Plângere contravenţională. Sentința nr. 519/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 519/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 519/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 519/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Pe rol fiind, pronunțarea hotărârii asupra cererii formulate de petenta S.C. S. F. S.R.L., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR – SATU M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile de fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a acorda părților posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 14.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._ la data de 09.12.2014, petenta S.C. S. F. S.R.L., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR – SATU M., a formulat plângere contravențională, solicitând anularea procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 20.11.2014.
În motivare, petenta a arătat că în data de 19.11.2014, reprezentații D.S.V.S.A. Satu M. au efectuat un control la Ferma de suine (porci) din Supuru de Jos județ Satu M., proprietatea societății petente, ocazie cu care au constatat existenta unui număr superior de capete de porci existenți în grajduri/hale, în raport cu numărul de capete de porci autorizați a fi crescuți în fermă.
În realitate, Ferma de suine de la Supuru de Jos, proprietatea societății petente este autorizată să crească un număr de 1985 de capete de porci, iar cu ocazia controlului efectuat de reprezentanții intimatei, au fost găsiți un număr de 3.084 buc. capete de porci.
Totodată, organele de control au mai constatat că pentru un număr de 3100 capete de porci, nu exista certificat sanitar veterinar, care trebuia eliberat de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit de autoritatea sanitar veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană.
Referitor la acest aspect, petenta a făcut precizarea că medicul veterinar de liberă practică împuternicit, înainte de mișcarea suinelor vii de la Ferma de suine din Ardusat către Ferma de suine din Supuru de Jos, a examinat animalele din exploatație, dar nu a solicitat la D.S.V.S.A. Maramureș eliberarea avizului interjudețean și nici nu a eliberat certificatul de sănătate pentru animalele transferate.
Petenta a mai arătat că este proprietara animalelor vii transferate (1100 de capete de porci), cât și asupra celor 2 (două) exploatații comerciale de tip industrial/fermele de la Ardusat și Supuru de Jos.
De asemenea, petenta a mai arătat că medicul veterinar de liberă practică împuternicit de D.S.V.S.A. Maramureș. are contract de prestări servicii încheiat cu societatea petentă ptr. efectuarea unor activități sanitare publice, în condițiile legii, la toate animalele vii, atât cele din Ferma Ardusat cât și cele din Ferma Supuru de Jos, fapt pentru care petenta îi plătește conform celor stabilite în contract.
Având în vedere că înainte de mișcarea lor, animalele vii din Ferma de suine Ardusat, au fost inspectate sanitar veterinar, de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit, petenta a considerat că și-a îndeplinit obligația legală de a preîntâmpina răspândirea pestei porcine și orice suspiciune de boală a fost înlăturată.
Transferul acestor animale vii s-a făcut în împrejurări excepționale de forță majoră, în sensul că la Ferma de suine din Ardusat petenta a avut probleme cu nivelul apei, care a scăzut dramatic și cu instalația de furajare automată, care s-a defectat, condiții în care a fost nevoită să depopuleze vremelnic hala (fapt constatat de reprezentanții intimatei) și să facă reparațiile necesare (care sunt în curs de executare și se vor finaliza în data de 06.12.2014), inclusiv a forat un nou puț la o adâncime mai mare pentru a asigura debitul necesar de apă permanent.
Transferarea animalelor sănătoase, într-o altă exploatație comercială de tip industrial - în speță cea de la Supuru de Jos din județul Satu M., tot în proprietatea societății petente, s-a făcut pentru a evita o mortalitate totală în rândul animalelor și formarea unui focar de infecție pentru animalele și oamenii din zonă.
Întocmirea cu întârziere a documentelor sanitar veterinare referitoare la transferul acestor animale, aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege.
Pentru aceste considerente, petenta a solicitat a se dispune anularea procesului verbal contestat și exonerarea societății petente de la plata amenzii.
În drept, petenta a invocat în mod generic dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În susținerea cererii, petenta a depus în copie conform cu originalul următoarele înscrisuri: proces verbal de contravenție (f.4); proces verbal de constatare (f.5); formulare de mișcare pentru suine vii (f.6-7).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanță nr. 1298/19.12.2014 aflată la fila15 de la dosar.
Prin întâmpinare (f.22-24), intimata a solicitat respingerea plângerii petentei ca neîntemeiată. În motivare, intimata a arătat că așa cum reiese din conținutul plângerii depuse, petenta recunoaște că nu avea acte de mișcare pentru animalele transferate.
