Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-08-2013 în dosarul nr. 4105/211/2008
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ – N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal – 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._/2013
Ședința publică din data de 02.08.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții M. G., P. M., B. C. I. și T. F. în contradictoriu cu pârâții L. A. și B. G., în calitate de moștenitori ai defunctei S. ATHENA, soția supraviețuitoare și moștenitoare a lui S. V. O., S. O. și S. A., intervenienții I. V. și soția I. I., P. A. și soția P. R. și B. M., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.07.2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29.07.2013, apoi pentru data de azi, 02.08.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ în data de 24.03.2008, reclamanții M. G., P. I. și T. F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții S. O., S. A. A. și S. V. O. pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 380/26.12.1964 al notariatului de Stat, jud. Cluj, în dosarul nr. 380/1964 conexat cu nr. 147 și 263/1964, constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor nr. 263/26.12.1964 a fostului Notariat de Stat Jud. Cluj în dosarul nr. 263/1964, în sensul stabilirii masei succesorale după defuncta S. A. ca fiind de numai ¾ parte din bunurile dobândite comune cu soțul S. V., să se stabilească că după defunctul S. V., decedat în data de 03.11.1950, reclamanții au calitatea de moștenitori acceptanți în cota de ½ parte, în calitate de nepoți de frate și soția sa S. A., în cota de ½ parte (în prezent decedată).
În motivarea cererii, reclamanții au învederat, în esență, că au acceptat tacit moștenirea după defunctul S. V., decedat în data de 03.11.1950, primind bunuri mobile din moștenire, iar în calitate de moștenitori ai acestuia au formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 247/2005.
Au mai susținut că certificatul de moștenitor suplimentar nr. 380/1964 emis în dosarul nr. 380/1964 nu poate fi legal și valabil având în vedere că S. A. a decedat la data de 06.02.1963, anterior emiterii certificatului, cetificatul fiind, astfel emis, la cererea unei persoane deja decedată și fără respectarea procedurii legale privind citarea tuturor posibililor moștenitori, iar certificatul de moștenitor nr. 263/1964 este nul parțial pentru cota de moștenire transmisă - dobândită de pârâți.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea cererii, s-au atașat înscrisuri (filele 12 – 47).
Cererea a fost timbrată cu suma de 8 lei taxă judiciară de timbru (fila 5) și timbre judiciare de 0,45 lei.
La termenul din data de 19.05.2008 s-a depus la dosar la filele 49 – 51, cerere de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții I. V. și I. I., P. A. și P. R., care au solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție și anularea certificatului de moștenitor după defunctul S. V. nr. 6/08.05.2005 emis de BNP G. Horacius Tony, eliberat în favoarea reclamanților. Pe cale de excepție au invocat, excepția puterii de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 49 și urm., art. 166 și art. 274 C.pr.civ., art. 700 C.civ.
Cererea a fost timbrată cu suma de 19 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 52 bis) și timbre judiciare de 0,3 lei.
La același termen de judecată, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta B. M. – filele 54 – 60, prin care a invocat, pe cale de excepție, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei de interes, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția puterii de lucru judecat, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii introductive, admiterea cererii de intervenție și anularea certificatului de moștenitor nr. 6/2005 eliberat de BNP G. Horacius Tony.
În motivare, a învederat că, este mai mult decât cunoscută procedura succesiunii succesive în cazul în care doi soți au decedat, fără ca cel rămas în viață să fi făcut demersurile în vederea dezbaterii masei succesorale, iar procedura legală este accea a dezbaterii masei succesorale după cei doi soți, de către moștenitorii ultimului soț rămas în viață, respectiv, în cauză, de moștenitorii testamentari, care și-au și valorificat drepturile astfel obținute.
În drept, a invocat prevederile art. 49 și urm. C.pr.civ., art. 86 din Legea nr. 36/1995, art. 274 C.pr.civ.
Cererea a fost timbrată cu suma de 12 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbre judiciare (fila 55).
În probațiune, a depus înscrisuri (filele 61 – 69).
La data de 12.06.2008, prin Serviciul Registratură, reclamanții au depus precizare de acțiune – fila 73, prin care au solicitat să se constate că imobilul care constituie masa succesorală este înscris și în CF nr._ Cluj, în urma dezmembrării vechii CF Cluj nr. 4052, să se dispună rectificarea CF în sensul radierii dreptului intervenienților din această CF și restabilirea situației anterioare prin reînscrierea întregului imobil în CF inițial nr. 4052.
Cererea a fost timbrată cu suma de 27 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 103) și timbre judiciare de 0,6 lei.
La data de 30.09.2008, prin Serviciul Registratură, intervenienta B. M. a depus întâmpinare – filele 82 – 83, prin care a solicitat disjungerea precizării de acțiune formulată de reclamanți și formarea unui dosar separat întrucât precizarea de acțiune nu are nicio legătură cu cererea inițială de chemare în judecată.
În drept, a invocat prevederile art. 115 și urm. și art. 274 C.pr.civ., art. 34 din Legea nr. 7/1996.
În probațiune, a depus extras CF (fila 85).
La data de 06.10.2008, prin Serviciul Registratură, reclamanții au depus la dosar poziția lor procesuală față de cererile de intervenție formulate de intervenienți și față de excepțiile invocate de aceștia – filele 89 – 92.
