Acţiune în constatare. Sentința nr. 1501/2015. Judecătoria CAREI

Comentarii

0

Sentința nr. 1501/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 1501/2015

Document finalizat

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CAREI

-

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1501/2015

Ședința publică din 17 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. S. M.-președintele instanței

Grefier: T. C.

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile intentată de reclamanta M. M., CNP_, cu domiciliul în Mun. Carei, .. 41, jud. Satu M. și cu domiciliul procesual ales în Mun. Timișoara, .. 104, ., jud. T., împotriva paraților S.C. V. ROMÂNIA S.A., sediul social: ., etaje 3-8,10, Sector 2, București; Nr. din Registrul comerțului: J_ ; CUI:_, S.C. V. ROMÂNIA S.A - sucursala Carei, C. C., nr. 3, parter, înmatriculată la ORC sub nr. J30/1084/23.08.2007, CUI:_, R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL cu sediul social în București, Calea Ș. V. nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, . 2.26, Sector 4, R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL prin împuternicit ASSET PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL cu sediul în București, calea Floreasca, cladirea de birouri SkyTower, nr. 246C, ., sector 1, având ca obiect acțiune în constatare, precum și a dosarul conexat nr._ intentat de reclamanta M. M., având C.N.P._, cu domiciliul în Carei, .. 41, județ Satu M. și cu domiciliul procesual ales în mun. Timișoara, .. 104, ., în contradictoriu cu pârâții V. ROMÂNIA S.A., cu sediul social în București, ., etaje 3-8, 10, Sector 2, înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, C.U.I._, V. ROMÂNIA S.A. – SUCURSALA CAREI, C. C., nr. 3, parter, înmatriculată la registrul comerțului sub nr. J30/1084/23.08.2007, C.U.I._, S. F. V., având C.N.P._ și soția S. E., având C.N.P._, în calitate de adjudecatari, ambii cu domiciliul în mun. Carei, ., . M. și R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA S.R.L., cu sediul social în București, Calea Ș. V. nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, . 2.26, Sector 4, prin împuternicit Asset Portofolio Servicing România S.R.L. cu sediul social în București, Calea Floreasca, nr. 246, Clădirea de Birouri SkyTower, etaj 11 și 12, Sector 1, având ca obiect contestație la executare - contestație la titlu.

La apelul nominal făcut în ședință publică de azi nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este completă, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei, după care

Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 03 noiembrie 2015, concluziile părților, fiind consemnate în încheierea ședinței respective, încheiere care face parte integrantă din partea introductivă a prezentei sentințe, când pentru motivele invocate în aceea încheiere s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de azi.

Prin serviciul registratură s-au depus la data de 09.11.2015 concluzii scrise din partea reprezentantei reclamantei.

În urma deliberării ce a avut loc în cauză s-a pronunțat sentința civilă de față.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele;

Prin cererea înregistrată sub dosar cu nr._ din data de 13.08.2014, reclamanta M. M., a chemat în judecată pe pârâții . și S.C. V. ROMÂNIA S.A - sucursala Carei, R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL prin împuternicit ASSET PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL solicitând instanței:

- Să constate caracterul abuziv al următoarelor clauze din "Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008, respectiv al actului adițional nr. 2 din 10.01.2011, încheiate cu pârâta, și, prin urmare, să aplice sancțiunea nulității absolute a acestora:

a.Art. 3 lit. c din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 respectiv și raportat la 3.1. privitor la dobânda curentă din Condițiile generale,

b.Art. 3 lit d) din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 Data ajustării dobânzii

c.Art. 1 din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind rata (variabilă) a dobânzii

curente, de modificare a dobânzii stabilite inițial prin contractul de credit.

d.Art. 5 lit a) din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 privind perceperea comisionului de risc

e. Art. 5 lit. a) din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind perceperea comisionului de administrare credit

f. Art. 8 pct. 1 din Condiții generale privitor la scadenta anticipată, în integralitate g. Art. 10 din Condițiile generale privitor la costuri suplimentare, în integralitate.

2.Să dispună obligarea pârâtei la eliminarea acestor clauze din contract de credit_/DB/01.07.2008 și actul adițional nr. 2 din 10.01.2011 și, pe cale de consecință exonerarea de plata sumelor percepute în mod nelegal în baza acestora.

3.Să dispună restituirea tuturor sumelor percepute în mod nelegal în baza acestor clauze, achitate de la data încheierii contractului și până la constatarea caracterului abuziv al acestora.

4.Să dispună achitarea dobânzii legale aferente acestora de la data la care au fost percepute în mod nelegal și până la restituirea integrală.

Cu cheltuieli de judecată

În fapt se arată că la data de 01.07.2008 debitorii au încheiat cu pârâta Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 prin care a împrumutat suma de 55.000 CHF pe o perioada de 210 luni, în scop de refinantare a unor credite contractate anterior. Creditul a fost garantat cu ipotecă imobiliară asupra imobilului în natură teren și casă situată în loc. Carei .. 42, înscris în CF nr. 7336, nr. cadastral 3985/61, proprietatea reclamantei cu destinație de locuință.

Se arătă că atât contractul inițial cât și actul adițional, de completare a convenției, nu respectă dispozițiile legale imperative cu privire la protecția consumatorului, privitor la clauzele abuzive, respectiv Legea nr. 193/2000 și OUG nr. 50/2010. Menționează că actul adițional nr. 2 specifică faptul că încheierea acestuia se datorează inclusiv ca urmare a implementării cerințelor impuse de OUG nr. 50/2010 privind creditele pentru consumatori. Banca nu și-a respectat obligația de a adapta contractul de credit la exigențele impuse de acest act normativ, întregul raport contractual rămânând guvernat de clauze contrare celor două acte normative mai sus menționate, fiind astfel abuzive.

Pe cale de consecință solicită instanței să constate ca fiind abuzive următoarele clauze contractuale, și pe cale de consecință să aplice sancțiunea nulității absolute, în conformitate cu Decizia 686 din 21.02.2014 pronunțată de ICCJ.

I. Clauze privitoare la dobândă:

a. Art. 3 lit. c din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._/DB/01.07.2008 :" numărul actual de zile raportat la un an este de 360 zile, respectiv, și raportat la art. 3.1 privitor la dobânda curentă din Condițiile generale, 3.1.1: "pentru creditul acordat împrumutatul datorează băncii o dobândă curentă ce se acumulează zilnic și se calculează la soldul creditului pentru un număr de zile calendaristice, începând cu data primei trageri In perioada de calcul a dobânzii se include prima zi și se exclude ziua până la care se face calculul". 3 A.2 In scopul calculării dobânzii se consider un an de 360 de zile, dobânda se determină astfel: a. în cazul rambursării creditului în rate dobânda lunară se calculează utilizând următoarea formula: (soldul creditului x rata dobânzii x nr. efectiv de zile între scadențe)/360. b) în cazul rambursării creditului în anuități, dobânda lunară se calculează după formula de la 3.L2 a), soldul creditului fiind determina ca diferență între suma principal și partea din suma principală cuprinsă în anuitatea precedentă a lunii pentru care se face calculul"

Aceste clauze ce cuprind modul de determinare a dobânzii precum și modul în care acestea sunt aplicate. Calcularea dobânzii lunare (stabilite la un anumit procent pe an) în funcție de numărul actual de zile raportat la o perioada de 360 de zile, este o prevedere ilegala care duce la încasarea de către banca a unei dobânzi mai mari, în mod nedatorat. Convenția de credit induce în eroare consumatorul stabilind o dobânda pe an pentru ca, ulterior, sa menționeze ca anul are 360 de zile, astfel ca in fiecare an banca îsi face cadou dobânda pe 5 zile. Acest lucru reiese din aplicarea practică a clauzei care stabilește formula de calcul a dobânzii lunare, respectiv (Soldul creditului x Rata dobânzii curente x numărul efectiv de zile între scadențe) / 360, calcul ce nu este la îndemâna oricărui consumator. Pentru aceste considerente însăși Directiva 48/2008 transpusă în legislația națională pin OUG 50/2010 reglementează acest aspect și impune formula corectă, (art 38 alin. 1 lit. b)), respectiv fie (Soldul creditului x Rata dobânzii curente x 30)/360 fie (Soldul creditului x Rata dobânzii curente x nr. efectiv de zile pe lună) / nr. efectiv de zile pe an.

Așadar nu prevederea ca anul era de 360 de zile era ilegala, ci faptul ca la numărătorul fracției apărea numărul efectiv de zile dintre scadente, astfel că suma perioadelor dintre scadențe nu putea fi egală cu 360, rezultatul împărțirii fiind favorabil creditorului.

Prin urmare solicită constatarea caracterului abuziv al acestor prevederi contractuale și, pe cale de consecință să dispună restituirea sumelor percepute in mod nelegal și exonerarea de la plata acestora pe viitor.

b. Art 3 lit d din Condițiile speciale: "Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării"

Contractul de credit, indiferent daca acesta este cu dobânda fixă sau cu dobândă variabilă, este un contract comutativ, drepturile și obligațiile părților fiind încă de la început determinate, respectiv determinabile, fără a fi implicată în vreun fel voința uneia din părți.

Prin clauza mai sus invocată banca si-a rezervat dreptul de a ajusta rata dobânzii, transformând astfel contractul de credit într-unui aleatoriu. Diferența dintre aceste două tipuri de contracte este tocmai cunoașterea întinderii prestațiilor părților la momentul încheierii contractului sau posibilitatea determinării acestora ulterior, în temeiul unor facturi obiectiv cunoscuți din momentul încheierii contractului.

În contractual de credit din litigiu a fost stabilită o dobânda fixă, care este exprimată printr-o rată unică a dobânzii anuale, cifră reprezentând procentul aplicat anual la soldul creditului, fără ca determinarea acesteia să fie bazată pe o formulă matematica. în baza acestuia debitorul cunoaște de la început întinderea exacta a prestațiilor.

Astfel contractul devine aleatoriu dar numai pentru consumator, deoarece variația dobânzii nu depinde de hazard, ci exclusiv de voința băncii, care apreciază daca la un moment dat are interesul sa crească dobânda, justificând aceasta creștere prin schimbările semnificative ale pieței, fara a le identifica cu precizie. Dreptul rezervat de banca prin inserarea clauzei respective nu este numai acela de a modifica dobânda, dar si dreptul de a stabili în mod discreționar care sunt cazurile care justifica această modificare.

In consecința, profitând de lipsa cunoștințelor de specialitate ale consum autorilor si de încrederea acestora in instituțiile bancare, băncile au inserat in contractele de credit aceasta clauza, conform căreia isi rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii in cazul apariției unor schimbari semnificative pe piața monetara.

Nu exista o enumerare limitativa a unor situații concrete care ar putea fi considerate schimbări semnificative, acestea fiind circumscrise întotdeauna liberei aprecieri a băncii.

Aceste clauze nu stabilesc motive obiective și previzibile care să fie evaluate ca fiind schimbări semnificative de orice persoana, inclusiv de către instanța de judecată.

Ba mai mult, comunicarea despre care vorbește in continuare textul contractual nu se refera la comunicarea motivelor care au determinat majorarea dobânzii, ci doar la transmiterea noului nivel al dobânzii, moment in care acesta devine aplicabil, indiferent de dacă este sau nu acceptată de către împrumutat.

În prezenta cauză contractul de credit încheiat între părți prevedea o dobândă fixă de 3,99% p.a. Modificarea dobânzii fixe pe parcursul derulării contractului de credit este abuziva si din perspectiva momentului executării obligațiilor pârtilor. Contractul de credit este un contract cu executare dintr-o data din perspectiva băncii si cu executare succesiva din perspectiva împrumutatului. Astfel, majorarea dobânzii apare ca modificarea costului unui serviciu pe care banca l-a prestat la momentul acordării creditului.

Pentru aceste motive solicită constatarea caracterului abuziv al acestor prevederi contractuale și, prin urmare să dispună eliminarea acestei clauze din cuprinsul contractului.

c. Art. 1 din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 de modificare a art 3 lit a. din condițiile speciale ale contractului de credit cu privire la cuantumul dobânzii în sensul următor; „rata (variabilă) a dobânzii curente: Libor CHF la 3 luni + marja de 3,24 puncte procentuale pe an, dacă moneda creditului este CHF. " etc.

