Plângere contravenţională. Sentința nr. 1056/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1056/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1056/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR. 1056/2015
Ședința publică din data 10 septembrie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: S. C. A.
GREFIER: M. C. I.
*****
Desfășurarea ședinței s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 231 alin.2 C.pr.civ.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul F. C. T., în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN SATU M., având ca obiect plângere contravențională.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns în reprezentarea petentului lipsă, avocat C. A., în substituirea avocat M. E. I., cu împuternicire nr. SM_/2045 ( fila 7 dosar).
Făcându-se apelul martorului, se constată lipsa numitului V. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară în valoare de 20 lei; la termenul anterior s-a dispus amânarea cauzei ca urmare a cererii de amânare formulate de petent; intimatul a depus întâmpinare, prin fax, după care:
În temeiul art. 43 C.pr.civ. în urma verificărilor făcute de grefier pe baza dosarului cauzei, se constată că judecătorul nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41. C.proc.civ.
Instanța, în baza art.131 alin.1 C.proc.civ., din oficiu își verifică competența și stabilește că în baza art.126 din Constituție, art.94 pct.1 lit.a C.proc.civ., art. 914 C.proc.civ., este competență general, material, teritorial, să soluționeze această cauză.
Avocat C. A. depune la dosar delegație de substituire.
Instanța, dat fiind că intimatul a depus întâmpinare prin fax, întreabă reprezentantului legal al petentului dacă a studiat această întâmpinare.
Reprezentantul petentului solicită respingerea întâmpinării, dat fiind că aceasta a fost depusă în afara termenul prevăzut de lege.
Instanța constată că termenul limită de formulare a întâmpinării a fost data de 23.02.2015, ori intimatul a depus întâmpinare la data de 10.09.2015, astfel că în temeiul art.208 C.pr.civ. decade intimatul din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Instanța constată lipsa martorului încuviințat în cauză și citat pentru acest termen de judecată, întrebând reprezentantul petentului care este motivul pentru care martorul nu este prezent.
Reprezentantul petentului arată că renunță la proba cu martorul V. A..
În temeiul disp. art. 254 C.pr.civ., instanța întreabă reprezentantul petentului ce probe se solicită a mai fi administrate în cauză.
D. fiind că nu s-au formulat cereri în probațiune și nimeni nu s-a opus, instanța considerându-se lămurită asupra cauzei, declară închisă cercetarea judecătorească, astfel că în conformitate cu prevederile art. 392 deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție, motivat de faptul că acesta este netemeinic și nelegal, pentru motivele expuse pe larg în plângere.
Face cunoscut instanței că organele de control au făcut o practică din a poziția aparatul radar la . a surprinde șoferii care nu respectă limita de viteză prevăzută de lege, precizând însă că aparatul radar surprinde viteza de mers înainte ca autoturismul să intre în localitate, unde, pentru un scurt sector de drum, este prevăzută limita de 70 km/h, astfel că șoferii sunt sancționați pentru depășirea limitei de viteză prevăzută în localitate, în condițiile în care înregistrarea vitezei are loc înainte ca autoturismul să intre în localitate, unde limita de viteză este de 70 km/h.
Pe cale de consecință solicită admiterea plângerii, cu atât mai mult cu cât susținerile petentului, care sunt probate, nu au fost combătute de către agentul constatator, care avea obligația de a proba contrariul celor susținute și dovedite de către petent.
Instanța, considerând lămurită cauza sub toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în acord cu prevederile art. 394 C.pr.civ. închide dezbaterile în vederea deliberării.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub dosar nr.127 /218/ 2015 din data de 15.01.2015 petentul F. C. T., în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN SATU M., prin reprezentanții săi legali, a solicitat instanței judecată ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța să dispună în principal anularea procesului verbal de contravenție ca fiind nelegal și netemeinic, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate și anume, amenda și reținerea permisului de conducere cu avertismentul, iar în consecință înlăturarea măsurii dispuse de reținere a permisului de conducere. Fără cheltuieli de judecata.
În fapt, în cuprinsul procesului verbal se reține că petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DN 19, având o viteză de 101 km/h pe un sector de drum unde limita de viteza este de 50 Km/h, fara a se specifica locația exacta unde a condus petentul.
În ceea ce privește cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție, menționează faptul ca se afla în afara localității, mai exact era ieșit din Moftin, deplasându-se spre Carei, unde pe o anumită porțiune de drum există si limitator de teză de 70 km/h, iar doar înainte de acest limitator de viteză există indicatorul de viteză de 50 km/h. Apreciază că în momentul în care a fost înregistrat cu aparatul radar, nu se afla în raza limitatorului de viteză de 50 km/h, era deja înafara localității, unde pe drum național limita de viteza este de 100 km/h conform art.49 alin 4 lit.b din OUG 195/2002.