La termenul de judecată din data de 06.10.2008, intervenienții au depus înscrisuri (filele 94 – 98), iar reclamanții au depus dovada demersurile efectuate pentru aflarea domiciliului pârâților (filele 99 – 101).
La același termen de judecată, intervenienta B. M. a arătat că nu-și mai susține cererea de disjungere, iar instanța a încuviințat în principiu cererile de intervenție formulate de intervenienții I. V., I. I., P. A., P. R. și B. M. și a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate de intervenienți pentru motivele indicate în Încheierea de ședință de la filele 104 – 105 din dosar.
La data de 11.05.2009, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (filele 136 – 141), la data de 08.03.2010 au depus extras din Registrul de deces privind pe S. V. O. (fila 180), iar la data de 21.05.2010 au depus certificat de moștenitor nr. 33/2002 suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 316/1993 din dosarul succesoral nr. 568/1993 al Notariatului de Stat Local T. și certificat de moștenitor nr. 32/2002 sumplimentar la certificatul de moștenitor nr. 207/1985 din dosarul succesoral nr. 263/1985 al Notariatului de Stat T. din data de 09.10.2002 – fila 199 și certificat de moștenitor nr. 316/1993 din data de 13.07.1993 – fila 201.
La data de 08.02.2011, la solicitarea instanței, BNP G. Horacius Tony a depus la dosar documentele care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr. 6/2005, obiect al dosarului succesoral nr. 10/2005 după defunctul S. V. (filele 237 – 278).
La data de 21.02.2011, ca urmare a decesului reclamantului P. I., P. M., soție supraviețuitoare, și B. Cosmia I., fiică, în calitate de mosștenitori ai reclamantului decedat, au arătat că își însușesc acțiunea formulată de P. I. și solicită continuarea judecății (filele 282 – 288).
La data de 23.06.2013, reclamanții au depus la dosar certificat de moștenitor nr. 207/1985 din data de 11.07.1985 și certificat de deces privind pe S. V. O. (filele 328 – 329).
În ședința publică din data de 13.02.2012, reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune – filele 363 – 365, prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 380/26.12.1964 al Notariatului de Stat Județean Cluj în dosarul succesoral nr. 380/1964 conexat cu nr. 147 și 263/1964, să se constate că masa succesorală după defunctul S. V., decedat la data de 03.11.1950, se compune din cota de ½ - a parte din imobilul teren în suprafață de 6 jug. și 1.589 stj., având nr. topo._, înscris în CF nr. 4052 Cluj-N., să se constate că moștenitorii defunctului S. V. sunt S. A., în cota de ½ parte (respectiv ¼ parte din întreg imobilul), în calitate de soție supraviețuitoare, și reclamanții M. G., P. I. și T. F., toți în calitate de colateriali privilegiați, nepoți de frate/soră, în cota de 1/6-a parte fiecare (respectiv 1/12-a parte fiecare din întregul imobil), să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 263/01.08.1964 al Notariatului de Stat Județean Cluj, în dosar nr. 263/1964 în sensul stabilirii masei succesorale după defuncta S. A., ca fiind de ¾ parte din bunurile comune dobândite împreună cu soțul acesteia, S. V., să se dispună rectificarea înscrierilor din CF nr. 4052 Cluj-N., în sensul radierii înscrierilor de sub B3 și subsecvente, cu consecința restabilirii situației anterioare de carte funciară, precum și rectificarea cărților funciare în care s-au înscris imobilele după dezmembrarea terenului în suprafață de 6 jug. și 1.589 stj., având nr. topo._, înscris în CF 4052 Cluj-N., și pe cale de consecință, să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamanților și al numitei S. A., cu titlu de moștenire.
În drept, s-au invocat prevederile art. 21 din Decretul nr. 40/1953, Legea nr. 36/1995, Legea nr. 7/1996, Decretul lege nr. 115/1938, art. 132 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.
La data de 30.04.2013, prin Serviciul Registratură, intervenienta B. M. a depus întâmpinare – filele 373 - 375, prin care a invocat, pe cale de excepție insuficienta timbrare a petitelor 2 și 5 din precizarea de acțiune depusă de reclamanți și excepția tardivității petitelor nr. 2 și 5 din precizarea de acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea ca inadmisibile a petitelor 2 și 5 din precizarea de acțiune, arătând, totodată, că petitul nr. 5 este o combinație între precizarea de acțiune din data de 30.06.2008 și o cerere nouă de întabulare a dreptului de proprietate.
La termenul din data de 07.05.2012, reclamanții au depus la dosar note de ședință (filele 380 – 381), iar la data de 14.09.2013, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare - filele 453 – 455, prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de intervenienta B. M..
La data de 17.09.2012, reclamanta T. F. a depus la dosar înscrisuri (filele 408 – 413).
La termenul din data de 22.10.2012, reclamanții au depus înscrisuri (filele 4 - 7 din volumul II al dosarului), iar la data de 05.12.2012 au depus extras din registrul de deces privind pe S. A. (fila 48) și extrasul de deces privind pe S. O. (fila 49).
La data de 25.02.2013, reclamanții au depus precizare a cadrului procesual – filele 91 – 92, prin care au îndreptat eroarea materială în sensul că S. A. A. este de fapt S. A., A. fiind doar porecla acesteia, au invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. O., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a lui S. A., și au atașat înscrisuri (fila 93 din volumul II din dosar).