În temeiul actului adițional a fost modificată dobânda inițială stabilită ca fiind dobândă fixă, în dobândă variabilă.

In primul rând, așa cum s-a arătat nulitatea actelor juridice subsecvente contractului de credit este fundamentată pe principiul resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis. Consecința constatării nulității clauzei menționate la punctul b, este sancționarea cu nulitatea și clauzelor din actele juridice subsecvente întemeiate direct sau indirect pe aceasta.

Arătă că deși modificarea s-a realizat prin actul adițional, aceasta se întemeiază pe clauza mai sus amintită, art. 3 lit. d din Condițiile speciale ale contractului de credit. Astfel chiar dacă actul adițional nu ar fi fost semnat, modificarea dorită de bancă putea fi impusă unilateral în baza acestei clauze.

Semnarea actului adițional de către debitor nu echivalează cu asumare în cunoștință de cauză a acestei modificări. În acest sens sunt explicațiile și din doctrina de specialitate, care au arătat că în cazul modificării dobânzii din fixă în variabilă, prin intermediul actelor juridice subsecvente semnate de ambele părți, putem vorbi de vicierea consimțământului consumatorului, modul în care a acționat banca poate fi calificat drept doi sau chiar violentă psihică, ceea ce atrage nulitatea actelor juridice menționate.

Ba mai mult din însăși redactarea actului adițional se observă că și acesta face parte din categoria celor de adeziune fiind un act tipizat, clauzele sale nefiind negociate. De asemenea se consemnează că consumatorul ar înțelege să semneze acest act în deplină cunoștință de cauză, primind toate explicațiile necesare în acest sens, și fără existența unei constrângeri, pe de o parte această clauză nu a fost semnată separat, pentru a exista cel puțin o prezumție de asumare în cunoștință de cauză a acestei declarații, iar pe de altă parte, așa cum se poate vedea împrumutații nu au semnat actul în fața reprezentanților băncii cu atribuții și competențe în reprezentarea băncii în raporturile contractuale, ca și în cazul contractului de credit, (înscrisul fiind cel mai probabil presemnat de acestea) ci în prezența casierului din cadrul sucursalei. Acest aspect relevă pe deplin că semnarea a reprezentat o simplă formalitate pentru ca banca să obțină „consimțământul" consumatorului pentru modificarea dobânzii, și astfel a obține o anumită acoperire, exprimarea consimțământului prin semnătură nefiind realizată în deplină cunoștință de cauză, dar care oricum putea fi modificată și unilateral.

Astfel modificarea dobânzii a fost solicitată de către bancă tocmai în temeiul clauzei de la art. 3 lit. d din Condițiile special. Apreciind de la sine putere că condițiile financiare nu îi mai sunt favorabile astfel încât nu obține câștigurile scontate la încheierea contractului, a solicitat consumatorului să-și dea acordul pentru modificarea în favoarea sa a acestei dobânzi. Astfel banca a modificat însăși structura acesteia inițial fiind fixă, iar apoi devenind variabilă. Chiar dacă consumatorul nu ar fi acceptat această modificare, banca oricum și-a rezervat dreptul să impună această modificare unilateral în baza clauzei de la art. 3 lit d menționate anterior. Ba mai mult opoziția sa la modificarea ratei dobânzii poate determina rambursarea anticipată a întregului credit, de cele mai multe ori imposibil de realizat, putând fi interpretată de bancă ca o nerespectare a contractului.

Așa cum s-a constatat și în alte situații nici prezentul act adițional nu precizează motivul modificării dobânzii. Se cunoaște o practică a băncilor care pentru a atrage noi clienți promovează produsele la costuri mici, iar ulterior încheierii contractului de credit, majorează dobânda creditelor acordate. Modificarea tipului de dobânda prin acte adiționale, arata in primul rând faptul ca insasi banca a considerat la momentul respectiv dobânda din convenții ca fiind fixa, considerând necesar sa încheie un act adițional pentru a putea considera rata dobânzii variabile.

Constatarea nulității majorării dobânzii prin actul adițional are ca și temei faptul că consumatorul a fost indus in eroare la semnarea acestuia, fiind aplicabile atât dispozițiile din materia protecției consumatorilor (art. 8 si 9 Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relația cu consumatorii), stabilindu-se că o practica comerciala este considerata agresiva daca, in contextul prezentării situației de fapt si tinand cont de toate caracteristicile si circumstanțele este susceptibila sa limiteze in mod semnificativ libertatea de alegere ... inclusiv prin ... influenta nejustificata si prin urmare determina consumatorul sa ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o " cât și cele de drept comun referitoare la viciile de consimtamant, putându-se pune chiar și problema dolului în atare situații, (art. 948, 953,960 C.civ.).

Prin urmare solicită constatarea caracterului abuziv al acestei clauze contractuale, sancționarea ei cu nulitatea absolută și, pe cale de consecință, să constate aplicabilitatea ratei inițiale a dobânzii stabilite la încheierea convenției de credit, precum si rambursarea sumelor încasate în mod nedatorat, de la data la care au fost percepute.

II. Clauze privitoare la comisioane:

a.Art. 5 lit a) din Condițiile special privind perceperea comisionului de risc: "0,22% aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zile de scadență pe toată perioada de

derulare a convenției de credit".

b.Art. 5 lit. a) din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind perceperea comisionului de administrare credit: „0,20% pe lună aplicat la soldul creditului datorat și

plătibil de către împrumutat băncii lunar pe toată durata creditului la data de

scadență stabilită la punctul 6"

Actul adițional nr. 2 a fost încheiat sub pretextul alinierii raportului contractual cu prevederile OUG 50/2010 însă solicită să se constate că deși se susține modificarea prevederilor privind comisionul de risc, și înlocuirea acestuia cu un comision de administrare, în realitate, așa cum rezultă din însă descrierea acestuia, scopul instituirii este administrarea riscului de credit. în consecință, deși a fost schimbată denumirea comisionului pentru alinierea formală cu prevederile OUG, în fond acesta reprezintă scopul comisionului de risc inițial. Ambele tipuri de comision, atât cel inițial, de risc, cât și cel de administrare din actul adițional, nu reprezintă altceva decât o dobândă mascată, acest rezultând din însăși modalitatea de calcul, evidențiată atât în Contractul de credit cât și în actul adițional, fiind plătit lunar, raportat la soldul creditului. Ba mai mult în condițiile generale există prevederi cu privire la comisionul de risc și cel de administrare. Art. 3.5 privind comisionul de risc nu prevede o definiție a acestuia rămânând la latitudinea băncii interpretarea acestei noțiuni. Totodată art. 3.6. definește într-o oarecare măsură comisionul de administrare având ca și scop monitorizarea utilizării/rambursării creditului și îndeplinirea oricăror alte obligații contractuale, însă prin actul adițional se specifică un cu totul alt scop, acela al monitorizării unor riscuri. Riscul creditării este acoperit prin garanția imobiliară, mai mult imobilul fiind asigurat de o formă de asigurare agreată de bancă, (prevedere de asemenea abuzivă dar care în condițiile actuale nu mai are relevanță). Urmare a modificărilor introduse prin OUG 50/2010 acest tip de comision a fost eliminat.

Toate acestea elemente relevă că în realitate comisionul de risc, și ulterior comisionul de administrare credit, astfel cum au fost stabilite de bancă sunt abuzive, nereprezentând altceva decât o dobândă mascată.

Pe cale de consecință solicită constatarea caracterului abuziv al acestora,respectiv al nulității absolute, eliminarea acestora din convenția părților și să dispună restituirea sumelor percepute în mod nelegal în baza acestora.

Alte clauze:

a.Art. 8 din Condiții generale privind scadența anticipată, care dă dreptul băncii de declara anticipat exigibilă întreaga creanță.

Apreciază ca fiind abuzivă această clauză în integralitatea ei deoarece dă dreptul băncii de a declara scadența anticipată stabilind în mod unilateral motivul pe care îl consideră ca temei. Sunt enumerate mai multe împrejurări însă acestea nu au un caracter obiectiv și previzibil ci dau băncii un drept discreționar în declararea scadenței anticipate. Și această clauză a fost în mod constat declarată ca fiind abuzivă.

b.Art. 10 din Condițiile generale privind costurile suplimentare

Această clauză este abuzivă în integralitatea ei, stabilind în sarcina împrumutatului suportarea oricăror costuri ivite ulterior încheierii contractului, care conform dispozițiile normative ar fi în sarcina băncii, transferând astfel orice risc și costuri aferente acestora exclusiv în sarcina consumatorului

Pe cale de consecință solicită constarea nulității absolute a acestor clauze contractuale, fiind abuzive, și să se dispună eliminarea acestora din convenție.

Toate clauzele evidențiate mai sus îndeplinesc cerințele prevăzute de disp. Legii nr. 193/2000 pentru ca o clauză să fie abuzivă, respectiv acestea nu au fost negociate, fiind cuprinse în contacte de adeziune preformulate. Aceste clauze creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în defavoarea consumatorului. Astfel pe când banca cunoaștere de la început întinderea propriilor obligații, consumatorul este pus în situația de nu cunoaște de la început conținutul tuturor obligațiilor rezultate din contractul de credit, a prețului final al contractului, banca rezervându-și dreptul prin clauzele abuzive mai sus indicate de a interpreta, aplica, modifica și înceta contractul înainte de termen, în mod discreționar, fără a institui elemente, împrejurări și motive obiective verificabile, afectând chiar echilibrul contractual. În baza acestora contractul de credit devine în realitate un contract aleatoriu, însă doar pentru consumator, acesta fiind singurul care suportă toate riscurile legate de încheierea acestei convenții. Mai mult aceste clauze nu respectă disp. art. 75 din Legea nr. 296/2004, care prevede un drept fundamental al consumatorilor, respectiv dreptul de a nu fi incluse in contracte decât „clauze contractuale clare, far a echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate ". Toate acestea relevă și îndeplinirea cele de a treia condiții, respectiv stipularea acestor clauze s-a făcut cu încălcarea principiului bunei credințe ce trebuie să guverneze raporturile contractuale.

Pentru toate argumentele invocate solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.

Arătă faptul că creditul a fost contractat atât de reclamanta cât și de fostul soț, ambii având calitatea de debitori. Însă această cerere este înaintată doar de către reclamanta având în vedere că nu ține legătura cu fostul soț și nu a putut fi contactat pentru a afla poziția acestuia, cu privire la aceste demersuri întreprinse de aceasta, aflând că este plecat în străinătate.

Totodată, arătă faptul că cererea de constatare a clauzelor abuzive din titlurile executorii a fost înaintată și pe calea contestației la executare, având în vedere inexistența unei jurisprudențe unitare cu privire la modalitatea de invocare a clauzelor abuzive în cadrul executării silite, raportat și la caracterul destul de recent al Hotărârii CJUE. În acest sens urmează a se pune în discuție modalitatea de soluționare cererilor formulate de reclamanta.

ÎN D.: dispozițiile legale naționale și normele și jurisprudența europeană invocate în motivare, alte dispozițiile relevante în materia protecției consumatorului incidente în cauză.

În probațiune s-au depus înscrisuri.

Pârâta deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței însă a depus întâmpinare la data de 20.10.2014, conform susținerilor de la filele 40-43 solicitând respingerea acțiunii formulate de către reclamanții M. M., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluționarea prezentei cauze, pentru următoarele:

În fapt se arată că pe cale de excepție, înțelege sa invocă:

3. EXCEPȚIA PRESCRIPȚIEI DREPTULUI LA ACȚIUNE pentru pretențiile decurgând din Contractul de credit nr._/03.10.2007 pentru perioada cuprinsa intre data semnării acestuia si data de 25.08.2011.

Având în vedere că de la momentul semnării convenției de credit si până la momentul introducerii acțiunii - 25.08.2014 au trecut mai mult de 3 ani, dreptul la acțiune privind dreptul de creanța invocat de către reclamanți pentru perioadele mai sus indicate s-a prescris.

Cererea privind restituirea sumelor de bani se circumscrie așadar unui drept de creanță de sine stătător, care este supus termenului general de prescripție de 3 ani, legiuitorul neprevazand nici o excepție de la aceasta regula.

