Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 8584/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal 3185
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 08 iulie 2013
Instanța constituită din:
P.: M. C. F.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petenta M. I. S. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 26.03.2013 întocmit de intimatul R. A. DE TRANSPORT U. CALATORI CLUJ-N..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, astfel încât instanța lasă cauza la a doua strigare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La a doua strigare a cauzei făcută în ședință publică, se constată din nou lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în baza art. 131 din Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul disp. art. 292 din Noul C.pr.civ., încuviințează pentru petent și intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 08.04.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petenta M. I. S. în contradictoriu cu intimata R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT U. CĂLĂTORI CLUJ – N., s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 26.03.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat în esență că la data de 26.03.2013, în jurul orei 14:10 s-a deplasat cu troleibuzul nr. 3 din Piața A. I. spre Piața Gării, iar între stația Piața A. I. și S. a fost verificată de către controlori, întocmindu-i-se procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 26.03.2013.
Petenta a mai arăta că abonamentul ei era valabil până în ziua anterioară, iar la stația Piața A. I. nu este casă de bilete pentru a-și cumpăra bilet sau abonament.
În drept, petenta a indicat prev. OG 2/2001.
În probațiune în conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor petenta a anexat procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f.4), copie carte de identitate (f. 8), abonamente (f. 5, 6), carnet de elev (f. 7).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
La data de 07.05._ intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată (f. 12-13).
Petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal nr._ încheiat la data de 26.03.2013 de R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT U. CĂLĂTORI CLUJ – N., petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 50 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 2 din H.C.L. nr. 767/26.10.2004, privind normele de conduită ale personalului R.A.T.U.C. și ale publicului călător în mijloacele de transport în comun, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 26.03.2013, a călătorit cu abonament expirat, controlul fiind efectuat între stațiile Piața A. I. – S..
Potrivit art. 2 din Normele de conduită ale personalului R.A.T.U.C. și ale publicului călător în mijloacele de transport în comun aprobate prin H.C.L. nr. 767/26.10.2004, călătorii sunt obligați să plătească costul călătoriei și să-ți procure cu anticipație legitimația de călătorie, fiind interzisă călătoria fără legitimație de călătorie valabilă, faptă ce constituie contravenție și care se sancționează conform art. 2 din H.C.L. nr. 767/26.10.2004.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentei, care a semnat procesul-verbal, la rubrica obiecțiuni consemnându-se că nu există obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 26.03.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, astfel încadrarea juridică a contravenției săvârșite de către petent este legală și corectă, fiind vorba de art. 2 din H.C.L. nr. 767/26.10.2004, care sancționează conduita petentului reținută în procesul verbal.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, potrivit art. 2 din Normele de conduită ale personalului R.A.T.U.C. și ale publicului călător în mijloacele de transport în comun aprobate prin H.C.L. nr. 767/26.10.2004, călătorii sunt obligați să plătească costul călătoriei, să-și procure cu anticipație legitimația de călătorie, să-și perforeze legitimația de călătorie, precum și să prezinte legitimația de călătorie la solicitarea organului de control, fiind interzisă călătoria fără legitimație de călătorie valabilă, nerespectarea acestor obligații constituind contravenție conform art. 2 din H.C.L. nr. 767/26.10.2004, sancționată cu amendă de la 100 - 150 lei.
Astfel, din cele expuse de mai sus rezultă obligația implicită a călătorilor de a avea asupra lor legitimația de călătorie, în vederea prezentării acesteia organelor de control, pentru a le permite acestora să verifice achitarea contravalorii călătoriei cu mijloacele de transport în comun, simpla afirmație a călătorului că are legitimație de călătorie valabilă nefiind suficientă pentru a-l exonera de răspundere.
Instanța reține că în chiar plângerea formulată petenta recunoaște faptul la data de 26.03.2013 abonamentul de călătorie pe care îl avea era expirat. Instanța arată că împrejurarea că la stația A. I. nu există casa de bilete nu o exonerează pe aceasta de obligația de a-și procura legitimație de călătorie.
Instanța va avea în vedere însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Față de aceste criterii instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză. Astfel, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru atenționarea petentei asupra conduitei sale viitoare, și asupra necesității respectării normelor de conduită la circularea pe mijlocele de transport în comun.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va înlocui amenda contravențională în cuantum de 50 lei, aplicată petentei M. I. S. prin procesul verbal contravențional nr._ încheiat la data de 26.03.2013 de către organul constatator R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT U. CĂLĂTORI CLUJ – N. cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta M. I. S., cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT U. CĂLĂTORI CLUJ – N., cu sediul în mun. Cluj-N., ., nr. 128-130, jud. Cluj și în consecință:
Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 50 lei, aplicată petentei prin procesul verbal contravențional nr._ încheiat la data de 26.03.2013 de către organul constatator R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT U. CĂLĂTORI CLUJ – N., cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 08.07.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/M.C.F./4 ex/09.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