La data de 07.03.2013, prin Serviciul Registratură, intervenienții I. V. și I. I., P. A. și P. R. au depus întâmpinare – filele 99 – 102, prin care au solicitat respigerea cererii reclamanților de precizare a cadrului procesual.
La data de 11.03.2013, prin Serviciul Registratură, reclamanta T. F. a depus Încheierea de rectificare a erorii materiale nr. 10 din data de 08.03.2013 emisă de BNP Asociați P. M. și declarația d-nei V. S. – filele 108 - 109 din dosar, precum și extras CF nr._ (fila 112).
La termenul din data de 22.04.2013, instanța a admis în parte excepția tardivității invocată de intervenienta B. M. doar pentru solicitarea reclamanților de întabulare a dreptului de proprietate (fila 131).
La data de 24.07.2013 au depus concluzii scrise reclamanții, iar la data de 25.07.2013, intervenienții.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâților B. G. (fila 301), L. A. (fila 302), intervenientei B. M. (fila 303), reclamanților M. G. (filele 304 - 306), T. F. (filele 307 – 309), proba testimonială cu martorii Nustefelean M. (fila 318), C. D. (fila 319), G. I. (fila 361), G. G. C. (fila 378) și S. I. (fila 150 din volumul II din dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Raportat la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților S. O. și S. A., invocată de reclamanți, prin cererea de precizare a cadrului procesual, instanța reține următoarele:
Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților S. O. și S. A. este o excepție de fond, peremptorie și absolută.
În conformitate cu prevederile art. 41 alin. 1 C.pr.civ. - Capitolul II Procedura contencioasă – Titlul I – Părțile, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Capacitatea procesuală de folosință nu este altceva decât un aspect al capacității civile, un reflex pe plan procesual al capacității de folosință.
În Decretul nr. 31/1954, art. 5 alin. 2 definește capacitatea de folosință ca fiind aptitudinea unei persoane „de a avea drepturi și obligații”, iar art. 7 alin. 1 precizează că această capacitate de folosință a persoanelor fizice „începe de la nașterea persoanei și încetează cu moartea acesteia”.
Potrivit extrasului din registrul de deces nr. 3829 din data de 03.12.2012 eliberat de SPCLEP T. – Jud. Cluj, S. A., născută în data de 26.02.1897, a decedat la data de 14.03.1975 în localitatea T., jud. Cluj, părinții acesteia fiind P. M. și P. A., decesul fiind înregistrat în Registrul stării civile la nr. 104 din data de 14.03.1975 – fila 48 din volumul II din dosar. Apoi, conform extrasului din registrul de deces nr. 3829 din data de 03.12.2012 eliberat de SPCLEP T. – Jud. Cluj, S. O., născut în data de 15.01.1890, a decedat la data de 22.07.1975 în localitatea T., jud. Cluj, părinții acestuia fiind S. N. și S. V., decesul fiind înregistrat în Registrul stării civile la nr. 267 din data de 22.07.1975 – fila 49 din volumul II din dosar.
Deși codul de procedură civilă nu prevede în mod expres care este sancțiunea lipsei capacității procesuale de folosință, consecința lipsei acestei capacități nu poate fi alta decât respingerea acțiunii întrucât persoanele în cauză nu au folosința unui drept. Astfel, având în vedere că pârâții S. O. și S. A., prin decesul survenit anterior introducerii cererii, și-au pierdut capacitatea de folosință, ei nu pot fi părți în proces, motiv pentru care instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților S. O. și S. A., invocată de reclamanți, prin cererea de precizare a cadrului procesual și va respinge cererea de chemare în judecată cu privire la pârâții S. O. și S. A., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru petitul al III-lea din precizarea de acțiune și excepția lipsei de interes a reclamanților cu privire la precizarea de acțiune depusă de aceștia la dosar, invocate în ședință publică de intervenienta B. M., prin reprezentant, instanța reține următoarele:
Prin petitul al III-lea al precizării de acțiune formulată de reclamanți, la termenul din data de 13.02.2012, s-a solicitat să se constate de căte instanța de judecată că moștenitori după defunctul S. V. sunt S. A., în cota de ½ - a parte (respectiv 1/4 – a parte din întregul imobil), în calitate de soție supraviețuitoare, și reclamanții M. G., P. I. și T. F., toți în calitate de colaterali privilegiați, nepoți de frate/soră, în cota de 1/6 – a parte fiecare (respectiv 1/12 - a parte fiecare din întregul imobil).
În cauză, la termenul din data de 06.10.2008 – filele 104 – 105 din dosar, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de intervenienți, întrucât reclamanții au justificat calitatea lor procesuală activă prin actele de stare civilă depuse la dosar, din care rezultă că sunt descendenți colaterali (nepoți de frate/soră) ai defunctului S. V., astfel că ei au vocație succesorală, iar aspectele legate de întrunirea sau nu a condițiilor de dobândire a calității de moștenitor, ce se vor analiza pe fond, nu se confundă cu posibilitatea de a fi chemat la moștenire, care constituie vocația succesorală.
La același termen de judecată, instanța a respins și excepția lipsei de interes, invocată de intervenienta B. M., reclamanții justificând interesul în promovarea cererii de chemare în judecată tocmai prin solicitarea de a le fi stabilită calitatea lor de moștenitori după defunctul S. V., în vederea dobândirii unei cote părți din bunurile rămase după acesta.
