Succesiune. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 16229/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILA nr._
Ședința publică din data de 10.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A.
GREFIER M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii G. Ș. și G. V. în contradictoriu cu pârâții C. A., G. A., G. M., G. L., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 10.09.2013, când a hotărât urmatoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2012 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, reclamanții G. Ș. și G. V., au chemat în judecată pe pârâții C. A., G. A., G. M., G. L. solicitând instanței să se constate calitatea de moștenitori legali la moștenirea defunctului B. S.-JEAN, dobândită prin acceptarea tacită a succesiunii conform art.689 C.civ.
În motivare, reclamanții au arătat că, defunctul B. S.-Jean - vărul primar al reclamanților - s-a născut la data de 28.02.1949 în București, sector 4 și a decedat la data de 09.05.1997 în localitatea Cluj-N., ., . de deces . nr._). Părinții săi, B. C. (decedat in 1981) și B. A. (decedată în 1996), au divorțat în anii "70. La momentul decesului, masa succesorală a defunctului a fost compusă din bunuri mobile și imobile, în județul Cluj, localitatea Cluj-N. în care a decedat, s-au aflat bunuri mobile constând în mobilier pentru dormitor, bucătărie, baie, aparate electrocasnice etc. Toate aceste bunuri mobile au intrat în posesia reclamanților și transportate în județul Ilfov, ., în localitatea Cluj-N., încă din luna mai a anului 1997, nu a mai rămas niciun bun ce a aparținut defunctului, fapt ce rezulta din certificatul de atestare fiscală pentru persoanele fizice privind impozitele și taxele locale nr._/49/24.03.2010 eliberat D.T.I.LCluj-N.. Defunctul figurează, însă, înscris în evidențele funciare ale Primăriei P., județul Ilfov, fiind înscris în TP nr._/23.03.2009, rezultând astfel că la momentul decesului a avut în patrimoniu și cota-parte de 1/6 din terenurile lăsate de bunica paternă P. Z..
În termenul de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii lui B. S.-Jean, termen prevăzut la art. 700 C.civ., reclamanții și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală asupra moștenirii defunctului prin acte și fapte juridice de acceptare tacită. Astfel, reclamanții au fost singurele rude care au intrat în posesia bunurilor mobile ce au aparținut defunctului la momentul decesului acestuia, iar câteva dintre aceste bunuri mobile există și în prezent și sunt încă folosite de reclamanți. Deoarece s-au instalat în satul Băiteni încă din anul 1991, reclamanții s-au îngrijit de cultivarea suprafețelor agricole trecute în titlul de proprietate nr._/2009, însușindu-și culturile. De asemenea, fiecare din ei au preluat în posesie câte un teren intravilan pe care, pe lângă amenajarea grădinilor de zarzavaturi și plantarea de pomi fructiferi, viță-de-vie, flori etc, a construit diverse anexe gospodărești (cabană de lemn, magazie de lemn, cotețe etc), în cele din urma, pe aceste două terenuri intravilane, fiecare edificând propria casă de locuit. Astfel, reclamantul G. V., în baza autorizației de construire nr.41/2003 și-a construit casa și magazia pe terenul situat în T.12 - P.548 + P.549 trecut în TP nr._/2009, iar G. Ș. și-a construit casa și cabana pe terenul situat în T.11 - P.553 + P554, posesiile exercitate de reclamanți, ce sunt continuate și în prezent vizând și cota de 1/6 ce a aparținut lui B. S.-Jean și se înscriu în categoria actelor de folosință îndelungată.
Ca urmare a apariției Legii nr.254/2005, care a prevăzut posibilitatea ca persoanele interesate să formuleze cereri de fond funciar în vederea restituirii în natură a suprafețelor de terenuri reținute în contul reducerii de 10% (așa cum a fost cazul la nivelul comunei P.), reclamanții au formulat cererea nr. 66/05.09.2005 prin care au solicitat și cota-parte ce i-ar fi revenit defunctului B. S.-Jean din suprafețele de terenuri ce au aparținut autoarei P. Z.. De asemenea, în baza aceleiași legi și, întrucât nu fusese încă finalizată procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafețelor lăsate de P. Z., au formulat și cererea nr. 67/05.09.2005 prin care a solicitat reconstituirea și a cotei-părți ce i-ar fi revenit și defunctului B. S.-Jean din terenurile ce s-au aflat în proprietatea bunicii P. Z..
Toate actele și faptele prezentate de către reclamanți, referitoare la bunurilor lăsate de către B. S.-Jean, au fost săvârșite în mod public, pașnic și sub nume de proprietari, consolidând irevocabil calitatea acestora de moștenitori ai defunctului.
În motivare, reclamanții au invocat dispozițiile Codului civil.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru în cuantum de 100 de lei (f. 24).
În susținerea cererii, reclamanții au depus următoarele înscrisuri: A. genealogic -descendenții lui P. Z. - autoarea comună; Certificat de deces . nr._ după F. I.; Certificat de moștenitor legal nr. 24/10.03.2000 după G. N. G.; Certificat de deces . nr._/24.09.2010 după G. M.; certificat de deces . nr._ după B. S.-Jean; certificat de atestare fiscală nr._/49/24.03.2010 B. S.-Jean; titlu de proprietate nr._/23.03.2009 moștenitorii lui P. Z.; Autorizație de construire nr.41/23.12.2003 G. V.; cerere nr. 66/05.09.2005 G. V.; cerere nr.67/05.09.2005 G. V. (f. 5-14).