Momentul nașterii dreptului la acțiune este momentul efectuării fiecărei plați.

In conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripție este de 3 ani si curge conform art. 8 din același act normativ de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba cat si pe celor care răspunde de ea.

Chiar daca s-ar accepta ca temeiul acțiunii ii reprezintă acțiunea in nulitate a acelor clauze considerate ca fiind abuzive, trebuie făcuta distincția intre imprescriptibilitatea dreptului de a cere constatarea nulității si acțiunea in restituirea pretențiilor, exercitata in temeiul principiului repunerii pârtilor in situația anterioara, care este întotdeauna prescriptibila.

Acțiunea in restituirea pretențiilor in cazul nulității este supusa termenelor de prescripție prevăzute de Decretul nr. 167/1958, care la art. 9 alin.2 prevede „ In caz de viclenie ori eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescripția începe sa curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anularii, Insa cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului" .

Or, reclamanții au putut cunoaște cauza de nulitate chiar de la momentul înmanarii contractului, imediat după semnare.

Pe de alta parte, potrivit dispozițiilor art,12 din Decretul 167/1957 "in cazul când un debitor este obligat la prestatiuni successive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptive deosebita".

Raportat la textul de lege anterior citat cat si la doctrina obligațiilor in materie civila, este universal acceptat ca modul de executare a contractului este raportat la debitorul obligației; or, cum in speța debitorul obligației de restituire a împrumutului este reclamantul si acesta are obligația unor plați periodice, este evident ca in speța avea de-a face cu un contract cu executare succesiva. Pentru aceste motive, solicită a admite excepția invocata.

Pe fond, apreciază ca acțiunea este nefondata.

In fapt, intre pârâta si reclamanți s-a incheiat convenția de credit nr._/01.07.2008, prin care s-a acordat acestora un credit in valoare de 55.000 CHF, pe o perioada de 210 lunii.

In anul 2010, convenția de credit a fost modificata prin actul adițional nr. 2/10.01.2011-semnat de ambele parti, prin care comisionul de risc a fost înlăturat.

Prin creditul acordat in temeiul convenției mai sus-mentionate a fost refinantat un credit contractat anterior de către reclamanta la BCR -Sucursala Carei, CEC Bank, Bancpost, după cum rezulta in mod evident din cuprinsul art. 1 lit.a. a convenției, intltulat-Destinatia Creditului.

Prin acțiune se solicită:

- a se constata nulitatea absoluta clauzei privind comisionul de risc înscrisa la art.5 lit.a din convenția de credit in discutie-CLAUZA care a fost, asa cum a arătat, înlăturata din contract si a clauzei înscrise la art.3 din Actul Adițional nr. 2/10.01.2011-semnat de ambele parti;

-a se dispune restituirea sumelor achitate de către reclamanți cu titlu de comision de risc si comision de administrare,

Consideră ca prezenta cerere este neîntemeiata, având în vedere următoarele:

In primul rând, apreciază ca reclamanții din prezenta cauza nu pot beneficia de protecția oferita de art. 4 din Legea nr. 193/2000, care reprezintă temeiul juridic al demersului lor.

Astfel, la data incheierii convenției de credit deduse judecații, reclamanții nu erau la prima experiența in fata unei instituții bancare, neputand fi considerați ca având o poziție inferioara din perspectiva cunoștințelor minime necesare pentru încheierea unei convenții de credit.

Așadar, in condițiile în care reclamanții din prezenta cauza au contractat un credit în vederea refinantarii altuia, este evident ca aceștia au avut cunoștințele necesare pentru a face o comparație intre doua produse bancare diferite, fiind așadar in măsura ca, pe baza acestor cunoștințe, sa poată sa identifice avantajele si dezavantajele fiecăruia, si deci sa aleagă în cunoștință de cauză.

Există trei condiții cumulative pe care o clauză trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi apreciată în concret de la caz la caz, de către judecător ca fiind abuzivă:

1.să nu fi fost negociată,

2.să creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților

3.să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului.

Susține ca niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinita în speța.

1. Clauzele contractului privind comisionul de risc au fost negociate, pornindu-se de la solicitările și nevoile reclamanților din prezenta cauza.

Cu alte cuvinte, condițiile contractuale au fost stabilite pornind de la nevoile solicitanților, reclamanți in prezenta cauza.

De altfel, rațiunea pentru care reclamanții au inteles a opta pentru acest produs este una logica, presa de specialitate si analiștii economici plasând produsul oferit de subscrisei pe primul loc, prin raportare la condițiile de creditare oferite de alte unități bancare, fiind considerat cel mai avantajos, cu costurile totale -D. (in care este inclus si comisionul de risc) cele mai mici, indiferent de structura costurilor sau denumirea comisioanelor pe care acest cost ii presupune.

Este evident ca elementul determinat in formarea consimțământului necesar pentru încheierea convenției de credit a fost reprezentata de D. (dobânda anuala efectiva ) 6,42 %, care reprezintă de fapt costul total al creditului.

Iar comisionul de risc face parte din acest cost.

Pachetul de creditare acordat reclamanților a fost ales de către aceastia, din multele pachete de credit oferite de subscrisa la acel moment, reclamanții optând pentru creditul in CHF, după cum rezulta din cererea de creditare adresata subscrisei.

De altfel, rațiunea pentru care reclamanții au inteles a opta pentru acest produs este una logica, presa de specialitate și analiștii economici plasând produsul oferit de subscrisei pe primul loc, prin raportare la condițiile de creditare oferite de alte unltati bancare, fiind considerat cel mai avantajos, cu costurile totale -D. (în care este inclus si comisionul de risc) cele mai mici, indiferent de structura costurilor sau denumirea comisioanelor pe care acest cost îl presupune.

Mai mult in cuprinsul convenției de credit, la art.5.lit.a, se specifica în mod clar cuantumul comisionului de risc, care ramane fix pe toata perioada de creditare.

Aceasta clauza este exprimată într-un limbaj simplu, accesibil, astfel încât reclamanții au avut posibilitatea reala de a o înțelege, ceea ce exclude caracterul abuziv al acesteia.

Obligația lor legala este aceea de a asigura intelegerea de către consumator a clauzelor contractuale, respectiv de a le exprima în mod clar, neechivoc, ., fara a le „ascunde „, ceea ce am si făcut. Nu exista obligația pentru banca de a citi consumatorului clauzele si nici de a i le explica pe fiecare în parte.

De asemenea, potrivit înscrisurilor anexate dar si susținerii reclamanților, cuantumul acestui comision a fost ilustrat în mod distinct în graficul de rambursare, anexa la contract, iar reclamanții au avut cunoștința de el și l-au achitat în mod conștient si fara nici o împotrivire, în fiecare luna.

Susținerile reclamanților potrivit nu au avut posibilitatea de a negocia vreo clauza, ca întreg actul juridic le-a fost impus, sunt nedovedite și absurde.

Astfel, niciuna din probele administrate în cauza sau propuse de către reclamanți nu converg spre aceasta idee, iar instanța de judecata nu poate îmbratisa susțineri ale pârtilor care nu sunt dovedite.

Pe de alta parte, este evident ca în măsura în care s-ar fi întâmplat asa ceva, iar acest lucru ar fi născut indignare si nemulțumire din partea reclamanților, este evident ca aceștia ar fi avut posibilitatea de a se retrage și de a caută oferte oriunde în alta parte (având în vedere multitudinea de instituții bancare care operează pe piata-peste 40 de unități bancare activează în România, oferind zeci de produse de creditare).

Or, tocmai faptul ca au încheiat aceste convenții de credit, si mai ales ca au încheiat-o în condiții avantajoase pentru ei, reprezintă dovada suprema a faptului ca nu au existat astfel de incidente cu ocazia discutării si semnării convenției.

Este pe de alta parte greu de crezut ca reclamanții nu au studiat oferta lor, nu au negociat-o, nu au fost de acord cu aceasta, în condițiile în care ei au ales sa refinanteze prin aceste credite un alt credit contractat anterior la o alta Banca. Refinantare, în mod logic si normal, se justifica prin găsirea unei soluții mai avantajoase pentru cel care alege sa refinanteze un credit. Or, a susține ca nu ai cunoscut condițiile de creditare ale subscrisei, însa acestea au fost totuși mai avantajoase decât cele oferite de BCR, întrucât s-a ales a se refinanta un credit contractat anterior la aceasta din urma banca, apreciază ca nu poate fi primit de instanța ci doar face dovada relei-credinte a reclamanților, a caracterului pur speculativ al demersului acestora.

Raportat la faptul ca -aceasta convenție a fost semnata pe fiecare pagina de către reclamanți,

-acest comision de risc este prevăzut in mod explicit in contract, ilustrat in rubrica distincta în planul de rambursare,

-reclamanții au cunoscut existenta comisionului de risc, precum si valoarea ratei lor lunare, in care acesta era inclus

-ca in contract se se menționează In mod clar la ce se raportează comisionul de risc, -ca reclamanții nu au ales o oferta oarecare, ci creditul in CHF. dintre alte oferte ale subscrisei,

-ca condițiile de creditare ale acestora sunt diferite de oferta Băncii de la acel moment respectiv costurile sunt mai mici, ca urmare a negocierilor care au avut loc intre parti:

-ca reclamanții au înțeles a-si refinanta prin creditul acordat de subscrisa un credit contractat anterior la o alta Banca, in mod evident. In condiții mult mal avantajoase pentru aceștia, apreciază ca toate aceste imprelurari nu pot sa duca decât la respingerea cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzei analizate.

In urma discuțiilor avute cu reprezentanții Băncii înainte de semnarea convenției de credit, reclamanții s-au considerat lămuriți in legătura cu toate clauzele contractuale, nemaisolicitand lămuriri suplimentare, acceptând oferta Băncii făcuta in urma negocierilor care au avut loc, concretizate ., cu consturi diferite, mai mici, decât cele ale ofertei altor Băncii de la acel moment.

In mod evident, încheierea convenției s-a făcut in urma negocierilor care au avut loc intre parti.

Condiția dezechilibrului semnificativ în mod evident nu se poate retine în cauza existenta unui astfel de dezechilibru.

De altfel reclamanții nici nu invoca un astfel de dezechilibru, limitandu-se la a arata ca aceste clauze sunt abuzive, întrucat au fost impuse si nu i s-a permis negocierea..

Insa, analiza privind existenta unei clauze abuzive se realizează de la caz la caz, pe baza unei analize aplicate, in special prin analizarea existentei dezechilibrului semnificativ raportat la persoana fiecărui consumator în parte. Mai mult decât atât, este evident ca cele trei condiții pe care o clauza trebuie sa le îndeplinească pentru a putea fi considerată abuzivă, sunt cumulative.

Așadar, în lipsa dezechilibrului semnificativ nu se poate vorbi despre cauze abuzive, iar în speța, nu se poate vorbi despre dezechilibru semnificativ.

In speța de fata,

- reclamanții au încheiat convenția de credit in condițiile dorite si agreate de către ei. Practic, Banca a răspuns intrutotul cerințelor consumatorilor, asa cum vom dovedi prin probatiunea care va fi administrata in cauza

- cuantumul comisionului de risc nu este unul foarte mare, el fiind de altfel avut in vedere la calculul ratei. Iar valoarea ratei a fost, in mod evident, elementul definitoriu al alegerii făcute de către reclamanții intimați cu privire la pachetul de creditare spre care au optat.

Nu se poate retine reaua-credinta a băncii, cată vreme aceasta a răspuns solicitărilor reclamanților intimați, care a acordat acestora împrumutul in condițiile dorite de către aceștia.

Raportat la aceasta chestiune, apreciază ca este inadmisibil, pe de o parte, sa se pornească de la prezumția de rea-credinta a Băncii,î desfășurarea raporturilor comerciale cu clienții.

Este imperios ca instanța de judecata sa acorde un tratament echitabil si instituției bancare, care trebuie sa se bucure de aceeași prezumție de buna-credinta ca orice alt participant la circuitul civil.

