Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2015/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 22018/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2015/2013
Ședința publică de la 01.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare somație de plată, formulată de către debitoarea T. V., în contradictoriu cu creditoarea . SRL.
La apelul nominal făcut in cauza se prezintă pentru debitoare av. P. P., iar pentru debitoare av. P. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 30.01.2013, răspuns la concluzii scrise formulate de către creditoare și înscrisuri anexă (filele 191-220).
Instanța comunică reprezentantei debitoarei un exemplar al răspunsului la concluziile scrise.
Reprezentanta debitoarei solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii răspunsului la concluziile scrise.
Reprezentanta creditoarei arată că se opune admiterii cererii de amânare formulate de reprezentanta debitoarei cu mențiunea că nu a invocat aspecte noi. Menționează că a depus printre altele bilanțul contabil.
Instanța raportat la cuprinsul filei 139 din dosar, respectiv încheierea din ședința de la 16.11.2012 și având în vedere dispozițiile art. 156 C.pr.civ., respinge cererea de amânare formulată de către reprezentanta debitoarei și dispune lăsarea cauzei mai la urmă.
La apelul nominal făcut in cauza la a doua strigare se prezintă pentru debitoare av. P. P., iar pentru debitoare av. P. P..
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității invocate de creditoarea cauzei.
Reprezentanta creditoarei arată că menține această excepție.
Reprezentanta debitoarei solicită respingerea excepției inadmisibilității, invocând în acest sens prev. art. 1 din OG 5/2001 și art. 3 din Noul Cod Civil, cu mențiunea că, contractul a fost încheiat sub imperiul ambelor legi. Susține în continuare că nu se poate face aplicarea prevederilor OUG 119/2007, debitoarea nefiind profesionist.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea excepției și arată că aceste concluzii prezentate de reprezentanta debitoarei sunt contradictorii cu cele din întâmpinarea depusă la dosarul de somație. Arată că sunt aplicabile prevederile OUG 119/2007.
Reprezentanta debitoarei invocă principiul aflării adevărului.
Instanța, respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității pentru considerentele de mai jos.
Reprezentanta debitoarei arată că susține în continuare excepția prematurității introducerii somației de plată și arată că cererea de emitere a somației de plată a fost introdusă la data de 14.05.2012, iar termenul pentru concilierea directă a fost stabilit pentru 25.05.2012. Susține de asemenea că debitoarea a semnat procesul verbal în necunoștință de cauză.
Reprezentanta creditoarei solicită respingerea excepției prematurității, precizând că nu există prevăzută în lege o asemenea procedură. Arată că debitoarea a fost chemată la conciliere, iar aceasta a precizat că va putea achita debitul.
Instanța respinge excepția prematurității, pe care o califică ca excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe, invocată de către debitoare, ca neîntemeiată pentru considerentele de mai jos.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Reprezentanta debitoarei arată că în răspunsul la concluzii scrise se face referie la starea de faliment a intimatei. Solicită obligarea acesteia să depună dovezi în acest sens.
Reprezentanta creditoarei arată că societatea pe care o reprezintă nu se află în insolvență, doar că 90% din activitate era prestată de către debitoare, care a înțeles să achite o parte doar după introducerea acțiunii.
Instanța pune în vedere reprezentantelor părților că nu se contestă starea intimatei, în sensul că s-ar afla sau nu sub incidența prevederilor Legii 85/2006.
Reprezentanta debitoarei arată că nu mai insistă asupra acestei solicitări în probațiune.
Constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta debitoarei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial. Susține oral cererea de anulare somație de plată și concluziile scrise astfel cum au fost formulate și depuse la dosarul cauzei. Precizează că existau suficiente motive pentru respingerea emiterii somației de plată.
Reprezentanta creditoarei solicită respingerea acțiunii debitoarei, arătând că în cauză au existat amânări de plată, există semnat un proces verbalde recepție, lucrul fiind recepționat cantitativ și calitativ de către debitoare, fără obiecțiuni. Arată că penalitățile sunt obligații accesorii la obligația principală. Solicită de asemenea obligarea debitoarei la plata cheltuileilor de judecată.
