Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4379/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4379/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 1232/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
Prezentul document conține date cu caracter pesonal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4379/2013
Ședința publică din 05 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E.-E. P.
Grefier: A. D.
MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT PRIN PROCUROR M. L.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta B. L. și pe pârâtul B. A., având ca obiect ordonanță președințială ORDIN DE PROTECTIE
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, av. T. A. M. cu împuternicire avocațială la dosar, fila 9 și reprezentanta pârâtului, av. M. A., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 18
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că s-a depus la dosar anchetă socială, fila 38 de către Municipiul Cluj-N., Serviciul Autoritate Tutelară, raport psihologic cu privire la minori, de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, prin Serviciul Registratură la data de 26.02.2013, iar la data de 05.03.2013, pe parcursul ședinței de judecată, referat de situație cu privire la plângerea formulată de către reclamantă, relații depuse de către Direcția de Asistență Socială și Medicală, Serviciul Protecția Copilului, Familiei și Dezvoltare Comunitară.
Reprezentantele părților prezente, precum și Ministerul Public prin procuror arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită instanței admiterea cererii și în consecință emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului B. A.. Arată că susține toate petitele expuse în cererea privind emiterea ordinului de protecție, mai puțin ultimul petit privind încredințarea minorilor reclamantei, petit care s-a strecurat dintr-o eroare materială în cuprinsul cererii și la care arată că renunță. Susține că acțiunea este pe deplin întemeiată, din relațiile comunicate de Direcția de Asistență Socială și Medicală, Serviciul Protecția Copilului, Familiei și Dezvoltare Comunitară rezultă clar faptul că pârâtul are o conduită neadecvată, inclusiv la întâlnirea cu angajații Direcției mirosea a alcool, chiar bunica maternă recunoscând că este sub influența băuturilor alcoolice, fila 45 din dosar. Mai mult, arată că însuși tatăl copiilor a declarat că minorii sunt afectați de comportamentul bunicului și că, deși nu are bani suficienți pentru a susține o chirie pentru întreaga familie, aceasta a declarat că dorește să îi ajute atât pe ei cât și pe reclamantă în demersurile sale, fila 45 din dosar. Susține așadar că pârâtul constituie un pericol pentru membrii familiei, chiar organele de stat semnalând acest aspect. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului solicită în principal respingerea cererii privind emiterea unui ordin de protecție față de pârât. Arată că nu se justifică admiterea unei astfel de cereri în contextul în care reclamanta s-a mutat de la domiciliul părților, unde nu dorește să se mai întoarcă. Arată că nu se impune păstrarea unei distanțe nici față de copii, cu atât mai mult cu cât minorii își petrec fiecare weekend la bunici, unde se simt bine și față de care sunt atașați, conform depozițiilor martorilor precum și celor precizate în ancheta socială, fila 38 din dosar. Susține că într-adevăr pârâtul are un temperament mai autoritar, dar în niciun caz nu este un pericol, acesta nefiind agresiv nici fizic, nici psihic. Mai arată că nu se justifică nici petitul privind interzierea oricărui contact, inclusiv telefonic, corespondență, în contextul în care minorii își iubesc bunicii, îi vizitează în fiecare sfârșit de săptămână. În subsidiar, arată că s-ar putea, eventual, admite petitul privind obligarea pârâtului la a păstra o distanță minimă față de reședința și locul de muncă al reclamantei, deși susține că nu este justificat nici acest capăt de cerere. Depune la dosar referat pentru plata onorariilor din fondurile Ministerului Justiției, fila 48 din dosar.
Ministerul Public reprezentat prin procuror solicită instanței respingerea cererii privind emiterea unui ordin de protecție față de pârât, arătând că din probele administrate rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres de art. 23 și urm. din Legea nr. 217/2003 republicată în 30.05.2012, nu rezultă că pârâtul ar exercita acte de violență fizică sau psihică, ci datorită faptului că au locuit împreună între părți mai intervenit și tensiuni, precum și situații când bunicul patern a luat anumite decizii în familie, situație care nu mai este de actualitate, cu atât mai mult cu cât reclamanta și minorii s-au mutat de la bunicii paterni, locuind în prezent în altă parte.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr._ din data de 21 ianuarie 2013 reclamanta B. L. a solicitat in contradcitoriu cu paratul B. A. ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna sa se emita un ordin de protectie in favoarea sa si impotriva paratului prin care sa fie obligat acesta din urma la pastrarea unei distante minime de 200 metri fata de reclamanta, obligarea paratului la păstrarea unei distante minime de 200 metri fata de fii acesteia, minorii B. B.-A. si B. C. B.. obligarea paratului la păstrarea unei distante minime determinate fata de reședința reclamantei si fata de locul de munca al subsemnatei, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt
mod cu reclamanta sau cu fiul sau, încredințarea către reclamanta a minorilor B. B.-A. si B. C. B..
In motivare se arata ca violenta paratului nu este de natura fizica ci psihologica constand in impunerea vointei si a controlului personal si in provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica.
Se mai arata ca din momentul in care s-a mutat in locuinta socrilor sai paratul a exercitat o presiune continua asupra reclamantei si asupra tuturor persoanelor care locuiesc cu acesta,nu-i permiteau ei si sotului sau sa ia decizii cu privire la copii, nu aveau sa vada la televizor programele pe care le doreau, toti membrii familiei fiind terorizati in prezenta paratului.
Paratul nu permite copiilor sa se joace in interiorul casei dupa ora opt seara nu-i lasa sa urmareasca la televizor programele de desene animate, daca fac galagie ii ameninta cu o bota sau cu bataia motiv pentru care minorii au preobleme comportamentale.
In drept au fost invocate disp.art.23 si urma din Legea nr. 217/2003 republicata.
Paratul a depus intampinare solicitand respingerea cererii privind emiterea ordinului de protectie.
In motivare se arata ca o parte din solicitarile reclamantei nu mai au justificare intrucat aceasta s-a mutat de la domiciliul socrilor, locuind impreuna cu minorii . ca aprecierile reclamantei sunt neintemeiate.
Paratul invedereaza instantei ca nu este de acord ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna incredintarea minorilor intrucat pe rolul aceleiasi instante exista dosarul de divort al reclamantei unde instanta se va pronunta si cu privire la acest aspect.
A mai sustinut ca violentele paratului nu sunt dovedite, acesta incercand sa impuna minorilor o anumita educatie si un anumit comportament, in realitate manifestand multa afectiune fata de copii, pe care de altfel i-a intretinut si ajutat in crestere si educare.
La termenul de judecata din data de 05.03.2013, reclamanta a renuntat la petitul privind incredintarea minorilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
Potrivit art.23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, „persoana a cărei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, sa emită un ordin de protecție, prin care sa se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre masurile enumerate la alin. a-h.."
In art. 3 din aceeași lege este definita noțiunea de violenta în familie ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționata, cu exceptia acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestata fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie /împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate". L
Din aceste dispoziții rezulta ca violenta în familie poate fi manifestata fizic cât si verbal, important fiind ca prin aceste violente sa se fi provocat victimei suferințe „fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice" Astfel, în art. 4 se precizează ca violenta în familie se manifesta atât fizic (prin „vătămarea corporala ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de par, înțepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, în orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum si alte acțiuni cu efect similar") cât si verbal (prin „adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare"), psihologic („prin impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune si de suferința psihica în orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum si alte acțiuni cu efect similar") si economic (prin „interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, acțiunea de sustragere intenționata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele si nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte acțiuni cu efect similar”.
Din continutul declaratiilor martorilor audiati in cauza, nu rezulta ca paratul sa fi exercitat vreo actiune sau inactiune asupra reclamantei care sa-i provoace acesteiavreun prejudiciu sau suferinta fizica sau psihica
Astfel in ceea ce priveste limitele interdictiei de a pastra o anumita distanta fata de reclamanta, instanta retine ca reclamanta s-a mutat locuind . mult nu s-a dovedit ca in preajama locului in care reclamanta domiciliaza cu minorii, paratul s-a manifestat in mod violent.
In privinta interdictiei oricarui contact cu reclamanta, instanta retine ca in cazul in care se simte deranjata, reclamanta poate alege sa nu raspunda la telefon sau la tentativele paratului de a o aborda,astfel ca nu se impune emiterea vreunui ordin in acest sens.
Ca urmare, instanta apreciaza cererea reclamantei ca neintemeiata urmand a o respinge cu aceasta motivare.
Intrucat paratului i-a fost asigurata asistenta juridica din oficiu, se va dispune ca sumele constituind onorariul avocatului desemnat sa fie suportate din fondurile Ministerului Justitie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea privind emiterea ordinului de protectie formulata de reclamanta B. L. cu domic. procesual ales le SCA S., F., P.&T. cu sediul in Cluj-N., .,. impotriva paratului B. A. domic. In Cluj-N., ., nr. 130,..
Dispune avansarea onorariului aparatorului din oficiu,in cuantum de 200 lei din fondurile Ministerului Justitiei.
Cu recurs in termen de 3 zile de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 05.03.2013.
P. GREFIER
E. E. P. A. D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 09-12-2013,... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