Or, este de subliniat ca în prezenta cauza nu s-a administrat nici un fel de proba care sa răstoarne aceasta prezumție, reclamanții arătând, dincolo de orice echivoc, faptul ca nu au avut nici o nemulțumire raportat strict la raporturile cu Banca, fiind evident faptul ca ideea acestui litigiu a venit ca urmare a „practicii" instanțelor de judecata în ceea ce privește admiterea unor astfel de acțiuni si a oportunității de obținere a unor sume de bani.

Mai mult, reclamanții au avut cunostiinta despre faptul ca rata lor lunara nu a crescut niciodată pe parcursul derulării convenției de credit, fiind aceeași cu cea comunicata la momentul discuțiilor preliminare pentru obținerea creditului. Așadar nu se pune problema creării unul dezechilibru semnificativ cată vreme reclamanții au contractat in anumite condiții agreate pe către acesta iar condițiile nu au fost nici un moment modificate.

In mod evident nu se poate vorbi despre existenta unui dezechilibru in ceea ce-i privește pe reclamanți, in condițiile in care aceștia, prin creditul acordat de subscrisa, cu o dobânda curenta de 4.25 % p.a. si un D. de 6.42 % la data încheierii convenției, au refinantat un credit mult mai împovărător, cu dobânda curenta mult mai mare, indiferent de structura costurilor care intra in componenta D.. Chiar daca D. include si comisionul de risc, acesta, in cazul convenției încheiate cu subscrisa, este mult mai mica decât dobânda creditului refinantat.

In acest context, menționează si faptul ca in același sens este si practica Tribunalului Bihor, care, prin decizia pronunțata in dosar_ a dispus admiterea apelului subscrisei si respingerea cererii consumatorilor.

In alta ordine de idei, in raporturile cu reclamanții intimați Banca a perceput un comision de risc de 0.15%. fata de oferta practicata de banca la acel moment de 0.22%.

Or. din acest aspect, rezulta cu putere de evidenta faptul ca pe de o parte, stabilirea unui astfel de comision, redus ca si cuantum, a fost rezultatul unei negocieri reale, iar pe de alta parte ca nu exista un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, contrar bunei-credinte nefiind indeplinite astfel condițiile prevăzute de Legea nr. 193/2000 pentru constatarea caracterului abuziv.

In acest sens sa pronunțat si Tribunalul Bihor în Decizia nr. 1477/R/. dos, nr. 168S_ în care se retine:

"Sub acest aspect, reținând din răspunsul la interogatoriu al reclamanților ca anterior semnării contractului de credit au avut intalniri cu reprezentanții băncii in cadrul cărora au purtat discuții cu privire la suma care trebuia achitata lunar, cat si cu privire la obligația de achitare a comisionului de risc si s-au considerat lămuriți cu privire la clauzele contractului, si coroborând aceste elemente cu valoarea redusa a comisionului de risc stabilit in convenția de credit incheiata intre parti. respectiv de 0.1%-Tribunalul apreciază, pe de o parte, fata de cuantumul redus al comisionului este evident ca nu exista un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, contrar bunei credințe, prin urmare nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de leae pentru a se putea aprecia ca. in speța, clauza privind comisionul de risc are catacter abuziv".

Nici cea de-a treia condiție pentru ca o clauza sa poată fi considerata abuziva, respectiv ca acea clauza să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului nu este îndeplinita, fiind evident faptul ca acest comision de risc face parte din obiectul contractului.

Comisioanele puse în discuție sunt parte a prețului contractului asa cum rezulta din dispozițiile art. pct.24 din OG nr.21/1998 privind protecția consumatorilor, conform cărora "costul total al creditului pentru consumator" este comus din "toate costurile inclusiv dobânda, comisioane, taxe si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legătura cu contractul de credit...)".

In acest sens sunt si dispozițiile art.17 alin.2 din OUG nr.99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului, care permit instituțiilor de credit sa perceapă dobânzi, penalități, comisioane, alte costuri si speze bancare numai daca plata acestora este prevăzuta in Contractul încheiat intre parti, or, plata comisionului de risc a fost stipulate in Convențiile de credit incheiate intre parti.

Comisionul de risc reprezintă costul creditului pentru riscurile la care se expune imprumutatorul pe intrega perioada a contractului, respectiv acela de imposibilitate de returnare a creditului, de devalorizare a garanțiilor, de imposibilitate de executare a garanțiilor, de diminuare a valorii crenatelor, riscul de tara pe care ii are România etc. Aceste rațiuni nu trebuie a fi explicit menționate in contract pentru a pune la adăpost clauza privind comisionul de risc de constatarea caracterului sau abuziv.

Pin indicarea faptului ca acest comision de risc se plătește pentru punerea la dispoziție a creditului, ca acesta este inclus in D. (dobânda anuala efectiva), rezulta ca el face parte din costul creditului, iar din indicarea expresa a cuantumului, a modului de calcul, a scadentei, a perioadei de calcul, face din aceasta clauza una clara si inteligibila.

Reclamanții au cunoscut la momentul încheierii convenției de credit despre existenta si, intinderea obligației lor si despre faptul ca acest comision reprezintă un preț al contractului, indiferent de definiția care ar fi primit-o termenul de "risc".

Perceperea comisionului de risc nu poate fi considerata abuziva chiar daca reclamanții au constituit garanții imobiliare în favoarea subscrisei, întrucât împrumutul s-a acordat într-un cuantum ridicat, pe o perioada îndelungata, astfel ca trebuie luate in considerare toate aspectele ce pot concura la expunerea băncii riscurilor devalorizării sau diminuării garanțiilor ce au fost constituite in favoarea sa. cu consecința de a nu i se restitui integral suma acordata si a nu încasa profitul preconizat.

Astfel, in timp ce Banca acorda imprumuțul ., la momentul încheierii convenției, consumatorul isi executa obligația de plata lunar, pe o perioada îndelungata de timp, aspect ce impune anumite cheltuieli băncii in legătura cu tot ceea ce înseamnă administrarea contractului de credit pe durata acordării lui, cheltuieli care se regăsesc în costul creditului, sub forma anumitor comisioane a căror încasare nu poate apărea drept abuziva atâta timp cat au fost clar exprimate si acceptate de consumator.

In consecința, subscrisa apreciază ca nu sunt îndeplinite nici una dintre cele 3 condiții-cumulative, pentru ca o clauza sa poată fi apreciata ca fiind abuziva, motiv pentru care va solicită a respinge capătul 1 al cererii.

Cât privește comisionul de administrare, acest comision de administrare a fost introdus în convenție prin actul adițional nr.1/22.09.2010, act semnat de ambele parti, reclamanții fiind de acord cu introducerea in contract a acestui comision, act în cuprinsul căruia, la art. 8, alin. 2 reclamanții declara fiecare in parte, « ca a studiat cu atenție, ca a primit toate explicațiile necesare si ca a înțeles pe deplin si in mod corect toți termenii si toate condițiile prezentului act adițional la Convenție, motiv pentru care, de buna voie si fara existenta vreunei constrângeri, înțelege sa procedeze la semnarea acestuia.»

Asadar, prin semnarea acestui act adițional, apreciază ca reclamanții au fost de acord cu introducerea acestui comision, iar in contra acestei declarații exprese a părtii, cred ca nicio proba nu mai poate fi primita, in sensul dovedirii caracterului abuziv, nenegociat, al comisionului de administrare.

Pe langa acestea, este evident ca semnarea acestui act adițional a fost făcuta exclusiv in beneficiul reclamanților, motiv pentru care, apreciază ca in niciun caz nu se poate pune in discuție existenta vreunui dezechilibru in ceea ce-i privește, ci doar a unui real avantaj.

Pe de alta parte, aceasta clauza a fost negociata de parti, declarația acestora din cuprinsul adițional facand fara îndoiala, dovada caracterului negociat al acesteia, comisionul de administrare este permis de OUG 50/2010, acest comision face parte din prețul contractului, motiv pentru care susținază ca nici în ceea ce privește acest comision, cele trei condiții pentru ca o clauza sa fie considerata abuziva nu sunt indeplinite.

Cat privește capătul de cerere privind obligarea subscrisei la restituirea sumelor achitate de către reclamanți cu titlu de comision de risc si administrare, apreciază ca si acesta este nefondat.

Astfel, precizează faptul ca in regimul vechiului Cod Civil, aplicabil în speța, contractele cu executare succesiva constituie exemplul clasic de excepție de la principiul restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum) si implicit, de la principiul retroactivității efectelor nulității.

Admiterea acestei acțiuni nu poate produce efectul restituirii sumelor deja achitate. Contractele de credit reprezintă contracte cu executare succesivă, astfel cum se prevede și în doctrină (Francis D. - Tratat de D. Civil. Contracte Speciale. Voi. III), în cazul împrumutului de consumație intervine rezilierea, specifică Contractelor cu executare succesivă și nu rezoluțiunea specifică Contractelor cu executare dintr-o dată, deoarece obligația împrumutatului se execută în timp, prin rate succesive, iar obligația împrumutătorului de a lăsa la dispoziția celui dintâi suma de bani, se întinde pe toată durata contractuală. Astfel, prestațiile ambelor părții, respectiv atât cele ale împrumutatului, cât și cele ale împrumutătorului se execută în timp, în mod succesiv.

Conform teoriei generale a obligațiilor contractuale, anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesivă, nu poate produce efecte retroactive. Acest fapt se explică, prin imposibilitatea uneia dintre părți de a returna folosința asigurată de cealaltă parte.

Această excepție de la principiul restitutio in integrum este pe deplin aplicabilă și în cazul contractelor de credit încheiate de bancă. Astfel cum un chiriaș nu poate restitui folosința de care sa bucurat a unui bun, tot astfel, nici debitorul nu poate restitui echivalentul folosinței sumelor de bani puse la dispoziție în schimbul clauzelor referitoare la comisionul de risc și de administrare, ce constituie prețul contractului.

Or, cată vreme contractul de credit este, fara îndoiala, un contract cu executare succesiva, este evident ca nu poate fi dispusa obligarea subscrisei la restituirea retroactiva a prestațiilor, chiar si in situația constatării caracterului abuziv al clauzei in temeiul cărei prestațiile sunt efectuate.

Pe de alta parte, consideră ca instanța, indiferent de soluția pe care o va da cu primire la primul capăt de cerere, nu va putea dispune restituirea prestațiilor anterioare momentului soluționării cauzei.

Efectul sancțiunilor prevăzute de Legea nr.193/2000 in art,13 este modificarea clauzelor contractuale sau desființarea contractului, cu daune interese. Cum reclamanții nu au solicitat desființarea contractului, singurul efect pe care instanța îl poate da eventualei sancțiuni este modificarea pentru viitor a contractului, In ceea ce privește clauzele considerate abuzive, modificare care nu poate produce vreun efect asupra sumelor anterior achitate.

Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada de către reclamanții a achitării sumelor a căror restituire o solicita-cu titlu de comision de risc si administrare, situație în care, aceasta ar trebui respinsa ca nedovedita. Solicitarea de restituire a sumei de 7.349,17 CHF si chiar anexarea scadentarului de plata nu face dovada plații efective a sumelor de bani solicitate, ci doar dovada existentei obligației de plata a acestora.

Apreciază ca ar trebui făcuta dovada plații acestor sume pretinse, si apoi a se solicita restituirea lor. In lipsa unei astfel de dovezi, solicită respingerea ca nefondata a cererii.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea acțiunii, potrivit petitului.

În drept invocă: art. 969 C.civ., Directiva 93/13/CEE, dispozițiile Legii nr. 193/2000, art.1196 Cod civil, art.139 NCPC.

Reclamanta a depus la dosar modificare a cererii de chemare în judecată,solicitând să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4 lit. a) privitor la comisionul de penalizare și b) privitor la dobânda penalizatoare, din Contractul de credit nr._/DB/01.07.2008, să dispună repunerea în situația anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în mod nelegal în temeiul tuturor clauzelor abuzive contestate, sume actualizate cu indicele de inflație, în cuantumul stabilit prin probațiunea ce se va administra în cadrul prezentului dosar, să dispună exonerarea de la plata sumelor percepute în temeiul clauzelor abuzive de la data de la care nu au mai fost achitate și pe viitor, să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor mai sus stabilite de la data la care au fost percepute în mod nelegal în baza clauzelor abuzive și până la restituirea integrală.