Considerându-se lămurită, în temeiul art. 150 C.proc.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data 21.09.2012 debitoarea T. V., prin SCPA P., B. & Asociații, cu împuternicire avocațială la fila 133, a solicitat în contradictoriu cu creditoarea . SRL anularea ordonanței civile nr._/08.08.2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/10.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, că toate cele 10 contracte care stau la baza pretențiilor creditoarei sunt guvernat de regulile dreptului consumației, respectiv de Legea nr. 161/2010, că clauzele penale și modalitatea de stabilire a penalităților de întârziere sunt abuzive, că nu au fost respectate dispozițiile contractuale.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 13/2011, Legea nr. 161/2010, art. 720 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 7-46).
La data de 24.10.2012, creditoarea, prin avocat S. A.-M., cu împuternicire avocațială de la fila 59, a depus întâmpinare (filele 49-58), prin care s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. (2) C.proc.civ.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 60-128).
S-a dispus acvirarea din oficiu a dosarului nr._/211/2012 (fila 47).
La data de 18.01.2013, s-au depus la dosarul cauzei « concluzii scrise » (filele 142-144) de către debitoare, prin care a invocat inadmisbilitatea cerrerii de emitree a somației întemeiată pe dispozițiile OG nr. 5/2001.
În probațiune, s-au depus înscrisuri (filele 145-182).
La data de 30.01.2013, s-au depus la dosarul cauzei «răspuns la concluzii scrise » de către creditoare (filele 191-193) și înscrisuri anexe (filele 194-220).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar în favoarea ambelor părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Potrivit art. 137 C.proc.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
Asupra excepția inadmisibilității cererii:
Instanța apreciază că dispozițiile OG nr. 5/2001 și OUG nr. 119/2007 nu se exclud, creditoarea fiind în drept să își întemeieze acțiunea pe oricare dintre cele două cauze juridice, câtă vreme se îndreaptă împotriva unui profesionist, respectiv numai pe dispozițiile OG nr. 5/2001, dacă acțiunea este formulată în contradictoriu cu un consumator, neprofesionist.
Având în vedere că creditoarea a ales procedura somației de plată, calificarea debitoarei în consumator sau profesionist nu prezintă relevanță, sens în care raportat la motivele de mai sus, instanța va respinge excepția inadmisibilității cererii întemeiată pe dispozițiile OG nr. 5/2001 invocată de către debitoare ca neîntemeiată.
Asupra excepției inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii conciliere:
Instanța reține că dispozițiile OG nr. 5/2001 nu prevăd obligativitatea îndeplinirii procedurii concilierii directe, iar procedura somației de plată este derogatorie de la dreptul comun în materie, sens în care instanța apreciază că nu este întemeiată excepția invocată de către debitoare și o va respinge ca atare.
Orice altă interpretare ar contraveni interpretării gramaticale și teleologice a dispozițiilor procedurii speciale reglementată de OG nr. 5/2001.
Asupra fondului cererii în anulare:
Prin ordonanța civilă nr._/10.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2012 s-a admis cererea de emitere a ordonanței care să conțină somația de plată formulată de creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea T. V., iar aceasta din urmă a fost obligată sa plateasca suma de 109.388,01 lei, reprezentând penalități de întârziere, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, respectiv suma de 2044 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea creditoarei.
În motivare, s-a reținut că între creditoarea . SRL – in calitate de executant si debitoarea T. V., în calitate de beneficiar, prin mandatar Dobosevici L., s-au încheiat contractele de execuție de lucrări nr. 11/01.04.2011, nr. 12/12.04.2011, contractul nr. 14/18.04.2011, nr. 16/02.05.2011, nr. 29/20.05.2011, nr. 16/02.05.2011, nr. 30/14.06.2011, nr. 53/10.10.2011, nr. 55/24.10.2011, nr. 57/17.11. 2011, nr. 03/ 03.01.2012, că din analiza argumentelor debitoarei raportat la prevederile contractuale și înscrisurile depuse la dosar, s-a constatat că lucrările executate în temeiul contractelor de execuție de lucrări au fost recepționate in baza proceselor-verbale de recepție lucrări încheiate la terminarea lucrărilor prevăzute in fiecare contract, nefiind ridicată vreo obiecțiune calitativa sau cantitativa cu privire la aceste lucrări, procesele –verbale fiind însușite sub semnătura de către mandatara debitoarei.
