Contestaţie la executare. Sentința nr. 4593/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4593/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 20757/211/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4593/2013
Ședința Publică din 08 martie 2013
Complet constituit din :
JUDECATOR: C.-S. N.
GREFIER: Z. E. F.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii in dosarul civil cu numărul mai sus menționat, privind contestația la executare formulată de contestatoarea M. (NAICA) L. în contradictoriu cu intimata . SA.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța constantă că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 22 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele,
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.09.2012, contestatoarea M. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimații . SA, ., B. C. M. R., anularea în întregime a executării silite pornite în Dosarul de executare nr. 731/2012 al B. C. M. R., în baza clauzelor nr. 12.6 și nr. 13 din titlul executoriu contractul de leasing financiar_/17.09.2007; de asemenea să se constate nulitatea absolută a clauzelor nr. 12.6 și nr. 13 din contractul de leasing financiar nr._/17.09.2007, încheiat între contestatoare și intimata de rândul 1 ca fiind clauze abuzive; suspendarea oricăror măsuri de executare silită până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații; cu cheltuieli de judecată.
MOTIVE:
În fapt, la data de 22.08.2012 contestației i-a fost comunicată somația din 17.08.2012 întocmită de B. C. M. R. în cadrul dosarului execuțional nr. 731/2012, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că s-a început procedura de executare silită împotriva sa de către creditoarea . SA pentru o creanță în cuantum de aproximativ 44.000 lei la care se mai adaugă suma de 5.877 lei cheltuieli de executare.
Cu privire la acest titlu executoriu arată că în data de 17.09.2007 a încheiat cu intimata de rândul 1 un contract de leasing financiar a cărui obiect a fost finanțarea achiziției unui autoturism marca VW Polo, 1,4 TDI al cărui preț de achiziție a fost de 12.436 euro. Din prețul de achiziție contestatoarea a achitat un avans de 30% și a obținut o finanțare de 8.705,88 euro din partea intimatei de rândul 1 pe care s-a obligat să o restituie în 60 de rate lunare. În cursul anului 2009, a întâmpinat probleme financiare care au împiedicat-o să finalizeze procesul de restituire a împrumutului și de achiziție a autovehiculului.
Primind asigurări că nu vor exista alte consecințe de suportat din partea sa, în afară de pierderea avansului achitat și a contravalorii ratelor plătite în cei doi ai contractuali contestatoarea a fost de acord cu procedura de reziliere unilaterală a contractului pentru neachitare a trei rate consecutive și ea a fost cea care personal a contactat reprezentanții intimatei pentru a le preda mașina.
Pentru plata celor 4 rate restante care au determinat rezilierea contractului de leasing și a cheltuielilor logistice de închidere a acestuia intimata a demarat împotriva sa în cursul anului 2010 o procedură de executare silită pentru suma de 7.800 lei, executare silită în cadrul căreia i-au fost poprite veniturile salariale. Cu toate că creanța pentru care s-a declanșat executarea silită în anul 2010, contestatoarea a achitat o parte însemnată, în prezent creanța contestatoarei față de intimata de rândul 1 nu numai că nu s-a diminuat ci s-a multiplicat de 6 ori ajungând la cuantumul de 44.000 lei.
Apreciază că procedura de executare silită demarată împotriva contestatoarei are la bază dispoziții abuzive, ce se impun a fi constatate ca fiind nume absolut, clauze care generează în sarcina sa obligații extrem de împovărătoare și un dezechilibru enorm între obligațiile și drepturile celor două părți contractante.
În cuprinsul convenției de leasing pct. 12.6 stabilește faptul că utilizatorul persoană fizică are dreptul de a denunța unilateral contractul de leasing, caz în care este obligat să predea efectiv bunul luat în leasing și să ramburseze finanțatorului toate sumele datorate până la momentul predării precum și faptul că orice pierdere a finanțatorului rezultată din revalorificarea bunului către terți va fi suportată în întregime de utilizator.