În fapt se arată că în contractul de credit nr._/DB încheiat cu pârâta la data de 01.07.2008, aceasta a inserat prin clauza de la art. 4 penalizările datorate în cazul neexcutării la timp al obligațiilor asumate. Pentru o astfel de întârziere banca a stabilit obligația debitorului de a achita un comision de penalizare, în cuantum de 2% flat ce se va achita în termen de 5 zile de la scadență, iar ulterior acelor 5 zile debitorul trebuie să plătească o dobândă penalizatoare, cuantumul acestei fiind format din rata dobânzii curente + 5%p.a.

Prin urmare pe lângă faptul că banca și-a conferit dreptul de a percepe o dobândă penalizatoare pentru întârzierea la plata ratelor, precum și dreptul de a declara scadent anticipat creditul, pentru aceeași culpă aceasta a stabilit și un comision de penalizare, de un cuantum însemnat care e exigibil în termen de 5 zile de la data scadenței, și care nu exclude aplicarea celorlate două „sancțiuni". Astfel clauza aceasta este abuzivă, deoarece compensația pe care banca o pretinde nu este proporțională cu paguba efectivă suferită pentru neexecutarea la timp a obligațiilor.

Mai mult, așa cum s-a învederat, banca a stabilit și o dobândă penalizatoare care variază în funcție de rata dobânzii curente, la care se adaugă un procent de 5% p.a. Clauza de la art. 4 lit. b) face trimitere la art. 3.2 din Condițiile generale unde se stabilește modul de calcul al dobânzii penalizatoare. Din nou se poate observa că formula include numărul efectiv de zile pentru care se calculează dobânda penalizatoare dar se raportează și se împarte la 360 de zile. Astfel așa cum am detaliat în cererea de chemare în judecată pentru calculul dobânzii curente, banca calculează dobânzile la numărul efectiv de zile din an pentru care corespund, dar raportat la un an format doar din 360 de zile, astfel făcându-și cadou dobânzile aferente unui număr de 5-6 zile pe an.

Prin urmare pentru aceeași culpă pârâta a înțeles să perceapă două categorii de penalizări însă acestea nu sunt proporționale cu prejudiciul efectiv suferit prin neexecutarea la termen a obligațiilor contractuale, și mai mult, au fost stabilite prin clauze care nu respectă cerințele de claritate, previzibilitate și de bună-credință de care comerciantul trebuie să dea dovadă in relația cu consumatorul, potrivit exigențelor Legii nr. 193/2000.

Totodată solicită să aveți în vedere faptul că Actul adițional nr. 2 încheiat la data 10.01.2011 așa cum se specifică în cadrul acesteia, a avut ca și scop inclusiv alinierea dispozițiilor contractului de credit la exigențele impuse prin OUG nr. 50/2010.

Însă solicită să constatați că banca nu modificat cuantumul dobânzii penalizatoare în acord cu disp. imperative ale art. 38 alin. 2 care specifică că aceasta nu se datorează la dobândă, și 3, care arată cuantumul maxim ce poate fi perceput cu acest titlu, aceste prevederi, după cum a arătat mai sus, fiind aplicabile raportului contractual dintre părți. Astfel acestea reprezintă încă un argument al caracterului abuziv al acestor clauze și caracterul nelegal al sumelor percepute în temeiul acestora.

În consecință solicită să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de art. 4 lit. a) și art. 4 lit. b) din Contractul de credit, și pe cale de consecință, să dispună sancționarea acestora cu nulitatea absolută și eliminarea lor din contract. Această sancțiune se impune atât în temeiul disp. speciale ale OUG nr. 50/2010 rap. la disp. Legii nr. 193/2000 precum și coroborat cu disp. Ordonanței nr. 9/2000, ce reprezintă actul normativ de drept comun în materia dobânzii legale respectiv penalizatoare, care specifică expres în art. 9 faptul că nerespectarea cuantumului stabilit de lege ce poate fi perceput cu titlu de dobândă atrage sancționarea clauzei cu nulitatea absolută.

În vederea repunerii în situația anterioară, solicită obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate în mod nelegal în baza tuturor clauzelor pe care le contestă ca fiind abuzive, în acest sens solicită să se stabilească judiciar, în condiții de contradictorialitate, sumele efectiv încasate de pârâtă în temeiul acestora și exonerarea de la plata lor pe viitor, din momentul în care acestea nu au mai fost achitate.

Solicită să actualizați sumele cu rata inflației și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente din momentul prelevării până la data achitării efective.

În drept invocă: Legea nr. 193/2000, OUG 50/2010, Ordonanța nr. 9/2000

Pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A., a depus la data de 06.11.2014 întâmpinare, fata de modificarea cererii de chemare in judecata, prin care solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamanta M. M., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluționarea prezentei cauze.

În fapt se arată că în ceea ce privește clauzele inscrise la art. 4 lit. a si b, prevederile O.G. nr. 13/2011(si reglementările anterioare) permit stabilirea de dobânzi penalizatoare in cuantumul convenit de părțile contractante, dobânda stabilita in Convenția de credit nr_/24.10.2008 fiind negociata si prevăzuta expres in contract.

Totodată, aceasta dobânda nu se suprapune peste comisionul de penalizare, fiind doua aspecte complet diferite ce funcționează in condiții si momente distincte, comisionul de penalizare conferind clientului posibilitatea de a plați sumele datorate in termenul convenit, cu consecința considerării creditului ca fiind curent.

Prin urmare solicită respingerea cererii reclamanților, prevederile art 4 a si b din Convenție fiind conforme legislației si acceptate de clienți in urma negocierilor purtate cu ocazia incheierii contractului.

În drept invocă: art. 969 C.civ., Directiva 93/13/CEE, disp. Lg. nr. 193/2000, art. 1196 C.civ, art. 139 NCPC.

În ședința publică din data de 21.04.2015 instanța a numit expert în cauză pe dna. C. I., raport de expertiză contabilă care a fost depus la filele 200-203 din dosar.

La data de 06.10.2015 reprezentanta reclamantei a formulat o cerere de lămurire la concluziile expertizei, lămuri depuse la filele 218-19 de la dosar de către dna. expert C. I..

În ședința publică din data de 16.06.2015 a fost luat interogatoriul reclamantei, filele 185-188 de la dosar

Prin încheierea nr. 3468/2014 din data de 16.12.2014 pronunțată în dosar nr._ având ca obiect contestație la executare - contestație la titlu, s-a dispus admiterea excepției conexității invocată de intimata V. România SA iar în temeiul art. 139 C.proc.civ. s-a dispus conexarea dosarului nr._ cu nr._, pe considerent că ambele litigii privesc aceeași convenție de credit și aceleași părți, în ambele dosare solicitându-se în mod identic constatarea caracterului abuziv al clauzelor privitoare la dobânda curentă, data ajustării dobânzii, rata (variabilă) a dobânzii curente, dobânda penalizatoare, perceperea comisionului de risc, perceperea comisionului de administrare credit, scadența anticipată și costurile suplimentare din Convenția de credit nr._/ DB/01.07.2008 și actul adițional nr. 2 din 10.01.2011, singura diferență constând în faptul că în dosarul pendinte constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale anterior învederate constituie motiv de contestare a titlului executoriu pe calea contestației la executare, în timp ce în dosar nr._ se solicită pe calea unei acțiuni în constatare a se constata caracterul abuziv al acelorași clauze contractuale.

În dosar nr._ având ca obiect contestație la executare - contestație la titlu, (filele 2-12 de la dosar) se solicită admiterea contestației la executare și a se dispune:

-anularea ca nelegală a tuturor actelor și formelor de executare din dosarul execuțional nr. 251/2013 aflat pe rolul B. N. D., inclusiv a actului de adjudecare 251/11.07.2014, a înscrierii provizorii a acesteia în CF, precum și a încheierii nr._/14.07.2014 emisă de BCPI Carei în acest sens.

-anularea ca nelegală a înființării popririi dispuse de către B. N. D. asupra pensiei reclamantei.

-încetarea executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 251/2013.

- Să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze din "Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008, respectiv al actului adițional nr. 2 din 10.01.2011, încheiate cu pârâta, și, prin urmare, să se aplice sancțiunea nulității absolute a acestora, în principal, în baza aplicării directe a normelor dreptului european așa cum au fost interpretate cu caracter obligatoriu prin Hotărârea CJUE din cauza C-415/11 pronunțată la data de 14.03.2013 - cauza Aziz-, iar în subsidiar, în temeiul art. 712 alin. 2 rap. la 714 alin. 3 NCPC, de lămuririe a aplicării titlului executoriu:

a.Art. 3 lit. c din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 respectiv și raportat la 3.1. privitor la dobânda curentă din Condițiile generale,

b.Art. 3 lit. d) din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 Data ajustării dobânzii

c.Art. 1 din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind rata (variabilă) a dobânzii curente, de modificare a dobânzii stabilite inițial prin contractul de credit.

d.Art. 5 lit a) din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 privind perceperea comisionului de risc

e.Art. 5 lit. a) din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind perceperea comisionului de administrare credit

f. Art. 8 pct. 1 din Condiții generale privitor la scadenta anticipată, în integralitate g. Art. 10 din Condițiile generale privitor la costuri suplimentare, în integralitate.

Pe cale de consecință să se dispună:

-obligarea pârâtei la eliminarea acestor clauze din contrat de credit_/DB/01.07.2008 și actul adițional nr. 2 din 10.01.2011 și, exonerarea de plata sumelor percepute în mod nelegal în baza acestora.

-restituirea tuturor sumelor percepute în mod nelegal în baza acestor clauze, achitate de la data încheierii contractului și până la constatarea caracterului abuziv al acestora sau compensarea creditul nerambursat, și pe cale de consecință, reducerea cuantumului acestuia.

-achitarea dobânzii legale aferente acestora de la data la care au fost percepute în mod nelegal și până la restituirea integrală, sau compensarea creditul nerambursat, și pe cale de consecință, reducerea cuantumului acestuia.

-anularea tuturor actelor și formelor de executare ca urmare reducerii creanței pe care debitorii o datorează în baza acestor titluri.

Suspendarea executării silite demarate în baza acestui titlu executoriu, în temeiul aplicării directe a normelor dreptului european așa cum au fost interpretate cu caracter obligatoriu prin Hotărârea CJUE din cauza C-415/11 pronunțată la data de 14.03.2013 -cauza Aziz-,, fără plata vreunei cauțiuni în acest sens.

Cu cheltuieli de judecată.

La data de 16.09.2014 s-a depus de către reclamantă completare a contestației la executare, (filele 43-44) prin care solicită anularea încheierii emise de executorul judecătoresc B. N. D. în temeiul disp. 855 NCPC-Act administrativ 6/251 din 18.08.2014, anularea încheierii emise de BCPI Carei nr._ emisă în dosar_/20.08.2014 și restabilirea situației anterioare de CF.

Pârâții S. E. și S. F. V. au depus întâmpinare conform susținerilor expuse pe larg la filele 70-71.

Pârâta . a depus întâmpinare conform susținerilor expuse pe larg la filele 76-84.

Reclamanta a depus la dosar cerere adițională la contestația la executare și la contestația la titlu, mai precis a completat capătul 4 de cerere principală. (filele 289-291).

Pârâta . a depus întâmpinare față de modificarea cererii de chemare în judecată, prin care solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, conform susținerilor expuse pe larg la filele 297-298.

Pârâta R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA S.R.L., prin împuternicit Asset Portofolio Servicing România S.R.L. a depus întâmpinare conform susținerilor expuse pe larg la filele 302-304.

