Contestaţie la executare. Sentința nr. 6900/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6900/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 25247/211/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA Nr. 6900/2013
Ședința publică din 16 aprilie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: A. R.
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatorul P. C. in contradictoriu cu cu intimatul . și B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 3 aprilie 2013, 9 aprilie 2013, respectiv azi 16 aprilie 2013.
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.10.2012 sub nr._, modificată ulterior, contestatorul P. C. a formulat în contradictoriu cu intimatul . și B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA contestație la executare împotriva publicației de vânzare imobiliară întocmită în data de 08.10.2012 în dosarul execuțional nr. 1092/2011 de către Societatea Civilă de Executori Judecătorești M. și Asociații și a Raportului de Expertiză care a stat la baza întocmirii acesteia, solicitând instanței anularea raportului de expertiză și a publicației de vânzare, întoarcerea executării silite, în eventualitatea în pare până la data la care se va soluționa contestația, imobilul scos la licitație va fi valorificat, și restituirea taxei judiciare de timbru și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare.
Expunând situația de fapt, contestatorul a arătat că împotriva sa a fost pornită executarea silită în baza Contractului de credit nr. 243/05.02.2007 și a Contractului de ipotecă nr. 243/05.02.2007, contracte pe care le-a încheiat în calitate de garant ipotecar cu BRD Societe Groupe Generale SA, executarea silită fiind pornită de ., în calitate de cesionară a creanței, și făcând obiectul dosarului execuțional nr. 1092/2011 al Societății Civile de Executori Judecătorești M. și Asociații. S-a arătat că obiectul executării silite este reprezentat de imobilul proprietatea sa, situat în Cluj-N., . nr. 131-135, . data de 08.10.2012, în dosarul execuțional mai sus arătat, a fost emisă publicația de vânzare a acestui imobil, sumele de recuperat fiind în cuantum de 111.791,68 lei reprezentând contravaloare împrumut și dobânzi până în data de 02.11.2011, 6.981,45 lei reprezentând onorariu și cheltuieli de executare, 1.640,88 lei, reprezentând TVA aferent onorariului și cheltuielilor de executare, precum 124 lei, reprezentând cheltuielile organizării licitației și 930 lei reprezentând contravaloarea expertizei tehnice. Prețul de evaluare al imobilului a fost stabilit la suma de 130.542 lei.
Contestatorul a arătat că a luat cunoștință de conținutul actelor de executare întocmite în cadrul acestui dosar până în data de 25.06.2012 ca urmare a acvirării acestuia la dosarul nr._/211/2012, dosar în care a formulat contestație la executare împotriva somațiilor mobiliare și imobiliare care au fost emise.
În ceea ce privește raportul de expertiză și publicația de vânzare, a cărui anulare o solicită, contestatorul a arătat că au fost nerespectate prevederile art. 497 alin. 1 coroborat cu art. 500 alin. 1 Cod de procedură civilă, ca urmare a necomunicării somației imobiliare. Astfel, contestatorul a arătat că nu a primit nici o somație prealabilă cu privire la iminența scoaterii la vânzare a imobilului în privința căruia a consimțit la constituirea ipotecii, la dosarul execuțional neregăsindu-se dovada comunicării acesteia. S-a arătat că necomunicarea somației echivalează cu lipsirea sa de posibilitatea de a stinge datoria în termenul de 15 zile și de a evita vânzarea imobilului ipotecat, după cum determină și acumularea de cheltuieli de executare.
Totodată, contestatorul a arătat că au fost nesocotite prevederile art. 500 alin. 2 raportat la prevederile art. 411 alin. 3 Cod de procedură civilă, ca urmare a neconvocării părților în vederea stabilirii de comun acord a valorii de circulație a imobilului. S-a arătat că stabilirea valorii imobilului prin expertiză este o modalitate subsidiară de evaluare și că expertul nu l-a convocat niciodată pentru acest motiv. În mod nelegal a procedat executorul judecătoresc apelând în mod direct la serviciile unui expert, fără ca în prealabil să constate că între părți există un dezacord în această privință.
