Plângere contravenţională. Sentința nr. 1060/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1060/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 458/208/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1060/2014
Ședința publică din 13 mai 2014
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: M. R.
S-a luat în examinare judecarea cauzei civile privind pe petentul R. D., contra intimatului I. C.-S., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul personal, lipsă intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 131Noul Cod procedură civilă, instanța verifică, din oficiu, competența în soluționarea cauzei. Conform art. 94 Noul Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 instanța constată că este competentă în soluționarea cauzei.
S-a făcut referatul cauzei, s-a verificat actele și lucrările dosarului, după care, petentul arată că a deținut atestat pentru conducerea taximetrului însă acesta era expirat la momentul efectuării controlului dar a inițiat demersurile pentru obținerea atestatului pentru taxi. Depune în acest sens adeverință și copie după vechiul atestat. Arată că nu mai are cereri în probațiune.
În baza art. 392 Cod de pr.civilă, Instanța deschide dezbaterile pe fond și acordă cuvântul pe fond.
Petentul arată că nu are posibilitatea materială pentru a achita amenda și solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În baza art. 394 Noul Cod de pr.civilă, Instanța închide dezbaterile și lasă cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Caransebeș la data de 10.02.2014 sub nr. 458//208/2014, petentul R. D. a chemat în judecată intimatul I. C.-S., solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de I. C.-S. –la data de 30.01.2014.
Cererea este timbrată cu 20 lei taxă de timbru.
În motivarea plângerii, petentul arată că a fost sancționat cu 1000 lei amendă pentru că în data de 30.01.2014 a condus taximetrul cu nr._ .
Petentul susține că a condus mașina fără a fi în regim de taxi, în zona Teiuș, în vederea spălării autoturismului. Precizează ca la momentul respectiv, cu toate că mașina era inscripționată taxi, nu avea client în mașină, prin urmare nu este vinovat de cele reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție.
Plângerea nu este motivată în drept.
În dovedirea plângerii contravenționale, petentul depune la dosar procesul verbal contestat (fila 5) și copie după actul de identitate (fila 6).
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare (fila 10), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată, întrucât în data de 30.01.2014 orele 10:24 petentul a condus autoturismul marca Dacia, număr de înmatriculare_ pe .. Caransebeș, având montat pe autoturism cupola cu mențiunea TAXI, iar cu ocazia controlului acesta nu a prezentat atestatul profesional valabil de conducător Taxi.
Se mai arată că sub aspectul legalității procesul verbal este întocmit cu respectarea prevederilor legale, în conformitate cu disp art 17 din OG 2/2001.
De asemenea se arată că fapta a fost constată în mod direct de agentul constatator în urma verificărilor efectuate la fața locului.
În dovedirea întâmpinării, intimatul depune raportul agentului constatator (fila 11).
În drept, au fost invocate disp. art. 205 Cod procedură civilă.
Din analiza înscrisurilor de la dosar instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul verbal . nr_ întocmit de I. C.-S. – Poliția Caransebeș – Serviciul Rutier la data de 30.01.2014 (f. 5), petentul a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, în temeiul art. 55 pct 3 din Legea 38/2003. S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 30.01.2014 orele 10:24 a condus autoturismul marca Dacia, număr de înmatriculare_ în regim TAXI, fără a putea prezenta la control atestatul profesional valabil de conducător Taxi.
Procesul verbal de contravenție este semnat de petent, fiind consemnat „Nu am obiecțiuni”.
Conform art. 34 alin 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată prin acesta.
Verificând legalitatea procesului verbal, Instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din OG 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, neexistând motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu.
Referitor la temeinicia actului contestat,instanța reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, beneficiind de prezumția de veridicitate În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie dovada vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnata în cuprinsul lui nu corespunde realității.
Pe de altă parte, petentul se bucură de o prezumție de nevinovăție în baza căreia are dreptul de a-și propune probe în apărare și de a combate situația de fapt reținută de agentul constatator. Astfel, cele două prezumții nu au caracter absolut, ci unul relativ, prezumția de veridicitate atribuită de lege procesului verbal de contravenție încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator putând fi combătută prin proba contrarie.
Veridicitatea acestor constatări ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Petentul care susține netemeinicia procesului verbal trebuie să furnizeze aceste indicii neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, răspunderea contravențională ar fi lipsită de conținut, iar organele abilitate de lege nu ar mai putea acționa eficient în sensul respectării acesteia
Instanța constată că fapta contravenientului a primit o încadrare juridică corespunzătoare, iar sancțiunea aplicată se circumscrie disp. art. 55 pct 3 din Legea 38/2003 conform căruia constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei aplicabilă taximetriștilor care nu dețin atestatul pregătirii profesionale valabil și nu îl prezintă la solicitarea organelor de control abilitate de prezenta lege.
Petentul de altfel a recunoscut că la momentul efectuării controlului nu deținea atestat profesional valabil. Susținerea acestuia din plângere conform căreia nu desfășura activități de taximetrie la momentul respectiv vor fi înlăturate de instanță ca nedovedite.
Prin urmare instanța constată că petentul întra-devăr nu avea atestatul pregătirii profesionale valabil și nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, deși sarcina probei îi incumbă în conformitate cu prevederile art. 249 Noul Cod pr. civ.
Conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, având în vedere împrejurările, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, circumstanțele personale ale contravenientului.
Raportat la fapta contravențională, instanța reține că pericolul social al acesteia este redus, având în vedere faptul că petentul a deținut atestat profesional, iar conform adeverinței de la fila 20 petentul a urmat mai apoi cursurile necesare în vederea obținerii atestatului taxi, cursuri pe care le-a și absolvit. Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, instanța consideră că scopul preventiv și educativ al sancțiunii, care prezintă o mai mare importanță decât scopul punitiv al sancțiunii, întrucât scopul esențial al sancțiunii nu este acela de a pedepsi cu orice preț, ci de a determina subiectele de drept să-și conformeze conduita în acord cu dispozițiile legale, poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment.
Față de cele expuse mai sus, instanța, în baza art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2 și 3, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. D. și va dispune înlocuirea sancțiunii de 1000 lei amendă contravențională, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenție . nr._/30.01.2014, cu sancțiunea „Avertisment”.
Va menține în rest procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea petentului R. D., domiciliat în Caransebeș, . 4, ., jud. C.-S., CNP_ în contradictoriu cu I. C.-S. cu sediul în Reșița, ., nr. 40, jud. C.-S..
Dispune înlocuirea sancțiunii de 1000 lei amendă contravențională, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenție . nr._/30.01.2014, cu sancțiunea „Avertisment”.
Menține în rest procesul verbal atacat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. A. M. R.
Red. A.A./21.05.2014
Tehnored. M.R./21.05.2014
4 ex/4 pag
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 253/2014. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2110/2014. Judecătoria... → |
|---|
