Anulare act. Sentința nr. 4436/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Judecătoria CLUJ-NAPOCA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 4436/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 13014/211/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3185

SENTINȚA CIVILĂ NR.4436/2013

Ședința publică de la 06.03.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE S. I.

Grefier E. M.

Pe rol fiind pronunțarea cauzei Civile privind pe reclamanții I. F., I. I. L. și pe pârâta B. C. R. SA, pârâta B. C. R. SA-SUCURSALA JUDETEANA CLUJ, având ca obiect acțiune în constatare.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile reprezentanților părților a avut loc în ședința publică din data de 20.02.2013, fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, când instanța, la solicitarea reprezentanților părților, a amânat pronunțarea în cauză pentru a se depune concluzii scrise la dosar, pentru data de 27.02.2013, ulterior pentru astăzi, 06.03.2013.

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține că:

Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2012 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, reclamanții I. F., I. I. L. în contradictoriu cu pârâtele B. C. R. SA, B. C. R. SA - SUCURSALA JUDETEANA CLUJ, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la pct.6 din contracte referitoare la comisionul de urmărire de riscuri precum si alte costuri si caracterul abuziv al clauzelor de la pct.9 lit. c si d privind comisionul de acordare de credit, comisionul de transformare precum si caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la pct. 2.10.a referitor la creditele cu dobânda variabila din Condițiile generale de creditare - Anexa la contractele de credit bancar si sa dispună, in consecința, eliminarea lor din Contracte- să oblige paratele, in solidar, la restituirea către ei a sumelor reprezentând cuantumul comisionului de urmărire de riscuri, de acordare credit si de transformare achitate de la data încheierii Contractelor de credit bancar si pana la eliminarea acestora.- să constate nulitatea absoluta parțiala a Actului adițional nr. 2/14.03.2012 la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3974/29.11.2007 intervenit in baza OUG nr. 50/2010, in ceea ce privește mărirea dobânzii prin creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp precum si in ceea ce privește introducerea comisionului lunar de administrare credit si sa oblige paratele, in solidar, la restituirea sumelor achitate cu acest titlu începând de la data achitării si pana la data efectiva de încetare a perceperii acestora,- sa oblige paratele, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, s-a precizat că în fapt, dreptul lor de a sesiza direct instanța cu privire la constatarea si sancționarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale este consacrat de dispozițiile art. 14 din Legea 193/2000, modificata. Potrivit acestui text legal, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila,..Rezulta așadar, ca pentru stabilirea si sancționarea clauzelor contractuale abuzive, ei au opțiunea fie de a se adresa cu o sesizare in acest sens către organele abilitate( Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor), fie a sesiza direct instanța de judecata. Mai mult, sub aspect procedural, calitatea procesuala activa a lor rezida din calitatea de parte contractanta in cadrul celor doua convenții de credit la care se referă: Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3974/29.11.2007 si - Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr._/10.11.2008.

Intre petenți, in calitate de împrumutați si parata de rândul 1 B. C. R. SA, reprezentata de parata de rândul 2 ( denumita in continuare B.), s-au încheiat: 1. Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3974/29.11.2007, având ca obiect acordarea de către banca a unui credit in cuantum de 70.500 Euro. Creditul a fost garantat cu o garanție reala - ipoteca de rangul III constituita asupra imobilului apartament cu nr. 22, aflat in proprietatea reclamantului I. I. L., situat in Cluj-N., ..47, parter, se.3, înscris in CF nr._ Cluj-N., nr. serial A1, nr. topo_/S/XXII, județul Cluj.

In conformitate cu prevederile pct. 5 din Contractul bancar, dobânda este fixa pe perioada de 12 luni si ulterior variabila. Dobânda curenta este formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile BCR la care se adaugă 1,50. Conform pct.6 din contract in D. sunt incluse: dobânda anuala, comisionul de analiza a documentației, de acordare de credit si de administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliței de asigurare de viata, comisionul de urmărire de riscuri, precum si alte costuri( orice alte costuri intervenite ulterior semnării acestui contract).

Conform prevederilor art. 36 din OUG 50/2010, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si după caz dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terii, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

După cum se poate observa, pe lângă costurile menționate de lege, parata a înscris ilegal in contract si alte comisioane: comisionul de acordare de credit, comisionul de urmărire de riscuri si alte costuri, la care se adaugă un comision de transformare pentru prima solicitare si următoarele solicitări.

Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor de la pct. 2.10.a referitor la creditele cu dobânda variabila din Condițiile generale de creditare - Anexa la contractul de credit bancar arăta ca:

Instanța este rugata sa constate ca aceste clauze oferă Băncii posibilitatea de a modifica unilateral si discreționar rata dobânzii aferente creditului si fără consimțământul împrumutatului, după criterii necunoscute si fără ca aceasta noua rata sa poată fi negociata.

In conformitate cu pct.1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, modificata, nu este considerata clauza abuziva aceea care da dreptul unui furnizor de servicii financiare ,, de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator (...), fără o notificare prealabila, daca exista o motivație întemeiata (prevăzuta in contract - nn), in condițiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curând posibil despre aceasta cealaltă parte contractanta si aceasta din urma are libertatea de a rezilia imediat contractul,,.

per a contrario, clauza este abuziva, daca nu exista o motivație întemeiata prevăzuta in contract sau daca cealaltă parte contractanta nu are posibilitatea de a rezilia contractul in caz de neacceptare a dobânzii astfel modificate.

In speța, trebuie analizat daca sintagma ,, in funcție de costul resurselor de creditare,, constituie un motiv întemeiat, in accepțiunea textului legal indicat mai sus, respective daca petenții avem posibilitatea de a rezilia contractul, in cazul neacceptării dobânzii modificate.

Sub un prim aspect, instanța este rugata sa constate ca, pentru a reprezenta un motiv întemeiat in sensul legii, ar trebui sa existe o situație clar reglementata in cadrul contractului, care sa ofere clientului posibilitatea de a ști de la început ca, daca acea situație se va produce, rata dobânzii va fi majorata. Totodată, aceasta situație trebuie sa fie suficient de clara încât, in eventualitatea unui litigiu in aceasta privința, sa se poată verifica daca aceasta situație - motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Motivul „costurilor resurselor de creditare ,, nu constituie o motivație întemeiata deoarece nu conține niciun criteriu in baza căruia sa poată fi apreciat daca acesta este întemeiat sau nu, este total lipsit de predictibilitate si mai mult, nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, daca si ce schimbare s-a produs. In aceste condiții, instanța este rugata sa observe ca modul de formulare a clauzei incriminate face ca aceasta sa poată fi interpretata doar in favoarea Băncii, fără a da posibilitate clientului sa poată verifica daca majorarea dobânzii este necesara, daca aceasta s-a produs in mod corect, rezonabil si proporțional cu cauza care a determinat-o.

Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor de la pct.3 intitulat Comisioane din Condițiile generale de creditare, privind: comisionul de acordare de credit, comisionul de neutilizare, comisionul de transformare, comisionul de urmărire de riscuri.

In ceea ce privește comisionul de urmărire de riscuri, instanța este rugata sa observe ca, in conformitate cu pct. 3.8 din Condițiile generale ,, comisionul de urmărire de riscuri se calculează atât, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat si se achita lunar, odată cu rata de credit si dobânda,,.

Instanța este rugata sa constate ca si aceste clauze au caracter abuziv având in vedere ca, pe de o parte, motivația perceperii acestui comision nu rezulta din cuprinsul Contractului de creditare si pe de alta parte, riscul de nerambursare a creditului este acoperit de garanția reala imobiliara constituita in favoarea Băncii tocmai in acest scop.

Astfel, așa cum rezulta din pct. 3, comisionul de urmărire riscuri se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile de luna, fără insa a preciza in mod explicit care este motivația perceperii lui. Conform art. 1 din Legea 193/2000 modificata, contractul de credit trebuie sa conțină ,, clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate,, Ori, textul de la pct.3 din Contract nu se supune acestor exigente, nefiind defel clar, neechivoc si neconținând nici un element care sa dea posibilitatea de a înțelege de ce sunt percepute aceste sume. De asemenea, in conformitate cu pct.1 lit. g din Anexa la Legea nr. 193/2000, modificata, este considerate clauza abuziva acea care ,, da dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale,,. In speța, având in vedere modul de formulare a clauzei incriminate, acesta intra sub incidența textului legal.

Mai mult, instanța este rugata sa observe ca, tot pentru „creditul pus la dispoziție,,B. mai percepe: dobânda aferenta, comisionul de analiza a documentației, comisionul de rambursare anticipata, comisionul de acordare credit, comisionul de administrare, comisionul de neutilizare, comisionul de transformare.

Toate comisioanele fiind variabile, in funcție de evoluția pieței financiar bancare. In aceste condiții, singura concluzie care se poate trage este ca unica motivație a perceperii acestui comision de risc este aceea de a „umfla,, profitul Băncii si așa asigurat de costurile menționate mai sus Cuantumul comisionului, nespecificat, reprezintă un dublu beneficiu al băncii, fiind practic o dobânda mascata, perceputa lunar, pe lângă dobânda principala stabilita contractual.

In alta ordine de idei, instanța este rugata sa retina, ca la încheierea Contractului de credit bancar, reclamanții nu au avut posibilitatea sa negociem niciuna dintre clauzele contractuale, cu atât mai puțin cele privitoare la costurile creditului, cuprinsul contractului fiindu-ne impus de către B. si având un caracter prestabilit, de natura contractelor de adeziune. Ori in măsura in care aveau nevoie de creditul solicitat, au fost implicit nevoiți sa semneze Contractul, chiar si in aceste condiții. In conformitate cu art.4 alin. 1 din Legea 193/2000, modificata, clauzele care nu au fost negociate cu consumatorul sunt considerate abuzive, daca acestea creează in detrimentul acestuia un dezechilibru contractual. De asemenea, conform alin.2 din același articol, este considerata ca nefiind negociata acea clauza care ,, a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre formulate (...),,. Sub un alt aspect, instanța este rugata sa observe ca nu rezulta care este riscul avut in vedere de a fi protejat de B. prin perceperea comisionului de risc, in condițiile in care creditul a fost garantat cu o garanție reala - ipoteca de rangul III constituita asupra imobilului apartament cu nr. 22, aflat in proprietatea reclamantului I. I. L., situat in Cluj-N., ..47, parter, se.3, înscris in CF nr._ Cluj-N., nr. serial A1, nr. topo._/S/XXII, județul Cluj. Astfel, nu exista riscul ca, in caz de nerambursare, B. sa fie in vreun fel păgubita, in aceasta ipoteza urmând sa-si recupereze suma datorata prin executarea garanției.

Identica este si situația celorlalte doua comisioane percepute de B. - si se referă aici la comisionul de acordare de credit si comisionul de transformare, in contextul in care conform dispozițiilor art. 36 din OUG 50/2010, comisioanele pe care le poate percepe B. in cadrul unui contract de credit sunt limitate iar comisionul de risc, comisionul de acordare credit si comisionul de transformare nu se regăsesc printre comisioanele enumerate limitativ de lege. Aceasta noua reglementare vine sa confirme împrejurarea ca cele trei comisioane: de risc, de acordare si de transformare sunt nelegale si abuzive, nefiind justificate de nici o cauza obiectiva si nefiind altceva decât o dobânda mascata, un element de creștere a profitului băncii pe cheltuiala si efortul consumatorilor.

Conform pct. 3.1 din Condițiile generale de creditare - comisionul de acordare de credit se plătește la prima tragere a creditului si se calculează la valoarea creditului prevăzuta in contract.

F. de toate aceste împrejurări, in conformitate cu art.13 din Legea 193/2000, modificata, instanța este rugata sa dispună modificarea corespunzătoare a Contractului de credit bancar, in sensul eliminării din pct. 7 din Contract a mențiunii referitoare la comisionul de urmărire de riscuri precum si alte costuri intervenite ulterior semnării contractului; al eliminării de la pct 9 din contract a mențiunii referitoare la comisionul de acordare de credit si de transformare. De asemenea, instanța este rugata sa dispună modificarea corespunzătoarea a Contractului de credit bancar in sensul eliminării din Condițiile generale de creditare a pct. 2.10.a., privind posibilitatea Băncii de a modifica unilateral si discreționar rata dobânzii aferente creditului.

Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor reprezentând comisionul de urmărire de riscuri, de acordare credit si de transformare achitate la încheierea Contractului de credit bancar,

Ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc, de acordare credit si transformare, instanța este rugata sa dispună Băncii restituirea sumelor plătite de ei cu acest titlu de la data încheierii Contractului si pana in prezent.

Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale atrage sancțiunea nulității acesteia, sancțiune aplicabila oricărui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. Ca si consecința a nulității, clauzele contractuale vizate sunt lipsite de efecte juridice retroactive, de la data încheierii lor, urmare fiind repunerea pârtilor in situația anterioara încheierii actului lovit de nulitate si restituirea prestațiilor efectuate in temeiul acestuia.

F. de aceste considerente,, având in vedere si principiul quod nullum est nullum producit effectum, in speța, lor urmează a le fi restituite plățile efectuate in baza clauzelor declarate nule, acestea având caracterul unor plați nedatorate si, in consecința, supuse restituirii.

In urma intrării in vigoare a OUG 50/2010, banca le-a transmis Actul adițional nr. 2/14.03.2012 la Contractul de credit pentru persoane fizice nr. 3974/29.11.2007 si le-a solicitat sa-l semneze in vederea corelării clauzelor contractuale cu dispozițiile acestei ordonanțe.

După studierea actului adițional, au observat ca odată cu dispariția acelor comisioane percepute nelegal de B.-comisionul de urmărire de riscuri, de acordare credit si de transformare din contractul de creditare inițial, B. in mod unilateral, nelegal si discreționar a modificat dobânda stabilita inițial prin creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp, introducând de asemenea si perceperea unui comision lunar de administrare de credit in cuantum de 35,25 Eur.

Au refuzat semnarea si acceptarea Actului adițional in cauza, având in vedere clauzele abuzive nou introduse privind creșterea dobânzii variabile si introducerea noului comision, fără nici un fel de justificare.

Concret, prin Contractul de creditare inițial, la pct. 5 si 6 - B. a perceput in primul an de creditare o dobânda fixa de 6,95% pe an si ulterior o dobânda variabila, formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile BCR la care se adaugă 1,50 PP, astfel încât D. la data semnării contractului era de 8,32% pe an.