Prin notele scrise depuse la data de 27.02.2013 (f. 46- 52) reclamanții au mai arătat că anterior promovării cererii de chemare în judecată a fost sesizat un birou notarial în vederea dezbaterii succesiunii lui B. S.-Jean, prin serviciul postal fiind trimise actele solicitate de notar. Ulterior, notarul a procedat la citarea mostenitorilor prezumtivi enumerați în cererea fornulata pentru dezbaterea moștenirii defunctului, la termenul fixat - la care unii dintre moștenitorii prezumtivi n-au dorit sau nu au reușit să ajungă - cauza a fost amânată, întrucât trebuiau depuse și alte acte. După amânarea acordată de notar, numai reclamanții din acest dosar s-au implicat în încercarea de a finaliza dezbaterea succesorală notarială referitoare la defunctul B. S.-Jean, ceilalți moștenitori prezumtivi refuzând categoric să participe personal (sau prin mandatar) la rezolvarea problemei. Având în vedere că aceeași atitudine de dezinteres față de moștenirea lăsată de B. S.-Jean este manifestată și în prezent de restul moștenitorilor prezumtivi, neavând alternativă, reclamanții au fost obligați să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată.
Prin precizarea de actiune depusa la data de 18.03.2013 (f. 67), reclamanții au arătat că solicita constatarea calității de unici mostenitori la moștenirea defunctului B. S.-JEAN.
Prin notele scrise depuse la aceeași dată (f. 77-82) reclamanții au mai arătat că, în ceea ce privește mențiunea făcută în încheierea notarială din 21.09.2010 de către B.N.P. P. I., precum că G. N. G. ar fi fost singurul acceptant al succesiunii lui B. S.-Jean, aceasta nu este conformă adevărului. Dacă ar fi fost așa, G. N. G. - moștenitor de rang preferat - ar fi înlăturat de la moștenire atât pe F. I. - moștenitor de rang preferat, dar neacceptant - cât și pe toți ceilalți moștenitori subsecvenți, indiferent dacă aceștia din urmă au acceptat sau nu moștenirea. În realitate, în termenul de 6 luni prevăzut la art. 700 Cod civ., F. I. și G. N. G. (singurii moștenitori în rang preferat) nu s-au arătat interesați de moștenirea nepotului B. S.-Jean, situație în care, în opinia reclamanților, au devenind străini de succesiunea defunctului prin neacceptare conform aceluiași articol din Codul civ. Renunțarea tacită la moștenirea celor doi succesori în rang preferat, prin neacceptare în termen, este explicabilă dacă se șine cont de vârstele lor din acea vreme, 78, respectiv 76 de ani, și, mai ales de starea de sănătate fizică precară a acestora, care se agrava vizibil. Potrivit art.700 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, drept de opțiune ce aparține tuturor persoanelor cu vocație succesorală. In cadrul moștenirii legale, calitatea de subiect al dreptuiui de opțiune aparține atât persoanelor cu vocație concretă la moștenire, cât și celor celor cu vocație generală. Altfel spus, dreptul de opțiune succesorală aparține și trebuie exercitat nu numai de către succesibilii chemați în primul rând să moștenească, dar și de către succesibilii subsecvenți, fără ca aceștia din urmă să aștepte exercitarea opțiunii din partea moștenitorilor în rang preferat Soluția se impune întrucât moștenitorii subsecvenți nu au la dispoziție mijloace juridice de obligare a moștenitorilor în rang preferat să opteze mai devreme. Moștenitorii în rang preferat pot renunța la moștenire chiar și în ultima zi a prescripției unice de 6 luni, asffel că succesibilii subsecvenți, dacă ar aștepta până în acest moment, ar risca stingerea prin prescripție a propriilor vocații succesorale.
Așa cum s-a arătat în acțiune și note scrise, în termenul de 6 luni de la decesul lui de cujus, din poziția de succesibili subsecvenți, reclamanții au fost singurii care și-au manifestat intenția și voința de a se comporta ca doi moștenitori acceptanți, efectuând în mod public acte și fapte ce nu puteau fi făcute decât în calitate de moștenitori. Fiindcă nu pot primi o altă interpretare, faptele acestora echivalează cu acceptarea tacită a întregii mase succesorale lăsate de vărul acestora, întrucât se refera atât la toate bunurile mobile ridicate de noi de la ultimul domiciliu din Cluj-N. al defunctului: scaune cu spătar. taburete, noptiere, dulap de bucătărie, etajeră-suport tv, radiatoare electrice, frigider, televizor și nenumărate lucruri personale (din care câteva există și le folosim încă), cât și posesia și folosința exclusivă a imobilelor Zanfirei P.: terenuri intravilane și agricole, casa de locuit din chirpici, grajd, construcția pentru cazanul de fabricat rachiu, păerie, patul, magazie, cotețe pentru animale ce figurează înscrise în fila nr.133 a registrului agricol 1956 1958 întocmită pe numele autoarei comune, imobile din care cota de 1/6 i-ar fi revenit iui de cujus. (vz. foto 1). Efectuarea acestor acte a fost posibilă deoarece, începând din anul 1995 și până în prezent, reclamanții au preluat în posesie și folosință definitivă câte o parte din averea Zamfirei P. (în care, așa cum a arătat, este indusă și cota de 1/6 revenită lui de cujus), comportându-se față de imobilele succesorale ca doi veritabili moștenitori, luând după bunul plac orice măsură ce le-ar fi putut aduce avantaje: au ocupat definitiv două terenuri intravilane, au folosit casa din chirpici (succesorală), au desființat treptat toate vechile anexe, au vândut cazanul de cupru și o parte din materialele recuperate din demolări, au edificat propriile case de locuit, au edificat noi anexe și garduri împrejmuitoare, au cultivat o parte din terenuri, au închiriat o parte din casa de chirpici succesorală, au achitat regulat taxele și impozitele aferente imobilelor succesorale.