Din probele administrate în cauză instanța, analizând excepțiile invocate în dosarul nr._ unite cu fondul:

Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâta V. instanța o va respinge deoarece dreptul de a solicita repunerea părților în situația anterioară ca urmare a constatării caracterului abuziv a unor clauze contractuale este imprescriptibilă, având în vedere că sancțiunea aplicabilă acestor clauze este nulitatea absolută, a cărei invocare este de asemenea imprescrisptibilă, în acest sens pronunțându-se și ICCJ prin Decizia nr. 992/2014, reținând că: finalitatea constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestor astfel încât, în mod corect instanța de fond a dat eficiență principiului potrivit căruia quod nullum este, nullum producit effectum, dispunând just restituirea pretențiilor/sumelor încasate cu titlu de comision e risc, dreptul de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu e comision de risc fiind imprescriptibil. "

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de cesionar, R. C. Solution România, instanța o va respinge deoarece cesionarul fiind succesor cu titlu particular, dobândește drepturile și obligațiile cedentului inclusiv cele litigioase, iar hotărârea pronunțată în prezenta cauză trebuie să îi fie opozabilă, fiind aplicabile disp. art. 39 alin. 2 NCPC, care prevăd „în toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoștință de existența procesului sau poate să fie introdus în cauză la cerere sau din oficiu…”

Cu privire la excepția netimbrării contestației la executare invocată de cesionar, R. C. Solution România, instanța o va respinge deoarece taxa de timbru a fost achitată conform dispozițiilor instanței în sumă de 1050 lei (achitată în 5 rate, conform încheierii de admitere a ajutorului public judiciar în dosar nr._ ), iar pentru capetele de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale consumatorul nu datorează taxă de timbru conform art. 29 alin. 1 lit. f OUG nr. 80/2013.

Cu privire la excepția litispendenței invocată de ajudecatar, instanța o va respinge deoarece este lipsită de obiect din moment ce s-a admis excepția conexității, cele două cauze fiind conexate, iar în subsidiar temeiul juridic pentru invocarea clauzelor abuzive și constatarea nulității absolute a acesteia este diferit - acțiune principală, și contestație la executare prin aplicarea directă a normelor UE și jurisprudenței CJUE.

În ceea ce privește dosarul nr._ - instanța a admis excepția tardivității depunerii întâmpinării de către pârâta V., precum și excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului astfel că cererile și excepțiile invocate în cadrul acestuia nu mai pot fi analizate – (încheierea de ședință din 11 noiembrie 2014).

Pe fondul cauzei:

În ceea ce privește dosar nr._ instanța va admite în parte a acțiunii astfel cum a fost formulată și modificată, și pe cale de consecință:

1. va constata caracterul abuziv al următoarelor clauze din "Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008, respectiv al actului adițional nr. 2 din 10.01.2011, încheiate cu pârâta, și, prin urmare, aplică sancțiunea nulității absolute a acestora:

a.Art. 3 lit. c din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 respectiv și raportat la 3.1. privitor la dobânda curentă din Condițiile generale,

b.Art. 3 lit. d) din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 Data ajustării dobânzii

Art. 1 din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind rata (variabilă) a dobânzii curente, de modificare a dobânzii stabilite inițial prin contractul de credit.

1. Art. 5 lit a) din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 privind perceperea comisionului de risc
2. Art. 5 lit. a) din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind perceperea comisionului de administrare credit
3. Art. 8 pct. 1 din Condiții generale privitor la scadenta anticipată, în integralitate
4. Art. 10 din Condițiile generale privitor la costuri suplimentare, în integralitate.
5. constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4 lit. a) privitor la comisionul de penalizare și b) privitor la dobânda penalizatoare, din Contractul de credit nr._/DB/01.07.2008 – conform petitului din modificarea de acțiune

2. va dispune obligarea pârâtei la eliminarea acestor clauze din contract de credit_/DB/01.07.2008 și actul adițional nr. 2 din 10.01.2011 și, pe cale de consecință exonerarea de plata sumelor percepute în mod nelegal în baza acestora.

3. va dispune repunerea în situația anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în mod nelegal în temeiul tuturor clauzelor abuzive contestate, sume actualizate cu indicele de inflație, calculate prin expertiza administrată în cauza la suma totală de 5485,81 CHF, sumă actualizată conform indicelui de inflație și a dobânzii legale până la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv 28.08.2015.

4. va dispune exonerarea de la plata sumelor percepute în temeiul clauzelor abuzive de la data de la care nu au mai fost achitate și pe viitor.- conform petitului din modificarea de actiune.

5. va dispune achitarea dobânzii legale aferente acestora de la data la care au fost percepute în mod nelegal și până la restituirea integrală.

Privitor la petitul formulat la lit. c din acțiune referitor la Art. 1 din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind rata (variabilă) a dobânzii curente, de modificare a dobânzii stabilite inițial prin contractul de credit, ca urmare a concluziilor raportului de expertiză nu mai prezintă interes solicită constatarea caracterului abuziv.

Aceste clauze contractuale sunt clauze abuzive, fiind îndeplinite cele 3 condiții prevăzute de disp. legii nr. 193/2000 pentru constatarea acestui caracter, respectiv acestea nu au fost negociate cu consumatorul, fiind cuprinse în contacte de adeziune preformulate, aceste clauze creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în defavoarea consumatorului, deoarece pe când banca cunoaște încă de la început întinderea propriilor obligații, consumatorul este pus în situația de a nu cunoaște de la început conținutul tuturor obligațiilor rezultate din contractul de credit, a prețului și costului final al contractului, banca rezervându-și dreptul prin clauzele abuzive mai sus indicate de a interpreta, aplica, modifica și înceta contractul înainte de termen, în mod discreționar, fără a institui elemente, împrejurări și motive obiective, verificabile chiar și de instanța de judecată, afectând chiar echilibrul contractual. în baza acestora contractul de credit devine în realitate un contract aleatoriu, însă doar pentru consumator, acesta fiind singurul care suportă toate riscurile legate de încheierea acestei convenții. Mai mult aceste clauze nu respectă disp. art. 75 din Legea nr. 296/2004, care prevăd un drept fundamental al consumatorilor, respectiv dreptul de a nu fi incluse în contracte decât „clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate". Toate acestea relevă și îndeplinirea celei de a treia condiții, respectiv stipularea acestor clauze s-a făcut cu încălcarea principiului bunei credințe ce trebuie să guverneze raporturile contractuale, în special în domeniul de incidență a dreptului consumului.

Cu privire la fiecare clauză în parte, instanța reține următoarele:

1.Art. 3 lit. c din Condițiile speciale ale Convenției de credit referitor la utilizarea formulei de calcul „numărul actual de zile raportat la un an de 360 zile", respectiv, și raportat la art. 3.1 privitor la dobânda curentă din Condițiile generale, 3.1.1, - aceste clauze stabilesc că dobânzile se calculează conform numărului efectiv de zile dintr-o lună dar raportat la un an considerat de 360 zile și nu 365/366c câte zile sunt în mod normal. Pe cale de consecință banca își făcea cadou anual o sumă de bani reprezentând dobândă contractuală, calculată în plus pentru 5 zile pe an, sumă nedatorată de consumator, apelând la acest artificiu de calcul prin care consumatorul era indus în eroare.

Această clauză este abuzivă deoarece suma stabilită astfel nu este datorată de consumator fiind doar percepută de bancă. Așa cum rezultă din expertiza administrată în cauză prin acest artificiu reclamanta a achitat de la data încheierii contractului, din 2008 și până în 28.02.2011, 63,16 CHF, iar actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală este de 67,18 CHF. Chiar dacă pentru aproximativ 3 ani această sumă nu este una foarte mare, contractul era prefigurat pe o perioadă de 210 luni, perioadă în care s-ar fi încasat o sumă semnificativă.

Totodată OUG nr. 50/2010 a interzis expres acest artificiu de calcul, acesta fiind motivul pentru care din 2011 dobânda era calculată conform disp. acestei ordonanțe respectiv luându-se în considerare 30 zile pe lună raportat la 360 zile pe an, sau numărul total de zile pe lună, raportat la numărul total de zile pe an.

Prin urmare instanța constată caracterul abuziv al acestor clauze privind modul de calcul al dobânzii și să le sancționați cu nulitatea absolută, urmând să ne fie restituite suma de 67,18 CHF ce a fost actualizată cu inflația și dobânda legală până la data întocmirii raportului de expertiză.

2.Art. 3 lit. d din Condițiile speciale Data ajustării dobânzii, prin care banca și-a rezervat dreptul de a o revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Această clauză este de asemenea abuzivă deoarece permite băncii să revizuiască de la sine putere fără să se bazeze pe un elemente sau o împrejurare obiectivă și verificabilă cuantumul dobânzii datorate de consumator, aceasta variind în funcție de voința băncii.

În contractul de credit inițial a fost stabilită o dobândă fixă, exprimată printr-o rată unică a dobânzii anuale, cifră reprezentând procentul aplicat anual la soldul creditului, fără ca determinarea acesteia să fie bazată pe o formulă matematica. în baza acestuia debitorul cunoștea de la început întinderea exactă a prestațiilor. însă adăugând clauza mai sus arătată banca si-a rezervat dreptul de a ajusta rata dobânzii în funcție de propria apreciere, transformând astfel contractul de credit într-unui aleatoriu.

Este de notorietate faptul că această clauză în mod constat a fost sancționată de instanțele de judecată din toată țara cu nulitatea deoarece contravine dispozițiilor legale privind protecția consumatorului, noțiunea de schimbări semnificative pe piața monetară fiind o noțiune vagă, subiectivă, nefiind stabilite elementele obiective și previzibile care să fie evaluate ca fiind schimbări semnificative de orice persoana, inclusiv de către instanța de judecată.

Comunicarea despre care vorbește in continuare textul contractual nu se refera la comunicarea motivelor care au determinat majorarea dobânzii, ci doar la transmiterea noului nivel al dobânzii, moment in care acesta devine aplicabil, indiferent de dacă este sau nu acceptată de către împrumutat.

Prin urmare și această clauză contravine disp. legii nr. 193/2000 fiind o clauză abuzivă pe care solicităm să o sancționați cu nulitatea absolută și să dispuneți eliminarea acesteia din contract.

3.În ceea ce privește Art. 1 din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind rata (variabilă) a dobânzii curente, de modificare a dobânzii stabilite inițial prin contractul de credit, aceasta nu se mai impune a fi anulată, deoarece conform concluziilor expertizei datorită indicelui libor din acea perioadă procentul de dobândă rezultat nu a depășit dobânda stabilită prin contractul inițial astfel că în concret aceasta nu a produs efecte negative asupra consumatorului, chiar dacă procedeul de modificare a dobânzii din fixă în variabilă a avut ca și bază o clauză contractuală abuzivă. Astfel la acest moment ca urmare a concluziilor expertizei nu mai justifică interes în menținerea acestui petit.

4.Art. 5 lit a) din Condițiile speciale perceperea comisionului de risc, Art. 5 lit. a) din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind comisionului de administrare credit - sunt clauze abuzive care din nou în mod constant au fost sancționate de către instanțe, deoarece acest comision de risc, care apoi a fost doar redenumit în comision de administrare, dar cuantumul acestuia a rămas aproximativ același, a fost perceput sub pretextul menționat expres 1 atât în contractul inițial cât și în cel adițional pentru acoperirea riscurilor la care se supune banca prin acordarea unui credit pe o perioadă mai îndelungată.

Astfel deși a fost schimbată denumirea comisionului pentru alinierea relației contractuale cu exigențele OUG 50/2010, chiar din descrierea acestuia rezultă cu evidență că în fond acesta urmărește scopul comisionului de risc inițial. Ori acest risc este deja acoperit prin garanțiile instituite și prin asigurarea pe care consumatorul era obligat să o încheie anual cu o societate de asigurare agreată de bancă. Totodată disp. OUG 50/2010 a interzis perceperea unor astfel de comisioane.

În consecință aceste comision nu reprezintă altceva decât o dobândă mascată, acest lucru rezultând din însăși modalitatea de calcul, evidențiată atât în Contractul de credit cât și în actul adițional, fiind plătite lunar, în rată procentuală fixă raportată la soldul creditului, exact modul de calcul al dobânzii.

Pe cale de consecință aceste comisioane sunt abuzive, și constată nulitatea absolută a acestora, eliminarea lor din convenția părților și restituirea sumelor percepute în mod nelegal în baza acestora, care prin expertiza administrată în cauză au fost calculate la suma de 5189,65 actualizată cu inflația și dobânda legală până la data întocmirii raportului de expertiză.