Prin Actul adițional nr. 2/14.03.2012, neacceptat de ei, la pct.6.1, banca a stabilit ca dobânda curenta aplicabila creditului in sold este variabila si se calculează in funcție de cotația Euribor la 6 luni, la care se adaugă 7,75 puncte procentuale (PP)marja fixa pe an pe restul perioadei de creditare, astfel încât D. conform pct. 6.4 ajunge la 10.70% pe an. De asemenea, tot prin Actul adițional, B. a introdus la pct.6.3 lit.a) comisionul lunar de administrare credit in suma fixa de 35,25 Euro, suma care nu se regăsește in Contractul de creditare inițial.

F. de aceste împrejurări, instanța este rugata sa constate ca in conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.5 din OUG 50/2010, raportat la art. 41 alin.3, au intrat in vigoare prin acceptare tacita doar acele clauze ale Actului Adițional care :- au fost impuse de prevederile ordonanței (cum ar fi eliminarea comisionului de urmărire de riscuri, de acordare credit si de transformare), nu au fost respinse expres de către ei.

Sub un prim aspect, așa cum rezulta din art. 95 alin4.din ordonanța, sunt nule de drept orice alte clauze ale actului modificator neasumat expres de părți prin semnare, decât cele impuse de prevederile ordonanței.

Sub un al doilea aspect, instanța este rugata sa retina ca dispozițiile art. 90 alin.5 din OUG 50/2010 se coroborează cu cele ale art. 40 si 41, acestea din urma conținând reglementarea speciala referitoare la modificarea contractelor de credit.

Ori având in vedere ca parte din clauzele propuse spre modificare prin Actul adițional nr. 2 (clauza privind creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp si clauza privind introducerea comisionului de administrare) se refera la costuri, cu privire la acestea nu funcționează aprobarea tacita, contractul rămânând neschimbat in lipsa unui acord al consumatorului, potrivit art. 41 alin.3 din ordonanța.

Prin urmare, in speța, instanța este rugata sa constate nulitatea absoluta a clauzei privind mărirea dobânzii prin creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp, precum si nulitatea absoluta a clauzei privind introducerea comisionului de administrare de credit, având in vedere- faptul ca aceasta modificare nu a fost impusa de prevederile OUG nr. 50/2010 - faptul ca introducerea acestui comision contravine dispozițiilor art. 35 lit. b din OUG nr. 50/2010 text care interzice ,,introducerea si perceperea de noi comisioane(...) neprevăzute in contract si care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia,,. lipsa totala a consimțământului lor cu privire la creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp. cauza generala si speciala ( art. 41 alin.4 din ordonanța ) de nulitate faptul ca acest comision de administrare credit nu constituie altceva decât o continuare a comisionului de urmărire riscuri, „botezat,, astfel pentru a încerca eludarea interdicției exprese prevăzute de art. 36 din OUG nr. 50/2010, comision cu privire la care ne-am referit anterior.

Sub acest aspect transpare si mai mult caracterul abuziv, discreționar si nelegal al acestui nou comision precum si al creșterii PP si a cărui necesitate nu rezulta dintr-un motiv obiectiv si rezonabil, legal de derularea Contractului de credit bancar ci din dorința vădita a băncii de a-si păstra neatins si mai mult, de a creste profitul.

Identica este si situația privind Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/10.11.2008, doar ca pentru acest Contract, banca nu le-a comunicat nici un fel de act adițional intervenit in baza OUG 50/2010 si solicita instanței de judecata sa oblige B. sa ii depună la dosarul cauzei pentru a putea preciza si completa cererea de chemare in judecata cu privire la acesta.

Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/10.11.2008, având ca obiect acordarea de către banca a unui credit in cuantum de 35.158,00 Euro. Creditul a fost garantat cu o garanție reala - ipoteca de rangul I constituita asupra imobilului situate la adresa: jud. Cluj, corn. Băișoara, satul Moara de pădure, imobil înscris in CF 1224 Băișoara, nr. cadastral 413: fanat 500 mp, pensiune turistica compusa din - subsol: garaj, WC serviciu, oficiu, baie camera, hol,magazine, punct termic, - parter: sala servire masa, oficiu, baie, hol, recepție, terasa, casa scării . - etaj: 3 camere, 3 bai, hol, casa scărilor, mansarda: 3 camere, 3 bai.,- construcție aflata in proprietatea reclamantei I. F. ca bun propriu.

In drept: Legea nr. 193/2000, modificata, OUG 50/2010.

În probațiune, au fost depuse înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta . SA a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți având în vedere cu prioritate următoarele excepții: a Excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților; b) Excepția lipsei de interes a capătului de cerere prin care reclamanții solicită nulitatea absolută parțială a actului adițional încheiat de ea în temeiul OUG nr. 50/2010 precum și a capătului referitor la restituirea comisionului de riscuri; c) Excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a Sucursalei Cluj-N. a Băncii Comerciale Române SA.

De asemenea, pe fond, acțiunea reclamanților este netemeinică, sens în care solicită respingerea ei.Cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

I. În temeiul art. 137 cod procedură civilă, solicită instanței sa se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea fondului:

a)excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în convențiile de credit nr._/10.11.2008 și nr. 3974/29.11.2007

Constatarea presupusului caracter abuziv al clauzelor cuprinse în convențiile de credit nr._/2010 și nr. 3974/2007, nu poate atrage nulitatea absolută, ci numai o nulitate relativă având în vedere că, este ocrotit un interes particular, respectiv cel al împrumutaților.

Așa cum s-a statuat și în doctrină, regula prescriptibilității dreptului de a invoca nulității relative este explicabilă prin mai multe considerente:- specificul nulității relative de a fi construită pentru ocrotirea unor interese particulare și care trebuie să cedeze în fața intereselor generale asigurate de instituția prescripției extinctive- realizarea stabilității și siguranței circuitului civil - ideea de confirmare tacită a actului anulabil.

Având în vedere faptul că nulitatea relativă poate fi invocată în termenul general de prescripție de 3 ani și că, contractele de credit care fac obiectul prezentului litigiu au fost încheiate cu reclamanții în noiembrie 2007, respectiv noiembrie 2008, dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris.

Raportat la cele de mai sus, în temeiul art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă solicităm admiterea excepției prescripției dreptului reclamanților de a solicita constatarea caracterului presupus abuziv al clauzelor indicate de reclamanți în acțiune.

b)excepția lipsei de interes a capătului de cerere prin care reclamanții solicită nulitatea absolută parțială a actului adițional propus în temeiul OUG nr. 50/2010 precum și a capătului de cerere referitor la comisionul de urmărire riscuri

Interesul este una din condițiile esențiale de exercițiu ale promovării oricărei acțiuni și reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin introducerea acțiunii. El trebuie să fie actual și să persiste pe toată durata procesului.

Actele adiționale la contractele de credit ale reclamanților, cu privire la care aceștia solicită să se constate că au modificat unilateral contractele de credit și cu privire la care solicită constatarea nulității absolute parțială a acestora, au fost emise de ea pentru a respecta obligațiile stabilite în sarcina creditorilor prin art. 95 din OUG 50/2010. Aceste acte deoarece nu au fost semnate de către reclamanți, au intrat în vigoare tacit, modificând astfel prevederile contractelor de credit.

Având în vedere că, prin art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010, în vigoare din data de 02.01.2011, articolul mai sus arătat din OUG 50/2010 a fost modificat în sensul ca "actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

În temeiul dispozițiilor Legii 288/2010, a denunțat actele adiționale în discuție, astfel că acestea nu mai produc efecte juridice.

Dovada denunțării actelor adiționale în termenul legal de 60 de zile prevăzut de Legea 288/2010 rezultă din notificările trimise reclamanților la data de 22.02.2011.

Așa fiind, instanța va constata că solicitarea reclamanților de a se constata nulitatea absolută parțială a actelor adiționale este lipsită de interes, întrucât actele adiționale nu mai produc nici un fel de consecințe juridice.

Referitor la solicitarea reclamanților de obligare a ei la restituirea comisionului de risc, în contractele analizate de instanță ea nu a perceput reclamanților comision de urmărire riscuri așa cum rezultă din pct. 9 al condițiilor speciale de creditare și din graficul de rambursare pe care îl va depune la dosarul cauzei.

Faptul că, comisionul de urmărire riscuri este înserat în enumerarea exemplificativă a costurilor ce compun D. ( Dobânda anuală efectivă), nu înseamnă că a perceput vreo sumă de la reclamanți cu acest titlu!

c)excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a sucursalei Cluj-N. a Băncii Comerciale Române SA.

Așa cum rezultă din cererea introductivă, reclamanții au înțeles să cheme în judecată și B. C. R. SA Sucursala Cluj-N..

După cum reiese din chiar contractele de credit, acestea au fost semnate la sediul Sucursalei Cluj-N., al ei.

Dar oricum, conform dispozițiilor art. 43(3) din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată, „celelalte sedii secundare - agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale ..."

Astfel, sucursalele:- sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a unei societăți comerciale fiind integrate organic societății fondatoare- sunt dependente din punct de vedere economic și juridic de societatea fondatoare: reflectă o extindere a activității societății sau o grupare a activității societății pe centre de profit- exercită o funcție de mandat cu sau fără reprezentare în limitele împuternicirii primite.

Consecința tuturor acestor caracteristici, dar mai cu seamă, consecințele lipsei personalității juridice a sucursalei se reflectă bineînțeles în sfera procesuală având în vedere legătura indisolubilă a celor două planuri.

Dispoziția procesuală care înglobează atare consecințe este cea cuprinsă la art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila conform căruia:"Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere."

Prin urmare, sucursalele pot sta în judecată:- în nume propriu, doar ca pârâte și dacă au organe de conducere proprii (acestea fiind condiții cumulative)- în numele societății mamă (fondatoare) reprezentând o, în limitele mandatului primit în acest sens.

De asemenea, dispozițiile art. 7 alin. (i) pct. 31 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 definesc sucursala ca fiind: „orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia"

Prin urmare, în materia specială a activității de creditare însuși legiuitorul tranșează raportul dintre îndrituirea sucursalelor de a desfășura în mod direct activitatea de creditare și dependența acestora de societatea mamă, în sensul în care dreptul sucursalelor de a încheia contracte de credit cu terțe persoane nu este de natură a conferi personalitate juridică subunităților societății mamă, și pe cale de consecință nici legitimitate procesuală în ipoteza unor litigii intervenite între clienți și Bancă.

În acest sens, e pe deplin relevantă o Decizie a înaltei Curți de Casație și Justiție: „S-a reținut că instanța de apel a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doua pârâte. Astfel, s~a stabilit că pârâta B. Comercială Română - Sucursala județeană Maramureș nu are calitate procesuală întrucât, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 58/1908 privind activitatea bancară este o unitate operațională fără personalitate juridică, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile instituției de credit în limita mandatului acordat de aceasta.

Ca atare, în conformitate cu art. 41 al. 2 C.p.c. sucursala, neavând personalitate juridică și patrimoniu propriu, nu poate sta în judecată.

Lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte trebuie apreciată și din perspectiva faptului că aceasta nu este proprietara acțiunilor deținute de acționarii Băncii Comerciale Române și nu este o instituție publică implicată în privatizare. (ICCJ, Decizia nr. 3649 din 7 aprilie 2006)

În același sens, citează și Decizia nr. 178/2003 a Curții de Apel București care a statuat că: „Sucursalele și agențiile fiind dezmembrăminte fără personalitate juridică nu pot sta în judecată în calitate de reclamante sau pârâte decât prin intermediul societății mamă……De la această regulă, practica a admis două excepții în domeniul bancar și al asigurărilor, admițându-se că acestea pot sta în judecată în calitate de pârâte cu condiția ca în regulamentul de organizare și funcționare al societății mamă să se prevadă, printr-o clauză expresă un mandat special pentru reprezentare în instanță, nefiind deci valabil un mandat general."

Or, în cazul ei nu există astfel de delegări către sucursale sau agenții, singurul care poate asigura o reprezentare legală fiind Departamentul Juridic al BCR, așa cum rezultă și din limitele de autoritate stabilite la nivelul societății.

Pe fond, acțiunea reclamanților este netemeinică, motiv pentru care solicită respingerea acesteia a) în ceea ce privește solicitarea reclamanților de constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinse la pct. 6 din convențiile de credit analizate

Reclamanții au solicitat constatarea ca abuzivă a clauzei prevăzută la art. 6 din contractele de credit, în ce privește includerea în D. a comisionului de administrare.

Conform art. 3 litera g) și i) din Directiva 2008/48, dobânda anuală efectivă („D.") reprezintă costul total al creditului care este format din „toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor...".

De asemenea, potrivit punctului 2 din Anexa nr. 2 a OUG 50/2010 - Informații standard la nivel european privind acordarea creditelor pentru consumatori, ea este obligată să indic dobânda anuală efectivă.

Așa cum rezultă și din dispozițiile legale, D. reprezintă costul total al creditului exprimat ca procentaj anual din suma totală a creditului, scopul lui fiind acela de a ajuta consumatorii în alegerea celui mai avantajos tip de credit.

Așadar, art.6 din contractele de credit ale reclamanților prevede tocmai acest aspect, și anume faptul că în D. sunt incluse dobânda, comisioanele și orice alte costuri.

Nu poate fi considerată abuzivă o clauză care transpune cu fidelitate un text de lege, cu atât mai mult cu cât nu art. 6 este cel care stabilește în concret comisioanele care se percep împrumutaților, acest articol face doar o descriere generală a costurilor incluse în D..

Particularizarea comisioanelor care se percep în cazul concret al acestui contract de credit se face la art. 9 din contract, unde sunt indicate și valorile acestor comisioane, printre care se regăsește și comisionul de administrare. Acesta este articolul care ar fi trebuit să facă obiectul cererii reclamanților, și nu art. 6.

Prin urmare, ea nu poate elimina pct. 6 din contracte cât timp prin neincluderea acestui punct ar încălca o dispoziție legală.

În ceea ce privește solicitarea reclamanților de constatare a caracterului abuziv al restului de comisioane prevăzute în contractele analizate, solicită instanței să aibă în vedere următoarele:

În ceea ce privește comisionul de administrare, potrivit dispozițiilor art. 36 alin 3 din OUG 50/2010,,, Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării /acordării creditului acordat consumatorului. în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului."

În acest context, instanța va observa că, clauza prevăzută în convențiile de credit la pct. 7 lit. a, respectiv litera c "comision de administrare de 32,25 euro lunar, respectiv comision de 17,58 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat la pct. f, este stipulată în conformitate cu dispozițiile legale.

