Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 2360/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Sedința publică din 09.10.2013
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: R. D.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr._ avand ca obiect plangere contraventionala înaintată de petenta .., in contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca AL JUDETULUI CLUJ, privind procesul verbal de contraventie ., nr._/18.12.2012.
La apelul nominal facut in cauza se constată lipsa părților.
Procedura este legal indeplinită .
S-a facut referatul cauzei dupa care,
Se constată ca, la data de 07.10.2013 s-au depus din partea petentei concluzii scrise, iar dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 02.10.2013, cand partea prezenta a pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra prezentei cauze
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31 ianuarie 2013, petenta . a solicitat instanței în contradictoriu I. de Muncă Cluj în principal, anularea procesului verbal . nr._ și în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În susținerea plângerii, a arătat că situația de fapt prezentată în procesul verbal aminitit mai sus este eronată și că aceasta nu corespunde realității. Astfel petenta arată că a fost sancționată pentru faptul că lucrătorului C. M. A., angajat al său nu i-a fost asigurată instruirea introductive general și instruirea la locul de muncă din punct de vedere al securității și sănătății în muncă înainte ca acesta să își înceapa activitatea. În continuare petenta susține că lucrătorul pentru care a fost sancționată nu a prestart niciun moment activitatea pentru care a fost angajat, și că culpa pentru nerealizarea cursurilor de instruire aparține în fapt lucrătorului care a refuzat să rămâna la București pentru realizarea acestor cursuri. Mai mult, societatea petenta arată că la data de 30.11.2012 lucrătorul a fost demis exact pentru acest motiv.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.
În probațiune, proba testimonială și proba cu înscrisuri.
La data de 9 aprilie, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitata instanței respingerea plângerii contravenționale arătând următoarele:
În urma controalelor effectuate la sediul petentei din data de 12.12.2012 respectiv 17.12.2012, s-a constatat că lucrătorului C. M. nu i-a fost asigurată instruirea generală respectiv instruirea la locul de muncă din punct de vedere al securității și sănătății în muncă la momentul angajării lui pe postul de agent de vânzări. În plus arată că și petenta a recunoscut faptul că numitului C. M. i-a fost încheiat un contract de muncă fără să îi fie asigurată instruirea necesară aceasta arătând că a fost în imposibilitate să îi asigure instruirea din culpa lucrătorului.
În probațiune, au fost depuse înscrisuiri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonial cu martorii propuși de petentă. Judecarea acestei cauze a avut loc la termenul de judecată din 2 octmbrie 2013, și a fost amânată pronunțarea pentru data de 9 octombrie 2013 pentru depunerea de concluzii scrise din partea societății petente.
Prin concluziile finale, depuse la instanța la data de 7 octombrie 2013 societatea petentă a reiterat cele arătate în cererea introductivă sublinind faptul că lucrătorul C. M. nu a prestat niciun moment activitatea pentru care a fost angajat și asta datorita faptului că nu a fost lăsat de către societate tocmai pentru că nu i s-a facut instruirea necesară.
Analizând plângerea formulată, întâmpinarea precum și întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Așa cum reiese din procesul verbal . nr._ încheiat la data de 18.12.2012 societatea petenta . a fost sancționată de către I. T. al Muncii pentru faptul că lucrătorului C. M. angajat în perioada 12.11-30.11 nu i-a fost asigurată instruirea general introductivă precum nici instruirea privind securitatea și sănătatea în muncă la momentul angajări încălcându-se astfel prevederile art.20 alin.2 din Legea 319/2006.
Analizând procesul verbal atacat, prin prisma motivelor de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG 2/2001, instanta constată ca acesta îndeplineste condițiile de valabilitate prevăzute de acest text legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța din probele administrate respectiv procesul verbal contestat și înscrisurile care au stat la baza încheierii acestuia constată că petenta nu contestă starea de fapt reținută în procesul verbal ci doar încearcă să justifice motivul încălcării obligației.
Astfel în primul rând se impune a fi reținut din declarațiile martorilor D. J. A.(f.95) si C. M.(f.112) coroborat cu contractul de muncă(f.15-16) că numitul C. M. a semnat contractul de muncă în deplasarea sa la București la sediul principal al petentei în data de 9.11.2012. Potrivit acelorași declarații, reiese că lucrătorul C. M. a refuzat să rămână la București pentru instruirea introductivă pentru postul pentru care a fost angajat arătând că nu a mers pregătit pentru a rămâne la București pentru mai mult timp.
