Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 2158/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2158/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 1951/208/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2158 /_
Ședința Publică din: 27.10.2014
PREȘEDINTE: Z. T.
GREFIER: S. V.
S-a luat în examinare plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata R.N.P. R. prin Direcția Silvică C.-S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 17.10.2014 – fiind consemnate în încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta sentință – când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de 27.10.2014, pentru depunerea concluziilor scrise și deliberarea instanței.
INSTANȚA
Deliberând, asupra plângerii de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._ din 27.05.2014 petenta . - a solicitat anularea încheierii 9113/06.05.2014 emisă de către OCPI C.-S. – BCPI Caransebeș și menținerea ca temeinică și legală a încheierii CF nr. 5532/06.03.2014
În motivarea plângerii se arată că această încheiere este nelegală și netemeinică. Astfel, în fapt, prin încheierea inițială nr. 9113/06.05.2014 emisă de BCPI Caransebeș, a fost admisă cererea formulată de către reclamantă cu privire la imobilul cu nr. cad_, înscris în CF_ UAT Bucoșnița, având ca proprietari . în cotă de 1/1 parte și prin admiterea cererii de reexaminare prin Încheierea nr. 5532/06.03.2014 s-a înlocuit soluția de admitere cu soluția de respingere atât cu privire la numărul cadastral cât și cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului – pădure cu suprafața de_ mp în favoarea Comunei Bucoșnița – domeniu public.
Cu privire la legalitatea Încheierii nr. 5532/06.03.2014, prin care a fost admisă cererea de reexaminare formulată de către pârâtă, reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale a pârâtei.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei, reclamanta a arătat că nu orice persoană are calitatea de a formula o cererea de reexaminare, iar pârâta nu deține niciun drept propriu asupra imobilului în cauză, înscrierile realizate prin încheierea nr. 9113/06.05.2014 nu sunt realizate nici împotriva nici în favoarea acesteia, aceasta neavând nicio calitate legală de a formula o cerere de reexaminare cu privire la imobilul în cauză..
A susținut că, așa cum rezultă din actele de la dosarul OCPI Caransebeș, prin Încheierea nr. 5532/06.03.2014 a fost admisă cererea de recepție și înscriere în cartea Funciară, având ca obiect prima înscriere - atribuire număr cadastral și
intabulare, cu privire la imobilul pădure în suprafață de_ mp cu nr. top.3423/3 din CF 576 Petroșnița, având proprietar pe Regimentul 13 R.
B. – domeniu public cu titlu drept de lege.
A invocat art. 31 alin.1, 2,3 din Legea 7/1996 și a arătat că pârâta nu a dovedit calitatea de persoană interesată și nu deține niciun drept propriu asupra imobilului în cauză, iar cererea sa de reexaminare trebuia să fie respinsă ca fiind făcută de o persoană fără calitate, aceasta nu a avea calitatea legală de a formula
plângere cu privire la imobilul în cauză.
Pe fondul cauzei a arătat că, prin cererea formulată și înregistrată sub nr., 5532/06.03.2014 a solicitat recepția și înscrierea în cartea funciară, având ca obiect prima înscriere - atribuire număr cadastral și intabulare drept de proprietate publică cu privire la imobilul pădure de_ mp cu nr. top 3423/3 din CF 576 Petroșnița.
Prin încheierea nr. 5532/06.03.2014 s-a admis cererea, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 7/1996, privind prima înscriere - atribuire număr cadastral și intabulare drept de proprietate publică.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat cerere de reexaminare de către pârâta R. SA, prin care s-a invocat faptul că suprafața de_ mp identificată cu nr. cadastral_ se suprapune cu parcelele silvice UP II Petroșnița evidențiate în amenajamente silvice, aflate în administrarea ocoalelor silvice si care fac parte din domeniul public al statului.