Aspectele legate de faptul că și alte rude ale defunctului S. V., în viață la data decesului acestuia, așa cum sunt părinții reclamanților, care aveau vocație succesorală la moștenirea acestuia, nu și-au manifestat dorința de a accepta succesiunea, nu detemină, în opinia instanței, admiterea excepțiilor invocate, niciunul dintre succesori neputând fi obligat la acceptarea unei moșteniri, dreptul de opțiune succesorală aparținând fiecăruia dintre ei, în cauză, punându-se problema acceptării tacite a moștenirii defunctului S. V. de către reclamanți și nu de către antecesorii lor.
Cu menținerea acelorași considerente, instanța apreciază că se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru petitul al III-lea din precizarea de acțiune și excepția lipsei de interes a reclamanților cu privire la precizarea de acțiune depusă de aceștia la dosar, invocată în ședință publică de intervenienta B. M., prin reprezentant, ca neîntemeiate.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Potrivit certificatului de deces înregistrat sub nr. 1586 din data de 03.11.1950 - fila 27 din dosar, S. V. a decedat la data de 03.11.1950, iar decesul soției lui S. V. (fila 13 și 28 din dosar), S. A., a fost înregistrat în registrele de stare civilă ale localității Cluj-N. sub nr. 161 din data de 06.02.1963 – fila 29 din dosar.
Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 380/26.12.1964 emis în dosarul nr. 380/1964 conexat cu dosarul nr. 147 și 263/1964 de Notariatul de Stat al Regiunii Cluj – fila 19 din dosar, în baza cererii înregistrate sub nr. 380/1964, a încheierii finale din 26.12.1964 și potrivit dispozițiilor art. 17 și art. 21 din Decretul nr. 40/1953, atestă calitatea de moștenitor a d-nei S. A. (în calitate de soție supraviețuitoare) de pe urma defunctului S. V., decedat la data de 03.11.1950, cu ultimul domiciliu în Cluj-N., .. 24, jud. Cluj, iar certificatul de moștenitor nr. 263/01.08.1964 atestă calitatea de moștenitori a lui S. O., S. A. A. și S. V. O. de pe urma defunctei S. A., decedată în data de 06.02.1963, cu ultimul domiciliu în Cluj-N. .. 24, jud. Cluj – fila 23.
Conform extrasului din registrul de deces nr. 3829 din data de 03.12.2012 eliberat de S.P.C.L.E.P. T. – Jud. Cluj, S. A., născută în data de 26.02.1897, a decedat la data de 14.03.1975 în localitatea T., jud. Cluj, părinții acesteia fiind P. M. și P. A., decesul fiind înregistrat în Registrul stării civile sub nr. 104 din data de 14.03.1975 – fila 48 din volumul II din dosar. Apoi, potrivit extrasului din registrul de deces nr. 3829 din data de 03.12.2012 eliberat de SPCLEP T. – Jud. Cluj, S. O., născut în data de 15.01.1890, a decedat în data de 22.07.1975 în localitatea T., jud. Cluj, părinții acestuia fiind S. N. și S. V., decesul fiind înregistrat în Registrul stării civile sub nr. 267 din data de 22.07.1975 – fila 49 din volumul II din dosar. În ceea ce-l privește pe S. V. O., fiul lui S. O. și S. A., născut la data de 25.06.1924, în baza extrasului din registrul de deces de la fila 180 din dosar, acesta a decedat la data de 03.05.1985, în localitatea T., jud. Cluj (certificatul de deces fiind atașat la fila 329 din dosar).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 33/2002 suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 316/1993 din dosarul succesoral nr. 568/1993 al Notariatului de Stat Local T. și certificatului de moștenitor nr. 32/2002 suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 207/1985 din dosarul succesoral nr. 263/1985 al Notariatului de Stat Local T., calitatea de moștenitor de pe urma defunctului S. V. O. a avut-o S. Athena, în calitate de soție supraviețuitoare, decedată la data de 24.05.1993, iar după defuncta S. Athena, au calitatea de moștenitori L. A. și B. G. – filele 199 și 201.
La data de 08.02.2005, în dosarul nr. 10/2005, a fost emis de BNP G. Horacius Tony certificatul de calitate de moștenitor nr. 6, în baza căruia s-a stabilit calitatea de moștenitori de pe urma defunctului S. V., decedat la data de 03.11.1950, a d-lui M. G., în calitate de nepot de soră, pentru cota de 1/3 parte din întreaga masa succesorală, P. I., în calitate de nepot de soră, pentru cota de 1/3 parte din întreaga moștenire, și T. F., în calitate de nepoată de frate, pentu cota de 1/3 parte din întreaga moștenire.
În cauză, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 380/26.12.1964 a Notariatului de Stat, jud. Cluj, în dosarul nr. 380/1964 conexat cu nr. 147 și 263/1964, constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor nr. 263/26.12.1964 a fostului Notariat de Stat Județean Cluj în dosarul nr. 263/1964, în sensul stabilirii masei succesorale după defuncta S. A. ca fiind de numai ¾ parte din bunurile dobândite comune cu soțul S. V., să se stabilească că după defunctul S. V., decedat la data de 03.11.1950, reclamanții au calitatea de moștenitori acceptanți în cota de ½ parte, în calitate de nepoți de frate și soția sa S. A., în cota de ½ parte (în prezent decedată).