O a doua dispoziție contractuală a cărei menire este protejarea exclusivă finanțatorului și împovărarea excesivă a utilizatorului este cea inserată în cuprinsul pct. 13 din contract, unde se prevăd consecințele apariției unui caz de neîndeplinire a obligațiilor contractuale. În cadrul acestui paragraf, printr-o enumerare exhaustivă se prevede faptul că utilizatorul are practic de plătit tot ce însemna pentru finanțator cost în prezentul contract în înțelesul și interpretarea finanțatorului toate costurile aferente în înțelesul și interpretarea finanțatorului toate costurile financiare aferente derulării prezentului contract sunt considerate pierdere și toate aceste costuri trebuie suportate de utilizator, de la taxele vamale, la cheltuielile logistice ale finanțatorului, la cheltuieli neprevăzute și până la plata integrală a tuturor ratelor scadente și a dobânzilor aferente. Practic ceea ce părțile au semnat este un contract în care finanțatorul nu are nici un cost, nici un risc și nici o limitare a propriilor acțiuni și decizii, toate elementele de risc și cost fiind transferate exclusiv în sarcina utilizatorului.
Față de cele de mai sus contestatoarea arat că a achitat un avans de 4400 euro, a achitat rate lunare de aproximativ 4400 euro, a achitat din ratele restante aproximativ 700 de euro, a predat mașina obiect al contractului de leasing cu o uzură de doar 2 ani iar în prezenta procedură i se mai cere să achite încă 10.000 euro. Un simplu calcul matematic arată faptul că, contestatoarei i se cere să achite în total firmei de leasing suma de 19.500 euro pentru o mașină care a costat suma de 15.000 euro și care mașină a fost și a rămas proprietatea firmei de leasing, fiind folosită de contestatoare doar 2 ani.
Prevederea din contractul de leasing privind plata daunelor interese în cuantum egal cu suma dintre ratele de leasing rămase și valoarea reziduală, are natura unei clauze penale, fiind determinată întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care cor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing ca urmare a neexecutării sau executări necorespunzătoare de către utilizator a obligațiilor sale. Potrivit disp. art. 1066 C.civ., clauza penală fiind un contract, trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale oricărei convenții, în principiu instanța de judecată neputând să reducă sau să-i mărească cuantumul și având posibilitatea de a micșora proporțional cu ce s-a executat, în caz de executare parțială a obligațiilor de către debitor, conform disp. art. 1070 C.civ. Cu toate acestea apreciază că instanța de judecată este obligată să verifice respectarea principiului reglementat de art. 5 C.civ. neputându-se deroga de la dispozițiile de ordine publică.
În speță se impune a se constata că, deși a semnat contractul de leasing financiar, contestatoarea nu a avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul decât în privința obiectului leasingului, a duratei contractului, a plăților ce urmau a fi efectuate, iar nu și condițiile generale de leasing la care doar a aderat fără a le negocia în mod direct cu creditoarea. Acest aspect reiese din redactarea condițiilor generale tipizate, care au fost numai aduse la cunoștința contestatoarei, care nu i-au fost explicate, fără a exista o posibilitate reală pentru aceasta de a le negocia.
Așadar nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală. Plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare după reziliere, precum și a valorii reziduale reprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă utilizatorului, ajungându-se la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul, decât să fie executat deoarece ar obține pe lângă bunurile contractate și plata ratelor de leasing și valoarea reziduală.
Potrivit art. 4 din legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între concilianți și consumatori, republicată, o clauză contractuală care nu a fost negociată di rect cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Dreptul și obligația instanței de a constata nulitatea absolută a clauzelor abuzive pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății exista și în cadrul contestației la executare, întrucât, pe de o parte, titlul executoriu îl reprezintă un alt act decât o hotărâre judecătorească, contestatoarea putând formula pretenții pe fondul dreptului iar pe de altă parte, în caz contrar sar permite creditorului să-și constituie un titlu executoriu abuziv împotriva consumatorului lipsit de cunoștințe juridice.