A arătat reclamanta că pârâta a invocat și faptul că această suprafață nu a făcut obiectul legilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate și nici nu a fost solicitată a fi restituită, pârâta precizând totodată că reclamanta . suprafață 838 ha - așa cum rezultă din anexa 20 poziția 25 din HG 532/2002, iar prin recepția a 50 de cereri s-a intabulat pe o suprafață mult mai mare. A învederat că acest susțineri sunt nefondate și netemeinice si constituie susțineri ce nu pot fi verificate pe cale plângerii împotriva încheieri de CF. A arătat că faptul că acest teren este cuprins în amenajamentul silvic nu echivalează cu un titlu de proprietate asupra terenului, amenajamentul silvic reprezentând modul de gestionare a fondului forestier național. A susținut că cererea de reexaminare a fost admisă cu încălcarea atribuțiilor registratorului de carte funciară, respectiv competențele registratorului de carte funciară sunt limitate în procedura înscrierii în cartea funciară la verificarea condițiilor de formă impuse de lege pentru actul juridic ce constituie izvorul dreptului suspus înscrierii în cartea funciară, acesta neputând analiza legalitatea sau valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită sau care este înscris pe numele altei persoane.
Cererea este întemeiată pe prev. Legii nr.7/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.858 și urm., art.876 și urm. NCC.
Pârâta a depus întâmpinare (f. 149), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale, motivată pe faptul că R. nu are calitate de persoană interesată, a apreciat că susținerile reclamantei nu reprezintă cu adevărat o excepție întrucât nu vizează cadrul procesual dedus judecății.
A învederat că interesul său legitim în promovarea cererii de reexaminare derivă din calitatea R. – R. de administrator al fondului forestier proprietatea publică a statului, iar acest interes legitim își găsește reglementarea legală în dispozițiile art. 11 alin.1 din Codul Silvic, art. 4 din HG 229/2009 privind reorganizarea R. – R. și art. 1 alin.1, art. 2 lit. a pct.1, art. 3 lit. k din Regulamentul de organizare și funcționare R. aprobat prin HG 229/2009.
A invocat în susținerii calității de persoană interesată decizia în interesul legii nr. 15/2011, prin care instanța supremă a recunoscut calitatea procesuală activă a R. în cadrul plângerilor formulate în baza Legii 18/1991 împotriva hotărârilor comisiei județene în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, precum și în promovarea acțiunilor în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
Pe fondul cererii a arătat că, în urma verificării amplasamentului suprafeței cu numărul cadastral_, a constatat că suprafața în cauză se suprapune cu parcele silvice din UP II Petroșnița evidențiate în amenajamentul silvic și aflate în administrarea Ocolului Silvic P.. Aceste parcele nu pot fi în același timp și componente ale domeniului public al UAT . mai mult cu cât nu au făcut obiectul unor cereri de retrocedare și nu s-a solicitat predarea lor către reclamantă. A considerat pârâta că reclamanta a încercat să obțină intabularea dreptului de proprietate pentru o suprafață foarte mare de pădure, ignorând faptul că actul normativ pe care și-a întemeiat cererile se referă la pășune acoperită cu vegetație forestieră, iar suprafața este de 838 ha, nu de peste 4000 ha, cât totalizează suprafața din cererile reclamantei. Din actele depuse de reclamantă la OCPI nu rezultă că aceasta deține peste 4000 ha de pădure, deși HG 532/2002, anexa 20, poziția 25 se referă la 838 ha pășune cu vegetație forestieră.
A mai arătat că, potrivit evidențelor de carte funciară, imobilul în discuție este corespondentul imobilului cu număr topo 3423/3 din CF 576 Petroșnița, iar devreme ce în CF figurează ca proprietar Regimentul 13 Româno B. este probată intabularea eronată dispusă inițial în favoarea Comunei Bucoșnița, iar prin încheierea atacată de reclamantă s-a revenit asupra intabulării inițiale, având în vedere că terenurile sunt proprietatea statului ca urmare a naționalizării. A invocat art. 35 alin. 1 din Legea 18/1991 și a susținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că există o hotărâre de guvern prin care terenul în cauză să fi trecut din proprietatea publică a statului în proprietatea Comunei Bucoșnița în conformitate cu prevederile Legii 213/1998. A concluzionat solicitând respingerea plângerii. A depus amenajamentul Ocolului Silvic P..