Au fost nesocotite și prevederile art. 411 alin. 3 Cod de procedură civilă, prin aceea că raportul de expertiză nu a fost comunicat debitorului, astfel încât acesta să poată formula eventualele apărări sau critici. Contestatorul a arătat că a fost pus în fața unei valori a imobilului despre care nu avea cunoștință cum a fost stabilită.
S-a arătat și faptul că imobilul în discuție a fost supraevaluat, în vara anului 2012, potrivit expertizei, acesta valorând 130.543 lei, pe când în decembrie 2006 același imobil a fost evaluat la suma de 138.600 lei, așadar la o valoare foarte apropiată, fiind de notorietate faptul că în anul 2006 piața imobiliară era în plină ascensiune, iar în 2012 aceasta se află după o perioadă de declin. Așadar, a arătat contestatorul, expertiza efectuată nu se fundamentează pe o situație reală a imobilului și a pieței imobiliare. Nu rezultă nici faptul că expertul și executorul judecătoresc ar fi inspectat în mod efectiv imobilul în vederea efectuării expertizei. S-a arătat că supraevaluarea imobilului are drept consecință tergiversarea procedurii de vânzare prin descurajarea potențialilor adjudecatari, împrejurare ce conduce la acumularea cheltuielilor de executare în sarcina lui.
Nu au fost nerespectate nici prevederile art. 3717 alin. 3 raportat la art. 497 alin. 1 Cod de procedură civilă, prin aceea că procesul verbal de cheltuieli și somația pentru sumele de 124 lei și 930 lei, prevăzute suplimentar în publicația de vânzare, nu i-au fost comunicate. S-a arătat că singurele somații emise în dosarul execuțional, emise în data de 10.0._ și 17.02.2012, vizează dosar sumele de 111.791,68 lei, 6981,45 lei, 1.640,88 lei, ultimele două fiind stabilite prin procesul verbal de cheltuieli din data de 10.02.2012. Ori sumelor de 124 lei și 930 lei nu le corespunde nici un titlu executoriu, întrucât acestea nu au fost stabilite, potrivit art. 3717 alin. 3 Cod de procedură civilă, prin proces verbal întocmit de către executor. În publicația de vânzare se face trimitere doar la titlurile executorii contracte de credit și ipotecă și procesul verbal de cheltuieli din data de 10.02.2012, care însă nu cuprinde și aceste din urmă sume. A arătat că aceste sume nu îi pot fi imputate, în privința acestora nu i s-a comunicat somație însoțită de titlu executoriu, publicația de vânzare neconstituind titlu executoriu.
În fine, cu titlul de alte aspecte, contestatorul a mai arătat că până la această dată nu a intrat în posesia unui exemplar din raportul de expertiză, iar în privința suspendării executării silite au fost invocate aparența vicierii executării silite, nelegalitatea încheierii de executare silită prin aceea că creanța nu este certă și nici exigibilă, precum și vătămarea pe care ar suferi-o în cazul continuării executării silite, prin aceea că prin continuarea acesteia s-ar antrena demersuri îndelungate și costisitoare de recuperare a sumelor executate silit în mod nelegal.
În drept au fost invocate prevederile legale mai sus arătate, iar în probațiune s-au depus înscrisuri.
Contestația la executare a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 194 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Ulterior, prin note de ședință, contestatorul a mai arătat că desemnarea expertului evaluator s-a făcut de către creditoare și nu de către executorul judecătoresc, împrejurare care pune la îndoială imparțialitatea expertului, prin aceasta fiind încă o dată nesocotite prevederile art. 411 alin. 3 și ale art. 500 alin. 2 Cod de procedură civilă. S-a arătat că imparțialitatea desemnării expertului reprezintă o garanție a executării cu bună credință a evaluării ordonate și că, și în materie execuțională, prevederile art. 201-214 Cod de procedură civilă se aplică prin analogie.