Astfel, raportat la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 380/26.12.1964 a Notariatului de Stat, jud. Cluj, în dosarul nr. 380/1964 conexat cu nr. 147 și 263/1964, acesta va fi respins, ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au susținut că au acceptat tacit succesiunea de pe urma defunctului S. V., în calitate de colaterali privilegiați, nepoți de frate/soră, în cota de 1/6 parte fiecare (1/12 parte din întregul imobil), în sensul că au primit bunuri mobile din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului S. V. (referitor la bunurile imobile, fiind perioada anterioară CAP, au arătat că nu au manifestat niciun interes întrucât oricum nu s-ar fi putut bucura de proprietate). Au mai susținut că, la momentul la care s-ar fi dezbătut succesiunea lui S. V., era necesar să se indice moștenitorii – rudele îndreptățite – reclamanții din prezenta cauză, care au avut vocație succesorală, defunctul neavând copii, astfel că, certificatul de moștenitor a fost eliberat la cererea unei persoane care era decedată și fără respectarea procedurii legale privind citarea tuturor posibililor moștenitori.
Din examinarea arborelui genealogic depus la dosar la fila 14, precum și a actelor de stare civilă atașate la dosar la filele 15 – 18, 25, 32 - 33, 42 – 47, 239 – 242, 246 – 252, instanța reține că M. M. a fost sora defunctului S. V. (decedată la data de 07.07.1962 – fila 33 verso din dosar), iar S. I. fratele defunctului (decedat la data de 01.06.1955 – fila 46 din dosar). M. M. a avut două fiice: P. E. (fostă M., decedată la data de 08.06.1987 – fila 33) și M. C., reclamanții P. I. (decedat la data de 06.11.2010 – fila 280 din dosar, moștenitori ai acestuia fiind P. M., în calitate de soție supraviețuitoare, și B. C. I., în calitate de fiică – certificat de moștenitor nr. 7 din data de 03.12.2010 – filele 284 - 287) și M. G., fiind fiii acestora din urmă. În ceea ce o privește pe reclamanta T. F. (născută S.), din analiza acelorași înscrisuri rezultă că aceasta este fiica lui S. T. (decedat la data de 17.03.1995 – fila 47 din dosar), fiul lui S. I., în consecință toți cei trei reclamanți sunt nepoți de soră/frate ai defunctului, făcând parte din clasa a II-a de moștenitori, a colateralilor privilegiați.
Pentru ca instanța să fie îndrituită a analiza legalitatea certificatului de moștenitor emis după defunctul S. V., trebuie să se facă dovada că reclamanții aveau vocație succesorală concretă la moștenire și au acceptat în termen succesiunea. Neîndeplinirea cumulativă a uneia din condiții împiedică instanța să analizeze valabilitatea certificatului de moștenitor emis după defunct.
În cauză, reclamanții nu au făcut însă dovada acceptării moștenirii în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii defunctului S. V., așa cum impun prevederile art. 700 alin. 1 C.civ., așa încât nu au calitatea de moștenitori ai acestuia.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 689 C. civ., acceptarea succesiunii este expresă sau tacită.
Raportat la aceste aspecte, instanța are în vedere faptul că acceptarea pură și simplă voluntară a moștenirii poate fi expresă, când succesibilul își însușește calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnatură privată, ori tacită, când succesibilul face un act (fapt) pe care nu îl putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă (indirect, dar neîndoielnic) intenția de acceptare a moștenirii (art. 689 C. civ.).
În cauză nu s-a invocat că reclamanții ar fi acceptat expres succesiunea defunctului S. V., ci se pune problema dovedirii acceptării tacite a moștenirii acestuia.
În aceste condiții, urmează a se stabili în ce măsură conduita reclamanților echivalează cu acceptarea tacită a succesiunii în sensul art. 689 C. civ. Astfel, așa cum s-a arătat, conform acestei dispoziții legale, acceptarea este tacită când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare, rezultă astfel că nu este suficientă intenția de a accepta o succesiune, ci această intenție trebuie să fie exteriorizată în acte materiale sau juridice. Mai mult, chiar săvârșirea unor acte nu echivalează cu acceptarea succesiunii decât dacă cel care le savârșește „a luat titlul sau calitatea de erede” (art. 690 C. civ.).
Printre actele cu semnificația acceptării tacite se pot regăsi acte (fapte) materiale, cum ar fi . ori deținerea) bunurilor succesorale, demolarea unor construcții, efectuarea unor lucrări ce nu comportă urgență, acte de dispoziție asupra bunurilor succesorale singulare sau asupra moștenirii privită ca universalitate (vânzarea, donația etc.), precum și acte de administrare definitivă, de exemplu, încasarea unor creanțe de la debitorii succesiunii, încheierea unor conventii cu privire la administrarea bunurilor succesorale, locațiunea acestor bunuri, plata impozitelor pe clădiri, terenuri etc.
Pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, precum și a răspunsurilor la interogatoriile administrate în litigiu, instanța apreciază că reclamanții nu au acceptat nici măcar tacit succesiunea defunctului S. V. în termenul de prescripție de 6 luni, termen care a început să curgă de la data decesului lui S. V., respectiv data de 03.11.1950.