Prin urmare, clauza care reglementează comisionul de administrarea nu este altceva decât dreptul ei de a percepe o sumă de bani consumatorului, justificată prin activitatea sa de monitorizare a creditului acordat.

În mod eronat reclamanții susțin prin acțiunea principală (pag. 4 - paragraful 2) faptul că, ea a introdus prin actele adiționale intervenite în temeiul OUG 50/2010 comisionul de administrare.

Instanța de judecată va observa faptul că, afirmația reclamanților este denaturată cât timp la o primă citire a convențiilor de credit se poate observa faptul că a perceput acest comision încă de la semnarea contractului, perceperea lui fiind legală și acceptată de către reclamanți prin semnarea convențiilor.

În ceea ce privește comisionul de transformare credit, precum și comisionul de acordare, solicită instanței să observe faptul că la momentul încheierii convențiilor de credit aceste comisioane nu erau interzise de dispozițiile legale în vigoare la acel moment.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 288/2010, Ordonanța nr. 50/2010 nu se aplică contractelor aflate în curs de derulare, prin urmare nici contractelor de credit ale reclamanților, ea este îndreptățită la perceperea acestor comisioane.

Mai mult, comisionul de acordare credit, perceput o singură dată are de fapt corespondent în comisionul de analiză dosar prevăzut de OUG 50/2010.

De asemenea, instanța va observa faptul că nu a perceput nici un comision de transformare credit, pentru ca nu a intervenit nici o situație de transformare a creditului, situație în care nu are ce sa returneze, la fel ca și în cazul comisionul de urmărire riscuri.

c)Referitor la solicitarea reclamanților de a se constata abuzivă clauza prevăzută la pct. 2.10.a din convențiile de credit analizate dobândă variabilă

Potrivit Anexei la Legea nr. 193/2000, sunt totuși considerate abuzive, clauzele privind prețul contractului care: i. dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Cu toate acestea, nu pot fi considerate abuzive, clauzele în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica costurile anterior arătate, fără o notificare prealabilă, dacă:- există o motivație întemeiată;- comerciantul informează cât mai curând posibil despre aceasta consumatorul; și - consumatorul are libertatea de a rezilia imediat contractul. ii. prevăd că prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ea, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul in care prețul final este prea mare în raport cu prețul convenit la momentul încheierii contractului.

Cu toate acestea, nu pot fi considerate abuzive clauzelor de indexare a prețurilor, dacă:- sunt legale; - metoda prin care prețurile variază este descrisă în mod explicit.

Nu se vor considera abuzive clauzele prevăzute la punctele (i) și (ii) daca prețul este legat de fluctuațiile cotației bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piața financiară pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla.

Or, instanța urmează să observe că dobânda de referință internă, unicul element variabil al prețului contractelor încheiate cu reclamanții, este legată de fluctuațiile unor indici independenți de voința ei, deci pe care BCR nu îi poate controla, precum:- indicele de referință ROBOR (care este doar un element) - acest indice este influențat de gradul de lichiditate de pe piața interbancară și este în strânsă legătură cu dobânda de politică monetară implementată de BNR;- costul cu rezerva minimă obligatorie - este calculată ca procent din pasivele băncii cum ar ii depozitele clienților. Rezerva minimă obligatorie este ținută în conturi deschise în evidențele BNR cu o rată de dobândă foarte mica, sub nivelul ratelor de piață;- costurile de lichiditate - element menit să acopere diferența de scadență între creditele pe termen lung acordate clienților și scadența pe termen scurt a surselor de finanțare corespondente. fapt ce exclude de plano încadrarea clauzei privind rata dobânzii în excepțiile mai sus arătate (art. 1 alin.(2) lit. a) din Anexa la Legea 193/2000).

Și dacă prin reducere la absurd am considera că dobânda de referință internă ar fi dependentă de voința ei, nici în acest caz stipulațiile contractuale reclamate ca fiind abuzive nu s-ar încadra în cuprinsul celor două excepții de la excepție (i.e. (i) și (ii)), câtă vreme:- potrivit art. 2.10.a din Condițiile Generale, "pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, in funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se la data modificării acestuia, ia soldul creditului existent"; astfel, oscilația prețului contractului este circumstanțiată/motivată/explicitată, iar nu aleatorie; - potrivit art.2.11 din Condițiile Generale, „noul procent de dobânda de referință va fi afișat la sediul băncii la data intrării in vigoare a modificării"; astfel, convenind cu reclamanții modalitatea de informare asupra noului procent de dobândă de referință, respectiv prin afișarea acestuia la sediul Băncii la data intrării în vigoare a modificării, Subscrisa am asigurat reclamanților nu doar o informare corespunzătoare, dar și o informare de îndată având în vedere că publicarea noului procent al dobânzii se realizează în chiar ziua modificării;- potrivit clauzelor cuprinse la art. 2.11 din Condițiile Generale de creditare, reclamanții aveau posibilitatea să denunțe unilateral contractele de credit încheiate cu Subscrisa în termen de 10 zile de la modificarea dobânzii, dacă aceștia nu erau de acord cu noua valoare a prețului contractului; astfel, Subscrisa am recunoscut reclamanților libertatea de a rezilia/anula imediat contractul;- potrivit art. 93 lit. g) pct. 2 din OG 21/1992, dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, deci, contrar celor susținute de reclamanți la pag. 11 din cererea introductivă, clauzele de indexare a prețului contractului practicate de Subscrisa în funcție de dobânda de referință internă sunt legale.

Legea nr.193/2000 preia regula instituită de Directiva 13/93/CEE potrivit căreia clauzele reglementând prețul contractului sunt excluse de la cercetarea caracterului abuziv în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj clar și inteligibil.

Teoria sa privind excluderea clauzelor reglementând prețul contractului de la evaluarea caracterului abuziv a fost confirmată de ICCJ într-o speță similară prin Decizia nr.2450/22.06.2011.

Stipulațiile contractuale reclamate ca fiind abuzive nu se regăsesc nici în Anexa la Legea nr.193/2000 cuprinzând lista clauzelor considerate ca fiind abuzive, câtă vreme:- modificarea dobânzii variabile percepută reclamanților a avut o motivație întemeiată, legala și independentă de voința băncii;- posibilitatea modificării cât și modificarea în sine au fost aduse la cunoștința reclamanților;- acestora din urmă li s-a recunoscut de către ea libertatea de a rezilia unilateral contractele de credit.

În prezenta cauză nu sunt îndeplinite cele trei condiții cumulative impuse de legea nr. 193/2000 pentru ca anumite clauze să poată fi considerate abuzive

Instanța trebuie să țină cont și de dispozițiile Legii 193/2000 care prevăd două condiții negative și una pozitivă, a căror îndeplinire cumulativă poate conduce la constatarea existenței unei clauze abuzive. Pentru ca o clauză să fie considerată ca fiind abuzivă trebuie ca aceasta să:- să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului,- să nu fi fost negociată,- să nu se asocieze cu definirea obiectului principal al contractului.

Clauzele cuprinse în contractele de credit analizate, încheiate între ea și reclamanți reglementează posibilitatea Băncii de a ajusta rata dobânzii în funcție de variațiile semnificative de pe piața financiară. Acestea nu îndeplinesc niciuna dintre cele trei condiții cumulative, după cum urmează:

Clauzele presupus abuzive au fost negociate cu reclamanții:

La încheierea Convenției de Credit, clienților Băncii li se comunică Condițiile Generale și se discută și se negociază Condițiile Speciale, care conțin și obligațiile cele mai importante ale clienților.

Ca exemplu de clauze care sunt negociate prin Condițiile Speciale, subliniem clauzele referitoare la moneda creditului, la perioada de utilizare, la perioada de grație, dar și la rata dobânzii. Toate aceste clauze sunt diferite de la un client la altul, o simplă privire asupra Convențiilor de credit atestând această situație.

Un element important pe care părțile îl negociază este moneda creditului, aceasta fiind aleasă exclusiv de către Client, și determinând o mare parte a cuantumului costurilor Băncii, și implicit un anumit cuantum minim al ratei dobânzii. Având în vedere că toate persoanele care au calitatea de împrumutat în contractele analizate au semnat Convenția de Credit și au stabilit, împreună cu reprezentantul Băncii, Condițiile Speciale aferente fiecărui contract în parte, nu se poate considera că aceste clauze nu au fost negociate, fiind obligatorii pentru părți.

Clauzele presupus abuzive nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.

Pentru a putea caracteriza existența unui dezechilibru semnificativ între cele două părți cauzat de existența clauzei de modificarea dobânzii, instanța trebuie să demareze analiza prin stabilirea exactă a obiectului contractului. Fiind un contract de credit, obiectul acestuia este punerea la dispoziție a unor sume de bani, pentru o anumită perioadă de timp, în schimbul unui anumit preț. Prețul este format din dobândă și din comisioane, iar dobânda cuprinde costurile pe care B. le are pentru a putea pune la dispoziție suma împrumutată pentru o perioadă îndelungată de timp.

Această analiză conduce instanța la concluzia că nu există un dezechilibru între cele două prestații. Efectele acestei constatări sunt cuprinse în chiar Legea invocată de reclamanți, punctul 1, litera a) din Anexa Legii 193/2000, dispunând: „Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul"

Deoarece prevederile clauzei de la art. 5 stabilesc posibilitatea Băncii de a modifica rata dobânzii numai în cazul modificării costurilor resurselor de creditare nu se va putea reține existența vreunui abuz caracterizat de însăși existența clauzei.

Subliniază, de asemenea, că prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea Clienților de a solicita rezilierea Contractului, conform dispozițiilor prevăzute în art. 1020 și 1021 din Codul Civil, cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni.

Simpla intrare în vigoare a OUG 50/2010 nu poate duce la concluzia că un contract, executat până la momentul intrării ei în vigoare, este abuziv.

Clauzele referitoare la rata dobânzii și la comisioane se asociază cu obiectul principal al contractului.

O clauză abuzivă este aceea care modifică echilibrul contractual, de cele mai multe ori, în mod imperceptibil, sau greu perceptibil pentru consumator. Or, în situația art. 5 si, respectiv 6 din Condițiile Speciale și art. 2.10.a din condițiile generale nu ne aflăm într-o astfel de situație, deoarece clauza face parte din chiar miezul obiectului convenției de credit încheiate.

Art. 4 al Directivei nr. 93/13/CEE (care a fost transpusă de către Legea 193/2000) a exclus clauzele privind prețului contractului de la controlul caracterului abuziv, prin alin. (2), după cum urmează:„(2) Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil".

Dispoziția corespunzătoare din Legea 193/2000 este cuprinsă în art. 4 alin 6:„Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."

Prin aceste dispoziții s-a urmărit impunerea cel puțin a unui nivel minim de conștientizare în sarcina consumatorului, care nu poate profita de calitatea de consumator, pentru a obține beneficii referitoare la preț. Prețul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie să îl ia în calcul atunci când încheie un contract.

Prin urmare, clauzele referitoare la dobândă, la comisioane sau la costuri, fie că acestea din urmă sunt percepute la termen sau anticipat, sunt elemente care formează costul total al creditului. Acest cost, împreună cu marja de profit a Băncii, formează prețul contractului de credit, acesta din urmă reprezentând componenta esențială a obiectului contractului de credit de consum".

Rata dobânzii este elementul cheie despre care B. își informează Clienții de la primul contact referitor la încheierea unui contract de credit, fiind principalul criteriu al reglării concurenței între bănci.

În consecință, modalitatea de determinare a acesteia nu poate fi analizată din perspectiva clauzelor abuzive, în acest sens convergând atât dispozițiile din legislația națională, cât mai ales prevederile comunitare.

Prin urmare, dobânda nu poate face obiectul analizei conform Legii 193/2000, întrucât se referă la conținutul obiectului propriu-zis al contractului.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2450/22.06.2011 sa pronunțat deja într-o speță asemănătoare celei care face obiectul prezentului litigiu: „ Pe de altă parte, clauzele referitoare la dobândă sunt elemente care determina costul total al creditului și împreună cu marja de profit a băncii formează prețul contractului iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu pot privi nici definirea obiectului contractului și nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil - așa cum rezultă în cauză în acest sens fiind dispozițiile Legii nr. 193/2000 (art. 4 alin. 6) care au transpus Directiva nr. 93/13/CEE”.

Soluția înaltei Curți trebuie să constituie un reper, deoarece tranșează ferm probleme de drept pe care însăși instanța de control învestită cu judecarea prezentului litigiu este chemată să le dezlege.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți ca nefondată și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În drept: prevederile Legii 288/2010, OUG 50/2010 care implementează corespunzător Directiva 2008/48, principiul aplicabilității directe a Directivei 2008/48, Decretul 167/1958, Legea nr. 193/2000.

Prin completarea de acțiune reclamanții solicită:- Referitor la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3974/29.11 2007, va solicitam sa dispună obligarea paratei de rd.1 la plata sumei de_,50 Euro, in echivalent in lei la cursul BNR la data plații efective( respectiv_.54 in echivalent in lei din data de 13.11.2012 respectiv, 4,5310/1 Euro, plus dobânda legala calculata asupra sumei mai sus menționata pe cei 3 ani anteriori, respectiv pana la limita termenului de prescripție de 3 ani si reprezentând valoarea achitata in plus din creditul rescadențat conform Actului Adițional din data de 07.09.2010, comisionul de acordare credit si comisionul de administrare credit, compensarea acestei creanțe cu cea deținuta de parata de rd.1 împotriva lor, in baza contractului de credit încheiat, respectiv pana la concurenta sumei de_,50 Euro,- Referitor la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/10.11.2008, va solicitam sa dispună obligarea paratei de rd.1 la plata sumei de 6191,39 Euro, in echivalent in lei la cursul BNR la data plații efective, in echivalent in lei la cursul BNR la data plații efective ( respectiv_,18 in echivalent in lei din data de 13.11.2012 respectiv, 4,5310/ 1 Euro) plus dobânda legala calculata asupra sumei mai sus menționata pe cei 3 ani anteriori, respectiv pana la limita termenului de prescripție de 3 ani si reprezentând valoarea achitata in plus din creditul rescadențat conform Actului Adițional din data de 07.09.2010, comisionul de acordare credit si comisionul de administrare credit, compensarea acestei creanțe cu cea deținuta de parata de rd. 1 împotriva lor, in baza contractului de credit încheiat, respectiv pana la concurenta sumei de 6191,39 Euro.- sa oblige parata de rd.1 sa încheie acte adiționale la cele doua contracte menționate mai sus in condiții de legalitate.