Normele metodologice, NML 021/2005 prevăd că în cazul în are cinemometrul se află în deplasare, marja de eroare a aparatului este s +/- 4 km/h. Or, conform luării în calcul a acestei marje, petentul putea la fel de bine să nu fi circulat cu o asemenea viteză.
Cu privire la marja de eroare a aparatului radar:
Potrivit art. 4.4 din NML 021-05, « măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1.4.3 din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri:
-dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună;
-dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare;
-dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență, în momentul în care a fost oprit în trafic nu se mai aflam în localitate, moment în care a observat la un moment dat un echipaj al poliției rutiere care i-a solicitat să oprească.
Nu cunoaște dacă cerințele care trebuie îndeplinite în ceea ce privește faptul că aparatul radar era destinat doar utilizării în regim staționar sau și staționar și de deplasare au fost îndeplinite, deoarece nu i-au fost prezentate actele de atestare a legalității cinemometrului, care de asemenea trebuie să fie prezentate în momentul în care este oprită o persoană în trafic.
Procesul verbal nu a fost completat cu respectarea strictă a dispozițiilor de legalitate prevăzute de OG nr. 2/2001.
In primul rând, nu este descrisa corespunzător fapta contravențională, nu este indicat locul exact al presupusei contravenții, iar art. 16 alin 1 din Og 2/2001 prevede care sunt cerințele pe care un proces verbal de contravenție trebuie să le conțină în mod obligatoriu, printre care ii " descrierea faptei contravenționale prin arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite", or în procesul verbal de contravenție nu se menționează decât pe scurt că s-a condus cu o anumită viteză și că mă deplasam pe DN 19, fara a preciza daca era in localitate sau înafara acesteia și a fost depistat cu aparatul radar, pentru a aprecia toate circumstanțele care au condus la sancționarea petentului. De altfel, în zona respectivă, la data respectivă era un trafic intens, nefiind indicată cu exactitate zona unde a fost surprins.
La viteze de peste 100 km/h abaterea cinemometrului este de +/-4% din valoarea convențional adevărată cu atât mai mult la 101 km/h, iar dubiul profită petentului, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se Impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale, este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
In al doilea rând, tot în mod obligatoriu este prevăzut în art. 16 alin 1 din OG 2/2001 și faptul că agentul constatator are obligația de a rece în procesul verbal "ocupația și locul de muncă ale contravenientului", nefiind nici aceste aspecte trecute în cuprinsul procesului verbal.
De altfel, sancțiunile complementare se aplică în funcție de latura și de gravitatea faptei.
Mai mult decât atât agenții constatatori se grăbesc în aplicarea sancțiunilor contravenționale mai grave, iar ceea ce încercăm să subliniem este faptul că dispozițiile OUG 195/2002 se coroborează cu cele ale OG 2/2001 care în art. 5 alin 2 lit. a care prevede posibilitatea aplicării avertismentului, dar această sancțiune este rareori uzitată.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare în termenul legal, respectiv până la data de 20.02.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin procesul-verbal de contravenție, . nr._/13.01.2015, emis de poliția municipiului Carei, a fost sancționat contravențional petentul cu amendă în sumă de 877, 50 lei, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, deoarece la data de 13.01.2015, în jurul orei 09:12, petentul a condus autoturismul marca WV cu nr. înmatriculare_, pe raza localității Moftinu M., rulând cu o viteză de 101 km/h, depășind astfel limita maximă admisă pe acel sector de drum, fiind filmat cu aparatul radar ( fila 38 dosar).
Deoarece intimata nu a depus întâmpinare în termenul legal expres, respectiv până la data de 20.02.2015 ( fila 25 dosar), instanța va face aplicarea art. 208 C.pr.civ.
În procesul-verbal de contravenție, organul constatator menționează că autoturismul condus de petent a fost filmat cu aparat radar, însă intimata ( cea care deține aceste probe), nu a depus vreo înregistrare sau planșe foto în acest sens, deși avea obligația legală.
Ca un corolar al celor arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 actualizată va admite plângerea contravențională ca întemeiată.
Va anula procesul-verbal de contravenție . nr._/13.01.2015, emis de Poliția municipiului Carei, ca netemeinic și nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul F. C. T., CNP_, domiciliat în ., . M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Individual Avocat M. E. I., cu sediul în Satu M., ., județ Satu M., în contradictoriu cu intimata IPJ SATU M., prin reprezentanții săi legali, ca întemeiată.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/13.01.2015, emis de Poliția municipiului Carei, ca netemeinic și nelegal.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
În temeiul 471 C.pr.civ. cererea de apel se depune la Judecătoria Carei, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. C. A. M. C. I.
C.M. 14 Septembrie 2015
Red. Tehnored. SCA /CM
4 ex./22.09.2015
Emise 2 .
1 ex -petentului F. C. T., domiciliat în ., . procedural ales la Cabinet Individual Avocat M. E. I., cu sediul în Satu M., ., județ Satu M.
1 ex - intimatului IPJ SATU M.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1047/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1065/2015.... → |
|---|