Tot în sprijinul dovedirii atitudinii pozitive ulterioare a reclamanților față de bunurile succesorale lăsate de B. S.-Jean, reclamanții depun contractul de închiriere nr.1857/30.03.2001 prin care au închiriat o parte din casa de locuit, din chirpici și terenul aferent, ambele fiind imobile succesorale ce au fost în proprietatea Zanfirei P., din care cota de 1/6 aparține lui de cujus. De asemenea, au invocat ca si argument formularea cererii nr.66/05.09.2005 și cererii nr.87/05.09.2005 prin care au solicitat restituirea restului de teren ce nu fusese reconstituit și restituirea în natură a de terenurilor reținute în contul reducerii de 10%, suprafețe din care cota de 1/6 i-ar fi revenit defunctului. Toate actele și faptele de acceptare prezentate mai sus au fost făcute în condițiile în care fiecare a avut propriile apartamente in București, pe care le-au înstrăinat după anul 2000, nefiind nicidecum constrânși să ocupe definitiv partea de moștenire ce i-ar fi revenit defunctului B. S. Jean.
Opțiunea succesorală fiind caracterizată prin indivizibilitate, fiecare din actele materiale enumerate dovedesc intenția și voința neîndoielnice ale reclamanților de a accepta succesiunea lui de cujus. Fiind singurii succesibili care au ales să opteze pentru consolidarea titlului de moștenitori dupa defunct, patrimoniile acestora s-au contopit cu patrimoniul succesoral, devenind singurele sale rude care și-au asumat conștient și necondiționat riscul plății eventualelor datorii, nu numai în limitele activului succesoral, ci și cu bunurile proprii, transformându-se în țintele eventualilor creditori. Așa că, pe lângă beneficiile acceptării au înțeles să își asume și obligațiile rezultate din calitatea de moștenitor. Cum toate aceste acte nu au avut un caracter urgent, apreciază că actele prezentate se încadrează în categoria celor ce folosesc în viitor, au emanat de la persoane cu deplină capacitate de exercițiu, au avut o cauză licită și morală, consimțământul exprimat nu a fost viciat, obiectul a fost licit și posibil, neputând primi o altă interpretare decât aceea a manifestării intenției și voinței neîndoielnice de acceptare a moștenirii defunctului B. S.-Jean, acestea reprezentând esența acceptării tacite.
Au fost anexate notelor de ședință următoarele acte: A. genealogic - descendenții autoarei P. Z., fila nr. 133 din registrul agricol 1956-1958 - P. Z., Autorizație de construire nr.30/17.03.1993 F. I., Contract de închiriere nr.1857/30.03.2001.. G. V.. (f. 83-86)
Pârâții G. M. ȘI G. A. au depus întâmpinare la dosar (f. 39) prin care au arătat că, declară pe proprie răspundere, cunoscând ca declarațiile neadevarate sunt pedepsite conform art. 292 cp., ca acceptă succesiunea pur si simplu, de pe urma defunctului B. S. - Jean, decedat la data de 09.05.1997. Astfel, pârâta G. M. a arătat faptul ca soțul său G. M. (decedat) împreuna cu fratele sau G. L., la cererea insistenta a lui G. V., l-au mandatat pe acesta din urma, respectiv G. V. (prin procura notariala) sa îi reprezinte (pe G. M. si G. L., în fata organelor competente pentru moștenirea ce le revenea din partea lui B. S. Jean. După decesul soțului si respectiv tatălui pârâtului G. A., fratele acestuia, in persoana reclamantului G. V. a uitat acest aspect si a încercat prin toate mijloacele sa îi excludă pe cei doi frați ai sai (respectiv M. si L. G.) de la drepturile ce li se cuvin.
În notele scrise depuse la data de 25.07.2013, pârâții G. M. ȘI G. A. au solicitat, ca pe calea CERERII RECONVENȚIONALE, să se constate calitate acestora de mostenitori după defunctul B. S. Jean.