Referitor la excepția prescripției, reclamanții au solicitat sa o respingă ca fiind lipsita de obiect - in contextul in care chiar prin petitul cererii de chemare in judecata așa cum a fost aceasta precizata reclamanții au formulat pretenții doar pentru cei trei ani anteriori introducerii acțiunii.

Referitor la excepția lipsei de interes referitor la comisionul de risc, solicita unirea cu fondul cauzei - deoarece comisionul de risc a fost introdus in cele doua contracte de către parate, practic paratele au obligat reclamanții sa semneze contractele de credit având ca si clauza inclusiv comisionul de risc, pe care acum susțin ca l-au inserat in contractele de credit dar nu l-au perceput. Ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc, instanța este rugata sa dispună Băncii restituirea sumelor plătite de ei cu acest titlu.

Referitor la excepția lipsei calității pasive a Băncii Comerciale Romane SA - Sucursala Județeană Cluj solicita sa o unească cu fondul cauzei - deoarece după cum se poate observa cele doua contracte bancare in litigiu au fost încheiate intre reclamanți si B. C. R. SA prin B. C. R. Sucursala Județeană Cluj, astfel încât pentru opozabilitate se impune in continuare ca parata in proces sa fie B. C. R. SA prin B. C. R. Sucursala Județeană Cluj, înmatriculata la Reg. Corn. Cluj sub nr. J/_, CUI_, denumita in contractele de credit „CREDITOR,,.

Din perspectiva reclamanților, părți in contractele de credit, sediul băncii cu care aceștia au contractat este in Cluj-N., .-12.

C. procesual a fost stabilit de reclamanți in considerarea necesitații asigurării opozabilității hotărârii atât fata de societatea mama cat si fata de sucursala, pentru a preveni eventualele dificultăți ce s-ar putea ivi cu prilejul executării dispozițiilor ce vor fi date de către instanța de judecata.

Fiind prevăzuta de către legiuitor obligativitatea înregistrării sucursalei înainte de începerea activității lor, in registrul comerțului in care vor funcționa, se consacra implicit individualitatea sediului acesteia, astfel încât din perspectiva reclamanților sediul băncii creditoare este situat in Cluj-N., astfel încât instanța sesizata de noi este competenta si teritorial.

Pe fondul cauzei, solicita sa cenzureze toate argumentele învederate de către parata de rd.1 prin întâmpinare, ca fiind nefondate, in cauza fiind dovedite toate cele trei cerințe pentru ca instanța de judecata sa poată admite acțiunea noastră: clauzele inserate in contractele de credit de către parate sunt nelegale, ele creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, dezechilibrul fiind cuantificat in tabelele anexate la precizarea de acțiune, aceste clauze nu au fost negociate ci impuse de banca sub sancțiunea neacordării creditelor si nu se asociază obiectului principal al contractului. O dovada in plus a faptului ca acordarea celor doua credite in forma in care au fost concepute contractele de credit in discuție a fost condiționata de acceptarea integrala a clauzelor contractuale impuse de banca este si faptul ca deși nu a fost inserata in contract o condiție de baza a fost si aceea ca reclamanta I. F. sa-si deschidă cont curent la B. C. R. - Agenția . angajatorul, in speța ANAF - DGFP Cluj sa ii plătească drepturile salariale.

Este de notorietate generala faptul ca contractele de credit sunt in realitate contracte de adeziune complexe, care suferă de mari carențe in ceea ce privește protejarea eficienta a intereselor si drepturilor consumatorului, interese si drepturi care nu de puține ori sunt prejudiciate prin binecunoscuta practica a instituțiilor bancare de a impune clienților clauze abuzive.

In speța de fata sunt aplicabile prevederile art.1 alin.3 coroborat cu art. 4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori si a pct. 1 lit. b din lista anexa la actul normative indicat.,, O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerate abuziva daca prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor,,.

Conform textelor legale precizate, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul sa se supună unor condiții contractuale despre care nu au avut posibilitatea reala sa ia la cunoștința la data semnării contractului( pct.1 lit. b din lista anexa), fără a mai fi necesara administrarea unui probatoriu suplimentar.

O clauza contractuala va fi considerata ca fiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Or in speța, după cum au precizat in acțiunea introductiva, nu doar ca reclamanților nu li s-a acordat dreptul de a negocia clauzele a căror nulitate absoluta solicita sa o constate prin prezenta acțiune ci, mai mult, le-a fost indusa, in mod conștient, prin modul de prezentare a condițiilor de creditare, impresia ca se afla in prezenta unei dobânzi variabile prin raportare la un unic indice de variație, verificabil, respectiv Euribor.

In realitate, prin modul de redactare al contractelor de credit, nenegociate, B. si-a arogat dreptul de a modifica dobânda prin raportare la criterii neverificabile, transformând o condiție potestativa simpla( modificarea costurilor de finanțare in cazul modificării Euribor) . pura, sancționată cu nulitatea absoluta( modificarea costurilor de finanțare in cazul modificării politicii băncii, privita ca debitor al obligației de finanțare).

De asemenea, solicita sa constate, in argumentarea susținerilor, ca încălcarea de către parate atât la momentul încheierii contractelor cat si ulterior pe parcursul executării acestora, a prevederilor Legii 296/2004 - art.5 lit. c, art.27 lit. b, art.36 si art. 45 -, conform cărora banca are obligația de informare completa a clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esențiale si determinante in luarea hotărârii de contractare a creditului (rata dobânzii si factorii care implementează variația acesteia), asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acorda băncii drepturile specifice contractelor bancare - cum este dreptul de a modifica unilateral dobânda precum si a prevederilor OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor care, in art. 9,ind.3 lit. g), stipulează faptul ca ,, variația ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați in contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru,,.

Apreciază necesar a menționa in acest context non - incidența OUG nr.50/2010, aprobata cu modificări prin Legea nr. 288/2010 :,, prevederile prezentei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, cu excepția dispozițiilor art. 37/1, ale art. 66-69 in ceea ce privește contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, ale art. 50-55, art. 56 alin2, art. 57 alin 1 si 2 precum si ale art. 66-71,,(art.95).

Cu toate acestea, pentru a evita orice discuții, reclamanții au notificat in prealabil banca cu privire la neacceptarea Actului adițional ,,propus,, de aceasta, exprimarea expresa a voinței lor neputând fi ignorata sau considerata prematura prin raportare la un termen impus de legiuitor cu titlu maximal. Daca reclamanții acceptau Actul adițional in forma propusa de banca ar fi însemnat sa se înlocuiască o clauza abuziva cu o alta, la fel de abuziva, clauza care i-ar fi prejudiciat in mod evident, in sensul in care acesta cuprindea, pe lângă Euribor si o marja crescută a băncii, ceea ce înseamnă mai mult decât întreg cuantumul dobânzii convenite inițial. O astfel de interpretare ar fi de natura sa denatureze scopul acestui act normativ si sa-l transforme . împotriva clienților captivi.

Din toate aceste considerente solicita sa constate nulitatea absoluta a clauzelor contractuale menționate, acestea constituind clauze abuzive inserate de comerciant( profesionist) in relația cu consumatorul.

Referitor la petitul din Completarea de acțiune - privind obligarea paratelor de a încheia acte adiționale la cele doua contracte de credit ce fac obiectul prezentei acțiuni in condiții de legalitate - precum si raportat la întâmpinarea paratelor arătam următoarele :- au solicitat intervenția justiției tocmai pentru restabilirea echilibrului contractual, sens in care se impune precizarea prevederilor contractuale prin raportare la voința reala a pârtilor din momentul încheierii acordului contractual.

Este evident faptul ca in calitate de împrumutat, reclamanta I. F. a înțeles sa își asume riscurile valutare si cele ale creșterii indicatorului de referința Euribor, dar in același timp, ca expresie a solidarismului contractual si banca la randu-i si-a asumat riscurile derivând din scăderea indicatorului de referința Euribor.

In acest context demersul judiciar al reclamanților a fost justificat de modul in care, pe parcursul desfășurării contractului, banca a înțeles sa strice echilibrul contractual, cu încălcarea unor principii fundamentale ale dreptului contractual roman. Ne referim in acest context cu prioritate la solidarismul contractual, principiu care subliniază interdependenta obligațiilor pârtilor in cadrul contractelor sinalagmatice.

De aceea singura dispoziție care se bucura de previzibilitate, claritate si care corespunde exigentelor referitoare la solidarismul contractual putând asigura executarea cu buna credința a contractului de împrumut, este aceea potrivit căreia modalitatea de calcul a dobânzii, micșorarea/majorarea acesteia se poate realiza numai in raport de evoluția Euribor fata de momentul acordării creditului, luând in considerare marja fixa a băncii la data încheierii contractului.( in cazul nostru B. urma sa ne impună prin actul adițional o dobânda ținând seama de un procent adăugat la Euribor crescut de la 1,5pp la 7,75pp).

In susținerea pretențiilor reclamanților vin si dispozițiile OG nr. 21/1992 art.9 ind.3 lit. g pct.3, conform cărora ,, formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicata in mod expres in contract cu precizarea periodicității si/sau a condițiilor in care survine modificarea ratei dobânzii, atât in sensul majorării cat si in cel al reducerii acesteia,,. D. urmare se vor putea utiliza dobânzi variabile dar si modificările acestora trebuie sa fie realizate in funcție de indicii de referința ai pieței, independent de voința băncii.

In concluzie, in cazul de fata singura formula de variație a dobânzii acceptata de părți la momentul încheierii contractului este cea cuprinzând marja fixa a băncii din acel moment plus indicele de referința Euribor, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul pârtilor scris, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător cat si in sens descrescător, in funcție de variațiile indicelui de referința Euribor.

Referitor la solicitarea de recalculare a dobânzii si obligarea paratelor la plata sumelor reținute fără just titlu - arăta următoarele:

In primul rând reclamanții doresc sa menționeze ca din momentul semnării contractelor si pana in prezent, si-au achitat ratele conform pretențiilor băncii, manifestând buna credința in executarea dispozițiilor contractuale, deși marja de dobânda aplicata este cea stabilita unilateral de banca, fără negociere, prin actul adițional care nu ne este opozabil, potrivit celor anterior arătate. Cu toate ca pe parcursul derulării contractului, evoluția indicatorului de referința pentru moneda creditului s-a modificat in sens descendent, banca nu a procedat la modificarea dobânzii deși clauza contractuala o impunea, fiind asumata de ambele părți. Prin urmare echilibrul contractual s-a rupt si conținutul contractului nu a exprimat pe parcursul derulării sale o justa repartizare a sarcinilor beneficiilor, pierderilor si profiturilor.

Din aceste considerente, singura modalitate in care aceste interese pot fi reconciliate, este aceea de a obliga banca atât la restituirea sumelor reținute fără just titlu astfel cum au fost calculate prin precizarea de acțiune( in limita termenului legal de prescripție) cat si la recalcularea pe viitor ( cu aplicare de la data cererii de chemare in judecata) a nivelului dobânzii percepute reclamanților in temeiul Contractelor de credit după următoarea formula: marja băncii fixa de 1,50 pp avuta in vedere la încheierea contractelor de credit plus valoarea indicelui de referința Euribor.

In privința petitului de compensare din completarea de acțiune, invoca prevederile art. 1143-1153 din vechiul Cod civil, având in vedere dispozițiile art.102 din Legea 71/2011 solicitând instanței de judecata sa dispună compensarea judecătoreasca a sumei pretinse cu capitalul împrumutat, fără a lua in considerare dobânda calculata conform scadențarelor, pana la concurenta celei mai mici, in speța pana la nivelul pretențiilor deduse judecații, parata urmând sa emită un nou scadențar in cadrul căruia sa se ia in calcul aceasta compensare.

In concluzie solicita sa admită acțiunea așa cum a fost formulata si completata.

Prin concluzii scrise, reclamanții au solicitat ca instanța de judecată să: constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la pct.6 din contracte referitoare la caracterul abuziv al clauzelor de la pct.9 lit. c si d privind comisionul de acordare de credit, comisionul de transformare precum si caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la pct. 2.10.a referitor la creditele cu dobânda variabila din Condițiile generale de creditare - Anexa la contractele de credit bancar si sa dispuneți, in consecința, eliminarea lor din Contracte, să oblige paratele, in solidar, la restituirea sumelor reprezentând cuantumul comisionului de acordare credit si de transformare achitate de la data încheierii Contractelor de credit bancar si pana la eliminarea acestora, să constate nulitatea absoluta parțiala a Actului adițional nr. 2/14.03.2012 la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3974/29.11.2007 intervenit in baza OUG nr. 50/2010, in ceea ce privește mărirea dobânzii prin creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp precum si in ceea ce privește introducerea comisionului lunar de administrare credit si sa obligați paratele, in solidar, la restituirea către subsemnații a sumelor achitate cu acest titlu începând de la data achitării si pana la data efectiva de încetare a perceperii acestora, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata.

Între părți s-au încheiat 2 contracte de creditare: Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3974/29.11.2007, având ca obiect acordarea de către banca a unui credit in cuantum de 70.500 Euro

Creditul a fost garantat cu o garanție reala - ipoteca de rangul III constituita asupra imobilului apartament cu nr. 22, aflat in proprietatea reclamantului I. I. L., situat in Cluj-N., ..47, parter, se 3, înscris in CF nr._ Cluj-N., nr. serial A1, nr. topo_/S/XXII, județul Cluj.

Conform prevederilor art. 36 din OUG 50/2010, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si după caz dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor de la pct. 2.10.a referitor la creditele cu dobânda variabila din Condițiile generale de creditare - Anexa la contractul de credit bancar arătam ca:

In conformitate cu pct.1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, modificata, nu este considerata clauza abuziva aceea care da dreptul unui furnizor de servicii financiare ,, de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator (...), fără o notificare prealabila, daca exista o motivație întemeiata (prevăzuta in contract -nn), in condițiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curând posibil despre aceasta cealaltă parte contractanta si aceasta din urma are libertatea de a rezilia imediat contractul,,.

Per a contrario, clauza este abuziva, daca nu exista o motivație întemeiata prevăzuta in contract sau daca cealaltă parte contractanta nu are posibilitatea de a rezilia contractul in caz de neacceptare a dobânzii astfel modificate.