În continuare, instanța reține faptul că începând cu data de 12.11.2013 numitul C. M. a început să meargă la serviciu având un program de muncă începând de la ora 8.00-9.00 dimineată. În ceea ce privește activitatea pe care a desfășurat-o numitul C. M. în cadrul societății petente, declarațiile martorilor ascultați sunt parțial contradictorii.
Astfel martorul L. F. (f.96) a arătat în fața instanței că el personal l-a ajutat pe numitul C. să lucreze în programul „Senior” explicându-i cum funcționează acest program, precum și că i-a împrumutat telefonul mobil și cheile de la mașina societății pentru a merge pe teren și a vorbi cu clienții. Mai mult, martorul arătă că își amintește că a negociat cu câtiva potențiali clienți. Aceasta situația de fapt este susținută parțial și de declarațiile martorului D. A. (95) potrivit cărora, într-adevăr domnul C. era luat în actvitatea de teren și că „deși trebuia să presteze aceeași actvitate ca și noi ( noi-agenți de vânzari) nu se arăta prea interesat de acest lucru, lăsându-ne pe noi”.
Instanța va reține drept reală situația de fapt prezentată cei doi martori, înlăturând parțial declarațiile martorului C. potrivit cărora nu a fost lăsat să presteze deloc activitatea pentru care a fost angajat, reținând că între societatea petentă și numitul C. M. există pe rolul instanței un litigiu de dreptul muncii care vizează exact acest aspect, faptul că nu i-a fost respectat contractul individual de muncă.
Cu toate acestea, instanța arată că potrivit art. art. 20 (1) din Legea 319/2006 „Angajatorul trebuie sa asigure condiții pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire suficienta și adecvată în domeniul securității și sănătății în munca, în special sub forma de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de munca și postului său: a) la angajare;” iar raportat la art. 83. din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii 319/2006 - Instruirea introductiv-generală se face: a) la angajarea lucrătorilor definiți conform art. 5 lit. a) din lege, potrivit art. 89 - (1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însușirii cunoștințelor pe bază de teste, rezultatul verificării va fi consemnat în fișa de instruire. (3) Lucrătorii prevăzuți la art. 83 lit. a) (la angajare) și d) nu vor putea fi angajați dacă nu și-au însușit cunoștințele prezentate în instruirea introductiv-generală.
Astfel din coroborarea acestor prevederi legale, instanța constată că exista în sarcina angajatorului . obligația de a-l instrui anterior angajării pe numitul C. M., obligație neîndeplinită în speță de către aceasta. Așa cum este reglementată această obligație ce incumbă angajatorului apare ca irelevant ce muncă a prestat angajatul sau daca a prestat muncă atâta vreme cât contractul de muncă a fost încheiat și angajatul s-a prezentat în fiecare zi la locul de muncă. Mai mult nu se poate reține explicația dată de societatea petentă potrivit cărora angajatul nu a dorit să ia parte la cursurile de instruire atâta vreme cât cunoștea care îi sunt obligațiile prevăzute de lege la momentul angajării unei noi persoane. Astfel, dacă persoana dorită a fi angajată nu dorește într-adevăr să ia parte la aceste cursuri, societatea angajatoare are la îndemână dreptul potestativ de a nu-l angaja sau în caz contrar suferă consecințele prevăzute de lege.
În ceea ce privește alegația petentei potrivit căreia, procesul verbal a fost întocmit defectuos sub aspectul posibilității de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege pentru contravenția comisă, instanța reține că afirmația sa nu este susținută de probe. Reținem că rubrică aferentă acestei secțiuni a fost completată corect, petenta având la dispoziție 48 de ore pentru a achita 2000 de lei, sumă ce reprezintă jumătate din minim prevăzut de lege, respectiv 4000 lei(f.12).
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, aspecte pe care agentul constator le-a avut în vedere la momentul aplicării sancțiunii prin urmare, intanța reține că nu impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului având în vedere importanța instruirii în securitatea muncii și sănatate realizate anterior angăjării unei persoane.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimatul I. T. al Muncii, și va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.12.2013
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către . cu sediul în . nr. 17 . București, J 40/_/2002, RO_ prin reprezentantul său legal, în contradictoriu cu I. T. al Muncii Cluj, cu sediul în Cluj N. ..2 privind procesul verbal . nr._/18.12.2012
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată în sedinta publică din 9 octombrie 2013.
JudecătorGrefier
R. DanAura M.
Red/Teh/RD.14-10-2013, 4 ex.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 18-09-2013, Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