Faptul că medicul veterinar de liberă practică, cu care societatea susține că are contract de prestări servicii, nu i-a eliberat documentele de mișcare, nu exonerează de răspundere societatea reclamanta.
Obligațiile proprietarilor de exploatații comerciale și exploatații comerciale de tip A/deținătorilor de animale din exploatații nonprofesionale care efectuează activitatea de identificare și înregistrare prin asociațiile înregistrate legal, sunt prevăzute în Ordinul ANSVSA nr. 40/2010, privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor. Potrivit Ord. 40/2010 „(1) Mișcarea internă, importul, tranzitul, exportul și comerțul cu animale vii și material germinativ de origine animală sunt supuse certificării sanitar-veterinare. (2) Animalele vii și materialul germinativ de origine animală, pentru a fi puse pe piață, importate, exportate sau pentru a face obiectul tranzitului ori al comerțului, trebuie să fie însoțite de certificat sanitar-veterinar și, după caz, de alte documente pentru atestarea îndeplinirii cerințelor sanitar-veterinare și de conformitate”. Prevederile art.14, sunt foarte clare, și anume: „(4) Proprietarul sau administratorul exploatației trebuie să permită accesul în exploatație doar animalelor identificate conform legislației în vigoare și doar celor care sunt însoțite de formularele/ documentele de mișcare, iar în cazul bovinelor, și de pașaport. (…) (8) Deținătorul animalelor are obligația ca la orice mișcare a acestora să completeze documentul de mișcare al animalelor, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 8. (10) Numai animalele înscrise în documentul de mișcare pot fi mutate dintr-o exploatație în alta, inclusiv cele având drept destinație un abator în vederea tăierii”.
În altă ordine de idei, intimata a arătat că, tocmai pentru faptul că societatea petentă are contract de prestări servicii cu medicul veterinar de liberă practică, cu atât mai mult trebuia să dețină aceste documente, nefiind în necunoștință de cauză.
Art. 21 din Ordinul sus menționat, prevede obligațiile medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți, și măsurile pe care aceștia trebuie să le aplice. Potrivit acestuia, în cazul în care deținătorul unui animal nu poate face dovada identificării și trasabilității animalului în cauză, trebuie să considere acest animal cu risc major în difuzarea de boli, să îl pună sub restricție și să îl distrugă conform prevederilor legale, pe cheltuiala deținătorului și respectând normele de bunăstare a animalelor.
În ceea ce privește gravitatea faptei, intimata a arătat că la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Urmarea care s-ar fi putut produce ar fi fost difuzarea de boli la animale, faptă prevăzută ca infracțiune (Răspândirea bolilor la animale sau plante). Dintre bolile transmisibile, cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de porcine domestice și sălbatice, cele mai grave sunt . Porcină Clasică (P.P.C.) și . Porcina Africană, boli care generează pierderi economice importante datorită mortalității ridicate. Totodată, aceste boli impun restricții privind mișcarea animalelor și a produselor de origine animală, sistarea comerțului cu porcine vii și a produselor provenite de la acestea.
Virusul se poate transmite prin contactul animalelor bolnave cu cele sănătoase, în mod direct, dar se poate transmite și indirect prin: prin sânge, țesuturi, secreții si excreții de la animalele bolnave sau moarte; vectori biologici (căpușe din anumite specii care au parazitat anterior porcii bolnavi); diferiți vectori, cum sunt carnasierele domestice și sălbatice, pasări sălbatice; vectori infectați ca: vehicule, haine, adăposturi în care a evoluat boala; animale care au trecut prin boală și rămân purtătoare de virus; circulația în habitatul natural a vânătorilor, paznicilor de vânătoare, a pădurarilor și a altor persoane; deșeuri alimentare, cadavre abandonate sau alte materii și materiale ce pot fi contaminate.
Pentru această boală nu există tratament și nici vaccin eficient, prin urmare, toate animalele suspecte vor fi ucise și distruse, iar în cazul porcilor domestici, proprietarii vor fi despăgubiți de către stat la prețul de piață al animalelor.
De menționat că în teritoriile unde a evoluat până acum, eradicarea și recunoașterea stării de indemnitate la boală a durat lungi perioade de timp.
Pentru protejarea teritoriului național, în cadrul Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, aprobat și legiferat anual prin Hotărâri de Guvern, sunt stabilite normele de prevenire și combatere a bolilor specifice suinelor indiferent de sistemul de creștere.