In speța, trebuie analizat daca sintagma ,, in funcție de costul resurselor de creditare,, constituie un motiv întemeiat, in accepțiunea textului legal indicat mai sus, respective daca subsemnații avem posibilitatea de a rezilia contractul, in cazul neacceptării dobânzii modificate.

Sub un prim aspect, instanța este rugata sa constate ca, pentru a reprezenta un motiv întemeiat in sensul legii, ar trebui sa existe o situație clar reglementata in cadrul contractului, care sa ofere clientului posibilitatea de a ști de la început ca,daca acea situație se va produce, rata dobânzii va fi majorata. Totodată, aceasta situație trebuie sa fie suficient de clara încât, in eventualitatea unui litigiu in aceasta privința, sa se poată verifica daca aceasta situație - motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Motivul „costurilor resurselor de creditare ,, nu constituie o motivație întemeiata deoarece nu conține nici un criteriu in baza căruia sa poată fi apreciat daca acesta este întemeiat sau nu, este total lipsit de predictibilitate si mai mult, nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, daca si ce schimbare s-a produs. In aceste condiții, instanța este rugata sa observe ca modul de formulare a clauzei incriminate face ca aceasta sa poată fi interpretata doar in favoarea Băncii, fără a da posibilitate clientului sa poată verifica daca majorarea dobânzii este necesara, daca aceasta s-a produs in mod corect, rezonabil si proporțional cu cauza care a determinat-o.

In ceea ce privește comisionul de urmărire de riscuri, instanța este rugata sa observe ca, in conformitate cu pct. 3.8 din Condițiile generale ,, comisionul de urmărire de riscuri se calculează flat, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat si se achita lunar, odată cu rata de credit si dobânda,,.

Astfel, așa cum rezulta din pct. 3, comisionul de urmărire riscuri se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile de luna, fără insa a preciza in mod explicit care este motivația perceperii lui. Conform art. 1 din Legea 193/2000 modificata, contractul de credit trebuie sa conțină ,, clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate,,.Ori, textul de la pct.3 din Contract nu se supune acestor exigente, nefiind defel clar, neechivoc si neconținând nici un element care sa dea posibilitatea subsemnaților de a înțelege de ce sunt percepute aceste sume. De asemenea, in conformitate cu pct.1 lit. g din Anexa la Legea nr. 193/2000, modificata, este considerate clauza abuziva acea care „ da dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale,,. In speța, având in vedere modul de formulare a clauzei incriminate, acesta intra sub incidența textului legal.

Mai mult, instanța este rugata sa observe ca, tot pentru „creditul pus la dispoziție,,B. mai percepe: dobânda aferenta,comisionul de analiza a documentației, comisionul de rambursare anticipate,comisionul de acordare credit,comisionul de administrare, comisionul de neutilizare,comisionul de transformare.

Toate comisioanele fiind variabile, in funcție de evoluția pieței financiar bancare.

In aceste condiții, singura concluzie care se poate trage este ca unica motivație a perceperii acestui comision de risc este aceea de a ,,umfla,, profitul Băncii si așa asigurat de costurile menționate mai sus. Cuantumul comisionului, nespecificat, reprezintă un dublu beneficiu al băncii, fiind practic o dobânda mascata, perceputa lunar, pe lângă dobânda principala stabilita contractual.

In alta ordine de idei, instanța este rugata sa retina, ca la încheierea Contractului de credit bancar, ei nu au avut posibilitatea sa negociezr niciuna dintre clauzele contractuale, cu atât mai puțin cele privitoare la costurile creditului, cuprinsul contractului fiindu-ne impus de către B. si având un caracter prestabilit, de natura contractelor de adeziune. Ori in măsura in care aveau nevoie de creditul solicitat, au fost implicit nevoiți sa semneze Contractul, chiar si in aceste condiții. In conformitate cu art.4 alin. 1 din Legea 193/2000, modificata, clauzele care nu au fost negociate cu consumatorul sunt considerate abuzive, daca acestea creează in detrimentul acestuia un dezechilibru contractual. De asemenea, conform alin.2 din același articol, este considerata ca nefiind negociata acea clauza care ,, a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate (...)„. Sub un alt aspect, instanța este rugata sa observe ca nu rezulta care este riscul avut in vedere de a fi protejat de B. prin perceperea comisionului de risc, in condițiile in care creditul a fost garantat cu o garanție reala - ipoteca de rangul III constituita asupra imobilului apartament cu nr. 22, aflat in proprietatea reclamantului I. I. L., situat in Cluj-N., ..47, parter, . CF nr._ Cluj-N., nr. serial A1, nr. topo._/S/XXII, județul Cluj. Astfel, nu exista riscul ca, in caz de nerambursare, B. sa fie in vreun fel păgubita, in aceasta ipoteza urmând sa-si recupereze suma datorata prin executarea garanției.

Identica este si situația celorlalte doua comisioane percepute de B. - si ne referim aici la comisionul de acordare de credit si comisionul de transformare, in contextul in care conform dispozițiilor art. 36 din OUG 50/2010, comisioanele pe care le poate percepe B. in cadrul unui contract de credit sunt limitate iar comisionul de risc, comisionul de acordare credit si comisionul de transformare nu se regăsesc printre comisioanele enumerate limitativ de lege. Aceasta noua reglementare vine sa confirme împrejurarea ca cele trei comisioane: de risc, de acordare si de transformare sunt nelegale si abuzive, nefiind justificate de nicio cauza obiectiva si nefiind altceva decât o dobânda mascata, un element de creștere a profitului băncii pe cheltuiala si efortul consumatorilor.

Conform pct. 3 1 din Condițiile generale de creditare - comisionul de acordare de credit se plătește la prima tragere a creditului si se calculează la valoarea creditului prevăzuta in contract.

F. de toate aceste împrejurări, in conformitate cu art.13 din Legea 193/2000, modificata, instanța este rugata sa dispună modificarea corespunzătoare a Contractului de credit bancar, in sensul eliminării din pct 7 din Contract a mențiunii referitoare la comisionul de urmărire de riscuri precum si alte costuri intervenite ulterior semnării contractului ; al eliminării de la pct 9 din contract a mențiunii referitoare la comisionul de acordare de credit si de transformare. De asemenea instanța este rugata sa dispună modificarea corespunzătoarea a Contractului de credit bancar in sensul eliminării din Condițiile generale de creditare a pct. 2.10.a., privind posibilitatea Băncii de a modifica unilateral si discreționar rata dobânzii aferente creditului.

Ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc, de acordare credit si transformare, instanța este rugata sa dispună Băncii restituirea sumelor plătite de subsemnații cu acest titlu de la data încheierii Contractului si pana in prezent.

F. de aceste considerente,, având in vedere si principiul quod nullum est nullum producit effectum, in speța, subsemnaților urmează a le fi restituite plățile efectuate in baza clauzelor declarate nule, acestea având caracterul unor plați nedatorate si, in consecința, supuse restituirii.

In urma intrării in vigoare a OUG 50/2010, banca le-a transmis Actul adițional nr. 2/14.03.2012 la Contractul de credit pentru persoane fizice nr. 3974/29.11.2007, si ne-a solicitat sa-l semnam in vederea corelării clauzelor contractuale cu dispozițiile acestei ordonanțe.

După studierea actului adițional, au observat ca odată cu dispariția acelor comisioane percepute nelegal de B. st ne referim aici la comisionului de urmărire de riscuri, de acordare credit si de transformare din contractul de creditare inițial, B. in mod unilateral, nelegal si discreționar a modificat dobânda stabilita inițial prin creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp, introducând de asemenea si perceperea unui comision lunar de administrare de credit in cuantum de 35,25 Eur.

Concret, prin Contractul de creditare inițial, la pct 5 si 6 - B. a perceput in primul an de creditare o dobânda fixa de 6,95% pe an si ulterior o dobânda variabila, formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile BCR la care se adaugă 1,50 PP, astfel încat D. la data semnării contractului era de 8,32% pe an.

F. de aceste împrejurări, instanța este rugata sa constate ca in conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.5 din OUG 50/2010, raportat la ari 41 alin.3, au intrat in vigoare prin acceptare tacita doar acele clauze ale Actului Adițional care - au fost impuse de prevederile ordonanței (cum ar fi eliminarea comisionului de urmărire de riscuri, de acordare credit si de transformare)- nu au fost respinse expres de către ei.

Sub un al doilea aspect, instanța este rugata sa retina ca dispozițiile art. 90 alin.5 din QUG 50/2010 se coroborează cu cele ale art. 40 si 41, acestea din urma conținând reglementarea speciala referitoare la modificarea contractelor de credit.

Prin urmare, in speța, instanța este rugata sa constate nulitatea absoluta ca clauzei privind mărirea dobânzii prin creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp, precum si nulitatea absoluta a clauzei privind introducerea comisionului de administrare de credit, având in vedere :- faptul ca aceasta modificare nu a fost impusa de prevederile OUG nr. 50/2010- faptul ca introducerea acestui comision contravine dispozițiilor art. 35 lit. b din OUG nr. 50/2010 text care interzice, introducerea si perceperea de noi comisioane(...) neprevăzute in contract si care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia,,.- lipsa totala a consimțământului lor cu privire la creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp, cauza generala si speciala ( art. 41 alin.4 din ordonanța ) de nulitate- faptul ca acest comision de administrare credit nu constituie altceva decât o continuare a comisionului de urmărire riscuri, „botezat,, astfel pentru a încerca eludarea interdicției exprese prevăzute de art. 36 din OUG nr. 50/2010, comision cu privire la care ne-am referit anterior.

IIdentica este si situația privind Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/10.11.2008, doar ca pentru acest Contract, banca nu ne-a comunicat nici un fel de act adițional intervenit in baza OUG 50/2010.

Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/10.11.2008 are ca obiect acordarea de către banca a unui credit in cuantum de 35.158,00 Euro. Creditul a fost garantat cu o garanție reala - ipoteca de rangul I constituita asupra imobilului situate la adresa ; jud. Cluj, corn. Băișoara, satul Moara de pădure, imobil înscris in CF 1224 Băisoara, nr. cadastral 413: fanat 500 mp, pensiune turistica compusa din - subsol: garaj, WC serviciu, oficiu, baie camera, hol,magazine, punct termic, - parter: sala servire masa, oficiu, baie, hol, recepție, terasa, casa scării, - etaj: 3 camere, 3 bai, hol, casa scărilor, mansarda: 3 camere, 3 bai.,- construcție aflata in proprietatea reclamantei I. F. ca bun propriu.

Prin Completarea de acțiune az arătat instanței de judecata ca înțeleg sa cuantifice prejudiciul suferit prin clauzele abuzive, după cum urmează:

În ceea ce privește Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3974/29.11.2007, având ca obiect acordarea de către banca a unui credit in cuantum de 70.500 Euro - cuantumul prejudiciului este de 12.364, 50 Euro sau 56.023,54 lei, ( curs BNR la data plații efective, respectiv la data de 13 11.2012, 1 Euro /4.5310 curs BNR), la care se adaugă dobânda legala calculata asupra sumei mai sus menționata pe cei 3 ani anteriori, respectiv pana la limita termenului de prescripție de 3 ani si reprezentând valoarea in plus din creditul rescadențat conform Actului Adițional din data de 07.09.2010, comisionul de acordare de credit si comisionul de administrare credit si compensarea acestei creanțe cu cea deținuta de parata de rd.1 pana la concurenta sumei de 12.364,50 Euro.

În ceea ce privește Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/10.11.2008, având ca obiect acordarea de către banca a unui credit in cuantum de 35.158,00 Euro - cuantumul prejudiciului este de 6.191,39 Euro sau 28.053,18 lei (curs BNR la data plații efective, respectiv la data de 13.11.2012, 1 Euro /4.5310 curs BNR), la care se adaugă dobânda legala calculata asupra sumei mai sus menționata pe cei 3 ani anteriori, respectiv pana la limita termenului de prescripție de 3 ani si reprezentând valoarea in plus din creditul rescadențat conform Actului Adițional din data de 07.09.2010, comisionul de acordare de credit si comisionul de administrare credit si compensarea acestei creanțe cu cea deținuta de parata de rd.1 pana la concurenta sumei de 6191,39 Euro.

Al treilea petit al completării de acțiune vizează solicitarea de a fi obligate paratele sa încheie acte adiționale la cele doua contracte de creditare menționate anterior in condiții de legalitate.

Prin întâmpinarea depusa, parata BCR SA a arătat in esența următoarele: - ca invoca 3 excepții: a prescripției, a lipsei de interes ce vizează comisionul de risc, a capacității de folosința a BCR Cluj-N. - respectiv ca acțiunea noastră ar fi nefondata

Prin răspunsul la întâmpinare - reclamanții au combătut punctual toate obiecțiunile paratei la admiterea acțiunii si anume:- excepția netimbrării, pe care in mod corect instanța de judecata a respins-o, la termenul de judecata.

Din punctul lor de vedere, cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentului dosar este scutita de la plata taxelor de timbru, din următoarele motive:- potrivit art. 15 lit. j din Legea 146/1997 sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile st cererile referitoare la protecția consumatorilor, atunci când persoanele fizice si asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenților economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor, ori in speța, reclamanții au calitate de consumatori semnatari ai unor contracte de credit bancar iar cererea lor este îndreptata tocmai împotriva agentului economic care le-a acordat creditele si vizează repararea prejudiciului cauzat de acesta, drepturile si interesele lor legitime prin modul de interpretare a clauzei contractuale privind dobânda.- arăta faptul ca in dreptul comunitar, consumatorul a fost definit in Convenția de la Bruxelles privind recunoașterea si executarea hotărârilor in materie civila si comerciala ca fiind persoana care încheie un contract in afara profesiei sale. Ținând seama de aceasta definiție, reclamanții au încheiat contractile in litigiu in afara profesiei lor, in timp ce paratele au acordat împrumutul din litigiu reclamanților in cadrul desfășurării unei activități comerciale sau profesionale, având ca obiect acordarea de credite sau împrumuturi, astfel încât contractile din litigiu au generat intre părți un raport juridic ce a conferit celor doua părți contractante forte juridice inegale, reclamanții constituind partea ,, mai slaba,, in sensul dreptului consumatorului, motiv pentru care reclamanții au dobândit din acest raport juridic încheiat cu parata, calitatea de consumatori.

