Plângere contravenţională. Sentința nr. 569/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 569/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 11238/296/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 569/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Pe rol fiind, soluționarea cererii formulate de petentul V. H., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea este la primul termen de judecată după declinare, este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, se află la poziția 8 pe lista de ședință, după care:
În temeiul art. 43 C.pr.civ., în urma verificărilor făcute de grefier pe baza dosarului cauzei, se constată că judecătorul nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 C.pr.civ..
Conform art. 103 alin.1^1 din Hotărârea nr. 829 din 15.11.2011 pentru completarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor s-a verificat în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, dovada fiind atașată dosarului cauzei.
Instanța potrivit art. 104 pct. 13 din R.O.I., lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte în instanță.
Fiind reluată cauza la a doua strigare instanța constată din nou lipsa părților.
Instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 223 C.proc.civ., verifică din competența în baza art. 131 C.pr.civ. și stabilește că în baza art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este competentă general, material și teritorial să soluționeze această cauză.
În baza art. 258 C.pr.civ., raportat la art. 255 C.pr.civ. instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile ce au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv clișee foto, dovada verificării metrologice și omologării aparatului radar, atestatul operatorului.
În baza art. 394 C.pr.civ. instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 679/2015 pronunțată la data de 18.02.2015, Judecătoria S. M. a declinat în favoarea Judecătoriei Carei, soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul V. H., aceasta fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2015, sub dosar nr._ .
Prin plângerea contravențională formulată, petentul V. H., în contradictoriu cu intimatul I. S. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea procesului verbal de contravenție atacat pentru inexistența faptei și înlăturarea măsurii complementare a punctelor de penalizare.
În motivare, petentul a arătat faptul că în data de 15.10.2014 a fost oprit de către un echipaj al Serviciului Rutier Poliția S. M. în loc. Moftinu M. ocazie cu care i-a fost adus la cunoștința faptul că a rulat și a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 75 km/h prin localitate. Petentul a mai arătat că nu a rulat cu această viteză.
Totodată, petentul a solicitat ca instanța să oblige intimata la prezentarea verificării metrologice a aparatului radar, precum și atestatul operator radar al Agentului de Poliție care a efectuat controlul din cadrul Poliției S. M..
Față de cele învederate în actul de constatare, petentul a solicitat instanței de judecată încuviințarea „probei video” în sensul prezentării de către intimată a clișeelor foto (CD) de unde să rezulte în mod indubitabil existența faptei. Este adevărat faptul că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, dar în condițiile în care singurul deținător al probei este intimata și raportat la situația în care instanța încuviințează proba în cauză, obligația îi incumbă intimatei.
În drept, petentul a invocat în mod generic disp. O.G. nr. 2/ 2001 cu modif. și compl. ulterioare.
În susținerea plângerii, petentul a depus în copie procesul verbal contestat (f.3).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanță ./11.11.2014 depusă la fila 8 din dosar.
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare până la închiderea dezbaterilor, dar a depus în copie, respectiv în original după caz, înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv: clișeele foto (f.20-21); buletin verificare metrologică nr._/16.04.2014 a aparatului radar montat pe auto MAI_ (f.22), atestat operator „Autovision” nr. 7332/2 din 10.05.2010 (f.23) și notă explicativă (f.24).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.10.2014 de către Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. S. M., s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., întrucât acesta ar fi condus în data de 15.10.2014, ora 08:35, în loc. Moftinu M., auto marca BMW cu nr. de înmatriculare_, având o viteză de 75 km/oră, pe un sector de drum cu limita maximă admisă de 50 km/oră.
Instanța reține și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului, respectiv conducerea autoturismului cu o viteză de 75 km/oră pe un sector de drum cu limita maximă admisă de 50 km/oră, i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de petent în termenul legal.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții, se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.
În privința faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, instanța observă că aceasta nu a fost constatată personal de către agentul constatator.
În cuprinsul art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede că se poate face constatarea contravențiilor și cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori, iar potrivit art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Procesul verbal de contravenție beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal atacat.
Cât privește mențiunile referitoare la aspectele ce nu au fost constatate personal de către agentul constatator, procesul verbal se bucură de forță probantă numai dacă a fost întocmit cu respectarea cerințelor legale referitoare la formă și, dacă este susținut de probe din care să rezulte săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina petentului. Și în această situație, petentului i se recunoaște dreptul de a dovedi, prin probe administrate în fața instanței, o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator pe baza probelor administrate de acesta.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ozturk contra Germaniei, prin hotărârea din 21.02.1984 ca: „distincția dintre contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție, a acuzațiilor în materie penală”, iar în cauza A. contra României s-a reținut că: „acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului”.
Totuși, în aceeași cauză (A. contra României) s-a recunoscut dreptul oricărui sistem juridic de a cunoaște prezumții de fapt și de drept, însă în materie penală, acestea nu pot să depășească limite rezonabile.
În mod constant, jurisprudența națională a creat o prezumție relativă de veridicitate a mențiunilor cuprinse în procesul verbal de contravenție întocmit cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și alte acte normative speciale (în cazul de față art. 109 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002).
În speță, este vorba despre o faptă (depășirea vitezei legale) a cărei săvârșire trebuie dovedită prin înregistrările făcute cu un mijloc tehnic (aparatul cinemometru radar), înregistrări ce se materializează în clișee foto ce trebuie să surprindă săvârșirea faptei (viteza cu care circula autovehiculul), iar conform textului legal susmenționat probațiunea (dovedirea vinovăției) cade în sarcina intimatei.
În cauză dedusă judecății, intimata I.P.J. S. M. a depus la dosar clișeele foto (f.20-21) din care rezultă în mod indubitabil înregistrarea vitezei indicate în procesul verbal (f.3), buletin de verificare metrologică nr._/16.04.2014 a aparatului radar montat pe auto MAI_ (f.22) și atestat operator „Autovision” nr. 7332/2 din 10.05.2010 (f.23), toate aceste probe coroborându-se întocmai cu cele înscrise în procesul verbal contestat.
În consecință, instanța conchide că organul constatator a probat în conformitate cu dispozițiile legale săvârșirea de către petent a contravenției prev. de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentului, instanța, având în vedere criteriile instituite de dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001, apreciază că nu se impune o reindividualizare a acesteia, întrucât pe de-o parte, petentul nu a invocat aspecte de natură să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, iar pe de altă parte, față de împrejurările comiterii faptei, de gravitatea faptei și de circumstanțele petentului, agentul constatator a aplicat amendă contravențională într-un cuantum orientat spre minimul special, amendă care se impune a fi menținută în vederea realizării scopului educativ și preventiv al actului normativ încălcat.
În consecință, în baza art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională și va menține în totalitate Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 15.10.2014 ca legal și temeinic.
Instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul pe V. H., C.N.P._, domiciliat în mun. Baia M., ./43, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S. M., cu sediul în S. M., ., nr. 5A, jud. S. M., împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 15.10.2014, ca neîntemeiată.
Menține Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 15.10.2014 ca legal și temeinic.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 29 Aprilie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
4 ex./29.04.2015
Emis 2 .
1 .
1 . POLIȚIE AL JUDEȚULUI S. M.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 467/2015.... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 534/2015. Judecătoria CAREI → |
|---|