Deci, dacă este luat în considerare riscul la care se pot expune animalele sănătoase, care vin în contact cu animalele bolnave, atunci gradul pericolului social al faptei săvârșite este foarte ridicat, având în vedere și recomandările de specialitate privind modul de prevenire a difuzării acestor boli.
Tocmai acesta este și rolul documentelor sanitar veterinare obligatorii, deoarece acestea conțin elemente din care reiese starea de sănătate a animalelor. Având în vedere toate aceste motive, intimata a solicitat respingerea cererii petentei ca netemeinică, și menținerea sancțiunii contravenționale aplicate de către inspectorii DSVSA Satu-M..
În final, intimata a solicitat judecata și în lipsă.
În drept, intimata a invocat în mod generic Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității veterinare; Hotărârea nr. 984 din 25 august 2005 privind stabilirea si sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare si pentru siguranța alimentelor; Ordinul ANSVSA nr. 40 din 29 aprilie 2010 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor; O.U.G. nr. 23/2010 privind identificarea și înregistrarea suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative; H.G. nr. 917 din 12 august 2009.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus în copie următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare (f.25-26); notă constatare (f.27-28); declarație (f.29); adrese (f.30-31).
Prin răspunsul la întâmpinare (f.37), petenta a arătat că a fost sancționată pentru introducerea fără documente sanitare veterinare a altor animale în efectivele existente din exploatația de animale de la Supur din județul Satu M..
Petenta a arătat că nu înțelege să contrazică constatările intimatei, dar a prezentat o stare de fapt excepțională care în condiții excepționale a determinat-o să ia decizia transferului animalelor pentru a fi salvate de la moarte.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere ca animalele, ca și exploatațiile de animale de la Ardusat și de la Supur sunt proprietatea petentei, ca de altfel și vehiculele cu care s-a făcut transportul animalelor, iar medicul veterinar de liberă practică împuternicit este responsabil de sănătatea animalelor din ambele locații, ambele exploatații.
Deci pe cale de consecință, transferul acestor animale s-a făcut în mod controlat, nu s-a făcut în alte scopuri ( de ex. - să obțină despăgubiri de la stat ptr. mortalități, etc.) și nici ptr. alte motive (de ex. - sacrificare și comercializare necontrolată, etc.) ori în alte exploatații necontrolate și nesupravegheate din punct de vedere a sănătății animalelor.
Întocmirea cu întârziere a documentelor și notificarea întârziată a organelor sanitar veterinare este o atingere minimă adusă valorilor apărate de lege, mai ales că în urma acestui transfer nu s-a produs nici un eveniment negativ, în ceea ce însemna răspândirea de boli, îmbolnăvirea animalelor, încălcarea condițiilor de bunăstare a animalelor, în exploatații ori pe timpul transportului.
De aceea, petenta a solicitat să se aibă în vedere aceste aspecte atunci când se va aprecia pericolul faptei, împrejurările în care a săvârșit-o, scopul urmărit, urmările acestei fapte și să fie avute în vedere la individualizarea pedepsei ce se va stabili, în raport de vinovăția, gradul de vinovăție cu care a săvârșit fapta și scopul urmărit. Prin fapta sa, săvârșită în condiții și împrejurări excepționale, a salvat aceste animale de la îmbolnăvire și moarte, prin înfometare și lipsa apei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 20.11.2014 de către reprezentanții DSVSA Satu-M., petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 8.500 lei în temeiul art. 2 lit. a pct. 1 din H.G. nr. 984/2005 mod., reținându-se că în urma controlului efectuat la data de 19.11.2014 la ferma petentei din Supuru de Jos s-a constatat existența unui număr de 3000 porcine în privința cărora, pentru aproximativ 1.000 de capete nu existau documente/certificate sanitare veterinare.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța reține și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 2 lit. a pct. 1 din H.G. nr. 984/2005 mod. „Următoarele fapte constituie contravenții la normele sanitare veterinare referitoare la măsurile generale și speciale de menținere a indemnității teritoriului față de bolile transmisibile la animale, de apărare a sănătății animalelor și de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și se sancționează după cum urmează: a) cu amenda de la 600 lei la 1.600 lei, în cazul faptelor săvârșite de persoanele fizice, respectiv cu amenda de la 6.000 lei la 8.500 lei, în cazul faptelor săvârșite de persoanele juridice: 1. introducerea fără documente sanitare veterinare a altor animale în efectivele existente, exploatații de animale sau gospodării ale populației ori în turmele constituite pe pășuni, precum și neanunțarea consiliilor locale în termen legal în vederea înscrierii în registrele agricole a oricăror schimbări în efectivele de animale și a produșilor obținuți de la acestea”.