Pentru aceste motive, cererea de chemare in judecata este scutita de la plata taxei de timbru.- excepția prescripției, se impune si ea a fi respinsa - in contextul in care prin cererea de chemare in judecata așa cum a fost aceasta completata reclamanții au formulat pretenții doar pentru cei trei ani anteriori introducerii acțiunii-excepția lipsei de interes referitor la comisionul de risc - se impune a fi respinsa - deoarece din Completarea la acțiune rezulta ca reclamanții și-au precizat acțiunea doar la restituirea comisionului de acordare de credit si comisionului de administrare credit. Comisionul de risc a fost introdus in cele doua contracte de către parate, practic paratele au obligat reclamanții sa semneze contractele de credit având ca si clauza inclusiv comisionul de risc-excepția lipsei calității pasive a Băncii Comerciale Romane SA - Sucursala Județeană Cluj - se impune a fi respinsa deoarece se poate observa ca cele doua contracte bancare in litigiu au fost încheiate intre reclamanți si B. C. R. SA prin B. C. R. Sucursala Județeană Cluj, astfel încât pentru opozabilitate se impune in continuare ca parte parata in proces sa fie B. C. R. SA prin B. C. R. Sucursala Județeană Cluj, înmatriculata la Reg. Corn. Cluj sub nr. J/_, CUI_, denumita in contractele de credit „CREDITOR,,.

Din perspectiva reclamanților, părți in contractele de credit, sediul băncii cu care aceștia au contractat este in Cluj-N., .-12 si nu BCR cu sediul in București.

C. procesual a fost stabilit de reclamanți in considerarea necesitații asigurării opozabilității hotărârii atâta fata de societatea mama cat si fata de sucursala, pentru a preveni eventualele dificultăți ce s-ar putea ivi cu prilejul executării dispozițiilor ce vor fi date de către instanța de judecata.

Fiind prevăzuta de către legiuitor obligativitatea înregistram sucursalei înainte de începerea activității lor, in registrul comerțului in care vor funcționa, se consacra implicit individualitatea sediului acesteia, astfel meat din perspective reclamanților sediu băncii creditoare este situate in Cluj-N., astfel meat instanța sesizata este competenta si teritorial.

F. de aspectele menționate mai sus, cu ocazia judecării pe fond a cauzei, s-a pus in discuția pârtilor de către instanța de judecata modul in care reclamanții își dovedesc acțiunea.

Cu privire la acest aspect, au arătat instanței de judecata ca in probațiune solicita ca instanța sa încuviințeze proba cu înscrisuri ca fiind utila, concludenta si pertinenta dovedirii acțiunii si soluționării prezentei cauze.

Printre înscrisurile doveditoare au depus la dosarul cauzei - doua tabele din care rezulta modul in care reclamanții au calculat si cuantificat prejudiciul suferit.

Paratele, prin întâmpinarea depusa nu au făcut nici o precizare referitoare la prejudiciul suferit de reclamanți insa verbal, cu ocazia susținerii pe fond a cauzei au arătat ca contesta valoarea prejudiciului asa cum a fost el precizat in completarea de acțiune pentru simplul motiv ca tabelele din care rezulta modul de calcul detaliat al prejudiciului nu este asumat si semnat de nici o persoana.

Solicita instanței de judecata sa observe ca - tabelele anexate la Completarea de acțiune sunt asumate si semnate pentru legalitate si corectitudine de către reclamanta I. F., care are si calitatea de expert contabil.

Cu ocazia susținerii pe fond a cauzei paratele nu au dovedit faptul ca, calculele sunt incorecte si nu au solicitat nici o proba in apărare, cu excepția interogatoriului, care in mod absolut corect a fost respins de către instanța de judecata ca fiind neutil cauzei.

Cu privire la modul de calcul al prejudiciului arăta următoarele:- prejudiciul a fost calculat de un expert contabil, in speța de reclamanta, astfel ca in opinia sa solicitarea unei expertize contabile nu se impunea.

Paratele aveau dreptul de a contesta in mod pertinent modul de calcul al sumelor solicitate, insa nu au dovedit in nici un fel, ca acesta ar fi incorect si neasumat prin semnătura, după cum au susținut verbal.

Din Tabele anexate Completării de acțiune rezulta in mod clar următoarele: a. diferența intre sumele achitate si sumele recalculate conform clauzelor contractuale aferente Contractului de credit nr. 3974/29.11.2007 sunt in suma de 12.364,50 Euro, reprezentând diferența de restituit, astfel:- suma de 4640,53 Euro este diferența intre sumele achitate la banca in contul acestui credit ( potrivit extraselor de cont emise de BCR si ratele recalculate in Euro, potrivit prevederilor contractuale)- suma de 4692,47 Euro este valoarea creditului rescadențat potrivit Actului adițional din data de 06.10.201 Or cu aceasta suma a fost mărit creditul inițial având in vedere diminuarea ratelor pe parcursul unui an de zile)- suma de 1762,50 Euro este comisionul de acordare de credit - potrivit ari 9, lit. a din contractul 3974/29.11.2007- suma de 1269,00 Euro este comisionul de administrare credit - adică 35,25 Euro x 36 luni = 1269,00 Euro - potrivit art. 9, lit. b din contract 3974/29.11.2007 - fiind un comision inclus in ratele recalculate in euro,b. diferența intre sumele achitate si sumele recalculate conform clauzelor contractuale aferente Contractului de credit nr._/10.10.2008 sunt in suma de 6191,39 Euro, reprezentând diferența de restituit, astfel:- suma de 1951,oo Euro este diferența intre sumele achitate la banca in contul acestui credit ( potrivit extraselor de cont emise de BCR si ratele recalculate in Euro, potrivit prevederilor contractuale) - cu mențiunea ca aceasta diferența a fost calculate pentru perioada noiembrie 2009 - mai 2012, având in vedere ca dobânda in primul an de creditare a fost fixa potrivit prevederilor contractuale( noiembrie 2008 - octombrie 2009)- suma de 2750,02 Euro reprezintă valoarea creditului rescadențat potrivit Actului adițional din data de 06.10.2010 ț cu aceasta suma a fost mărit creditul inițial având in vedere diminuarea ratelor pe parcursul unui an de zile)- 857,51 Euro este comisionul de acordare de credit ( potrivit art.1, alin,2 din Contractului de credit nr._/10.10.2008)- 632,88 Euro este comisionul de administrare credit - adică 17,58 Euro x 36 luni = 632,88 Euro, potrivit art. 9, lit. a din același contract), fiind un comision inclus in ratele recalculate in euro.

Nu se impunea administrarea unei expertize contabile deoarece calculul sumelor a fost efectuat de un expert contabil, in speța de către reclamanta, asumate de aceasta prin semnătura, reclamanta fiind si consilier superior economist in cadrul Ministerului Finanțelor -ANAF Cluj. Expertiza contabila se impunea doar in măsura in care acest calcul era contestat pertinent si punctual de către parata, ori aceasta s-a mărginit la susțină doar ca contesta acest calcul fără a menționa in concret ce contesta la el, susținând doar ca aceste calcule nu sunt asumate de nimeni: eroare, calculele sunt asumate, semnate si calculate de un expert contabil.

Prin urmare criticile privind corectitudinea calculului prejudiciului trebuie cenzurate de instanța de judecata si respinse ca fiind nedovedite de către parate.

Pe fondul cauzei, solicita sa cenzureze toate argumentele învederate de către parata de rd.1 prin întâmpinare, ca fiind nefondate, in cauza fiind dovedite toate cele trei cerințe pentru ca instanța de judecata sa poată admite acțiunea: clauzele inserate in contractele de credit de către parate sunt nelegale, ele creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, dezechilibrul fiind cuantificat in tabelele anexate la precizarea de acțiune, aceste clauze nu au fost negociate ci impuse de bancă sub sancțiunea neacordării creditelor si nu se asociază obiectul principal al contractului. O dovada in plus a faptului ca acordarea celor doua credite in forma in care au fost concepute contractele de credit in discuție a fost condiționata de acceptarea integrala a clauzelor contractuale impuse de banca este si faptul ca deși nu a fost inserata in contract o condiție de baza a fost si aceea ca reclamanta I. F. sa-si deschidă cont curent la B. C. R. - Agenția . angajatorul, in speța ANAF - DGFP Cluj sa ii plătească drepturile salariale.

In speța de fata sunt aplicabile prevederile art.1 alin 3 coroborat cu art. 4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori si a pct. 1 lit. b din lista anexa la actul normative indicat.

,, O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerate abuziva daca prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează in detrimental consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor,,.

Conform textelor legale precitate, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care oblige consumatorul sa se supună unor condiții contractuale despre care nu au avut posibilitatea reala sa ia la cunoștința la data semnării contractului( pct.1 lit. b din lista anexa), fără a mai fi necesara administrarea unui probatoriu suplimentar.

O clauza contractuala va fi considerate ca fiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

De asemenea, solicita sa constate, in argumentarea susținerilor, ca încălcarea de către parate atât la momentul încheierii contractelor cat si ulterior pe parcursul executării acestora, a prevederilor Legii 296/2004 - art.5 lit. c, art.27 lit. b, art.36 si art. 45 -, conform cărora banca are obligația de informare completa a clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esențiale si determinante in luarea hotărârii de contractare a creditului (rata dobânzii si factorii care implementează variația acesteia), asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acorda băncii drepturile specifice contractelor bancare - cum este dreptul de a modifica unilateral dobânda precum si a prevederilor OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor care, in art. 9,ind.3 lit. g), stipulează faptul ca ,, variația ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați in contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru,,

Apreciază necesar a menționa in acest context non - incidența OUG nr.50/2010, aprobata cu modificări prin Legea nr. 288/2010 ;„ prevederile prezentei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, cu excepția dispozițiilor art. 37/1, ale art. 66-69 in ceea ce privește contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, ale art. 50-55, art. 56 alin2, art.57 alin 1 si 2 precum si ale art. 66-71„(art.95).

Cu toate acestea, pentru a evita orice discuții, reclamanții au notificat in prealabil banca cu privire la neacceptarea Actului adițional ,,propus,, de aceasta, exprimarea expresa a voinței lor neputând fi ignorata sau considerata prematura prin raportare la un termen impus de legiuitor cu titlu maximal. Daca reclamanții acceptau Actul adițional in forma propusa de banca ar fi însemnat sa se înlocuiască o clauza abuziva cu o alta, la fel de abuziva, clauza care i-ar fi prejudiciat in mod evident, in sensul in care acesta cuprindea, pe lângă Euribor si o marja crescută a băncii, ceea ce însemna mai mult decât întreg cuantumul dobânzii convenite inițial. O astfel de interpretare ar fi de natura sa denatureze scopul acestui act normativ si sa-l transforme . împotriva clienților captivi.

Referitor la petitul din Completarea de acțiune - privind obligarea paratelor de a încheia acte adiționale la cele doua contracte de credit ce fac obiectul prezentei acțiuni in condiții de legalitate - precum si raportat la întâmpinarea paratelor arătam următoarele :- au solicitat intervenția justiției tocmai pentru restabilirea echilibrului contractual, sens in care apreciem ca se impune precizarea prevederilor contractuale prin raportare la voința reala a pârtilor din momentul încheierii acordului contractual.

În acest context demersul judiciar al reclamanților a fost justificat de modul in care, pe parcursul desfășurării contractului, banca a înțeles sa strice echilibrul contractual, cu încălcarea unor principii fundamentale ale dreptului contractual roman. Ne referim in acest context cu prioritate la solidarismul contractual, principiu care subliniază interdependenta obligațiilor pârtilor in cadrul contractelor sinalagmatice.

De aceea singura dispoziție care se bucura de previzibilitate, claritate si care corespunde exigentelor referitoare la solidarismul contractual putând asigura executarea cu buna credința a contractului de împrumut, este aceea potrivit căreia modalitatea de calcul a dobânzii, micșorarea/majorarea acesteia se poate realiza numai in raport de evoluția Euribor fata de momentul acordării creditului, luând in considerare marja fixa a băncii la data încheierii contractului ( in cazul nostru B. urmarea sa ne impună prin actul adițional o dobânda ținând seama de un procent adăugat la Euribor crescut de la 1,5pp la 7,75pp).

In susținerea pretențiilor reclamanților vin si dispozițiile OG nr. 21/1992 art.9 ind.3 lit.g pct.3, conform cărora ,, formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicate in mod expres in contract cu precizarea periodicității si/sau a condițiilor in care survine modificarea ratei dobânzii, atât in sensul majorării cat si in cel al reducerii acesteia,,. D. urmare se vor putea utiliza dobânzi variabile dar si modificările acestora trebuie sa fie realizate in funcție de indicii de referința ai pieței, independent de voința băncii.

In concluzie, in cazul de fata singura formula de variație a dobânzii acceptata de parii la momentul încheierii contractului este cea cuprinzând marja fixa a băncii din acel moment plus indicele de referința Euribor, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul pârtilor scris, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător cat si in sens descrescător, in funcție de variațiile indicelui de referința Euribor.

Referitor la solicitarea de recalculare a dobânzii si obligarea paratelor la plata sumelor reținute fără just titlu - arăta următoarele:

In primul rând, reclamanții doresc sa menționeze ca din momentul semnării contractelor si pana in prezent, si-au achitat ratele conform pretențiilor băncii, manifestând buna credința in executarea dispozițiilor contractuale, deși marja de dobânda aplicata este cea stabilita unilateral de banca, fără negociere, prin actul adițional care nun e este opozabil, potrivit celor anterior arătate. Cu toate ca pe parcursul derulării contractului, evoluția indicatorului de referința pentru moneda creditului s-a modificat in sens descendent, banca nu a procedat la modificarea dobânzii deși clauza contractuala o impunea, fiind asumata de ambele părți. Prin urmare, echilibrul contractual s-a rupt si conținutul contractului nu a exprimat pe parcursul derulării sale o justa repartizare a sarcinilor beneficiilor, pierderilor si profiturilor.

Din aceste considerente, singura modalitate in care aceste interese pot fi reconciliate este aceea de a obliga banca atât la restituirea sumelor reținute fără just titlu astfel cum au fost calculate prin precizarea de acțiune (in limita termenului legal de prescripție) cat si la recalcularea pe viitor (cu aplicare de la data cererii de chemare in judecata) a nivelului dobânzii percepute reclamanților in temeiul Contractelor de credit după următoarea formula: marja băncii fixa de 1,50 pp avuta in vedere la încheierea contractelor de credit plus valoarea indicelui de referința Euribor.

