Pretenţii. Sentința nr. 267/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 267/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 2370/208/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 267/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.02.2014
PREȘEDINTE: A. M.
GREFIER: C. A.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta G. A. SA în contradictoriu cu pârâtul I. C.-P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Văzând că dezbaterile pe fondul pricinii au avut loc în ședința publică din 20.01.2014 – fiind consemnate în încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta sentință – când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de 27.01.2014 și apoi pentru data de azi,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ în data de de 25.06.2013, reclamanta G. A. SA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului I. C. P. la plata sumei de 44.285,00 lei reprezentând comisioane aferente contractelor de asigurare încheiate, la plata penalităților de 1% pe zi întârziere din valoarea comisionului de rambursat începând cu data de 21.03.2012 până la recuperarea integrală a prejudiciului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că în data de 16.06.2011 a încheiat cu pârâtul I. C. P. contractul de agent-asigurări de viață nr.1433 având ca obiect activitatea de intermediere în asigurări, respectiv introducerea, propunerea sau negocierea de către agentul de asigurare, pe cheltuiala sa, în numele și în contul asigurătorului, a contractelor/produselor de asigurare practicate de acesta din urmă și
-2-
menționate în anexa 1 la contract.Pentru activitatea de intermediere prestată, reclamanta i-a achitat agentului I. C. P. comisioane calculate la primele brute anuale subscrise. Susține că pentru contractele de asigurare intermediate de pârât și care au încetat în primii 3 ani de la încheiere ca urmare a neplății primelor de asigurare, acesta este obligat la restituirea comisioanelor încasate . Astfel, prin convocarea la conciliere directă nr.697/01.03.2012 i-a solicitat pârâtului restituirea sumei de 10.040 lei reprezentând contravaloarea comisioanelor achitate pentru polițele intermediate de acesta și care și-au încetat valabilitatea. Ulterior, numărul polițelor de asigurare care și-au încetat valabilitatea a crescut, pârâtul datorând societății reclamante suma de 44.285,00 lei. Datorită faptului că suma solicitată nu a fost achitată în termenul stipulat în contract, reclamanta susține că agentul datorează și penalități de 1% pe zi de întârziere din valoarea comisionului de rambursat.
În drept își întemeiază acțiunea pe disp. art. 969 (in prezent 1270) Cod civil, contractul de agent nr.1433/16.06.2011.
În probațiune se depune la dosar copia contractului de agent și anexele la contract, copia decontului, copia ordinelor de plată.
Pârâtul I. C. P. depune întâmpinare la dosar (fila 30) prin care solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul arată că a încheiat contractul de intermediere asigurări de viață la 16.06.2011 iar la data de 21.11.2011 acest contract a încetat amiabil, prin acordul părților, cu mențiunea că la data de 30.11.2011 nu datorează nicio sumă de bani reclamantei și nici nu mai are de îndeplinit vreo altă obligație contractuală către aceasta. Susține că potrivit art. 3 pct.3.5 din Contractul nr.1433/16.06.2011, agentul de asigurare este obligat să returneze, la cererea asigurătorului, comisioanele încasate în condițiile în care contractul de asigurare de viață încetează ca urmare a neplății primelor de asigurare. De asemenea, arată că această clauză este activă doar în condițiile în care ar fi avut calitatea de agent la data prezentei cereri, contractul aplicându-se doar agenților activi. Având în vedere că începând cu data de 21.11.2011 nu mai are calitatea de agent de asigurare pentru reclamant, pârâtul apreciază că persoanei fizice I. C. P. nu i se poate imputa neplata primelor de asigurare de către asigurați, ulterior încetării contractului de agent. Mai arată că este culpa reclamantului care nu a gestionat corespunzător portofoliul de asigurați rămas în urma încetării contractului de agent, întrucât calitatea de asigurați a clienților săi nu a încetat ca urmare a încetării contractului de agent ci ca urmare a culpei reclamantei, care nu a dispus repartizarea asiguraților pe agenții activi, în vederea încasării primelor de asigurare la
-3-
scadență. De asemenea, arată că la data încetării contractului de agent a predat legitimația de agent emisă de reclamant, astfel că nu mai putea solicita asiguraților să plătească primele de asigurare scadente. Susține că din situația polițelor de asigurare la care se raportează reclamantul în dovedirea cererii sale nu rezultă că se află în fața unor obligații ajunse la scadență pe timpul valabilității contractului de agent nr.1433/16.06.2011, pentru a se putea reține culpa sa în neplata primelor de asigurare. Mai mult de atât, susține că din clauzele contractuale nu rezultă că ulterior încasării primei rate, agentul are obligația de a depune diligențe pe lângă asigurat în vederea plății primei de asigurare de către acesta, ci doar de a comunica asiguratului contul unde urmează a fi virată prima de asigurare.
