Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 11908/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 12.12.2013
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul P. C. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța observă că la data de 06.11.2013, intimatul a răspuns solicitării instanței de a depune la dosarul cauzei toate înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului-verbal contestat (f.20).
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează pentru părțiproba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1din C.pr.civ., declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 21.05.2013 sub nr._, petentul P. C., cu dom. în Unirea, ., jud. A., CNP_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, să dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 13.05.2013 de cǎtre intimat.
În motivarea cererii, petentul a indicat, în esență, cǎ în ziua de 13.05.2013, în jurul orei 08.20, se deplasa cu autoturismul Dacia înmatriculat sub nr._ pe . N., în contextul în care efectua o cursă în acea zonă, vehiculul fiind utilizat în regim de taximetrie, iar în dreptul imobilului cu nr. 128, pe trotuarul din partea dreaptă, unde există o trecere de pietoni, se aflau anumite persoane, însă niciuna dintre acestea nu se angajase în traversare, așa încât în mod eronat s-a reținut, în procesul verbal contestat, că nu a acordat prioritate unui pieton care traversa . special amenajat, de la dreapta la stânga, pe sensul său de mers. Totodată, petentul a apreciat că a circulat cu atenție sporită în zona respectivă, care era intens tranzitată de pietoni, așa încât a apreciat că nu se face vinovat pentru fapta reținută în sarcina sa, pentru care s-a aplicat o amendă în sumă de 300 lei și s-a suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În drept, s-au invocat prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002.
În probațiune, petentul a anexat plângerii formulate un set de înscrisuri ( f. 3 - 4 ) și a solicitat administrarea probei cu martori, precum și a oricăror altor probe necesare.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O. G. nr. 2/2001 și al art. 1 alin. (2) din O. G. nr. 32/1995, în forma în vigoare la data înregistrării sale.
Intimatul a formulat la 29.07.2013 întâmpinare ( f. 11 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat cǎ actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința temeiniciei sale, s-a relevat că fapta a fost perceputǎ prin propriile simțuri de cǎtre agentul constatator, așadar procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, iar sancțiunea aplicată reflectă gradul de pericol social al contravenției, prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 - 206, 249, 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002.
Deși petentului i-a fost comunicată întâmpinarea depusă de către intimat ( f. 12 - 14 ), totuși acesta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
După cum se poate observa din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 13.05.2013 de către intimat ( f. 3 ), petentul P. C. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, fiind aplicată o amendă în sumă de 300 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe timp de 30 de zile, reținându-se în sarcina acestuia împrejurarea că, la data de 13.05.2013, ora 08.21, a condus autovehiculul Dacia înmatriculat sub nr._ pe . N., iar la trecerea pentru pietoni din dreptul imobilului cu nr. 128, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa . special amenajat, de la dreapta la stânga, aflat pe sensul său de mers.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, trebuie relevat, mai întâi, că potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, constituie contravenție sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni și aplicarea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
În al doilea rând, instanța reține cǎ fațǎ de proba cu înscrisuri administratǎ în cauzǎ, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, ar fi diferitǎ de cea realǎ. Astfel, nu au rezultat elemente concrete care să confirme împrejurarea alegată de către petent, respectiv că existau anumite persoane în zona imobilului cu nr. 128 de pe . dintre acestea nu era angajată în traversare pe trecerea de pietoni, neputând fi primite simplele susțineri în acest sens ale petentului, astfel cum se desprind din cuprinsul plângerii formulate ( f. 1 ). În acest context, instanța reține, totodatǎ, că deși petentul a relevat că ar fi circulat cu atenție sporită în zona respectivă, element ce ar putea fi confirmat și de către clientul pe care îl transporta la acea dată ( f. 2 ), totuși nu s-au indicat numele, prenumele și adresa persoanei respective, pentru a fi ascultată în calitate de martor, or în asemenea condiții este de concluzionat că procesul verbal întocmit reprezintă singurul mijloc de probă în legǎturǎ directǎ, nemijlocită cu fapta comisǎ. Așadar, față de aspectele anterior evidențiate, trebuie considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției imputate din prisma laturii obiective, existând un comportament ilicit al petentului care realizează tipicitatea normei de incriminare, pietonul aflându-se pe sensul de deplasare al vehiculului condus de petent ( f. 3 ), așa încât trebuie concluzionat că procesul verbal încheiat este temeinic și legal.
Din această perspectivă, este totuși de reținut că în cauza de față fapta reproșată petentului este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentului ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a propune și administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus, iar petentul nici nu a propus probe care să fie administrate în fața instanței, în condițiile stabilite de art. 194 lit. e) și 249 din C. proc. civ. Totodată, nu poate fi imputatǎ intimatului împrejurarea cǎ, odatǎ constatatǎ fapta, nu au fost încheiate și alte acte, în afara celui de sancționare contravențională, după cum s-a precizat în răspunsul transmis instanței ( f. 20 ), sau cǎ nu există înregistrări video care să surprindă momentul săvârșirii contravenției, câtǎ vreme aceasta ar însemna ca de fiecare datǎ când fapta este perceputǎ nemijlocit de cǎtre agentul constatator, acesta din urmǎ sǎ nu poatǎ trece la încheierea procesului verbal dacǎ nu ar exista și alte probe care sǎ confirme cele nemijlocit observate. Totodată, este de evidențiat că potrivit art. 109 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României de către polițiștii de frontieră, iar conform alin. (2) din cadrul aceluiași articol, Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, așadar legiuitorul nu stabilește ca o condiție pentru constatarea faptei necesitatea surprinderii sale prin mijloace tehnice. În fine, trebuie relevat că în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus.
În consecință, luând în considerare ansamblul probelor administrate în cauză, instanța apreciază că procesul verbal contestat este temeinic și legal, criticile petentului fiind neîntemeiate.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotǎrî, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, inclusiv asupra sancțiunii contravenționale aplicate.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța apreciazǎ cǎ a fost realizatǎ o justă individualizare a sancțiunii de cǎtre agentul constatator, amenda aplicată reflectând în mod real pericolul concret al faptei reținute în sarcina petentului. Astfel, sancțiunea principală a fost stabilită prin raportare la minimul punctelor amendă prevăzut de art. 100 alin. (3) lit. b) raportat la art. 98 alin. (4) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, iar față de fapta concretă săvârșită, nu ar fi fost justificată aplicarea avertismentului. Mai mult decât atât, trebuie reținut că, prin natura sa, contravenția imputată prezintă un pericol social ridicat, mai ales din prisma consecințelor ce pot să apară ca urmare a neacordării priorității de trecere pietonilor angajați în mod regulamentar în traversare. Nu mai puțin, trebuie observat că fapta a fost săvârșită pe o arteră de circulație intens tranzitată, respectiv . N. ( f. 3 ), context în care conducătorii auto trebuiau să manifeste prudență și atenție sporite în respectarea obligației de acordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversare. Mai mult decât atât, trebuie să fie luate în considerare și circumstanțele de timp în care a fost săvârșită contravenția, respectiv în dimineața zilei de 13.05.2013, în jurul orei 08.21 ( f. 3 ), când traficul este aglomerat, zona în care a fost constatată fapta fiind intens străbătută de pietoni, după cum a relevat și petentul ( f. 2 ). Prin urmare, față de elementele anterior evidențiate, instanța apreciază nu este justificată înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor mai sus reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul P. C., cu dom. în Unirea, ., jud. A., CNP_, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 13.05.2013 de cǎtre intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 12.12.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
16.12.2013 - 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7399/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