5.Art 8 pct. 1 din Condiții generale privitor la scadenta anticipată, în integralitate – fiind abuzivă deoarece sunt enumerate mai multe împrejurări stabilite în mod unilateral de către bancă care îi dau dreptul acesteia ca în orice moment consideră că se ivește una din acestea să declare scadența anticipată. însă acestea împrejurări nu au un caracter obiectiv și previzibil ci dau băncii un drept discreționar în declararea scadenței anticipate, fără ca consumatorul să aibă posibilitatea să le verifice sau să le cenzureze, în fapt permițând băncii exercitarea abuzivă a dreptului de declarare a scadenței anticipate.

Art. 10 din Condițiile generale privitor la costurile suplimentare, în integralitate, prin intermediul acesteia s-a instituit în sarcina împrumutatului suportarea oricăror costuri ivite ulterior încheierii contractului, care conform dispozițiile normative ar fi în sarcina băncii, transferând astfel orice risc și costuri aferente executării contractului exclusiv în sarcina consumatorului, fără vreo delimitare obiectivă și previzibilă.

Instanța cu privire la aceste două clauze constată nulitatea absolută, fiind abuzive, și dispune eliminarea acestora din convenție.

6.Clauzele prevăzute la art. 4 privitor la comisionul de penalizare și la dobânda penalizatoare, din Contractul de credit inițial a căror sancționare a solicitat-o prin modificarea de acțiune, acestea sunt abuzive deoarece pentru aceeași culpă pârâta a înțeles să perceapă două categorii de penalizări însă acestea nu sunt proporționale cu prejudiciul efectiv suferit prin neexecutarea la termen a obligațiilor contractuale, și mai mult, au fost stabilite prin clauze care nu respectă cerințele de claritate, previzibilitate și de bună-credință de care comerciantul trebuie să dea dovadă în relația cu consumatorul, potrivit exigențelor Legii nr. 193/2000.

Astfel pentru simpla depășire a termenului de scadență banca a perceput un comision de penalizare de 2%flat ce se va achita în termen de 5 zile de la scadență, iar ulterior acelor 5 zile, în plus față de comisionul fix de penalizare debitorul trebuia să plătească și o dobândă penalizatoare, cuantumul acestei fiind format din rata dobânzii curente + 5% p.a. Din expertiza administrată în cauză reiese că acest comision de penalizare a fost perceput doar până în 2010, fiind eliminată ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, însă până la acel moment s-a perceput cu acest titlu în total 228,98 CHF actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală până la data întocmirii raportului de expertiză, ce se impune a fi restituită.

Ca urmare a constatării caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor contractuale mai sus solicitate dispune obligarea pârâtei la eliminarea acestor clauze din contract de credit_/DB/01.07.2008 și actul adițional nr. 2 din 10.01.2011 șl, pe cale de consecință exonerarea de plata sumelor percepute în mod nelegal în baza acestora.

Consecința firească a constatării nulității absolute a acestor clauze și a lipsirii lor de efecte juridice este repunerea părților în situația anterioară prin:

-restituirea sumelor achitate deja în temeiul acestor clauze lovite de nulitate, care au fost calculate prin expertiza administrată în cauza la suma totală de 5485,81 CHF, sumă actualizată conform indicelui de inflație și a dobânzii legale până la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv 28.08.2015, urmând ca ulterior acestei date să se facă actualizările în momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești.

- exonerarea de la plata sumelor calculate de pârâtă în temeiul acestor clauze abuzive de la data de la care nu au mai fost achitate și pe viitor.

În ceea ce privește contestația la executare din dosarul conexat_ :

Instanța va admite în parte contestația la executarea și contestația la titlu formulate, astfel cum aceasta a fost formulată,completată modificată și, pe cale de consecință, va dispune:

1. Anularea ca nelegală a tuturor actelor si formelor de executare din dosarul execuțional nr. 251/2013 aflat pe rolul B. N. D., inclusiv a actului de adjudecare 251/11.07.2014, a înscrierii provizorii a acestuia în CF, precum și a încheierii nr._/14.07.2014 emisă de BCPI Carei în acest sens, precum și anularea ca nelegală a înființării popririi dispuse de către B. N. D. asupra pensiei contestatoarei, cu repunerea tuturor părților în situația anterioară.

În primul rând, ca efect al admiterii acțiunii principale, și pe cale de consecință a admiterii contestației la titlu, prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor executorii puse în executare silită, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor contestate.

Titlurile executorii fiind lovite de nulitate absolută parțială, fiind lovite de nulitate chiar clauzele prin care s-a stabilit cuantumul creanței creditorului față de debitoarea contestatoare, executarea silită însăși este lovită de asemenea de nulitate. deoarece creanța pusă în executare este mai mare decât cea datorată în temeiul acestor titluri executorii, astfel că creanța executată silit în cadrul dosarului execuțional nr. 521/2013 nu mai întrunește condițiile prevăzute de lege - respectiv nu mai este certă, lichidă Și exigibilă în ceea ce privește cuantumul inițial.

Prin expertiza administrată în cauză s-a stabilit că suma datorată de debitori la data cererii de executare silită este de 52.288,69 lei, din care credit principal restant 49.055,58, dobândă 2751,08, dobândă restantă reeșalonată 172,52, iar penalități 309,51, și nu 54,348.99 astfel cum creditoarea a menționat în cererea de executare silită și pentru care a fost demarată executarea silită.

În consecință creanța pusă în executare silită decurgând din titluri executorii lovite de nulitate parțială nu mai este întrunește condițiile de a fi certă, lichidă și exigibilă, astfel că executarea silită demarată lovită de nulitate.

Această soluție este dispusă chiar normele legale, respectiv art. 642 NCPC potrivit căruia dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept..". Ori constatarea nulității absolute a însăși clauzelor care stabilesc conținutul și întinderea creanței pe care creditorul o poate solicita debitorului reprezintă desființarea titlului executoriu, deoarece existența creanței nu mai rezultă în mod neîndoielnic din titlul executoriu, nemaifiind certă, nu mai este determinată sau determinabilă din conținutul acestuia.

În al doilea rând, executarea silită este lovită de nulitate absolută și din pricina faptului că, debitoarea a solicitat executorului ca toate actele de executare silită să-i fie comunicate la adresa la care locuiește în fapt, Mun. Timișoara, .. 104, se. B, ., însă acesta a comunicat toate actele de executare la adresa de domiciliu din Mun. Carei, încălcând principiul contradictorialității procedurii de executare silită și exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

Totodată nu doar executorul ci chiar creditorul a fost încunoștințat de faptul că debitoarea locuiește în fapta în Mun. Timișoara, solicitându-i-se și acestuia ca toate comunicările să se realizeze la adresa la care locuiește în fapt.

Această stare de fapt este confirmată de actele dosarului execuțional respectiv filele 273-274 din dosar - conform cărora chiar notificarea transmisă de banca creditoare pentru reclamanta prin care este somată să achite sumele restante, a fost expediată la adresa din Mun. Timișoara, iar mai apoi chiar executorul N. D. a comunicat primele acte de executare silită la această adresă conform filei de comunicare din data de 25.11.2013, aflate la fila 233 din dosarul instanței.

Instanța apreciază că executarea silită este lovită de nulitate, deoarece alegerea domiciliul procesual s-a făcut conform dispozițiilor legale și chiar executorul a luat act de aceasta, și a comunicat primele acte de procedură la acest domiciliu. Ulterior încălcând drepturile debitoare actele de executare au fost comunicate la domiciliul legal, tocmai pentru a împiedica să participe la executarea silită și să-și exercite corespunzător drepturile în această etapă dificilă. Cererea de alegere a domiciliului a fost formulată atât în scris cât și verbal însă aceasta nu apare înregistrată la dosarul execuțional. La filele 214-217 din dosar există documentele depuse de reclamanta anexate acelei cereri privitoare la autoturismul ce ar putea fi valorificat în cadrul executării silite, precum și copia hotărârii de divorț iar la fila 216 executorul și-a notat nr. de telefon comunicat acestuia de către debitoare.

În consecință actele de executare silită necomunicate debitoarei la adresa de domiciliu procesual ales nu sunt opozabile acesteia, procedura de comunicare nefiind legal îndeplinită, astfel că actele de executare sunt lovite de nulitate.

Executarea silită este o etapă a procesului civil în sens larg fiind guvernat de aceleași principii fundamentale, prevăzute de Capitolul II din NCPC, printre care legalitatea procesului civil, egalitatea părților, caracterului echitabil al acestuia, garantarea dreptului la apărare și contradictorialitatea. În acest sens disp. art. 645 prevăd că atât creditorul cât și debitorul au dreptul să asiste personal sau prin reprezentant la efectuarea tuturor actelor de executare, să ia cunoștință de actele dosarului de executare... etc. Realizarea efectivă a acestor drepturi este reglementată de lege prin obligația instituită în sarcina executorului de comunica actele de executare către părți.

Instanța constată că susținerea intimaților adjudecatari potrivit cărora necomunicarea actelor de executare nu afectează legalitatea executării silite și valabilitatea actelor de executare, actele necomunicate nu sunt opozabile debitorului, el neputând să se apare cu privire la acestea din moment ce nu i-au fost cunoscute nici în momentul promovării prezentei contestații, care s-a realizat ca urmare a faptului că a aflat că imobilul a fost vândut prin licitație publică, ce s-a confirmat prin verificarea extrasului de carte funciară în care a fost notată înscrierea provizorie a actului de adjudecare, vânzare de care nu a avut cunoștință deoarece nu i-au fost comunicate niciun acte de procedură în acest sens la domiciliul să procesual, la care au fost comunicate primele acte de procedură din acest dosar execuțional.

Actul de adjudecare este lovit de nulitate pentru același motiv pentru care sunt nule și actele de executare anterioare, acela că întreaga procedură de executare silită s-a făcut fără încunoștințarea legală a debitoarei, acesta nu poate transmite în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilului.

Inopozabilitatea și nevalabilitatea procedurilor realizate cu nerespectarea dispozițiilor privind citarea și comunicare actelor de procedură este evidențiată și de faptul că în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate cu nerespectarea procedurii de citare, persoana în cauză a dreptul de formula contestație în anulare hotărârea fiind nelegală și lovită de nulitate, indiferent dacă fondul a fost soluționat corect și pertinent nerespectându-se doar încunoștințarea legală a părții din proces, deoarece nu s-a asigurat respectarea dreptului la parare și contradictorialitatea procesului civil. Pentru identitate de rațiune, aceeași concluzie și sancțiune trebuie aplicată și în etapa executării silite guvernată de aceleași principii fundamentale.

2.Instanța prin urmare va dispune încetarea executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 251/2013 - ca urmare a desființării titlului executoriu prin constatarea nulității absolute parțiale a acestuia, ce are ca efect anularea sau desființarea de drept a actelor de executare efectuate în baza acestuia potrivit art. 642 NCPC, executarea silită încetând potrivit disp. art. art. 702 alin. 1 NCPC.