În drept își motivează intampinarea pe disp. art. 205-208 Cod proc.civilă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, din analiza acestora, instanța reținând următoarele:
La data de 16 iunie 2011,între reclamantă și pârâtul I. C. P. s-a încheiat contractul de agent-asigurări de viață cu nr. 1433-fila 17 dosar. La data de 21.11.2011,contractul dintre cele două părți a încetat,astfel că, în temeiul articolelor 3.4, 3.5, 3.6 din contract,pârâtul a fost somat să plătească în contul reclamantei suma de 1040 lei reprezentând contravaloarea comisionului achitat către pârât pentru polițele încheiate de acesta în condițiile în care contractul ,potrivit art 3.5-a încetat să existe. Din contractul menționat însă nu rezultă că după încetarea sa,fostul agent de asigurare avea și obligația să facă demersuri în continuare pentru încasarea primelor de asigurare de la persoanele asigurate,( și așa este și firesc din moment ce raporturile contractuale au fost considerate ca fiind încetate),astfel că,societatea de asigurare nu a mai intrat în posesia primelor pe care trebuia să le încaseze în continuare de la persoanele asigurate. Nu au putut fi audiați martori în fața instanței în acest sens(deși s-au emis și mandate de aduce),însă mai multe persoane au dat declarație pe proprie-răspundere autentificată de notar, în sensul că, după încetarea activității agentului de asigurare I. C. P.,absolut nici o altă persoană care să reprezinte . nu i-a contactat în vederea încasării pe mai departe a primelor de asigurare( a se vederea declarațiile numiților:I. V.,I. V. A., I. N.).
Aceasta fiind starea de fapt,instanța constată că dispozițiile contractuale invocate de reclamantă ca temei juridic pentru restituirea comisioanelor aferente contractelor de asigurare încheiate de fostul agent I. C.-P. și pentru obligarea acestuia la plata penalităților de întârziere nu poate fi primit de instanță. Dispozițiile contractuale la care
-4-
am făcut referire nu reprezintă altceva decât un pact comisoriu de gradul I,astfel încât rezoluțiunea contractului menționat de reclamantă nu poate avea loc de drept fără punere în întârziere ci numai prin hotărâre judecătorească,potrivit regulilor de la art 1021 cod civil aflat în vigoare la data încheierii contractului dintre părți. În condițiile din speța de față nu ne aflăm deci în prezența unui contract reziliat.
Chiar dacă nu ar fi așa,faptul că din anul 2011 și până în prezent.societatea de asigurare nu a întreprins nici un demers pentru încasarea în continuare a primelor de la persoanele asigurate,este o împrejurare care se pune serios la îndoială credibilitatea și seriozitatea reclamantei in relațiile cu clienții-persoane asigurate. Această situație determină instanța ca la pronunțarea soluției să aibă în vedere și principiul potrivit căruia” nemo auditur propriam turpitudimen allegance”
Din considerente menționate ,cererea reclamantei se va respinge,ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea reclamantei G. A. SA, cu sediul în București, ..45, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul I. C. P., domiciliat în Băile-Herculane, ., .-S., pentru pretenții.
Respinge cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului 2500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 februarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. C. A.
Red. M.A.-21.06.2014.
Tehnored.HI- 21.06.2014.
Ex.5.
Data:21.06.2014.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 516/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 253/2014. Judecătoria... → |
|---|