Astfel, martorul Nustfelean M., propus de reclamanți, prietenă și colegă cu reclamantul P. I., a declarat că ar fi aflat chiar de la reclamant, că acesta a avut o mătușă, care ar fi vrut să-l înfieze și să-i lase moștenire, oferindu-i bijuterii pe care el nu le-a luat – fila 318 din dosar. Apoi, martorul G. G. C. (propus de reclamanți), deși a declarat în fața notarului G. H. Tony că a cunoscut foarte bine familia S., în fața instanței a susținut că știe această familie mai mult din discuțiile d-nei T. F. cu tatăl său, cu care aceasta era foarte bună prietenă, susținând, totodată, că a văzut la familia T. niște obiecte din argint, căni, furculițe, despre care d-na T. F. i-a zis că le-a primit moștenire de la ruda ei din Cluj, S. V., iar prima dată când a văzut bijuteriile din argint avea 5 – 6 ani – filele 378 – 379 din dosar. În cele din urmă, martorul S. I. a declarat că, a aflat de la verișoara sa S. A., că după înmormântarea lui S. V., i s-au dat lui T. F. suporturi din argint pentru pahare, un bufet și un dulap de către S. A., lui M. G. i s-a dat un dulap, iar lui P. I. i s-a dat un pat și un lănțișor de aur, aspect pe care îl cunoaște de la vărul său M. I., susținând, totodată, și faptul că nu a auzit personal că s-a împărțit moștenirea, el având șapte ani la decesul lui S. V., ci prin . s-ar fi împărțit moștenirea între S. A., T. F., M. G. și P. I.. Cu privire la bunurile la care a făcut referire martorul mai sus, acesta a mai declarat că d-l M. G. i-a arătat dulapul primit de la S. A., de la vărul său știe că în casa d-lui P. I. era un pat primit de la S. A., iar alte bunuri din cele enumerate ca fiind primite de reclamanți nu a văzut – fila 150 din volumul II din dosar.
Ceilalți doi martori C. D. (fila 319 din dosar) și G. I. (fila 361), audiați la solicitarea reclamanților, nu au relevat aspecte legate de moștenirea defunctului S. V..
Apoi, potrivit răspunsului la întrebările nr. 5 și nr. 6 din interogatoriul luat reclamantului M. G. – filele 304 - 306 din dosar, tatăl și fratele său mai mare au luat din obiectele care făceau parte din masa succesorală după defunctul S. V., obiecte care nu îi trebuiau lui S. A., acte efectuate prin toamna anului 1951, la vreo două – trei luni după decesul lui S. V..
Raportat la actele de acceptare tacită ale moștenirii defunctului S. V., reclamanta T. F. a susținut, așa cum rezultă din răspunsurile la întrebarea nr. 3 din interogatoriu „am aflat de decesul lui S. V. la vreo 4 – 5 zile după ce a decedat”, întrebarea nr. 5 din interogatoriu „mătușa mea mi-a dat mobilă și haine de ale unchiului S. V., spunând că l-am ajutat în timpul vieții” și întrebarea nr. 6 „am primit hainele la 3 zile după înmormântare și mobila cam la o lună”– filele 307 – 309 din dosar.
Analizând coroborat declarațiile martorilor prezentate mai sus și răspunsurile la interogatoriile reclamanților, instanța reține următoarele:
reclamantul P. I. nu a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii defunctului S. V., pe de o parte martorul S. I., care avea șapte ani la data decesului lui S. V., a declarat că acestui reclamant i s-a dat un pat și un lănțișor de aur din bunurile defunctului, pentru ca martorul Nustfelean M. să declare că reclamantul nu a acceptat bijuteriile oferite de S. A., iar primirea unui pat de la S. A., despre care martorul a auzit de la un văr de-al său M. I., nu reprezintă, în opinia instanței, acte de acceptare tacită a moștenirii;
apoi, nici reclamanta T. F. nu a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii defunctului S. V., astfel: după cum se poate observa din răspunsurile la interogatoriul administrat în cauză, reclamanta susține că a aflat de decesul lui S. V. la 4 – 5 zile după ce acesta a decedat și a primit de la matușa sa mobilă și haine de-ale unchiului S. V., reclamanta nefăcând referire în răspunsurile sale la interogatoriu la obiectele din argint, căni, furculițe, suporturi pentru pahare, bunuri pe care martorii, la vârsta de 5 – 6 ani și respectiv 7 ani și le amintesc cu precizie, reclamanta limitându-se la a menționa că a primit mobilă și haine, iar modul în care a fost formulat răspunsul reclamantei la întrebarea nr. 5 din interogatoriu „mătușa mea mi-a dat mobilă și haine de ale unchiului S. V., spunând că l-am ajutat în timpul vieții” nu conduce la concluzia, așa cum s-a susținut de către martorul S. I., existenței unei înțelegeri între reclamantă și soția defunctului pentru împărțirea moștenirii lui S. V., ci mai mult ca o compensare, după decesul acestuia, a atitudinii manifestată de reclamantă în timpul vieții unchiului său;
în cele din urmă, nici reclamantul M. G. nu a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii defunctului S. V., chiar el mărturisind în răspunsul la interogatoriu la întrebarea nr. 5 că tatăl și fratele său mai mare au luat din obiectele, care făceau parte din masa succesorală după defunctul S. V., obiecte care nu îi trebuiau lui S. A., iar primirea unor bunuri de către tatăl și fratele său mai mare nu fac dovada acceptării tacite a moștenirii de către reclamant.