S-a mai reținut că facturile emise pentru contravaloarea lucrărilor executate au fost însușite sub semnătura de către mandatara debitoarei constituind înscrisuri acceptate in sensul art. 46 C..-verbal de conciliere încheiat la data de 25.05.2012, debitoarea, prin mandatar, a recunoscut existența unui debit restant în cuantum de 25.152, 24 lei și penalitățile de în cuantum de_,33 lei, solicitând eșalonarea datoriei până la data de 15.06.2012, părțile neajungând la înțelegere in acest sens, astfel că argumentul debitoarei privind existența unor înțelegeri verbale de amânare a termenului de plată, apare ca fiind nefondat, cată vreme in procesul-verbal de conciliere nu se menționează acest aspect, recunoașterea de către debitoare a obligațiilor de plata fiind neechivocă, iar o acceptare ulterioara a amânării plății a fost exclusa de către creditoare.
S-a reținut că și în lipsa unei prevederi exprese in contract a obligativității părților de a materializa în scris înțelegerile ulteriore, regulile generale de încheiere a contractului și principiul simetriei intre modul de încheiere a actului și modul de modificare ori desființare a acestuia, impun ca modificarea voinței părților constatată în scris – mai ales in ceea ce privește o obligație principală a unei părți contractante (obligația de plata) să fie consacrată, de asemenea, în scris.
Cu privire la penalitățile calculate de către creditoare, s-a concluzionat că acestea rezulta cu claritate din prevederile art. VII – Penalități-Daune interese din contractele de execuție, clauza penală fiind asumată de debitoare la încheierea contractului. Recunoașterea de către debitoare a penalităților de întârziere astfel cum acestea au fost cuantificate până la data de 25.05.2012, nu înseamnă decât o recunoaștere a forței obligatorii a contractului, sub aspectul aplicării, în concret, a clauzei penale prevăzute de art. VII – Penalități-Daune interese, ori, o denunțare a contractelor de către de debitoare sub acest aspect nu a fost făcuta, contractele fiind asumate si executate de către ambele părți pe parcursului anului 2011-începutul anului 2012. Depășirea limitelor mandatului acordat de către debitoare, atrage consecințe in planul efectelor față de terții cu care mandatarul a contractat, în condițiile art. 1545 c.civ. și eventual răspunderea mandatarului pentru prejudicii, însă contractul trebuie executat față de terț.
Instanța a mai arătat că împrejurarea formulării acțiunii ce face obiectul dos. nr._/211/2012 prin care s-a solicitat anularea parțială a contractelor de execuție sub aspectul clauzei penale prevăzuta de art. VII nu constituie criteriu suficient pentru respingerea cererii, acțiunea fiind formulată la data de 09.07.2012 după termenul din data de 03.07.2012, când părțile au pus concluzii pe fondul somației de plată și s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.07.2012, aspectele susținute de către debitoarea fiind invocate la peste un an de la încheierea contactelor și nefăcând obiectul unor discuții pe parcursul derulării contractelor.
Din analiza înscrisurilor de la dosarul cauzei, instanța apreciază că nu reiese o altă stare de fapt decât cea reținută în cuprinsul ordonanței atacate și că instanța în mod corect a reținut în sarcina debitoarei obligația de plată a debitului și a cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost cerute.
Cu privire la caracterul pretins abuziv al unor clauze contractuale din convențiile care stau la baza pretențiilor creditoarei, instanța apreciază că nu au relevanță sub aspectul prezentei acțiuni, câtă vreme atât la data pronunțării ordonanței atacate, cât și la data pronunțării prezentei sentințe, contractele încheiate de părți își păstrează valabilitatea și produc efecte în limitele stabilite de către părți în virtutea principiului libertății contractuale, debitoarea nefiind în măsură a face dovada unei hotărâri definitive (cel puțin) prin care să se fi statuat asupra constatării caracterului pretins abuziv și prin care se fi constatat nulitatea absolută.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 13 din OUG nr. 119/2007, instanța va respinge cererea în anulare ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 274 alin.(1) C.proc.civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, în considerarea soluției pe care urmează a o da asupra cererii principale, instanța va respinge cererea debitoarei cu privire la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și va obliga debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform dovezii de la fila 185.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii întemeiată pe dispozițiile OG nr. 5/2001 invocată de către debitoare ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii conciliere directe invocată de către debitoare ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de debitoarea T. V., cu domiciliul procesual ales la SCPA P., B. & Asociații, în Cluj-N., .. 20, ., în contradictoriu cu creditoarea . SRL, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, având ca obiect cerere în anulare împotriva ordonanței civile nr._/10.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2012, ca neîntemeiată.
Respinge cererea debitoarei cu privire cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 februarie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. POPAMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./2 ex./07.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2480/2013. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