În motivarea cererii, pârâții – reclamanți reconvenționali au arătat că exista foarte multe neconcordante și declarații mincinoase în actiunea formulata de reclamanți, fiind omise anumite fapte cu scop de înșelăciune și atribuire de bunuri succesorale în totalitate prin declarații ilicite și mincinoase. Astfel, prin înscrisul „Note scrise” reclamantii arată că anterior promovării actiunii, a fost sesizat un birou notarial în vederea dezbaterii succesiunii lui B. S.-Jean, însă cauza notarială a fost amânata în vedere depunerii mai multor acte. Susținerea reclamanților cu referire la mențiunea din încheierea notarială din 21.09.2010 de către B.N.P. P. I., precum că G. N. G. ar fi fost singurul acceptant al succesiunii lui B. S.-Jean nu este conformă adevărului. Care ar fi fost motivația care a stat la baza acestei tăceri a reclamanților timp de aproape 3 ani de zile pentru ținerea în secret a unei declarații mincinoase în fața notarului, sub mențiunea că declarațiile neadevărate și mincinoase sunt pedepsite conform art. 292 c.p.p., declarație semnată de către aceștia. Tot din aceste declarații neadevărate, falsuri în acte publice, care se constituie infracțiuni în fața legii, reclamanții denotă intenții ilicite și nu licite. Se afirma faptul că reclamanții au intrat in posesia anumitor bunuri din partea defunctei P. Z., cu precădere „construcția pentru cazanul de fabricat rachiu” (paragraful 2, randul 10), dar nu se face referire chiar la cazanul de fabricat rachiu, fabricat din alamă, de capacitate foarte mare, cazan care este apoi adus în discuție ca fiind vândut de către reclamanți (paragraful 3, rândul 6), fără voia și consultul celorlalți moștenitori, în speță G. L. (fratele reclamantului) și G. M. (fratele reclamantului și tatăl său), și fără ca aceștia să fi avut vreun folos material sau moral de pe urma tuturor bunurilor enumerate de către reclamanții G. V. și G. S.. Pârâții susțin că reclamanții au acționat fără voia și consultul celorlalți moștenitori, deoarece ambii frați ai reclamantului G. V., respectiv pârâții G. L. și G. M. (decedat) l-au mandat pe acesta G. V. împuternicindu-l prin procură specială pentru a-i reprezenta cu puteri depline în acceptarea succesiunii de pe urma arului lor primar defunct. în încheiere de Autentificare Ar. 1610 din 10 Septembrie 2010 -Biroul Notarului Public „Stamule D.” C..
Contrar afirmațiilor reclamanților, pârâții susțin că au acceptat succesiunea lui B. S.-Jean. Astfel, ambii frați G. L. și G. M. l-au împuternicit cu puteri depline pe fratele lor G. V. (reclamant) prin notariat pentru reprezentarea acestora în acceptarea și preluarea succesiunii după defunctul lor văr primar B. S. - Jean în anul 2010. G. L. l-a însoțit pe G. V. în deplasările acestuia la Cluj, pentru a-l ajuta să găsească moștenitorii defunctului B. S.-Jean, acesta fiind prezent în Cimitirul din Cluj, unde au căutat împreună date despre defunct. De asemeni, tatăl său G. M. (decedat) i-a pus la dispoziție fratelui său G. V. - reclamant, mașina proprietate personală, un autoturism marca Dacia 1300, de culoare albă, an de fabricație 2005, în perfectă stare de funcționare pentru uzul propriu și personal, dar și pentru deplasările privitoare la partea de moștenire care i se cuvenea prin lege, fără a cere nimic în schimb.
Pârâți au mai arătat că, atât G. L. cât și G. M. au permis reclamantului G. V. să construiască imobilul în care locuiește pe terenul, în privința căruia frații reclamantului, cât și reclamantul dețin cota parte de 3 moștenire după părinți. Astfel, în anul 2000, luna noiembrie, soțul pârâtei a fost acord în fața notarului public să permită fratelui său G. V. „sa construiască o casă și o magazie în imobilul proprietatea noastră, situat în comuna Paris, ., compus în totalitate din suprafață teren /.../ și construcția cu patru camere și anexe gospodărești. /.../ menționez, că deținem întreg imobilul, în cote egale și în și cu fratele nostru G. L., prin moștenire de la defunctul nostru tată G. G...."
În ceea ce priveste închirierea la care face referire reclamantul la pag. 5 din 6 (Note Scrise Suplimentare din data 18 aprilie 2013), aceasta s-a făcut cu acordul celorlalți doi frați (G. L. și G. M. - aflat în viață la acel moment) care au convenit ca veniturile din închiriere să fie raportate și primite de către reclamantul G. V., cf. încheierii de autentificare nr. 2071 din 22 septembrie 2003 emisă de BNP S. M. din C.. Mai mult, cu un an înainte, respectiv în anul 2002, G. M. a fost de acord să pună la dispoziția fratelui său - reclamantul G. V., cu titlu gratuit S.C. Bar Turist S.R.L., cu sediul în București, ., .. A, ., sector 2, unde asociat unic este G. V. imobilul situat în comuna P., ., compus din teren, construcția formată din patru camere și anexe gospodărești, imobil al cărui coproprietar rea pentru deschiderea unui punct de lucru, declarația fiind data în fața notarului public.
Pârâții au mai arătat că au fost chemați în judecată în calitate de către reclamanți, în mai multe acțiuni civile pe rolul instanțelor din București, B., Cluj, cu scopul de a revendica de unul singur și doar pentru sine bunurile succesorale cuvenite soțului, respectiv tatălui G. M. și ale unchiului său G. L., precum dos. nr._ - Judecătoria B., dosar nr._/94/2010 - Tribunalul B., dosar nr._/300/2010 - Tribunalul București. Reclamantul G. V. a vândut și continuă să vândă în mod ilicit terenuri moștenite ai căror co-proprietari sunt atât G. L. cât și G. M. (decedat), precum situația terenului vândut la data de 18.10.2012, când reclamantul a vândut cota parte a sa (1/3) și a pârâtului G. L. (1/3) soției sale G. R., în mod ilicit, pentru suma de 4.800 Euro, acesta din urma neprimind nicio parte din suma încasata cu titlu de preț. În fapt, pentru această vânzare reclamantul a falsificat semnături, și-a însușit în mod oneros sume de bani care nu îi aparțin, a făcut abuz de putere, lucruri care vor fi sesizate și deferite organelor de urmărire penală pentru pedepsirea celor vinovați.