In privința petitului de compensare din completarea de acțiune, invoca prevederile ari 1143-1153 din vechiul Cod civil, având in vedere dispozițiile art.102 din Legea 71/2011 solicitând instanței de judecata sa dispună compensarea judecătoreasca a sumei pretinse cu capitalul împrumutat, fără a lua in considerare dobânda calculata conform scadențarelor, pana la concurenta celei mai mici, in speța pana la nivelul pretențiilor deduse judecații, parata urmând sa emită un nou scadențar in cadrul căruia sa se ia in calcul aceasta compensare.

In concluzie solicita sa admită acțiunea așa cum a fost formulata și completata. Prin concluzii scrise, pârâta a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți având în vedere cu prioritate următoarele excepții:

excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a sucursalei Cluj-N. a Băncii Comerciale Române SA

În conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Codul de procedură civilă, sucursalele pot sta în judecată: - în nume propriu, doar ca pârâte și dacă au organe de conducere proprii (acestea fiind condiții cumulative)- în numele societății mamă (fondatoare) reprezentând-o, în limitele mandatului primit în acest sens.

De asemenea, dispozițiile art. 7 alin. (1) pct. 31 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 definesc sucursala ca fiind: „orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia"

Prin urmare, în cazul ei nu există astfel de delegări către sucursale sau agenții, singurul care poate asigura o reprezentare legală fiind Departamentul Juridic al BCR SA, așa cum rezultă și din limitele de autoritate stabilite la nivelul societății.

Excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse in convențiile de credit nr._/10.11.2008 și nr. 3974/29.11.2007.

Prin urmare, se impune ca instanța să admită excepția invocată și să constate faptul că dreptul material al reclamanților este prescris încă din anul 2010, respectiv 2011.

De asemenea, sumele solicitate de către reclamanți mai vechi de 3 ani raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. (30.05.2012) sunt, de asemenea, prescrise, având în vedere dispozițiile Decretului 167/1958.

Prin urmare, instanța va observa faptul că orice pretenții ale reclamanților pentru sumele achitate în perioada 29.11._09 (convenția de credit nr. 3974/29.11.2007), respectiv 10.11._09 (convenția de credit nr._/10.11.2008) sunt prescrise.

Excepția lipsei de interes a capătului de cerere prin care reclamanții solicită constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional nr. 2/14-03-2012 propus de ea, precum șl a capătului de cerere referitor la comisionul de urmărire riscuri.

Intimata a propus spre semnare la data de 14.03.2012 un nou act adițional la convenția de credit nr. 3974/29.11.2007. însă, Actul adițional nr. 2/14.03.2012 nu a fost semnat de către reclamanți, fapt pentru care acesta nu a produs și nici nu produce efecte juridice.

La data de 07.09.2010, a încheiat cu reclamanții actele adiționale nr. 3974/29.11.2007 și nr._/10.11.2008 în temeiul cărora creditele acordate reclamanților au fost rescadențate.

Ulterior, pentru a respecta obligațiile stabilite în sarcina creditorilor prin art. 95 din OUG 50/2010, au fost propuse spre semnare alte acte adiționale. Aceste acte deoarece nu au fost semnate de către reclamanți, au intrat în vigoare tacit, modificând astfel prevederile contractelor de credit.

Însă, în temeiul dispozițiilor Legii 288/2010, ea a denunțat actele adiționale în discuție, astfel că acestea nu mai produc efecte juridice.

Dovada denunțării actelor adiționale în termenul legal de 60 de zile prevăzut de Legea 288/2010 rezultă din notificările trimise reclamanților la data de 22.02.2011, înscrisuri depuse la dosarul cauzei la termenul din data de 20.02.2013.

În ceea ce privește actul adițional nr. 2 /14.03.2012, așa cum am menționat și mai sus, acesta nu a fost semnat de către reclamanți, fapt pentru care nu a produs și nici nu produce efecte juridice.

Prin urmare, raporturile contractuale dintre ea și reclamanți sunt reglementate de convențiile de credit și de actele adiționale de rescadențare a creditelor acordate, acestea fiind singurele acte adiționale semnate de reclamanți.

Așa fiind, instanța va constata că solicitarea reclamanților de a se constata nulitatea absolută parțială a Actului adițional nr. 2/14.03.2012 este lipsită de interes, întrucât acest act adițional nu a produs nici un fel de consecințe juridice fiind nesemnat de către reclamanți.

Referitor la solicitarea reclamanților de obligare a ei la restituirea comisionului de risc, în contractele analizate ea nu a perceput reclamanților comision de urmărire riscuri.

Acest aspect rezultă în mod clar din analiza pct. 9 din convenția de credit nr. 3974/29.11.2007 respectiv nr._/10.11.2008, punct la care sunt prevăzute în mod expres și clar comisioanele percepute de bancă.

Mai mult, faptul că nu a perceput comision de urmărire riscuri rezultă și din graficele de rambursare emise la semnarea convențiilor de credit, depuse la dosarul cauzei.

Pe fond acțiunea reclamanților este netemeinică, motiv pentru care solicit respingerea acesteia

Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat instanței:- să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la pct. 6 - dobânda anuală efectivă și pct. 9 lit. c și d privind comisionul de acordare credit și comisionul de transformare, din contractele de credit analizate, precum și al clauzei cuprinse la pct. 2.ro.a referitoare la creditele cu dobândă variabilă din condițiile generale, și în consecință, să se dispună eliminarea lor din convențiile de credit;- să oblige pârâta la restituirea către reclamanți a sumelor reprezentând comision de urmărire riscuri, de acordare credit și de transformare, achitate de la data încheierii contractelor de credit și până la eliminarea acestora; să constate nulitatea absolută parțială a Actului Adițional nr.2/14.03.2012 la contractul de credit nr. 3974/29.11.2007 în ceea ce privește mărirea dobânzii prin creșterea punctelor procentuale de marjă fixă pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp, precum și în ceea ce privește introducerea comisionului lunar de administrare credit, și prin urmare să oblige pârâta la restituirea sumelor achitate cu acest titlu; la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din data de 14.11.2012, reclamanții au depus și completare de acțiune prin care au precizat cuantumul sumelor pe care le solicită a fi restituite, sume reprezentând presupusa valoarea achitată de către aceștia în plus din creditele rescadențate conform actelor adiționale din data de 07.09.2010, comision de acordare credit și comision de administrare.

Așa cum a precizat și mai sus, Actul adițional nr. 2/14.03.2012 nu a fost semnat de către reclamanți. Prin urmare, acesta nu produce niciun un efect juridic, fapt pentru care solicită admiterea excepției lipsei de interes privind solicitarea reclamanților de constatare a nulității absolute parțiale a acestuia.

De asemenea, subliniază faptul că, ca urmare a nesemnării actului adițional menționat, nu s-a produs nicio modificare a dobânzii percepute de ea.

Așadar, dobânda percepută atât în cazul convenției de credit nr. 3974/19.11.2007 cât și în cazul convenției de credit nr._/10.11.2008 este calculată în conformitate cu prevederile contractuale ale celor două contracte de credit și ale actelor adiționale de rescadențare din 07.09.2010, prevederi contractuale cu care reclamanții au fost de acord.

Așa cum rezultă din acțiunea introductivă, reclamanții nu au formulat nici un alt petit cu privire la dobânda percepută de ea. Prin urmare, orice discuții, argumente, calcule și dezbateri orale privind dobânda percepută, modalitatea de calcul a acesteia precum și cuantumul dobânzii, excede cadrului procesual al prezentului litigiu, cadru de altfel stabili de către reclamanți.

Nici prin acțiunea introductivă și nici prin completarea la acțiune, reclamanții nu au formulat cereri cu privire la dobânda contractuală, cu toate că în cadrul pozițiilor procesuale din dosar, inclusiv în cadrul concluziilor orale au fost dezvoltate pe larg argumente în sprijinul stabilirii unui presupus caracter abuziv al clauzelor privind dobânda.

Instanța nu a fost investită cu un petit privitor la dobânda contractuală.

Se solicită într-adevăr de către reclamanți constatarea nulității absolute a Actului adițional nr.2/14.03.2012 în ce privește dobânda, însă acest act adițional nu a fost semnat de reclamanți și prin urmare nu produce efecte juridice.

A. Comisioanele menționate în contractele de credit sunt legal percepute de subscrisa.

Instanța trebuie să țină cont de incidența art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000 raportat la art. 4 din Directiva 93/13/CEE.

Înalta Curte de Casație și justiție prin Decizia nr. 4685/27.11.2012 din dosarul nr._ * s-a pronunțat în sensul că: ,,Clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreuna cu marja de profit formează prețul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale și comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau renumerației, în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate."

Or, în contractele încheiate cu reclamanții se prevede în mod foarte explicit faptul că acestora li se percepe un comision de administrare, în cuantum de 17,58 Eur lunar (convenția de credit nr._/10.11.2008) respectiv un comision de administrare în cuantum de 35,25 Eur lunar (convenția de credit nr. 3974/29.11.2007). Așadar, este clar exprimată atât existența, cât și întinderea obligației, limbajul fiind inteligibil și ușor de înțeles.

De menționat că textul Directivei nr. 93/13/CEE vizează claritatea limbajului, a modului de redactare a clauzelor contractuale, și nu impune indicarea rațiunilor economice pentru care se percepe un anumit cost (așa cum susțin intimații).

Mai mult, perceperea comisionului de administrare este legală, reprezentând dreptul ei de a percepe o sumă de bani consumatorului, justificată prin activitatea sa de monitorizare a creditelor acordate.

În acest context, solicită instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să țină cont de faptul că, legislația actuală în vigoare care reglementează contractele de credit, respectiv OUG 50/2010 nu interzice perceperea de către bănci a comisionului de administrare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din OUG 50/2010: „ Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/acordării creditului acordat consumatorului."

Totodată, perceperea acestui comision la momentul încheierii convențiilor de credit a fost în conformitate cu dispozițiile legale și a fost acceptată de către reclamanți prin semnarea convențiilor.

De asemenea, instanța va observa faptul că nu a perceput nici un comision de transformare credit, pentru ca nu a intervenit nici o situație de transformare a creditului, situație în care ea nu are ce sa returneze, la fel ca și în cazul comisionul de urmărire riscuri.

În ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinse la pct. 6 din convențiile de credit

Conform art. 3 litera g) și i) din Directiva 2008/48, Dobânda anuală efectivă („D.") reprezintă costul total al creditului care este format din „toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul in legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor...".

Așadar, art. 6 din contractele de credit ale reclamanților prevede tocmai acest aspect, și anume faptul că în D. sunt incluse dobânda, comisioanele și orice alte costuri.

Prin urmare, nu poate fi considerată abuzivă o clauză care transpune cu fidelitate un text de lege, cu atât mai mult cu cât nu art. 6 este cel care stabilește în concret comisioanele care se percep împrumutaților. Acest articol face doar o descriere generală a costurilor incluse în dobânda anuală efectivă.

Particularizarea comisioanelor care se percep în cazul concret al contractelor de credit analizate se face la art. 9 din contracte, unde sunt indicate și valorile acestor comisioane și de unde rezultă și faptul că nu a perceput comision de urmărire riscuri.

Prin urmare, nu poate elimina pct. 6 din contracte cât timp prin neincluderea acestui punct ar încălca o dispoziție legală.

În ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzei

prevăzute la pct. 2.1o.a din condițiile generale.

Teoria sa privind excluderea clauzelor reglementând prețul contractului de la evaluarea caracterului abuziv a fost confirmată de ICCJ într-o speță similară prin Decizia nr.2450/22.06.2011.

Stipulațiile contractuale reclamate ca fiind abuzive nu se regăsesc nici în Anexa la Legea nr.193/2000 cuprinzând lista clauzelor considerate ca fiind abuzive, câtă vreme:- modificarea dobânzii variabile percepută reclamanților a avut o motivație întemeiată, legală și independentă de voința băncii;- posibilitatea modificării cât și modificarea în sine au fost aduse la cunoștința reclamanților; - acestora din urmă li s-a recunoscut de către ea libertatea de a rezilia unilateral contractele de credit.

Pentru toate aceste motive, precum și pentru cele dezvoltate pe larg în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamanți ca fiind neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată (conform notei de cheltuieli depuse).

Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:

Raportat la dispozițiile art. 137 cod procedură civilă, instanța este datoare se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea fondului.

Intimata a invocat excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a Sucursalei Cluj-N. a BCR SA, care este întemeiată și va fi admisă ca atare.

Conform prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul de procedură civilă, sucursalele pot sta în judecată: - în nume propriu, doar ca pârâte și dacă au organe de conducere proprii- în numele societății mamă (fondatoare) reprezentând-o, în limitele mandatului primit în acest sens.

Dispozițiile art. 7 alin. (1) pct. 31 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 definesc sucursala ca fiind: „orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia".

În speță nu există astfel de delegări către sucursale sau agenții, singurul care poate asigura o reprezentare legală fiind Departamentul Juridic al BCR SA, firma mamă figurând și în textul contractelor. Perfectarea contractelor la sediul sucursalei din Cluj nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă.

Referitor la excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în convențiile de credit, invocată de intimată, ea este neîntemeiată și va fi respinsă, deoarece pretențiile deduse judecății sunt formulate cu referire la perioada de trei ani anterioară sesizării instanței.

A treia excepție ridicată de intimată este cea a lipsei de interes a capătului de cerere vizând constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional nr.2/2012 precum și capătul de cerere referitor la comisionul de urmărire riscuri.

Intimata a propus spre semnare la data de 14.03.2012 un nou act adițional la convenția de credit nr. 3974/29.11.2007, care nu a fost semnat de către reclamanți, fapt pentru care acesta nu a produs și nici nu produce efecte juridice.

La data de 07.09.2010, pârâta a încheiat cu reclamanții actele adiționale nr. 3974/29.11.2007 și nr._/10.11.2008 în temeiul cărora creditele acordate reclamanților au fost rescadențate.

Pentru a respecta obligațiile stabilite în sarcina creditorilor prin art. 95 din OUG 50/2010, banca a propus spre semnare alte acte adiționale, ce nu au fost semnate de către reclamanți, au intrat în vigoare tacit, modificând astfel prevederile contractelor de credit.

În temeiul dispozițiilor Legii 288/2010, în termenul legal de 60 de zile prevăzut de Legea 288/2010 potrivit notificărilor trimise reclamanților la data de 22.02.2011, aceasta a denunțat actele adiționale în discuție, astfel că acestea nu mai produc efecte juridice.

Deci, raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate de convențiile de credit și de actele adiționale de rescadențare a creditelor acordate, singurele acte adiționale semnate de reclamanți.