În continuare, contestatorul a arătat că raportul de expertiză a fost efectuat pro cauza, fără o documentare și o inspecție efectivă a imobilului evaluat, raportul fiind identic, atât sub aspectul formei, cât și sub aspectul conținutului, cu raportul de expertiză întocmit în dosarul execuțional nr. 1094/2011 al aceluiași executor judecătoresc, dosar în care este urmărit apartamentul nr. 4 al aceluiași debitor. De asemenea, s-au adus critici conținutului raportului de expertiză, arătându-se că, deși expertul nu a putut inspecta imobilul în interior, în raport sunt indicate caracteristici ale acestuia, fiind subliniate și alte contradicții ale acestui raport, respectiv obiecțiuni.
Legal citată, intimata . nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată la nici un termen de judecată acordat cauzei.
Legal citată, intimata B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesual pasive.
În apărare, în susținerea acestei excepții, intimata a arătat că creanța pentru recuperarea căreia a fost demarată executarea silită a fost cesionată, iar toate drepturile creditorului bancă născute din încheierea acestor contracte, inclusiv garanțiile accesorii creditelor, au fost transferate cesionarului, operând transmiterea creanțelor din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Or, a arătat intimata, pentru a exista calitate procesual pasivă trebuie să existe o identitate între persoana indicată în cererea de chemare în judecată ca fiind pârât și persoana care se pretinde a fi obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății. Calitatea procesual pasivă aparține creditorului care a demarat executarea silită împotriva debitorului său, respectiv ..
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar, constatând totodată că în cadrul dosarului_/211/2012 executarea silită a fost suspendată, în mod provizoriu, până la soluționarea prezentei contestații.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 236/CC/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2011 a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului contestator în baza titlului executoriu – contract de credit bancar nr. 243/05.02.2007 și a contractului de ipotecă nr. 243/05.02.2007, la baza executării silite stând cererea formulată de intimatul . în data de 02.11.2011.
În consecință, în data de 10.02.2012 executorul judecătoresc M. M. a întocmit procesul verbal privind cheltuielile de executare și a somației pentru un debit în cuantum de 111.791,68 lei reprezentând contravaloarea împrumutului și a dobânzii calculate până la data de 02.11.2011, precum și dobânzi în continuare, potrivit contractelor de credit și ipotecă, cheltuielile de executare fiind în cuantum de 6.981,45 lei și 1.640,88 lei taxă pe valoarea adăugată. Aceste acte de executare au fost comunicate contestatorului la adresa din Cluj-N., ., jud. Cluj, comunicarea nefiind însă efectivă, fiind înapoiată expeditorului (fila nr. 175). Ulterior, în data de 17.02.2012, a fost întocmit procesul verbal de situație, potrivit art. 496 Cod de procedură civilă, precum și somația imobiliară vizând imobilul apartament nr. 1 din Cluj-N., ., nr. 131-135, acestea fiind comunicate debitorului contestator, atât la aceeași adresă din . expediere s-a întors destinatarului, cât și la o altă adresă, din ., unde comunicarea s-a realizat prin afișare. Această din urmă somație a fost notată în cartea funciară a imobilului a cărui urmărire a fost demarată, respectiv CF nr._-C1-U16 pentru imobilul apartament nr. 1 din Cluj-N., ., nr. 131-135. În data de 25.06.2012, biroul de executare silită solicită HB EVALELEX SRL efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a imobilului mai sus arătat (fila nr. 167), raportul de expertiză realizat de această din urmă societate fiind depus la dosarul execuțional, în septembrie 2012, fiind comunicat debitorului contestator de către biroul executorului judecătoresc în data de 15.10.2012, la adresa din ., de această dată comunicarea realizându-se prin afișare (fila nr. 141), fiind totodată comunicat și la adresa debitorului din .. valoarea de piață propusă de către expert prin acest raport de evaluare este de 130.543 lei. Ulterior, în data de 08.10.2012, a fost întocmită publicația de vânzare imobiliară vizând același apartament, debitul urmărit indicat în această din urmă publicație incluzând și sumele de 124 lei și 930 lei indicate de către contestator, fiind totodată comunicată și debitorului contestator, la aceleași două adrese, prin afișare, în data de 15.10.2012. În data de 12.11.2012, cursul executării silite a fost suspendat, iar prin sentința civilă nr. 4741/11.03.2013 pronunțată de judecătoria Cluj-N. în dosarul_/211/2012 au fost anulate actele de executare silită efectuate de SCPEJ M. si Asociații în dosarul execuțional nr. 1092/2011, în cadrul unei contestații la executare formulate în data de 20.06.2012. În legătură cu acest din urmă aspect, instanța apreciază că, chiar anulate actele de executare întocmite în același dosar execuțional anterior actelor contestate în prezentul dosar, acestea din urmă devenind așadar lipsite de suport, totuși, dat fiind faptul că hotărârea amintită nu este irevocabilă la această dată, dar și obiectul distinct al prezentei contestații, se impune verificarea legalității actelor de executare publicație de vânzare și raport de expertiză, în mod distinct, interesul contestatorului fiind încă unul actual.