În ceea ce privește „excepția” invocată de către petentă prin plângerea cu care a investit instanța de judecată, instanța constată că aceasta nu reprezintă veritabilă excepție, ci un motiv al plângerii care, odată constatat ca fiind întemeiat, poate conduce la admiterea plângerii formulate. Astfel, excepțiile reprezintă mijloace de apărare aflate la îndemâna pârâtului dintr-o cerere de chemare în judecată, prin care se invocă fie neregularități procedurale (excepții de procedură) fie lipsuri ale dreptului material la acțiune (excepții de fond), urmărindu-se, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte, anularea ori respingerea cererii. În niciun caz, ca efect al admiterii excepțiilor, nu poate fi admisă acțiunea introductivă, excepțiile având tocmai rolul de a paraliza această acțiune sau de a conduce la respingerea ei, fără a se trece la analizarea fondului dreptului. Or, reclamanta, prin invocarea așa numitei „excepții” a lipsei calității procesuale a intimatei R. urmărește, de fapt, admiterea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, iar nu respingerea acesteia, fiind deci în prezența unor motive de admitere a cererii (în măsura în care se concluzionează că ele sunt întemeiate).
Rezultă deci că acest aspect invocate de către reclamantă cu titlul de excepție se impune a fi analizat odată cu fondul cauzei, încadrându-se printre motivele plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit Încheierii nr. 5532/06.03.2014 (fila 16 dosar), BCPI Caransebeș a admis cererea formulată de petenta . cu nr. cad_ înscris în cartea funciară_ UAT Bucoșnița.
Prin încheierea menționată, s-a înființat cartea funciară_ UAT Bucoșnița a imobilului cu nr. cad_, în baza HG 532/2002, anexa 20, poz.24 pentru imobilul teren extravilan de _ mp, prin dezlipirea din imobilul cu nr. top. 3423/3 din CF 576 Petroșnița sub B1 din CF_ UAT Bucoșnița; s-a intabulat dreptul de proprietate conform HG 532/2002, anexa 20 poz.24, mod dobândire prin lege în cotă de 1/1 asupra A1 în favoarea comunei Bucoșnița – domeniul public, sub B.2. din CF_ UAT Bucoșnița și s-a notat dreptul de administrare în favoarea Consiliului Local Bucoșnița sub B-3 din CF_ UAT Bucoșnița.
Încheierea nu cuprinde nicio mențiune privind proprietarul tabular al imobilului din care a rezultat dezlipirea.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat cerere de reexaminare de către R. S.A. iar prin Încheierea nr. 9113/06.05.2014 (f.12) s-a admis această cerere, iar soluția de admitere a cererii de primă înscriere dată prin încheierea nr. 5532/2014 a fost modificată cu soluția de respingere atât cu privire la atribuirea numărului cadastral cât și cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului – P. în suprafață de_ mp în favoarea petentei .> În motivarea încheierii nr. 9113/2014 (de admitere a cererii de reexaminare) s-a reținut că în mod incorect a fost admisă cererea de recepție a documentației cadastrale întrucât suprafața recepționată în baza celor 50 de documentații cadastrale depuse depășește suprafața de 838 ha din Inventarul centralizat al bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița, aprobat prin HG 532/2002.
Astfel, s-a reținut că, din analiza actului juridic depus în justificarea cererii de înscriere, respectiv Inventarul centralizat al bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița aprobat prin HG 532/2002, poziția din inventar care s-a solicitat a fi intabulată este poziția nr. 24, descrisă ca fiind pășune acoperită cu vegetație forestieră de 838 în locul denumit Petroșnița, rezultând că, prin recepția și înscrierea în cartea funciară a celor 50 de documentații cadastrale . proprietate peste 4000 de ha de pășune și pădure, fapt care nu este confirmat de actul juridic anexat.
S-a invocat Legea 7/1996, art. 58.1. alin.(2) prin care s-a reglementat intabularea dreptului de proprietate al Statului și al unităților administrativ teritoriale, respectiv în cazul imobilelor proprietatea publică a statului și unităților administrativ teritoriale, intabularea se realizează la cererea conducătorului instituției, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa cestora a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, certificate pentru conformitate.
Împotriva încheierii de reexaminare reclamanta a formulat plângere în instanță.
Petenta a invocat lipsa calității intimatei R.N.P. R. de a formula cererea de reexaminare.
Sub acest aspect, instanța reține că imobilul vizat de încheierea atacată a rezultat în urma dezlipirii suprafeței de_ mp din imobilul identificat cu nr. cad. 3423/3 P. la Rachita –, înscris în C.F. nr. 576 Petronita – asupra căruia în C.F. vechi figura drept proprietar tabular Regimentul 13 R. Bănătean 1/1 parte(conform extrasului C.F. de la f. 1o8 dosar), dreptul fiind dobândit prin naționalizare.
Apoi, din dispozițiile art. 30 alin.2 din Legea nr. 7/1996 se deduce că cererea de reexaminare poate fi formulată de către „persoanele interesate”, iar din dispozițiile art. 50 alin.1 din Legea nr. 7/1996 rezultă că noțiunea de persoane interesate este determinabilă potrivit mențiunilor din cartea funciară, astfel că, în măsura în care se admite această interpretare, unicul titular al cererii de reexaminare ar fi putut fi doar Statul Român.
Cu toate acestea, dacă s-ar restrânge sfera persoanelor care pot formula cerere de reexaminare împotriva unei încheieri de carte funciară doar la persoanele care au avut un drept înscris în cartea funciară, interpretarea astfel dată nu s-ar concilia cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996 (în prezent abrogate – deși preluate similar de prevederile art. 887 C.civ. - dar aplicabile cauzei prin raportare la momentul dobândirii de către intimată a dreptului în baza căruia aceasta a formulat cererea de reexaminare), dispoziții care reglementează opozabilitatea față de terți a unor drepturi reale extratabulare (drepturilor reale ce provin din succesiune, accesiune, vânzare silită, uzucapiune sau care au fost dobândite prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești), dar cărora legea le recunoaște aceleași drepturi ca și titularilor de drepturi tabulare, astfel că această interpretare nu poate fi admisă.
Din interpretarea în spiritul legii și coroborată a prevederilor Legii nr. 7/1996 rezultă deci că sfera persoanelor interesate care pot formula cererea de reexaminarea prevăzută de art. 31 alin.2 din Legea nr. 7/1996 este mult mai largă decât cea a persoanelor care sunt titulare ale unui drept înscris în Cartea funciară, în această sferă putând fi inclusă și intimata R.N.P. R., din motivele ce urmează a fi expuse.
Astfel, intimata R. R. are calitatea de administrator al fondului forestier proprietate publică a statului, calitate reglementată prin dispozițiile art. 11 alin.1 din Codul Silvic, art. 4 din HG nr. 229/2009, art. 1 alin.1 și art. 2 lit. a pct.1, art. 3 lit. k din Regulamentul de organizare și funcționare al R., aprobat prin HG 229/2009.
Imobilul ce face obiectul cauzei are categoria de folosință „P. acoperită cu vegetație forestieră” (potrivit mențiunii de la poziția 24 a inventarului bunurilor aparținând domeniului public al Comunei Bucoșnița, f. 111), respectiv „P. în extravilan” (potrivit planului de amplasament de la f. 116 dosar, întocmit de ing. B. M.).
Este adevărat că dreptul de proprietate publică al Statului asupra imobilului în litigiu nu este înscris în Cartea funciară (drept despre care se invocă în cuprinsul întâmpinării că a fost dobândit prin naționalizare).
Însă, atâta vreme cât intimata a invocat o suprapunere a terenului în litigiu cu parcele de teren evidențiate în amenajamentele silvice, devin incidente prevederile art. 35 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice.
Ca atare, câtă vreme cât însăși legea prevede că terenurile înregistrate în amenajamentele silvice sunt proprietatea statului, indiferent de tranșarea situației de fapt dacă imobilul ce a făcut obiectul cererii de înscriere formulată de către petentă se suprapune sau nu peste parcelele UP II Petroșnița, tocmai pentru că OCPI C.-S. nu are căderea de a tranșa fondul litigiului, această instituție nu avea nici căderea de a stabili că petenta este cea îndreptățită să-și înscrie dreptul în Cartea funciară, atâta vreme cât s-a invocat un drept de proprietate concurent aparținând Statului Român, situația căpătând astfel caracter contencios.
În fine, un ultim aspect invocat de către petentă privește analizarea, cu depășirea atribuțiilor prevăzute de lege, de către registratorul de carte funciară, a fondului dreptului părților, prin compararea titlurilor invocate de către acestea, analiză care excede cadrului necontencios al procedurii de înscrierea în Cartea funciară.
Petenta a mai invocat analizarea, cu depășirea atribuțiilor prevăzute de lege, de către registratorul de carte funciară, a fondului dreptului părților, prin compararea titlurilor invocate de către acestea, analiză care excede cadrului necontencios al procedurii de înscrierea în Cartea funciară.
Susținerea că registratorul a procedat la analiza fondului dreptului petentei, respectiv la compararea titlului acesteia cu cel al Statului român, nu corespunde realității.