În acest context, este evident că solicitarea reclamanților de a se constata nulitatea absolută parțială a Actului adițional nr. 2/14.03.2012 este lipsită de interes, întrucât acest act adițional nu a produs nici un fel de consecințe juridice fiind nesemnat de către reclamanți.

În ceea ce privește fondul pricinii, instanța trebuie să se pronunțe dacă clauzele contestate de reclamanți sunt abuzive, din perspectiva incidenței Legii nr. 193/2000 și a Anexei la Legea nr.193/2000 cuprinzând lista clauzelor considerate ca fiind abuzive.

In fapt, reține că între petenți, in calitate de împrumutați si parata B. C. R. SA, s-au încheiat Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3974/29.11.2007, având ca obiect acordarea de către banca a unui credit in cuantum de 70.500 Euro, garantat cu o garanție reala - ipoteca de rangul III constituita asupra imobilului apartament cu nr. 22, aflat in proprietatea reclamantului I. I. L., situat in Cluj-N., ..47, parter, se.3, înscris in CF nr._ Cluj-N., nr. serial A1, nr. topo_/S/XXII, județul Cluj.

Instanța reține că potrivit prevederilor art. 36 din OUG 50/2010, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si după caz dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terii, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

În speță, parata a înscris in contract si alte comisioane: comisionul de acordare de credit, comisionul de urmărire de riscuri si alte costuri, la care se adaugă un comision de transformare pentru prima solicitare si următoarele solicitări.

Anexa la contractul de credit bancar oferă Băncii posibilitatea de a modifica unilateral si discreționar rata dobânzii aferente creditului si fără consimțământul împrumutatului, după criterii necunoscute si fără ca aceasta noua rata sa poată fi negociata.

In conformitate cu pct.1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, modificata, nu este considerata clauza abuziva aceea care da dreptul unui furnizor de servicii financiare ,, de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator (...), fără o notificare prealabila, daca exista o motivație întemeiata (prevăzuta in contract, in condițiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curând posibil despre aceasta cealaltă parte contractanta si aceasta din urma are libertatea de a rezilia imediat contractul,,.

In speța, trebuie analizat daca sintagma ,, in funcție de costul resurselor de creditare,, constituie un motiv întemeiat, in accepțiunea textului legal indicat mai sus, respective daca petenții aveau posibilitatea de a rezilia contractul, in cazul neacceptării dobânzii modificate.

Pentru aceasta, ar trebui sa existe o situație clar reglementata in cadrul contractului, care sa ofere clientului posibilitatea de a ști de la început ca, daca acea situație se va produce, rata dobânzii va fi majorata, ea sa fie suficient de clara încât, in eventualitatea unui litigiu in aceasta privința, sa se poată verifica daca aceasta situație - motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Motivul „costurilor resurselor de creditare ,, nu constituie o motivație întemeiata deoarece nu conține niciun criteriu in baza căruia sa poată fi apreciat daca acesta este întemeiat sau nu, este total lipsit de predictibilitate si mai mult, nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, daca si ce schimbare s-a produs. In aceste condiții, modul de formulare a clauzei incriminate face ca aceasta sa poată fi interpretata doar in favoarea Băncii, fără a da posibilitate clientului sa poată verifica daca majorarea dobânzii este necesara, daca aceasta s-a produs in mod corect, rezonabil si proporțional cu cauza care a determinat-o, după cum în mod just au subliniat aceștia.

Toate comisioanele sunt variabile, in funcție de evoluția pieței financiar bancare, unica motivație a perceperii acestui comision de risc este aceea de a crește profitul Băncii, fiind practic o dobânda mascata, perceputa lunar, pe lângă dobânda principala stabilita contractual.

La încheierea Contractului de credit bancar, reclamanții nu au avut posibilitatea sa negocieze niciuna dintre clauzele contractuale-cele privitoare la costurile creditului, cuprinsul contractului fiindu-ne impus de către B. si având un caracter prestabilit, de natura contractelor de adeziune.

În măsura in care aveau nevoie de creditul solicitat, au fost implicit nevoiți sa semneze Contractul, chiar si in aceste condiții. In conformitate cu art.4 alin. 1 din Legea 193/2000, modificata, clauzele care nu au fost negociate cu consumatorul sunt considerate abuzive, daca acestea creează in detrimentul acestuia un dezechilibru contractual. De asemenea, conform alin.2 din același articol, este considerata ca nefiind negociata acea clauza care ,, a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre formulate (...),,.

Nu rezulta din dosar care este riscul avut in vedere de a fi protejat de B. prin perceperea comisionului de risc, in condițiile in care creditul a fost garantat cu o garanție reala - ipoteca de rangul III constituita asupra imobilului apartament cu nr. 22, aflat in proprietatea reclamantului I. I. L., situat in Cluj-N., ..47, parter, se.3, înscris in CF nr._ Cluj-N., nr. serial A1, nr. topo._/S/XXII, județul Cluj, in aceasta ipoteza banca urmând sa-si recupereze suma datorata prin executarea garanției.

Comisionul de acordare de credit si comisionul de transformare sunt și ele ilegale, raportat la dispozițiile art. 36 din OUG 50/2010 care nu prevăd printre enumerate limitativ de lege. comisionul de risc, comisionul de acordare credit si comisionul de transformare

Conform pct. 3.1 din Condițiile generale de creditare - comisionul de acordare de credit se plătește la prima tragere a creditului si se calculează la valoarea creditului prevăzuta in contract.

Ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc, de acordare credit si transformare, se impune restituirea sumelor plătite de ei cu acest titlu de la data încheierii Contractului si pana in prezent.

Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale atrage sancțiunea nulității acesteia, aplicabila oricărui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. Ca si consecința a nulității, clauzele contractuale vizate sunt lipsite de efecte juridice retroactive, de la data încheierii lor, urmare fiind repunerea pârtilor in situația anterioara încheierii actului lovit de nulitate si restituirea prestațiilor efectuate in temeiul acestuia.

F. de aceste considerente, făcând aplicarea principiului quod nullum est nullum producit effectum, in speța, se impune a fi restituite plățile efectuate in baza clauzelor declarate nule, acestea având caracterul unor plați nedatorate si, in consecința, supuse restituirii.

Cu privire la nulitatea absoluta parțiala a Actului adițional intervenit in temeiul art. 50/2010, in ceea ce privește mărirea dobânzii prin creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp precum si in ceea ce privește introducerea comisionului lunar de administrare credit, în urma intrării in vigoare a OUG 50/2010, banca le-a transmis Actul adițional nr. 2/14.03.2012 la Contractul de credit pentru persoane fizice nr. 3974/29.11.2007 si le-a solicitat sa-l semneze in vederea corelării clauzelor contractuale cu dispozițiile acestei ordonanțe, ceea ce petenții au refuzat.

Prin Contractul de creditare inițial, la pct. 5 si 6 - B. a perceput in primul an de creditare o dobânda fixa de 6,95% pe an si ulterior o dobânda variabila, formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile BCR la care se adaugă 1,50 PP, astfel încât D. la data semnării contractului era de 8,32% pe an.

Prin Actul adițional nr. 2/14.03.2012, neacceptat, la pct.6.1, banca a stabilit ca dobânda curenta aplicabila creditului in sold este variabila si se calculează in funcție de cotația Euribor la 6 luni, la care se adaugă 7,75 puncte procentuale (PP)marja fixa pe an pe restul perioadei de creditare, astfel încât D. conform pct. 6.4 ajunge la 10.70% pe an. De asemenea, tot prin Actul adițional, B. a introdus la pct.6.3 lit.a) comisionul lunar de administrare credit in suma fixa de 35,25 Euro, suma care nu se regăsește in Contractul de creditare inițial.

În conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.5 din OUG 50/2010, raportat la art. 41 alin.3, au intrat in vigoare prin acceptare tacita doar acele clauze ale Actului Adițional care :- au fost impuse de prevederile ordonanței (cum ar fi eliminarea comisionului de urmărire de riscuri, de acordare credit si de transformare), nu au fost respinse expres de către ei.

Prin urmare, sunt nule de drept orice alte clauze ale actului modificator neasumat expres de părți prin semnare, decât cele impuse de prevederile ordonanței.

Instanța urmează sa constate nulitatea absoluta a clauzei privind mărirea dobânzii prin creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp, precum si nulitatea absoluta a clauzei privind introducerea comisionului de administrare de credit, având in vedere faptul ca aceasta modificare nu a fost impusa de prevederile OUG nr. 50/2010, ca introducerea acestui comision contravine dispozițiilor art. 35 lit. b din OUG nr. 50/2010 text care interzice ,,introducerea si perceperea de noi comisioane(...) neprevăzute in contract si care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia,,. lipsa totala a consimțământului lor cu privire la creșterea punctelor procentuale de marja fixa pe an de la 1,50 pp la 7,75 pp. cauza generala si speciala ( art. 41 alin.4 din ordonanța ) de nulitate, faptul ca acest comision de administrare credit nu constituie altceva decât o continuare a comisionului de urmărire riscuri, pentru a încerca eludarea interdicției exprese prevăzute de art. 36 din OUG nr. 50/2010.

Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/10.11.2008, având ca obiect acordarea de către banca a unui credit in cuantum de 35.158,00 Euro ce a fost garantat cu o garanție reala - ipoteca de rangul I constituita asupra imobilului situate la adresa: jud. Cluj, corn. Băișoara, satul Moara de pădure, imobil înscris in CF 1224 Băișoara, nr. cadastral 413: fanat 500 mp, pensiune turistica compusa din - subsol: garaj, WC serviciu, oficiu, baie camera, hol,magazine, punct termic, - parter: sala servire masa, oficiu, baie, hol, recepție, terasa, casa scării . - etaj: 3 camere, 3 bai, hol, casa scărilor, mansarda: 3 camere, 3 bai.,- construcție aflata in proprietatea reclamantei I. F. ca bun propriu se află în aceeași situație.

Pentru considerenteke ce preced, va admite în parte cererea completată formulată de reclamanții I. F., I. I. L., în contradictoriu cu pârâta B. C. R. SA și în consecință:

Referitor la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3974/29 11 2007, va dispune obligarea paratei de rd.1 la plata sumei de_,50 Euro, in echivalent in lei la cursul BNR la data plații efective( respectiv_.54 in echivalent in lei din data de 13.11.2012 respectiv, 4,5310/ 1 Euro), plus dobânda legala calculata asupra sumei mai sus menționata pe cei 3 ani anteriori, respectiv pana la limita termenului de prescripție de 3 ani si reprezentând valoarea achitata in plus din creditul rescadențat conform Actului Adițional din data de 07.09.2010, comisionul de acordare credit si comisionul de administrare credit, compensarea acestei creanțe cu cea deținuta de parata de rd.1 împotriva contestatorilor, in baza contractului de credit încheiat, respectiv pana la concurenta sumei de_,50 Euro.

Referitor la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/10 11 2008, va dispune obligarea paratei de rd.1 la plata sumei de 6191,39 Euro, in echivalent in lei la cursul BNR la data plații efective, in echivalent in lei la cursul BNR la data plații efective ( respectiv_,18 in echivalent in lei din data de 13.11.2012 respectiv, 4,5310/ 1 Euro) plus dobânda legala calculata asupra sumei mai sus menționata pe cei 3 ani anteriori, respectiv pana la limita termenului de prescripție de 3 ani si reprezentând valoarea achitata in plus din creditul rescadențat conform Actului Adițional din data de 07.09.2010, comisionul de acordare credit si comisionul de administrare credit, compensarea acestei creanțe cu cea deținuta de parata de rd. 1 împotriva reclamanților, in baza contractului de credit încheiat, respectiv pana la concurenta sumei de. 6191,39 Euro.

În acest context, va obliga pârâta de d.1 sa încheie acte adiționale la cele doua contracte menționate mai sus in condiții de legalitate.

In temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a Sucursalei Cluj-N. a BCR SA, .-12, jud. Cluj.

Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în convențiile de credit.

Admite excepția lipsei de interes a capătului de cerere vizând constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional nr.2/2012 precum și capătul de cerere referitor la comisionul de urmărire riscuri.

Admite în parte cererea completată formulată de reclamanții I. F., I. I. L., domiciliați in Cluj-N., . nr.47, ., în contradictoriu cu pârâta B. C. R. SA, cu sediul in București, str. . 5, sector 3, înregistrata la Reg. ._, CUI_ și în consecință:

Referitor la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3974/29 11 2007, dispune obligarea paratei de rd.1 la plata sumei de_,50 Euro, in echivalent in lei la cursul BNR la data plații efective( respectiv_.54 in echivalent in lei din data de 13.11.2012 respectiv, 4,5310/ 1 Euro), plus dobânda legala calculata asupra sumei mai sus menționata pe cei 3 ani anteriori, respectiv pana la limita termenului de prescripție de 3 ani si reprezentând valoarea achitata in plus din creditul rescadențat conform Actului Adițional din data de 07.09.2010, comisionul de acordare credit si comisionul de administrare credit, compensarea acestei creanțe cu cea deținuta de parata de rd.1 împotriva contestatorilor, in baza contractului de credit încheiat, respectiv pana la concurenta sumei de_,50 Euro.

Referitor la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/10 11 2008, dispune obligarea paratei de rd.1 la plata sumei de 6191,39 Euro, in echivalent in lei la cursul BNR la data plații efective, in echivalent in lei la cursul BNR la data plații efective ( respectiv_,18 in echivalent in lei din data de 13.11.2012 respectiv, 4,5310/ 1 Euro) plus dobânda legala calculata asupra sumei mai sus menționata pe cei 3 ani anteriori, respectiv pana la limita termenului de prescripție de 3 ani si reprezentând valoarea achitata in plus din creditul rescadențat conform Actului Adițional din data de 07.09.2010, comisionul de acordare credit si comisionul de administrare credit, compensarea acestei creanțe cu cea deținuta de parata de rd. 1 împotriva reclamanților, in baza contractului de credit încheiat, respectiv pana la concurenta sumei de. 6191,39 Euro.

Obligă parata de rd.1 sa încheie acte adiționale la cele doua contracte menționate mai sus in condiții de legalitate.

Obligă pârâta-debitoare la plata sumei de 1500 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea contestatorilor.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2013.

JUDECATOR GREFIER

S. I. E. M.

Red.S.I./Dact.SI/ 6 ex./05.11.2013

#Procese cu BCR. Decizii si Sentinte

← Somaţie de plată. Hotărâre din 02-12-2013, Judecătoria...		Revendicare mobiliară. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... →

Anulare act. Sentința nr. 4436/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 4436/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA