Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 4405/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
Operator date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA NR._/2013
Ședința publica din 08.10.2013
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: S. C.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol este pronuntarea asupra cererii formulata de petentul HIRISCAU V. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – prin primar, avand ca obiect plangere contraventionala.
La apelul nominal se constata lipsa partilor
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8 octombrie 2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 19.02.2013 sub dosar nr. de mai sus,petenta HIRISCAU V. I. a solicitat instanței să dispună,în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr._/10.01.2013 încheiat de agent constatator din cadrul intimatului M. C.-N.,iar în subsidiar,să reindividualizeze sancțiunea contravențională aplicată și să o înlocuiască cu avertisment,iar în cazul respingerii celor două petite anterioare,repunerea în termenul de 48 de ore pentru achitarea a jumătate din minimul amenzii.
În motivare,în esență a menționat că procesul verbal a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din OG 2/2001,referitoare la descrierea faptei,agentul constatator limitându-se sa transpună cuvânt,cu cuvânt, prevederie legale din actul normative care sancționează contravențional fapta,a dispozițiilor art.19 din OG 2/2001,referitoare la semnătura martorului,fiind semnat doar de agentul constatator,ceea ce reprezintă o încălcarea dreptului constituțional la apărare și îngrădește instanța sa verifice temeinicia procesului verbal și împrejurările în care a fost savârșită presupusa faptă.
În continuare a invocat dispozițiile art.7 din OG 2/2001,referitoare la sancțiunea avertisment si la condițiile de aplicare a acesteia.
Pe fondul cauzei a învederat instnței faptul că nu-si amintește dacă la data menționată în procesul verbal a savârșit presupusa faptă contravențională,dar a precizat că agentul constatator nu a menționat,conform dispozițiilor art.21 din OG 2/2001,criteriile care au stat la individualizarea sancțiunii și a făcut trimitere la jurisprudenta CEDO în materie.
În drept a invocat OG 2/2001 și CEDO.
În probatiune a solicitat obligarea pârâtei să depună planse foto/video.
În temeiul art.242 din C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru motivele de fapt și de drept expuse la f.15-17 și a depus la copia procesului verbal,a dovezii de comunicare a acestuia și plansa foto.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare (f.26) prin care a invocat jurisprudenta CEDO referitoare la ncadrarea contravențiilor în sfera “acuzațiilor în materie penală,”cu toate garantiile conferite de art.6 din Convenție.
Deasemenea, a invocat si ptincipiul in dubio pro reo,susținând că din probele dministrate nu se poate stabili cu certitudine vinovăția pentru săvârșirea faptei contravenționale.
Analizând plângerea,prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză,instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/10.01.2013 încheiat de agent constataor din cadrul intimtului M. C.-N.,petenta H. V. I. a fost sancționată contravenționa cu amendă în cuantum de 200 lei pentru încălcarea prevederilor HCL 149/2009.S-a reținut în sarcina sa că,în data de 06.11.2012 orele 22:28 pe ..1 din mun.C.-N., a ocupat abuziv, cu auoturismul cu nr. de înmatriculare_ locurile de parcare cu abonament,contract de închiriere sau aflate în administrarea Primăriei.
În contradictie cu petenta,instanța reține că agentul constatator a menționat în procesul verbal atacat suficiente elemente relative la descrierea faptei contravenționale pentru care a fost sancționată,respectiv ca a ocupat abuziv locul de parcare,fara a avea contract,abonament sau acordul emis de Primăria mun.C.-N..
Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Înalta Curte de Casație și Justiție,prin decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_ ,pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii,a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G.2/2001
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În contradictie cu petentul,instanța reține că agentul constatator a menționat în procesul verbal atacat suficiente elemente relative la descrierea faptelor contravenționale pentru care a fost sancționat petentul,respectiv ca a ascultat muzică la intensitate mare,de natură sa tulbure linistea locuitorilor,iar actul de identitate era expirat.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Petentul nu a invocat și nu a făcut dovada existenței unei vatamari în acest sens.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001,în cazul în care procesul-verbal încheiat în lipsa contravenientului sau acesta refuză sa semneze,sau nu poate sa semneze,agentul constatator este obligat sa faca mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor,iar procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Instanța constată că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea acestor dispoziții legale,iar rolul martorului asistent,când acesta există,este acela de a confirma modalitatea de încheiere a procesului verbal,iar nu a stării de fapt.
În lipsa unei vatamari,chiar dacă nu au fost respectate dispozițiile enunțate mai sus,instanța nu poate dispune anularea procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare revine persoanei sancționată contravențional sarcina de a face dovada contrară celei reținute în procesul verbal.
Este adevărat că din plansele foto depuse la dosar de intimate nu se poate desprinde concluzia ca petenta a ocupat abuziv locul de parcare,dar agentul a constatat ex proprii sensibus fapta, iar instanța reține că procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petenta, revenindu-i acesteia sarcina de a răsturna acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
Petenta nu a făcut dovada în acest sens și nu a prezentat o explicație rațională a motivului pentru care agentul constatator ar fi încheiat procesul verbal cu prezentarea unei alte stări de fapt,pentru a ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea sa.
În acest context,fapta contravențională există și prezintă elementele actului de incriminare.,iar sancțiunea apicată,respectiv minimul prevăzut de lege,respectă principiul proporționlității,fiind individualizată cu respectarea criteriilor de iondividualizare prevăzute de dispozițiile art. 21 din OG 2/2001,care nu trebuie cuprinse în procesul verbal,neexistând o dispoziție legală în acest sens.
Referitor la solicitarea de repunere în termen, se arată că potrivit art. 32 alin. (3) din OG nr. 2/2001 "plângerea suspendă executarea", iar plata amenzii reduse este o formă de executare voluntară simplificată și atunci când această formă de executare este prevăzută prin procesul-verbal.
Față de aceste dispoziți legale,instanța reține că petenta ar fi putut beneficia de repunerea în termenul de 48 de ore în care putea achita jumătate din minimul special al amenzii,încondițiile în care ar fi formulat plângerea contravențională în acest interval de timp,context în care ar fi fost suspendata inclusiv această formă de executare simplificată. În speță,petenta a formulat plângerea contravețională cu depășirea acestui termen,astfel că cererea va fi respinsă.
Instanța ia act ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta H. V. I. cu domiciliul în mun.C.-N. ..48 .,CNP_0 în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. –prin Primar cu sediul în mun.C.-N. .-3 jud.C.,împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._/10.01.2013.
Respinge cererea pentru repunerea în termenul de 48 de ore.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată in ședința publică,azi,08 Octombrie 2013.
JUDECATOR, GREFIER,
S. C. I.-M. S.
Red./Dact/S.C./4 ex/02.12.2013
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 28-06-2013, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