Soluționând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei B. Comercială Română SA, instanța urmează să o admită, sens în care reține că acest intimat a avut calitatea de creditor al debitorului contestator, calitate pe care, pe calea cesiunii de creanță, a transmis-o în integralitate intimatului cesionar ., societate la cererea căreia a fost demarată executarea silită ce face obiectul prezentei contestații la executare. Așa cum a arătat și intimatul BCR, în cadrul contestației la executare, calitate procesuală pasivă deține creditorul care a demarat executarea silită contestată, în speță intimatul cesionar, în speță nepunându-se problema validității contractului de cesiune de creanță, instanța constatând totodată că notările din cartea funciară care îl vizează pe fostul creditor al debitorului nu îi pot conferi acestuia calitate procesual pasivă.
În ceea ce privește criticile aduse celor două acte execuționale, respectiv publicația de vânzare și raportul de expertiză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 497 alin. 1 Cod de procedură civilă, după întocmirea procesului-verbal de situație executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Somația de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 și datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situație, precum și mențiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară. Raportând procedura de efectuare a actelor de executare mai sus descrisă, instanța constată că normele art. 497 alin. 1 Cod de procedură civilă au fost respectate, contestatorului fiindu-i comunicată somația imobiliară, iar dat fiind că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că adresa de comunicare nu este de actualitate, o altă adresă fiind înregistrată în evidențele publice, instanța nu poate reține nelegalitatea procedurii de comunicare, care astfel să conducă la nelegalitatea executării silite imobiliare, continuate ulterior potrivit art. 500 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Potrivit însă prevederilor art. 500 alin. 2 Cod de procedură civilă, în cadrul executării silite imobiliare, executorul judecătoresc stabilește de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar, va cere părerea unui expert. Maniera în care executorul judecătoresc stabilește prețul imobilului este stabilită prin lege, sens în care se face trimitere în mod explicit la prevederile art. 411 alin. 3 Cod de procedură civilă potrivit cărora executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, în speță bunul imobil – apartament, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize prin care aceste bunuri să fie evaluate la valoarea lor de circulație, raportul urmând a fi comunicat ulterior și debitorului.
Susținerile contestatoarei sub acest aspect sunt confirmate de conținutul dosarului execuțional, în cuprinsul acestuia neregăsindu-se încercarea executorului judecătoresc de a stabili valoarea imobilului prin acordul părților, trecându-se în schimb direct la procedura evaluării prin expertiză tehnică. Norma care instituie această obligație are caracter imperativ, și chiar dacă urmărește ocrotirea unor interese de ordine privată, în speță a părților implicate, aceasta se impune a fi respectată în cadrul procedurii executării silite. Verificând așadar sub acest aspect existența unei vătămări în persoana contestatorului, instanța constată din nou că susținerile contestatorului se confirmă, din însuși conținutul raportului de evaluare rezultând că stabilirea valorii de circulație s-a realizat fără a se face investigații/verificări suplimentare față de documentațiile puse la dispoziție de către executorului judecătoresc. Ori conținutul procesului verbal de situație, care a fost avut în vedere la efectuarea raportului de expertiză, este de departe insuficient pentru stabilirea valorii de piață a imobilului de vreme ce, contrar prevederilor art. 496 Cod de procedură civilă, acesta nu conține o descriere amănunțită a imobilului urmărit, în afara caracteristicilor care rezultă și din cartea funciară în care este înscris imobilul. Deși este adevărat că inspecția în interiorul imobilului nu a putut fi realizată întrucât proprietarul imobilului nu a fost găsit la adresa acelui imobil, totuși, în lipsa unei convocări exprese în urma căruia să se stabilească fie imposibilitatea ajungerii la un acord, fie refuzul debitorului de a-și da concursul în acest sens, astfel încât în persoana acestuia să poată fi reținută reaua credință și, implicit, lipsa oricărei vătămări a intereselor sale, aceste împrejurări nu pot acoperi neregularitatea convocării debitorului proprietar al imobilului.