În consecință, instanța apreciază că, în cauză, reclamanții nu au făcut dovada acceptării tacite a succesiunii după defunctul S. V., având în vedere că din analiza coroborată a probelor propuse de reclamanți în acest sens, nu rezultă, fără echivoc, intenția de acceptare a moștenirii.
Sub acest aspect, instanța mai are în vedere și considerentele reținute de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ și în dosarul nr._, după cum urmează:
Potrivit Deciziei civile nr. 266/r/c/2007 pronunțată în data de 15.03.2007 de Tribunalul Cluj, Secția Civilă, în dosarul nr._ (număr format vechi 7812/2006) s-a respins recursul declarat de reclamanții P. I., M. G. și T. F. și s-au admis recursurile declarate de pârâtele B. M. și Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 împotriva Sentinței civile nr. 5464/30.06.2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/2005, pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei B. M., fiind menținute dispozițiile sentinței recurate privind respingerea cererii de obligare a pârâtelor de rând 2 și 3 la reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamanților – filele 65 – 69.
În considerentele acestei decizii, în esență, Tribunalul Cluj a reținut că unica moștenitoare a defunctului S. V. a fost soția supraviețuitoare S. A., reclamanții nefiind moștenitori ai defunctei S. A., întrucât nu s-a făcut dovada că antecesorii lor au acceptat expres sau tacit, în termenul prevăzut de art. 700 C.civ., moștenirea rămasă după defunctul S. V., iar certificatul de calitate de moștenitor nr. 6/2005 nu este valid, fiind eliberat cu încălcarea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 36/1995 și art. 23 din Decretul nr. 40/1953, în condițiile în care certificatul de moștenitor nr. 380/1964 emis în data de 26.12.1964 nu a fost anulat în prealabil. S-a mai reținut că, dacă S. A. a fost singura moștenitoare a defunctului S. V., întreg terenul din CF nr. 4052 Cluj a devenit proprietatea acesteia, astfel că, la momentul cooperativizării, acest teren nu putea fi adus sau preluat în CAP de la antecesorii reclamanților, menționându-se, totodată, că recurenților nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, ci ale art. 13 alin. 1, întrucât la momentul decesului lui S. V. terenul se găsea în circuitul civil, motiv pentru care reclamanții erau ținuți să facă dovada acceptării moștenirii după antecesorul lor.
Totodată, potrivit Deciziei civile nr. 636/R/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, Secția Civilă, în data de 13.06.2007, în dosarul nr._ , s-a admis recursul declarat de pârâții I. V., I. I., P. A., P. R., Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj și Comisia Locală de fond funciar Cluj-N. împotriva Sentinței civile nr. 8979/28.11.2006 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care a modificat-o în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții P. I., M. G. și T. F. împotriva pârâților I. V., I. I., P. A., P. R., Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj și Comisia Locală de fond funciar Cluj-N., pentru anularea Titlului de proprietate nr. 1650/3237/14.08.2001 emis în favoarea pârâtului P. I. pentru suprafața de teren de 9.534 mp, 376 mp, 8.795 mp și 1.115 mp, rectificare CF, constatarea nulității absolute contract de vânzare – cumpărare – filele 94 – 97 din dosar.
În motivarea acestei soluții, Tribunalul Cluj a reținut că, reclamanții nu au făcut nicio dovadă că ulterior decesului lui S. V., ei sau antecesorii lor au acceptat în mod expres sau tacit moștenirea, unica moștenitoare a defunctului S. V. fiind soția supraviețuitoare S. A., menționându-se, totodată, că din analiza coroborată a actului de deces al fostului proprietar S. V. cu certificatul de moștenitor suplimentar nr. 380/1964 și copia registrului agricol reiese că după decesul lui S. V., singura persoană care a moștenit terenurile a fost soția acestuia, nu și frații defunctului, cu privire la care nu s-a făcut dovada acceptării succesiunii. S-a mai reținut că certificatul de calitate de moștenitor, prin care se constată că cei trei reclamanți au calitatea de moștenitori după defunctul S. V., nu poate fi luat în considerare, atât timp cât la data eliberării acestuia au fost încălcate dispozițiile art. 86 din Legea nr. 36/1995 și cele art. 23 din Decretul nr. 40/1953, la eliberarea certificatului de moștenitor nefiind făcută dovada că cele trei persoane sau antecesorii lor au acceptat în termenul de șase luni prevăzut de art. 700 C.civ. succesiunea după defunctul S. V., condiție de validitate a certificatului de moștenitor, iar vocația celor trei reclamanți la succesiunea defunctei S. A. nu există întrucât nu este nicio legătură de rudenie între reclamanți și această defunctă.
Având în vedere că instanța va respinge, ca neîntemeiat, primul petit al cererii de chemare în judecată, care are ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 380/26.12.1964 a Notariatului de Stat, jud. Cluj, în dosarul nr. 380/1964 conexat cu nr. 147 și 263/1964, cu consecința menținerii certificatului de moștenitor contestat, ținând cont și de raportul de accesorietate dintre petitele cererii de chemare în judecată, instanța va respinge, ca neîntemeiate, și petitul nr. 2, 3 și 4 din precizarea de acțiune, privind stabilirea masei succesorale după defunctul S. V., constatarea calității de moștenitori a reclamanților, precum și constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor nr. 263/26.12.1964 a fostului Notariat de Stat Jud. Cluj în dosarul nr. 263/1964, în sensul stabilirii masei succesorale după defuncta S. A. ca fiind de numai ¾ parte din bunurile dobândite comune cu soțul S. V..