Astfel, din examinarea motivării încheierii nr. 9113/06.05.2014 (f. 77-78), se poate concluziona doar în sensul că registratorul a verificat în ce măsură există o concordanță între suprafața cu privire la care se solicită înscrierea (aceasta totalizând peste 4000 ha teren) și suprafața pentru care solicitanta a prezentat un titlu de proprietate (titlul prezentat de către petentă – constând în H.G. nr. 532/2002 privind inventarul centralizat al bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița, poziția 24– vizând doar suprafața de 838 ha), constatând că nu există o asemenea concordanță, ceea ce a condus la respingerea cererii.
În acest sens, este adevărat că prevederile art. 29 din Legea nr. 7/1996 cuprind în mod limitativ verificările pe care registratorul de carte funciară le face în vederea admiterii cererii de înscriere (emiterea înscrisului cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, identificareacorectă a numelui sau a denumirii părților, menționarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, dacă este atribuit, a codului de înregistrare fiscală ori a codului unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora; individualizarea imobilului printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz etc.).
Însă, toate aceste condiții de formă trebuie verificate de către registrator în privința înscrisului prezentat de către solicitant drept titlu.
Astfel, potrivit art. 28 alin.1 din Legea nr. 7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
Acest articol fiind situat anterior articolului 29, rezultă că art. 28 cuprinde condițiile generale necesar a fi îndeplinite pentru admiterea unei cereri de înscriere, condiții care, odată îndeplinite, impun verificarea și a condițiilor formale prevăzute de art. 29 din lege.
Or, o premisă esențială a admiterii unei cereri de înscriere este, potrivit art. 28 din Legea nr. 7/1996, aceea a prezentării unui înscris original (sau a copiei legalizate) prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
În această situație, înscrisul prezentat de către petentă constată un drept de proprietate al acesteia doar asupra unei suprafețe de 838 ha, nicidecum asupra unei suprafețe de 4000 ha, cum a dorit aceasta să dobândească în proprietate tabulară în mod fraudulos.
Astfel, din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița, aflat la f. 111 dosar, se poate citi cu claritate că suprafața de pășune acoperită cu vegetație forestieră ce revine în proprietatea publică a petentei este de doar 838 ha.
În aceste condiții, practic, nu se pune problema analizei pe fond a titlului depus, ci problema însăși a existenței unui titlu pentru suprafața ce se urmărește a fi intabulată.
În măsura în care petenta nu a prezentat un titlu pentru întreaga suprafață ce s-a intabulat prin admiterea celor 50 de cerere de intabulare (deci pentru întreaga suprafață de peste 4000 ha), este de prisos a mai evidenția nelegalitatea încheierii prin care s-a admis o astfel de cerere, fiind cel puțin îndoielnică însăși buna-credință a petentei care, prevalându-se de posibilitatea formulării mai multor cereri separate care vizează fiecare fragmente ale unui imobil, a obținut înscrierea unei suprafețe totale pentru care nu poate justifica niciun drept.
În acest context în care petenta a urmărit în mod fraudulos înscrierea unui drept, invocarea de către aceasta, prin concluziile scrise, a nelegalității încheierii de soluționare a cererii de reexaminare (prin raportare la art. 71.1 alin.3 din Ordinul nr. 633/2006) este în mod evident tendențioasă, câtă vreme dispozițiile procedurale enunțate nu au fost edictate de legiuitor în scopul ca, la adăpostul lor, să fie consfințite fraude, admiterea aspectelor invocate însemnând însăși consfințirea unui abuz de drept.
Pentru aceste motive, instanța reține că plângerea formulată de reclamanta . primar, împotriva încheierii CF nr. 9113/06.05.2014 a OCPI – BCPI Caransebeș este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Recalifică excepția lipsei calității procesuale a pârâtei R.N.P. R. prin Direcția Silvică C.-S., invocată de către petenta ., drept motiv al plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Respinge plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 9113/06.05.2014 emisă de către OCPI C.-S. în dosarul cu nr. 9113/21.03.2014, plângere formulată de către petenta ., în contradictoriu cu intimata R.N.P. R. prin Direcția Silvică C.-S., ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2014.
Președinte, Grefier,
Z. T. S. V.
Red ZT 4.12.2014
Tehnored SV 4.12.2014
Ex.4/ 4.12.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
