.R/G.N
4 ex/01.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1357/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1899/2014. Judecătoria... → |
|---|