În susținerea poziției procesuale pârâții au depus următoarele înscrisuri: procură specială, încheiere de autentificare nr. 1610 din 10 septembrie 2010 pentru reprezentarea de către reclamantul G. V. a defunctului G. M. în procedura de succesiune de pe urma defunctului său văr primar B. S.-Jean.
Cererea reconvenționala a fost legal timbrată (f. ).
Pârâta C. A. a depus note de ședință la dosar (f. 187) prin care a arăta că reclamanții au fost singurele rude care au ținut legătura cu defunctul B. S. Jean, în timpul vieții acestuia, aflând primii despre moarte acestuia. Dupa deces, reclamanții au fost singurii care s-au deplasat in Cluj N., întorcându-se cu toate bunurile mobile deținute de defunct. În ceea ce priveste bunurile imobile din masa succesorală, reclamanții sunt singurii care și-au exprimat voința de a le lua în posesie și de a le folosi, cultivând o parte din terenuri, desființând anexele gospodăresti și valorificând materialele recuperate, închiriind o parte din imobilele construcții, plătind taxele si impozitele aferente, au construit fiecare case de locuit pe aceste terenuri.
Prin notele de sedință depuse la data de 27.08.2013 (f. 196 -197) au invocat prescripția dreptului de optiune succesorala în ceea ce îi priveste pe pârâții G. M. ȘI G. A. după moștenirea rămasa dupăa defunctul B. Siviu Jean. Reclamanții au mai arătat că acestia nu îl pot mosteni pe defunct întrucât nu au calitate de moștenitori după defunct, fiind înlăturați de la moștenire de către rudele mai apropiate în gard, cât si de cei care, pentru colateralii ordinari a fixat limita la gradul IV inclusiv.
În drept, au fost invocate disp. art. 700 c.civ.
Pârâtul G. L. nu a depus întâmpinare la dosar și nu s-a prezentat în instanța în vederea precizării poziției procesuale.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat ambelor părti proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând înscrisurile din dosar instanța reține următoarele:
Conform certificatului de deces . nr._/17.02.2010 (f. 6) la data de 09.06.1997 a decedat numitul BÂLAN SIVIU- JEAN, de la data decesului fiind considerata deschisă moștenirea după acesta, în cf. cu dispozițiile art. 651 c.civ.
Demersul judiciar promovat de către reclamanți are ca obiect constatarea calității de unici moștenitori după defunctul B. S.-Jean și implicit constatarea faptului că pârâții C. A., G. A., G. M., G. L. nu au calitatea de moștenitori după defunct, cu atât mai mult în ceea ce îi priveste pe pârâții G. A. și G. M. față de care reclamanții au avut o poziție procesuală expresă de respingere a cererii reconvenționale formulate de către acestia.
Prealabil soluționării cererilor în materie succesorală formulata de către ambele părți, se impune a se stabili cu prioritate persoanele care au vocație succesorala generala la moștenire și vocație concreta și utila la moștenirea ramasă după defunct, prin aplicarea principiilor generale ale devoluțiunii generale a moștenirii.
Astfel, conform actelor de stare civila depuse la dosar și arborelui genealogic (f. 68) după antecesoarea . Z., decedata la data de 17.10.1973 (f. 47), cunoscuta și sub prenumele de „V.”, cf. declarației de notorietate autentificată sub nr. 1539/26.09.2005 (f. 55) rezulta că defunctul B. S. JEAN este descendent direct al defunctului B. C., decedat la data de 02.12.1981 (certificat de deces f. 104), fiu al defunctei P. Z.. Alături de B. C., antecesoarea P. Z. a mai avut 5 copii (fii si fiice), respectiv G. I. - decedat la data de 23.05.1970 (certificat de deces f. 69), G. V. – decedat în 1967, fara descendenți, F. I. – decedata la data de 26.10.2010 (certificat de deces, f. 6), P. M. – decedată în 1996, fără descendenți și G. N. G., decedat la data de 15.02.1999 (f. 7).
Conform certificatului de mostenitor nr. 24/10.03.2000 emis de BNP M. V. cu sediul în Jilava, jud. Ilfov, moștenitorii defunctului G. N. G., decedat la data de 15.02.2009 sunt reclamantul G. V., pârâtul G. L. și defunctul G. M., decedat la data de 23.09.2010 (certificat de deces, f. 8).
Defunctul G. I. a avut doi descendenti, respectiv G. Train G. si B. L. A., ambii decedați, la data de 25.12.2006 (certificat de deces, f. 70), respectiv 05.03.2009 (certificat de deces f. 71).
Defuncta F. I. decedata la data de 26.10.2010 (certificat de deces, f. 6),a avut doi descendenți, respectiv reclamanta G. S. și pârâta C. A..