3.Instanța va constata ca fiind rămasă fără obiect cererea privind suspendarea executării silite demarate în dosar nr. 251/2013 până la judecarea definitivă a prezentei cauze, până la momentul pronunțării Sentinței producându-și efectele suspendarea provizorie instituită prin Încheierea pronunțată în dosarul asociat, dar prezenta hotărâre fiind una executorie și fiind dispusă de instanță încetarea executării silite demarate în dosar nr. 251/2013, nu se mai impune suspendarea executării, prezenta hotărâre fiind una executorie.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța pe fond:

I VA ADMITE ÎN PARTE a acțiunea civilă intentată de reclamanta M. M., CNP_, cu domiciliul în Mun. Carei, .. 41, jud. Satu M. și cu domiciliul procesual ales în Mun. Timișoara, .. 104, ., împotriva paraților S.C. V. ROMÂNIA S.A., sediul social: ., etaje 3-8,10, Sector 2, București; Nr. din Registrul comerțului: J_ ; CUI:_, S.C. V. ROMÂNIA S.A - sucursala Carei, C. C. nr. 3, parter, înmatriculată la ORC sub nr. J30/1084/23.08.2007, CUI:_, R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL cu sediul social în București, Calea Ș. V. nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, . 2.26, Sector 4, R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL prin împuternicit ASSET PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL cu sediul în București, calea Floreasca, cladirea de birouri SkyTower, nr. 246C, ., sector 1, având ca obiect acțiune în constatare, precum și a dosarul conexat nr._ intentat de reclamanta M. M., având C.N.P._, cu domiciliul în Carei, .. 41, județ Satu M. și cu domiciliul procesual ales în mun. Timișoara, .. 104, ., județ T., în contradictoriu cu pârâții V. ROMÂNIA S.A., cu sediul social în București, ., etaje 3-8, 10, Sector 2, înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, C.U.I._, V. ROMÂNIA S.A. – SUCURSALA CAREI, C. C., nr. 3, parter, înmatriculată la registrul comerțului sub nr. J30/1084/23.08.2007, C.U.I._, S. F. V., având C.N.P._ și soția S. E., având C.N.P._, în calitate de adjudecatari, ambii cu domiciliul în mun. Carei, ., . M. și R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA S.R.L., cu sediul social în București, Calea Ș. V. nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, . 2.26, Sector 4, prin împuternicit Asset Portofolio Servicing România S.R.L. cu sediul social în București, Calea Floreasca, nr. 246, Clădirea de Birouri SkyTower, etaj 11 și 12, Sector 1, având ca obiect având ca obiect acțiune în constatare și dosar conexat contestație la executare - contestație la titlu, astfel cum a fost formulată și modificată în ceea ce privește dosarul_ care are ca obiect acțiunea principală,prin urmare­:

Va constata caracterul abuziv al următoarelor clauze din “Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008, respectiv al actului adițional nr. 2 din 10.01.2011, încheiate cu pârâta, și, prin urmare, aplică sancțiunea nulității absolute a acestora:

1. Art. 3 lit. c din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 respectiv și raportat la 3.1. privitor la dobânda curentă din Condițiile generale,
2. Art. 3 lit. d) din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 Data ajustării dobânzii

Art. 1 din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind rata (variabilă) a dobânzii curente, de modificare a dobânzii stabilite inițial prin contractul de credit.

1. Art. 5 lit a) din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 privind perceperea comisionului de risc
2. Art. 5 lit. a) din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind perceperea comisionului de administrare credit
3. Art. 8 pct. 1 din Condiții generale privitor la scadenta anticipată, în integralitate
4. Art. 10 din Condițiile generale privitor la costuri suplimentare, în integralitate.
5. constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4 lit. a) privitor la comisionul de penalizare și b) privitor la dobânda penalizatoare, din Contractul de credit nr._/DB/01.07.2008 – conform petitului din modificarea de acțiune

Va dispune obligarea pârâtei la eliminarea acestor clauze din contract de credit_/DB/01.07.2008 și actul adițional nr. 2 din 10.01.2011 și, pe cale de consecință exonerarea de plata sumelor percepute în mod nelegal în baza acestora.

3. va dispune repunerea în situația anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în mod nelegal în temeiul tuturor clauzelor abuzive contestate, sume actualizate cu indicele de inflație, calculate prin expertiza administrată în cauza la suma totală de 5485,81 CHF, sumă actualizată conform indicelui de inflație și a dobânzii legale până la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv 28.08.2015.

4. va dispune exonerarea de la plata sumelor percepute în temeiul clauzelor abuzive de la data de la care nu au mai fost achitate și pe viitor.- conform petitului din modificarea de actiune.

5. va dispune achitarea dobânzii legale aferente acestora de la data la care au fost percepute în mod nelegal și până la restituirea integrală.

În ceea ce privește contestația la executare din dosarul conexat_:

II.VA ADMITE ÎN PARTE contestația la executare și a contestației la titlu formulată, astfel cum aceasta a fost completată și modificată,prin urmare:

1.va dispune anularea ca nelegală a tuturor actelor și formelor de executare din dosarul execuțional nr. 251/2013 aflat pe rolul B. N. D., inclusiv a actului de adjudecare 251/11.07.2014, a înscrierii provizorii a acesteiuia în CF, precum și a încheierii nr._/14.07.2014 emisă de BCPI Carei în acest sens, precum și anularea ca nelegală a înfiițării popririi dispuse de către B. N. D. asupra pensiei contestatoarei, cu repunerea tuturor părților în situația anterioară.

1. va dispune încetarea executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 251/2013.
2. va constata ca fiind rămasă fără obiect cererea privind suspendarea executării silite demarate în dosar nr. 251/2013 până la judecarea definitivă a prezentei cauze, până la momentul pronunțării Sentinței producându-și efectele suspendarea provizorie instituită prin Încheierea pronunțată în dosarul asociat .

În baza art. 453 c.p.civ. va obliga intimații în solidar să achite reclamantei M. M. suma de 4250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: onorariu pentru avocat ales Bra X. L., potrivit chitanței depuse la dosar, onorariu pentru expertul numit în cauză, precum și contravaloarea taxelor de timbru achitate cu chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

RESPINGE excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta V. .

RESPINGE excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de cesionar R. C. Solution România.

RESPINGE excepția netimbrării contestației la executare.

RESPINGE excepția litispendenței ca fiind lipsită de obiect.

ADMITE excepția tardivității depunerii întâmpinării de către pârâta V., precum și excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului. (Încheierea de ședință din 11 noiembrie 2014).

Pe fond:

I .ADMITE ÎN PARTE a acțiunea civilă intentată de reclamanta M. M., CNP_, cu domiciliul în Mun. Carei, .. 41, jud. Satu M. și cu domiciliul procesual ales în Mun. Timișoara, .. 104, ., jud. T., împotriva paraților S.C. V. ROMÂNIA S.A., sediul social: ., etaje 3-8,10, Sector 2, București; Nr. din Registrul comerțului: J_ ; CUI:_, S.C. V. ROMÂNIA S.A - sucursala Carei, C. C. nr. 3, parter, înmatriculată la ORC sub nr. J30/1084/23.08.2007, CUI:_, R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL cu sediul social în București, Calea Ș. V. nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, . 2.26, Sector 4, R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL prin împuternicit ASSET PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL cu sediul în București, calea Floreasca, cladirea de birouri SkyTower, nr. 246C, ., sector 1, având ca obiect acțiune în constatare, precum și a dosarul conexat nr._ intentat de reclamanta M. M., având C.N.P._, cu domiciliul în Carei, .. 41, județ Satu M. și cu domiciliul procesual ales în mun. Timișoara, .. 104, ., în contradictoriu cu pârâții V. ROMÂNIA S.A., cu sediul social în București, ., etaje 3-8, 10, Sector 2, înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, C.U.I._, V. ROMÂNIA S.A. – SUCURSALA CAREI, C. C., nr. 3, parter, înmatriculată la registrul comerțului sub nr. J30/1084/23.08.2007, C.U.I._, S. F. V., având C.N.P._ și soția S. E., având C.N.P._, în calitate de adjudecatari, ambii cu domiciliul în mun. Carei, ., . M. și R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA S.R.L., cu sediul social în București, Calea Ș. V. nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, . 2.26, Sector 4, prin împuternicit Asset Portofolio Servicing România S.R.L. cu sediul social în București, Calea Floreasca, nr. 246, Clădirea de Birouri SkyTower, etaj 11 și 12, Sector 1, având ca obiect având ca obiect acțiune în constatare și dosar conexat contestație la executare - contestație la titlu, astfel cum a fost formulată și modificată în ceea ce privește dosarul_ care are ca obiect acțiunea principală,prin urmare­:

1. constată caracterul abuziv al următoarelor clauze din “Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008, respectiv al actului adițional nr. 2 din 10.01.2011, încheiate cu pârâta, și, prin urmare, aplică sancțiunea nulității absolute a acestora:
   1. Art. 3 lit. c din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 respectiv și raportat la 3.1. privitor la dobânda curentă din Condițiile generale,
   2. Art. 3 lit. d) din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 Data ajustării dobânzii

Art. 1 din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind rata (variabilă) a dobânzii curente, de modificare a dobânzii stabilite inițial prin contractul de credit.

1. Art. 5 lit a) din Condițiile speciale din Convenția de credit nr._/DB/01.07.2008 privind perceperea comisionului de risc
2. Art. 5 lit. a) din Actul adițional nr. 2/10.01.2011 privind perceperea comisionului de administrare credit
3. Art. 8 pct. 1 din Condiții generale privitor la scadenta anticipată, în integralitate
4. Art. 10 din Condițiile generale privitor la costuri suplimentare, în integralitate.
5. constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4 lit. a) privitor la comisionul de penalizare și b) privitor la dobânda penalizatoare, din Contractul de credit nr._/DB/01.07.2008 – conform petitului din modificarea de acțiune

2. dispune obligarea pârâtei la eliminarea acestor clauze din contract de credit_/DB/01.07.2008 și actul adițional nr. 2 din 10.01.2011 și, pe cale de consecință exonerarea de plata sumelor percepute în mod nelegal în baza acestora.

3. dispune repunerea în situația anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în mod nelegal în temeiul tuturor clauzelor abuzive contestate, sume actualizate cu indicele de inflație, calculate prin expertiza administrată în cauza la suma totală de 5485,81 CHF, sumă actualizată conform indicelui de inflație și a dobânzii legale până la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv 28.08.2015.

4. dispune exonerarea de la plata sumelor percepute în temeiul clauzelor abuzive de la data de la care nu au mai fost achitate și pe viitor.- conform petitului din modificarea de actiune.

5. dispune achitarea dobânzii legale aferente acestora de la data la care au fost percepute în mod nelegal și până la restituirea integrală.

În ceea ce privește contestația la executare din dosarul conexat_:

II.ADMITE ÎN PARTE contestația la executare și a contestației la titlu formulată, astfel cum aceasta a fost completată și modificată,prin urmare:

1.dispune anularea ca nelegală a tuturor actelor și formelor de executare din dosarul execuțional nr. 251/2013 aflat pe rolul B. N. D., inclusiv a actului de adjudecare 251/11.07.2014, a înscrierii provizorii a acesteiuia în CF, precum și a încheierii nr._/14.07.2014 emisă de BCPI Carei în acest sens, precum și anularea ca nelegală a înfiițării popririi dispuse de către B. N. D. asupra pensiei contestatoarei, cu repunerea tuturor părților în situația anterioară.

1. dispune încetarea executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 251/2013.
2. constată ca fiind rămasă fără obiect cererea privind suspendarea executării silite demarate în dosar nr. 251/2013 până la judecarea definitivă a prezentei cauze, până la momentul pronunțării Sentinței producându-și efectele suspendarea provizorie instituită prin Încheierea pronunțată în dosarul asociat .

4.Obligă intimații în solidar să achite reclamantei M. M. suma de 4250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

EXECUTORIE.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare cu privire la acțiunea principală din dosar: _ .

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare cu privire la acțiunea conexată din dosar: _ .

Cu drept de apel în termen de 5 de zile de la comunicare cu privire la cererea de suspendare din dosar conexat: _ .

Pronunțată în ședința publică azi,17.11.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

C. S. MINODORATOUT C.

Red.C.S.M

Tehnored.T.C.

9 ex./14.12.2015

Emis 7 .

1 ex reclamanta M. M., cu domiciliul procesual ales în Mun. Timișoara, .. 104, ., jud. T.

6 ex.- pârâții S.C. V. ROMÂNIA S.A., sediul social: ., etaje 3-8,10, Sector 2, București, S.C. V. ROMÂNIA S.A - sucursala Carei, C. C. nr. 3, parter, R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL cu sediul social în București, Calea Ș. V. nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, . 2.26, Sector 4, R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL prin împuternicit ASSET PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL cu sediul în București, calea Floreasca, cladirea de birouri SkyTower, nr. 246C, ., sector 1, S. F. V. și soția S. E., ambii cu domiciliul în mun. Carei, ., . M.

C.T. 17 noiembrie 2015

← Fond funciar. Sentința nr. 673/2015. Judecătoria CAREI		Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Prestaţie tabulară. Sentința nr. 642/2015. Judecătoria CAREI Fond funciar. Sentința nr. 673/2015. Judecătoria CAREI Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Încheierea nr. 1507/2015. Judecătoria CAREI Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1514/2015. Judecătoria CAREI Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1517/2015. Judecătoria CAREI Fond funciar. Sentința nr. 1525/2015. Judecătoria CAREI