Așadar, vătămarea cauzată debitorului contestator urmează a fi apreciată prin prisma modalității de stabilire a valorii de circulație a imobilului, valoare la care s-a făcut trimitere în cadrul publicației de vânzare, și de la care ar fi urmat să pornească procedura vânzării silite, instanța urmând a aprecia ca fiind de prisos verificarea celorlalte aspecte învederate de către contestator referitoare la corectitudinea acestei valori. Totodată, reține că o astfel de vătămare nu a putut fi acoperită nici prin comunicarea raportului de expertiză despre care, în mod consecvent celor mai sus arătate, reține că a fost comunicat debitorului, întrucât formularea unor obiecțiuni la acest raport nu sunt în măsură să înlăture și să anuleze însuși raportul de expertiză, act de executare cu consecințe și pe planul cheltuielilor de executare și realizat, în definitiv, cu nerespectarea prevederilor art. 208 Cod de procedură civilă, proprietarul nefiind înștiințat despre efectuarea acestui raport.
Prin urmare, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 399 alin. 2 Cod de procedură civilă, pentru aceste considerente, raportul de expertiză urmează a fi anulat în cadrul prezentei contestații la executare, și, în mod consecvent, și publicația de vânzare întocmită în baza acestuia, urmând ca executarea silită să își continue cursul, după caz, potrivit prevederilor legale aplicabile.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța urmează a o respinge ca fiind lipsită de obiect de vreme ce executarea silită a fost suspendată provizoriu anterior demarării procedurii de vânzare la licitație, iar în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, dat fiind momentul procedural, instanța urmează a o respinge ca fiind rămasă fără obiect, contestația la executare urmând a fi admisă și în cadrul prezentului dosar.
În consecință, după ce va fi admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei B. C. ROMĂNĂ SA și va fi respins contestația la executare în contradictoriu cu aceasta, instanța urmează să admită în parte contestația la executare cu consecința anulării raportului de expertiză și a publicației de vânzare și să respingă cererea având ca obiect întoarcerea executării silite ca fiind lipsită de obiect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va face aplicarea prevederilor art. 23 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și, drept urmare, va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în valoare de 204 lei, constatând totodată că prin concluziile asupra fondului s-a arătat că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei B. C. R. SA.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. C., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., la Cabinet Avocat R. N., în contradictoriu cu intimata B. C. R. SA, cu sediul în București, bulevardul Regina E. nr. 5, sector 3, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul P. C., cu același domiciliu, în contradictoriu cu intimatul ., cu sediul în București, sector 5, bulevardul Libertății nr. 22, . II, III și parțial IV.
Anulează raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluare imobiliară efectuat de către HB EVALELEX SRL în dosarul execuțional nr. 1092/2011 al Societății Civile de Executori Judecătorești M. și Asociații, precum și publicația de vânzare imobiliară întocmită în cadrul aceluiași dosar execuțional în data de 08.10.2012.
Respinge cererea formulată de contestator având ca obiect întoarcerea executării silite ca fiind lipsită de obiect, precum și cererea având ca obiect suspendarea executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru către contestator, în cuantum de 204 lei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2013.
Judecător, Grefier,
I. T. A. R.
Tehnored. Jud. I.T. 16 Aprilie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2125/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