Defunctul G. M., a decedat la data de 23.09.2010, iar conform adresei nr. 1182a/09.08.2013 emisă de Camera Notarilor Publici C. (f. 204) rezulta că succesiunea după defunct nu a fost dezbătuta până la data formularii cererii.
Reținând succesiunea cronologica a deceselor succesorilor defunctei P. Z. și aplicând principiile devolutiunii legale a moștenirii, respectiv principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali, prev. de art. 659, art. 669 – 675 c.civ. instanța constată că la data deschiderii succesiunii după defunctul B. S. Jean, decedat la data de 09.06.1997, aveau vocație succesorală generală la moștenirea rămasa după defunct rudele din clasa IV a de moștenitori (unchii, matușile și verii primari ai defunctului) respectiv F. I., cu descendentii C. A. și G. Ș., G. N. G., cu descendentii G. V., G. L. și G. M., precum și G. T. G. si B. L. A., toți având capacitate succesorală cf. art. 654 c.civ. fiind in viață la data decesului. Toate aceste rude ale defunctului fac parte din aceeași clasă de moștenitori, astfel încât, li se aplica principiul proximității gradului de rudenie potrivit căruia, înlăuntrul aceleasi clase rudele mai apropiate în grad înlătura de la moștenire rudele mai îndepărtate în grad, în cazul clasei IV de moștenitori, unchii și mătusile înlăturând de la moștenire verii primari.
În speță de față, instanța constată că unchiul defunctului B. Siviu Jean, Ghorghe N. G. și mătușa defunctului F. I. sunt rude susceptibile de a înlătura de la moștenire pe verii primari ai defunctului, în aplicarea principiului proximității gradului de rudenie.
Pe de alta parte, în aplicarea regulilor opțiunii succesorale, instanța reține că dreptul de optiune succesorală se aplica tuturor persoanelor cu vocație succesorală, iar nu numai celor cu vocație concreta utila, ceea ce înseamnă că dreptul de optiune aparține si trebuie exercitat nu numai de către succesibilii chemați în primul rând la moștenire, dar si de succesibilii subsecvenți, fără ca acestia din urma să aștepte exercitarea optiunii de către mostenitorii subsecvenți. În măsura în care moștenitorul de rang preferat accepta moștenirea, își consolidează titlul de moștenitor și anihileaza efectele optiunii exercitate de moștenitorii subsecvenți. În cazul decesului titularului dreptului de optiune, înainte de a-l exercita, acest drept se transmite propriilor moștenitori legali sau testamentari.
Din actele de compun dosarul succesoral nr. 130/2010 al BNP Asociați P. I. (f. 189-129) instanța constată că, în cererea adresata notarului public de către reclamantul G. V., la data de 12.07.2010, în vederea dezbaterii succesiunii după defunctul B. S. Jean, reclamantul a indicat moștenitori „prezumtivi” ai defunctului, deci cu vocație succesorală generală pe numiții G. N. G. (unchi), G. V., G. L. și G. M. (veri primari), F. I. (mătușa), C. A. și G. Ș. (verișoare primare), B. L. A. (verișoara primara), C. C. Hariclia (verisoara primara ) și G. Traina G. (var primar).
Din cuprinsul cererii adresate de reclamantul G. V. (f. 95) instanța reține susținerile reclamantului în sensul în care în perioada 17.10.1973 – 15.02.1999 G. N. G. a exercitat posesia și folosința concreta asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ce au rămas după defuncta P. Z., incluzând aici și cota parte din terenurile pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate si în favoarea defunctului B. S. Jean, ca titular de titlu de proprietate, a formulat cererile nr. 66/2005 și nr. 67/2005, prin reprezentant – reclamantul de față – în vederea reconstituirii dreptului de proprietate și pentru cota ce i se cuvenea defunctului, constituind astfel acte de acceptare tacita a mostenirii, precum si împrejurarea că, în ziua înmormântării defunctului B. S. Jean, tatăl reclamantului G. N. G. a preluat toate bunurile mobile si imobile aflat în proprietatea acestuia Astfel, reclamantul de față, arată în mod explicit că tatăl său G. N. G. este singura persoana cu vocație care a acceptat succesiunea după defunctul B. S. Jean
Prin încheierea din data de 21.09.2010 (f. 123), mostenitorii prezenți la dezbaterea succesiunii G. V., G. L. si G. M., prin mandatar G. V. cu procura specială autentificata de notar public Stamule D., sub nr. 1610/20.09.2010 (f. 120) au arătat că defunctul G. G. a acceptat tacit, prin acte de folosință imediat după deces, succesiunea după defunctul B. S. Jean (f. 123)