Totodată, instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de petentă în termenul legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții, se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 07 Octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vuli vs. Suedia, hotărârea din 23 Iulie 2002, paragraf 113). Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 07 Septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 Octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Față de starea de fapt reținută în procesul verbal contestat, analizând conținutul acestuia sub aspectul temeiniciei sale, instanța reține că fapta pentru care a fost sancționată petenta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 2 lit. a pct. 1 din H.G. nr. 984/2005 mod.
Astfel, raportat la acest text de lege, petenta avea obligația de a deține documente sanitare veterinare pentru mișcarea internă, respectiv tranzitul animalelor vii în cadrul efectivelor existente și exploataților de animale ce îi aparțin.
Din probatoriul administrat în cauză (înscrisurile aflate la dosarul cauzei), instanța reține că, în urma controlului efectuat la data de 19.11.2014 la ferma petentei din Supuru de Jos, județul Satu M., s-a constatat existența unui număr de 3000 porcine în privința cărora, pentru aproximativ 1.000 capete nu existau documente sanitare veterinare, prin urmare, fapta există în materialitatea sa, astfel cum a fost reținută în procesul verbal.
În ceea ce privește susținerile petentei privind netemeinicia celor reținute în procesul verbal pe de-o parte raportat la faptul că medicul veterinar de liberă practică cu care societatea petentă are un contract de prestări servicii a inspectat sanitar veterinar animalele transferate și, astfel, chiar dacă nu a eliberat documentele de mișcare, și-a îndeplinit obligația legală de a preîntâmpina răspândirea pestei porcine, iar pe de altă parte, raportat la o pretinsă situație excepțională care ar fi determinat petenta să ia decizia transferului animalelor, instanța constată că acestea nu sunt doar nedovedite, dar nici nu sunt în măsură să exonereze petenta de răspundere contravențională, cu atât mai mult cu cât aceasta avea un personal calificat în domeniu, cunoscător al legislației specifice.
Prin urmare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului - verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională), articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului chiar și în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța consideră că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei în cuantum de 8.500 lei, este mult prea aspră în raport de criteriile prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, opinia instanței privind reindividualizarea sancțiunii aplicate petentei are la bază dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului).
Luând în considerare împrejurările săvârșirii faptei, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientei, instanța consideră că se impune reducerea cuantumului amenzii contravenționale stabilită prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 20.11.2014, de la suma de 8.500 lei (maximul special) la suma de 6.000 lei (minimul special).
Totodată, instanța nu va reține susținerile din plângerea contravențională în sensul că împrejurările comiterii faptei și circumstanțele personale ale petentei ar justifica înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, întrucât conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 avertismentul se aplică doar în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Trebuie reținut că, aprecierea pericolului social al unei fapte contravenționale se realizează inițial de către legiuitor prin stabilirea naturii sancțiunii contravenționale și a limitelor în care urmează a fi aplicată această sancțiune de către organele constatatoare.
Stabilirea unui minim special într-un cuantum ridicat, duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca având un grad ridicat de pericol social, astfel încât înlocuirea amenzii cu avertismentul se poate dispune numai cu neobservarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, iar împrejurarea că petenta nu ar mai fi fost sancționată contravențional anterior, nu este de natură să ducă la concluzia că sancțiunea avertismentului ar corespunde gradului de pericol social concret al contravenției
În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, în baza art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale stabilită prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.11.2014, de la suma de 8.500 lei la suma de 6.000 lei, menținând restul dispozițiilor Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.11.2014.
De asemenea, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel încât petentul urmează a fi atenționat asupra pericolului social al faptelor și i se va atrage atenția asupra respectării dispozițiilor legale în materie.
Instanța constată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta societate S. F. S.R.L.,cu sediul în loc. Ardusat, ., județ Maramureș, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în mun. Satu M., ., județ Satu M., împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 20.11.2014.
Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicată contravenientei prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 20.11.2014 de la suma de 8.500 lei la suma de 6.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentei asupra respectării dispozițiilor legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 14 Aprilie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
4 ex./15.04.2015
Emis 2 .
1 . S.R.L.
1 . VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 511/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 533/2015. Judecătoria CAREI → |
|---|