Raportat la cererile de interveție în interes propriu formulate de intervenienții I. V. și soția I. I., P. A. și soția P. R., B. M., instanța le va admite și va dispune anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 6/08.02.2005 emis de BNP G. Horacius Tony, pentru următoarele considerente:
Din analiza celor două certificate de moștenitor nr. 380/26.12.1964 eliberat de Notariatul de Stat al Regiunii Cluj și nr. 6/08.02.2005 emis de BNP G. Horacius Tony, se constată faptul că ambele au fost emise cu privire la succesiunea defunctului S. V., decedat la data de 03.11.1950.
Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 4 și art. 86 din Legea nr. 36/1995, precum și ale art. 43 și art. 74 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, notarul public are obligația, anterior emiterii certificatului de moștenitor, să verifice dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeași circumscripție și să cerceteze, în acest scop, registrul de evidență al succesiunilor.
Potrivit certificatelor depuse la filele 268 – 269 din dosar, în perioada de la data decesului defunctului S. V. până la data de 28.01.2005, din verificările registrelor opise de succesiune nu s-a găsit deschisă procedura succesorală după defunctul S. V. pe raza teritorială a municipiului Cluj-N., certificându-se, totodată, și nedezbaterea procedurii succesorale după defunctul S. V. din data de 17.11.1995 până la data de 28.01.2005.
Cu toate acestea la data de 26.12.1964 a fost eliberat de Notariatul de Stat al Regiunii Cluj certificatul de moștenitor nr. 380, cu nerespectarea căruia a fost emis certificatul de moștenitor nr. 6/08.02.2005 de BNP G. Horacius Tony.
Astfel, art. 86 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, prevede că după emiterea certificatului de moștenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, iar art. 23 din Decretul nr. 40/1953 stabilește că după eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate elibera alt certificat; cei care au pretențiuni la succesiune, pot cere în justiție anularea certificatului eliberat și stabilirea drepturilor lor. Până la anulare prin sentință judecatorească, certificatul de moștenitor face dovada în ce privește calitatea de moștenitor și cota bunurilor ce revin fiecărui moștenitor.
În consecință, certificatul de calitate de moștenitor nr. 6/2005 nu este valid, fiind eliberat cu încălcarea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 36/1995 și art. 23 din Decretul nr. 40/1953, în condițiile în care certificatul de moștenitor nr. 380/1964 emis în data de 26.12.1964 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, după cum s-a arătat mai sus, motiv pentru care instanța va admite cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienți și va anula certificatul de moștenitor nr. 6/2005 emis pe numele reclamanților, în cauză, nefiind făcută dovada că reclamanții sau antecesorii lor au acceptat, în termenul de șase luni prevăzut de art. 700 C.civ., succesiunea după defunctul S. V..
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, arătând că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru petitul al III-lea din precizarea de acțiune, invocată în ședință publică de intervenienta B. M., prin reprezentant.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a reclamanților cu privire la precizarea de acțiune depusă de aceștia la dosar, invocată în ședință publică de intervenienta B. M., prin reprezentant.
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților S. O. și S. A., invocată de reclamanți, prin cererea de precizare a cadrului procesual.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții M. G., cu domiciliul în Cluj-N., .. 8, ., jud. Cluj, P. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, B. C. I., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., în calitate de moștenitori ai lui P. I., și T. F., cu domiciliul în ., .. Cluj, în contradictoriu cu pârâții L. A., cu domiciliul în C., ., jud. C., și B. G., cu domiciliul în C., ., .. 5, jud. C., în calitate de moștenitori ai defunctei S. ATHENA, soția supraviețuitoare și moștenitoare a lui S. V. O..
Respinge, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții M. G., cu domiciliul în Cluj-N., .. 8, ., jud. Cluj, P. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, B. C. I., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., în calitate de moștenitori ai lui P. I., și T. F., cu domiciliul în ., .. Cluj, în contradictoriu cu pârâții S. O. și S. A., ambii cu ultimul domiciliu cunoscut în T., ., jud. Cluj.
Admite cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții I. V. și soția I. I., P. A. și soția P. R., toți cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 148, jud. Cluj, la avocat M. P., B. M., cu domiciliul în Cluj-N., Colonia Borhanci nr. 80, jud. Cluj, în contradictoriu cu reclamanții M. G., cu domiciliul în Cluj-N., .. 8, ., jud. Cluj, P. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, B. C. I., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, în calitate de moștenitori ai lui P. I., și T. F., cu domiciliul în ., .. Cluj, și cu pârâții L. A., cu domiciliul în C., ., jud. C., și B. G., cu domiciliul în C., ., .. 5, jud. C., în calitate de moștenitori ai defunctei S. ATHENA, soția supraviețuitoare și moștenitoare a lui S. V. O..
Anulează certificatul de calitate de moștenitor nr. 6/08.02.2005 emis de BNP G. Horacius Tony.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 02.08.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A. 30.08.2013/10 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