Prin cererea de chemare în judecată, ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții au solicitat a se constata calitatea de unici mostenitori dupa defunctul B. S. Jean, formulând o actiune directa de constatare a calității de moștenitori, arătând în finalul cererii de chemare în judecată (f. 52) faptul că antecesorii acestora F. I. și G. N. G. nu și-au exercitat dreptul de optiune succesorală în termen, din cauza stării de sănătate si dezinteresului. Prin urmare, solicitând constatarea calității de moștenitor in nume propriu după defunct, poziția procesuală a reclamantului G. V. este total opusa față de cea avută la data depunerii cererii de dezbatere a succesiunii pe cale notarială, când a solicitat a se consta calitatea de unic moștenitor în persoana tatălui său.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, raportat la susținerile părtilor - reținând și că reclamanții au renunțat la proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâților – reclamanți reconvenționali - instanța reține că în speță, nu s-a făcut dovada neechivoca a acceptării succesiunii de către defuncții G. N. G. si F. I., moștenitori cu vocație concreta la moștenire. Astfel, sub acest aspect instanța reține că în cadrul dosarului notarial nu s-a făcut dovada faptului învederat de reclamantul G. V., în calitate de moștenitor legal al defunctului, pârâtul G. L. și defunctul G. M., prin mandatarul său G. V. cu procura specială autentificata de notar public Stamule D., sub nr. 1610/20.09.2010 (f. 120) privind acceptarea tacita de către tatăl acestora a moștenirii după defunct. Astfel, martorii audiați în dosarul notarial nu au confirmat împrejurarea preluării de către defunctul G. N. G. a bunurilor mobile deținute de defunctul B. S. Jean, la ultimul său domiciliu, iar actele materiale si juridice susținute în cerere privind folosirea/dispoziția/posesia asupra bunurilor (imobile și terenuri), asupra cărora defunctul deținea un drept de coproprietate, alături de alti moștenitor după defuncta P. Z., au caracter echivoc neputând fi apreciate ca fiind săvărsite în calitate de moștenitor după defunctul B. S. Jean sau după defuncta P. Z.. De asemenea, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 66/2005 și nr. 67/2005 (f. 97, 97 verso) nu fac dovada faptului pretins, având caracter echivoc, fiind formulate de însuși reclamantul G. V., acestea menționând expres calitatea de moștenitor după defunctul său tată G. N. G., fără a arăta dacă acesta din urma solicita reconstituirea si în calitate de moștenitor direct al defunctului B. S. Jean.
În ceea ce o privește pe antecesoarea reclamantei G. Ș., defuncta F. I., decedată la data de 26.10.2010 (certificat de deces, f. 6), de asemenea, nu s-a făcut dovada acceptării expres sau tacite a succesiunii după defunct, pentru a-i putea reține calitatea de moștenitor direct al defunctului B. S. Jean.
Mai mult, chiar reclamanții susțin în actiunea principală că antecesorii acestora nu au acceptat succesiunea după defunct, din cauza vârstei si dezinteresului față de moștenirea lăsată de defunct, astfel încât, în lipsa unor probe certe a acceptării moștenirii de către defuncții G. N. G. și F. I., instanța va concluziona că aceștia nu au acceptat în termenul legal de 6 luni prev. de art. 700 c.civ. moștenirea rămasa după defunct, stingându-se astfel titlul lor de moștenitor.
Ca o consecință a reținerii faptului că antecesorii reclamanților G. N. G. și F. I. nu au acceptat succesiunea în termenul legal de 6 luni și în aplicarea principiului proximității gradului de rudenie dintre moștenitorii de aceeași clasa, rezulta că verii primari ai defunctului au vocație legal la moștenire, nefiind înlăturați de către unchiul și mătușa defunctului, în speță G. N. G. și F. I.. Astfel, conform arborelui genealogic și ordinii deceselor mai sus reținute, aveau vocație succesorală la data deschiderii succesiunii defunctului B. S. Jean - 09.06.1997 reclamanții G. S. și G. Vasilicaă, pârâții C. A. și G. L., defunctul G. M. și defuncții B. L. A., decedată în 2006 și G. T. G., decedat în 2009.
Reclamanții au solicitat pe calea prezentei actiuni să se constate calitatea de unici moștenitori după defunctul B. S. Jean, actiune care – limitele fixate de reclamanți - este neîntemeiată. Astfel, instanță apreciază că actiunea reclamanților – în modalitatea în care a fost formulată - este o actiune negativa prin care reclamanții urmăresc să se constate că pârâții chemați în judecată sunt străini de moștenire, reclamanții fiind singurii moștenitori ai defunctului. Ori, din probele administrate în cauză instanța apreciază că rezulta calitatea de moștenitor si pentru defunctul G. M., decedat la data de 23.09.2010 (certificat de deces, f. 8), în privința căruia s-a stabilit vocația succesorală în calitate de moștenitor din clasa IV. Astfel, conform procurii speciale autentificate sub nr. 1610 din 10 septembrie 2010 de BNP Stamule D., defunctul l-a mandatat pe reclamantul G. V. să îl reprezinte pe acesta, în cadrul procedurilor notariale sau judiciare privind succesiunea după defunctul B. S. Jean, în privința căruia defunctul a declarat în mod expres în cuprinsul procurii că a acceptat tacit succesiunea. Declarația dată în cuprinsul procurii este una neechivoca, însă valoarea probatorie a acestui înscris nu este cea a unui înscris autentic, ci este aceea a unui început de dovada scrisă în ceea ce priveste declarația titularului de acceptare tacita a mostenirii, cf. art. 1174 alin 2 c.civ., mentiunea fiind una străină de obiectul actului juridic constatat prin înscrisul autentic, care este procura specială de reprezentare. Înscrisul nu poate fi valorificat ca acceptare expresa a succesiunii câtă vreme nu este dată în acest scop si îmbracă forma specială prevăzuta de art. 689 c.civ. Instanța va reține, însă alte probe, care coroborate conduc la concluzia acceptării tacite a moștenirii. Astfel, prin înscrisul depus la f. 100 verso, rezulta că defunctul figureaza alături de reclamantul G. V. și pârâtul G. L. ca plătitori de taxe si impozite pentru construcții si terenuri în perioada 1999 – 2000, pentru terenurile situate in satul Bălteni, . că acest act poarte fi pus sub semnul echivocului, acestia putând săvârsi actul și în calitate de coproprietari (comostenitori ai defunctului G. N. G.), însă, față de poziția exprimata de defunctul G. M. de a fi acceptat tacit succesiunea după defunctul B. S. – Jean, cf. declarației din înscrisul notarial mai sus indicat, rezulta că plata impozitelor pentru totalitatea terenurilor, inclusiv cota de proprietate deținuta de defunctul B. S., poate fi interpretata act de acceptare
În ceea ce îi priveste pe reclamanții G. S. și G. V., astfel cum mai sus s-a arătat, pe calea prezentei cereri acestia au solicitat constatarea în mod direct a calității de unici moștenitori după defunctul B. S. Jean, poziție care este opusă celei exprimate în fața notarului public în dos. succesoral notarial nr. 130/2010. În cadrul acelui dosar, instanța reține că reclamanta G. S. nu s-a prezentat și nu a comunicat vreo poziție scrisă sau prin mandatar cu privire la acceptarea succesiunii de către aceasta. Instanța va reține însă declarația pârâtei C. A. (f. 187) prin care aceasta recunoaste acceptarea tacita a mostenirii de către reclamanta, prin însușirea alături de reclamantul G. V. a bunurilor mobile si folosirea și valorificarea celor imobile deținute de defunct, recunoaștere care va fi apreciată ca fiind o mărturisire complexa, în favoarea reclamanților și în contra pârâtei, în ceea ce priveste propria calitate de moștenitor neacceptatant după defunctul B. S. Jean. Declarația pârâtei C. A. este susținuta și de pârâții G. M. si G. A. prin care se arată că reclamanții și-au însușit totalitatea bunurilor moștenite de la defunctul B. S. Jean, înlăturându-i pe frații reclamantului G. L. și G. M. de la bunurile succesorale.
Totodată, instanța reține că reclamanții nu au făcut dovada dezinteresului pârâtului G. L. în ceea ce priveste acceptarea mostenirii după defunctul B. S. Jean, acesta neexprimând o poziție procesuală în sensul afirmat de reclamanți, iar actele săvârșite de reclamantul G. V. și valorificate ca acte de acceptare atât în favoarea acestuia, cât si în favoarea defunctului G. M., constituie act de acceptare tacita și în ceea ce il priveste pe acest pârât. Mai mult, instanța reține din cuprinsul încheierii notariale faptul că pârâtul G. L. s-a prezentat la notarul public, deplasându-se în Mun. Cluj N. în vederea efectuării de demersuri în acest sens, aspect învederat si de către pârâții G. M. si G. A., putându-se concluziona asupra interesului său în dezbaterea succesorală.
De asemenea, instanța constatată că nu s-a făcut dovada de către reclamanți că succesibilii chemați în cadrul clasei IV de moștenitori, respectiv B. L. A. și G. T. G. sunt străini de moștenire, acestia având vocație legala la mostenire, aceste două persoane fiind indicate în cererea de dezbatere notarială a succesiunii ca prezumtivi moștenitori ai defunctului, alături și de numita C. C. Hariclia, în calitate de verisoara primara.. Totodată, instanța remarcă și „omisiunea” reclamanților de a indica toate rudele defunctului B. S. Jean, doar la solicitarea instanței acestia depunând un nou arbore genealogic cu evidențierea persoanelor pentru care s-au solicitat lămuriri.
Pentru toate cele mai sus expuse, reținând și principiul disponibilității care impune instanței să se pronunțe asupra obiectului cererii dedus judecății și, apreciind că reclamanții nu au făcut dovada calității de unici moștenitori ai defunctului B. S. Jean, instanța va respinge actiunea acestora ca neîntemeiată.
În ceea ce priveste cererea reconvenționala formulata de către pârâții G. M. si G. A., instanța o va respinge ca neîntemeiată, reținând că acestia nu pot avea calitatea de succesibili ai defunctului B. S. Jean, întrucât legea limiteaza rudenia în linia colaterala până la gradul IV, inclusiv, iar pâtrâții sunt rude de gradul V, iar instituația reprezentării succesorale nu funcționeaza în cazul descendenților din veri primari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEII
HOTARASTE:
Respinge cererea principală formulata de reclamanții G. Ș., cu domiciliul ales pentru corespondență în ., nr. 2, județul Ilfov și G. V., cu domiciliul în .. nr. 6, județul llfov, în contradictoriu cu pârâții C. A., cu domiciliul în București, ., se. A, . sector 1, G. A., cu domiciliul în C., . nr. 123, ., ., G. M., cu domiciliul în C., . nr. 123, .. ., G. L., cu domiciliul în Chitila (cartier), ., 55, jud. Ilfov, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvenționala formulata de pârâții – reclamanți reconvenționali G. A. și G. M., împotriva reclamanților G. Ș. și G. V., ca neîntemeiată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată de ședință publica, azi, data de 10.09.2013.
PRESEDINTEGREFIER
P. A. M. M.
Red.P.A./8 ex./24.09.2014
Dact.A.M.F./22.11.2013
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