În concluzie apreciază că instanța de judecată trebuie s observe că obligațiile ce decurg pentru utilizator din contractul de leasing sunt, prin efectul lor cumulat, excesiv de împovărătoare, iar unele surprinzătoare chiar pentru un profesionist al dreptului, prin raportare la natura contractului, astfel încât obligația de loialitate și buna-credință ce guvernează deopotrivă negocierile precontractuale și faza încheierii contractului ar fi impus explicația pe înțeles a obligațiilor asumate de contestatoare în calitate de utilizator. Nerespectarea cerințelor art. 1 din legea 193/2000 face ca, prin această împrejurare însăși condițiile generale de leasing impuse de intimată de rd. 1 contestatoarei să aibă caracter abuziv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399, art. 403 C.pr.civ.
În probațiune, au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată intimatele . SA și . au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată; respingerea petitului privind constatarea nulității absolute a clauzelor nr. 12.6 și 13 din contractul de leasing financiar nr._/17.09.2007 ca neîntemeiat; respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
MOTIVE:
Între . IFN SA în calitate de finanțator și debitoarea contestatoare în care s-a transmis dreptul de folosință asupra autoturismului marca VW Polo Atractive 1,4 TDI. Utilizatoarea nu și-a onorat obligațiile de plată decurgând din contract. În data de 17.09.2009, contractul de leasing financiar fost reziliat fără nici o formalitate prealabilă, ca efect al pactului comisoriu de gradul IV prevăzut la art. 12 alin. 4 pct. ii din condițiile generale.
Contractul fiind reziliat pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, contestatoarea avea obligația predării bunului și achitării contravalorii clauzei penale prevăzute în cuprinsul art. 13 din Contractul de leasing financiar și anexele acestuia.
Astfel, contestatoarea arată că a dorit să predea de bună-voie autoturismul, obiect al contractului, construind o întreagă teorie potrivit căreia creditoarea a refuzat o asemenea posibilitate, dorind să arate în acest fel că, contractul de leasing nu a fost reziliat din culpa exclusivă a debitoarei, ci din contră, s-a recurs la reziliere a inițiativa acesteia. Mai mult solicită să se constate nulitatea clauzei cuprinsă în art. 12.6 din condițiile generale de leasing financiar.
Așa cum de altfel recunoaște în cuprinsul contestației la executare, contractul de leasing a fost reziliat din culpa exclusivă a debitoarei, în temeiul pactului comisoriu de ultim grad cuprins în conținutul art. 12.4 lit. ii) din Condițiile Generale de leasing. Dorind să arate cât de „dornică” a fost în găsirea unei soluții de încetare a contractului pe cale amiabilă, dar mai ales dorind să sublinieze cât de „rele” și „infame” sunt societățile de leasing și în mod special . IFN SA, contestatoarea face afirmații contradictorii: pe de o parte arată că contactul de leasing a încetat la inițiativa sa, pe de altă parte afirmă că reprezentanți ai societății intimate i-au comunicat că nu se poate rezilia contractul decât dacă nu mai plătește.
Condițiile generale de leasing financiar fac parte integrantă din contract. Faptul că acestea sunt preformulate nu înseamnă că acestea nu pot fi negociate. Cu toate acestea solicită a se avea în vedere și să se rețină că, condițiile generale fac parte din oferta creditoarei intimate, ofertă pe care intimata a făcut-o către debitoare la momentul încheierii contractului de leasing, ofertă pe care debitoarea a cunoscut-o și a studiat-o înainte de a accepta încheierea contractului. Ori, nu deține un monopol pe piața leasingului astfel încât să se poată aprecia că impune o aderare la condițiile intimatei, fără să dea celeilalte părți posibilitatea de a negocia.
Atâta vreme cât utilizatorul la finalul perioadei de leasing are dreptul nu numai de a cumpăra bunul, ci și pe acela de a restitui bunul către finanțator, în acest caz, valoarea ratelor de leasing rămânând finanțatorului ca și contravaloare a folosirii bunului, existând astfel posibilitatea pentru finanțator de a-i fi achitate ratele de leasing și de a rămâne proprietarul bunului și în situația în care caracterul se derulează fără nici o nerespectare a clauzelor contractuale, cu atât mai mult, înseamnă că și în situația în care intervine rezilierea contractului din culpa exclusivă a utilizatorului, finanțatorul are această posibilitate de a recupera atât unul, valoarea ratelor restante, cât și valoarea ratelor rămase de achitat până la finalul contractului, pentru a asigura posibilitatea acestuia de a-și recupera integral prejudiciul creat, întrucât, finanțatorul, la rândul său, a cumpărat bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing.
Nu trebuie confundat contractul de leasing cu un contract de vânzare-cumpărare, cu plata prețului în rate, astfel cum afirmă contestatoarea.
Învederează în acest sens disp. art. 7 alin. 1 pct. 7 din C.fiscal, care subliniază odată în plus diferența între contractul de leasing și cel de vânzare-cumpărare, apropiindu-l totodată de locațiune. În acest context mai subliniază și faptul că potrivit art. 25 alin. 1 teza II-a din C.fiscal, „amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar”. Rezultă fără putință de tăgadă că contractul de leasing financiar îmbracă forma unui contrat de leasing cu amortizare integrală. Astfel, valoarea totală a ratelor de leasing achitate de utilizator, finanțatorului – din care se scade valoarea totală cu titlu de beneficiu – amortizează integral valoarea bunului.
În cazul rezilierii contractului în care este stipulată o clauză penală pentru neexecutare, cum este cazul contractului de leasing financiar în discuție, clauza penală va supraviețui desființării contractului prin reziliere, căci aceasta reprezintă cuantumul despăgubirilor pe care părțile și le datorează în caz de neexecutare a obligație asumate. Dată fiind funcția reparatorie a clauzei penale, aceste despăgubiri pot fi stabilite anticipat prin acordul părților.
Nu în ultimul rând, potrivit disp. art. 18.7 alin. 2 și 3 din Condițiile generale de leasing financiar „ambele părți contractante declară că au înțeles conținutul Contractului, Condițiile generale, ale căror clauze le-au negociat direct, conform legislației române și că informațiile și atele conținute în Contract corespund realității, astfel încât Contractul și Condițiile vor fi semnate în semn de acord către părțile contractante.” „Finanțatorul a dat Utilizatorului posibilitatea dea influența conținutul și natura fiecărei clauze”. Contractul de leasing este un contract de finanțare, acordat la solicitarea expresă, directă și nemijlocit a Utilizatorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1662-1664 C.civ.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
La solicitarea instanței a fost comunicată copia certificată a dosarului execuțional nr. 731/2012 al B. C. M. R..
Prin încheierea civilă din data de 14.12.2012, a fost admisă cererea contestatoarei de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, f. 175-176 și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei ., f. 176.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între părți a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._/17.09.2007 având ca obiect finanțarea în regim de leasing a autoturismului marca VW Polo, 1,4 TDI al cărui preț de achiziție era de 12.436 euro. Din prețul de achiziție contestatoarea a achitat un avans de 30% și a obținut o finanțare de 8.705,88 euro din partea intimatei . SA pe care s-a obligat să o restituie în 60 de rate lunare. Contractul are inserate mai multe clauze referitoare la condițiile de plată, de neexecutare, de reziliere, de asigurare.
Ca urmare a neachitării de către contestatoare a trei rate lunare consecutive, contractul a fost reziliat la data de 17.09.2009 ca efect al pactului comisoriu de grad IV prev. la art. 12 alin.4 din condițiile generale. Contestatoarea era obligată la predarea bunului și la achitarea contravalorii clauzei penale cuprinse în art. 13 din contractul de leasing menționat.
Prin prezenta contestație la executare, contestatoarea susține că anumite clauze din contract, respectiv cele de la art. 12.6 și 13, sunt clauze abuzive.
Potrivit art. 12.6 din contract utilizatorul persoană fizică are dreptul de a denunța unilateral contractul caz în care este obligat să predea bunul luat în leasing și să ramburseze finanțatorul toate sumele datorate și neachitate până la momentul predării bunului, iar în cuprinsul art. 13 sunt enumerate consecințele apariției unui caz de neîndeplinire a obligațiilor contractuale.
Obiectul dosarului execuțional nr. 731/2012 al B. C. M. R. îl formează executarea silita începută la solicitarea intimatei . SA împotriva contestatoarei M. L. în baza titlului executoriu Contract de leasing financiar nr._/17.09.2007.
În baza acestui titlu executoriu, executorul judecătoresc a întreprins forme de executare in vederea recuperării sumei de 7589,2 lei, debitoarea fiind somată sa achite aceste sume prin notificarea din data de 07.07.2010.
Prin Încheierea civilă nr._/CC/2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2010 a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatoarei, fiind emise adrese de înființare a popririi pe veniturile salariale ale contestatoarei către terți popriți.
Ulterior, prin cererea formulată de intimat la data de 01.08.2012 s-a solicitat executorului judecătoresc continuarea executării silite împotriva contestatoarei pentru suma de_,23 lei reprezentând rate leasing, RCA, casco, penalități, taxe de somație, eferente titlului executoriu contract de leasing plus cheltuieli de executare. A fost întocmit procesul verbal din data de 17.08.2012 și somația din aceeași dată pentru suma totală de_,23 lei, f. 126, 127. La data de 03.09.2012 a fost demarată executarea silită imobiliară.
În drept, instanța reține că dispozițiile art. 1 alin 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori interzice comercianților in mod clar stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, prin clauza abuziva înțelegând art. 4 din actul normativ menționat, "o clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul daca prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile partilor".
Instanța constata ca dispozițiile legale menționate reprezintă o transpunere de la nivelul dreptului comunitar a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5.04.1993 privind clauzele abuzive, in contractele încheiate cu consumatorii, directiva care are un domeniu de aplicare general, nevizând în mod particular o anumita categorie de contracte si care reglementează in mod special clauzele abuzive propriu-zise.
Instanța mai reține că prin deciziile Oceano Grupo Editorial si Salvat Editores (27.06.2000) si Cofidis (21.11.2010) Curtea a statuat că o protecție efectivă a consumatorului nu poate fi obținută decât daca instanței naționale i se recunoaște dreptul de a analiza din oficiu o astfel de clauza, având în vedere în special, riscul destul de important ca aceasta sa nu-si cunoască drepturile si sa întâmpine dificultati în exercitarea acestora (Hotarârea Mostaza Claro, C-168/05 din 26.10.2000). Pe cale de consecință, apare că dreptul și obligația de a constata nulitatea absolută a clauzelor abuzive există pentru instențe și în cadrul contestației la executare, întrucât pe de o parte titlul executoriu îl reprezintă un alt act decât o hotărâre judecătorească, iar pe de altă parte s-ar permite creditorului să-și constituie un titlu executoriu împotriva consumatorului lipsit de cunoștințe juridice.
Potrivit art. 4 din Legea 193/2000, art. 78 din Legea nr. 296/2004, Codul consumului si pct. 6 din Anexa la aceasta lege din urma, o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca sunt îndeplinite in mod cumulativ următoarele condiții: clauza nu a fost negociata cu consumatorul adică aceasta a fost stabilita fără a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv, încălcă exigentele bunei credințe, clauza negociata prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre dreptul si obligațiile părților datorita efectului pe care îl imprima contractului respectiva clauza.
Aceleași texte legale instituie astfel, o prezumție relativa de lipsa a negocierii si de abuz reflectata pe plan probator prin obligația comerciantului în speța a intimatei care pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul cum sunt clauzele stipulate de art. art. 12.6 și 13 din Contractul de leasing financiar nr._/17.09.2007, de a prezenta probe in acest sens, astfel cum este stipulat si in art. 3 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului, care arata ca in cazul in care orice vânzător sau furnizor pretinde ca s-a negociat individual o clauza standard, acestuia ii revine sarcina probei.
In speță, instanța interpretând întregul material probator depus de parti la dosarul cauzei, constata ca intimata nu a făcut dovezile necesare răsturnării prezumției relative de lipsa a negocierii clauzelor contractuale referitoare la clauza conținută de art. 13 din contractul de leasing, consecințele cazului de culpa care da posibilitatea intimatei, in mod abuziv, sa declare exigibile imediat toate ratele de leasing si toate celelalte sume datorate, contestatoarea trebuind sa achite toate daunele interese legale cu ratele de leasing ramase de achitat si cu valoarea reziduala rămasa de achitat si sa acționeze împotriva contestatoarei in vederea obținerii unor sume care creează practic un prejudiciu, mai precis un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților. Prevederea din contractul de leasing de la art. 13 privind plata daunelor interese în cuantum egal cu suma dintre ratele de leasing rămase și valoarea reziduală, are natura unei clauze penale, fiind determinată întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care cor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing ca urmare a neexecutării sau executări necorespunzătoare de către utilizator a obligațiilor sale
In cauza de fata instanța apreciază că prezumția instituita de art. 4 alin. 3 din legea 193/2000 nu a fost răsturnata de către intimata în ceea ce privește clauza de la pct. 13 din contract.
În speță se impune a se constata că, deși a semnat contractul de leasing financiar, contestatoarea nu a avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul decât în privința obiectului leasingului, a duratei contractului, a plăților ce urmau a fi efectuate, iar nu și condițiile generale de leasing la care doar a aderat fără a le negocia în mod direct cu creditoarea. Acest aspect reiese din redactarea condițiilor generale tipizate, care au fost numai aduse la cunoștința contestatoarei, nefiindu-i explicate și fără a exista o posibilitate reală pentru aceasta de a le negocia.
Așadar nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală. Plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare după reziliere, precum și a valorii reziduale reprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă utilizatorului, ajungându-se la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul, decât să fie executat deoarece ar obține pe lângă bunurile contractate și plata ratelor de leasing și valoarea reziduală.
În schimb, instanța apreciază că nu se impune constatarea nulității clauzei privind la art. 12.6 din contract, întrucât este vorba despre stipularea unei modalități mutuus disensus a contractului de leasing încheiat, și se posibilitatea pentru utilizator de a denunța unilateral contractul cu tot ceea ce implică această denunțare. Instanța consideră că nu se caracterizează prin imprevizibilitate si nefiind o clauză care in urma vreunei negocieri dintre parti sa fie susceptibile de a fi modificate.
Prin urmare, instanța va constata nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute în art.13 din contractul de leasing financiar nr._/17.09.2007, motiv pentru care va anula în parte formele de executare silită pornite în dosarul execuțional nr. 731/2012 al B. C. M. R. desfășurate în baza clauzei contractuale nr. 13 din contractul de leasing financiar, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a clauzei de la art. 12.6. din contract.
Văzând dispozițiile art. 274 C.pr.ci.v, instanța urmează să oblige intimata la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 2204,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 204 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, f. 162, și onorariu avocațial în cuantum de 2000 lei achitat prin chitanța nr._/20.10.2012, fila 243.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulata de contestatoarea M. L. (n. NAICA), cu domiciliul în loc. Cluj-N., .-72, . în contradictoriu cu intimatul . SA, cu sediul în București, .. 61-63, sector 2, cu sucursala în Cluj-N., Calea Turzii nr. 175, ..
Constata ca fiind abuzivă clauza nr. 13 din contractul de leasing financiar nr._/17.09.2007 încheiat de părți.
Anulează în parte formele de executare silită pornite în dosarul execuțional nr. 731/2012 al B. C. M. R. desfășurate în baza clauzei contractuale nr. 13 din contractul de leasing financiar.
Respinge ca neîntemeiată celelalte capete de cerere.
Obligă intimatul la plata sumei de 2204,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publica, azi, 08.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-S. N. Z. E. F.
Red./dact../CSN/ZEF/4ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5059/2013.... → |
|---|
