Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 7109/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
Prezentul document conține date cu caracter pesonal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din 17.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E.-E. P.
Grefier: A. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent L. D.-T. și pe intimat M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contraventionala
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentata petentului, av. Barbos C. Simnona, în substituirea av. titular P. A. C., cu delegație de substituire la dosar, fila 46, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că intimatul a depus la dosar un înscris la data de 04.11.2013, prin care a răspuns relațiilor solicitate de instanță, respectiv arată că nu figurează ca fiind încheiat procesul- verbal nr._ din data de 5.11.2012, ora 15:21, de inspector P. D..
Judecătoria, fiind legal sesizată și obligată din oficiu să își stabilească competența generală, materială și teritorială, potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă să judece prezenta cauză.
La interpelarea instanței, reprezentanta petentului arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reprezentanta petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, respectiv anularea procesului-verbal . nr_/05.03.2013, arată că au fost încheiate două procese verbale, iar potrivit legii pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională, motiv pentru care se impune anularea procesului-verbal amintit. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus petentul L. D. T. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN C., să se dispună anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 5.03.2013 în sensul desființării măsurii principale a amenzii pentru că amenda respectivă a fost achitată în prealabil.
MOTIVE:
În fapt, petentul a parcat neregulamentar autovehiculul marca Range Rover cu nr. de înmatriculare_ la data de 5.11.2012 pe .. 34, în stația pentru mijloace de transport în comun RATUC. La ora 17,20, autovehiculul a fost ridicat de către Serviciul de Control Trafic Rutier, prezent fiind agentul constatator de la Poliția Locală P. C.. În momentul în care a fost informat că autovehiculul personal este ridicat, a discutat cu agentul constatator P. C. care încheiase procesul verbal de ridicare a autovehiculului/remorcii staționate neregulamentar . nr. 1819. ÎN acel moment a luat la cunoștință faptul că poate să-și recupereze autovehiculul prin achitarea taxelor aferente stabilite în anexa 2 al Regulamentului HCL nr. 220/2012, adică: Pentru activitatea de ridicare transport și depozitare a vehiculelor se percep, de la utilizator sau proprietarii acestora, persoane fizice sau juridice următoarele texte:
a) 300 lei fără TVA pentru ridicarea și transportul vehiculului,
b) 35 lei fără TVA pentru activitatea de depozitare și staționare,
c) 240 lei fără TVA, în cazul în care contravenientul dorește achitarea taxei pe loc
Petentul, a achitat suma de 240 lei plus TVA, pentru că a solicitat achitarea taxei pe loc, acest lucru rezultă din procesul verbal de eliberare a autovehiculului/remorcii . nr. 1819 și din chitanța având . RADP nr._ din data de 5.11.2012.
Ulterior în data de 7.11.2012, a achitat amenda în valoare de 100 lei, conform chitanței cu . nr. MCJ_. A considerat că amenda achitată este aceea de la ora 17,20 din data de 5.11.2012, însă în data de 5.03.2013, a primit procesul verbal de constatare . nr._, din care rezultă că nu a achitat amenda pentru staționare neregulamentară din data de 5.11.2012, ora 17.20. Din actul de constatare 2012 anexat, rezultă că a achitat o amendă din data de 5.11.2012 pentru aceeași contravenție, însă procesul verbal de constatare este încheiat de inspector P. D. la ora 15,21. Adică a fost sancționat pentru aceeași faptă de două ori, odată la orele 15,21 și odată la orele 17,20 ceea ce nu este posibil din punct de vedere legal.
Prin sancționarea aceleași fapte de două ori se încalcă principiul non bis in idem, conform căruia o persoană nu poate fi condamnată pentru aceeași faptă de două ori, în speță petentul a primit două amenzi pentru staționarea neregulamentară.
În drept: OUG 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, OG 2/2001, HCL 220/2012.
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._ din data de 05.03.2013, petentul a fost sanctionat contraventional pentru savarsirea contraventiei prev de art. 108 lit. B din OUG nr. 195/2002 constand in aceea ca a stationat voluntar neregulamentar cu auto marca Range Rover cu nr._ in statia mijloacelor de transport in comun din .. 34.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta intrucat, in primul rand, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări, că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petent, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, - în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal - trebuie să-l analizeze, având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii lui, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că, în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului, va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cerererea formulată de petenta din cauza de față, instanța constată că aceasta a invocat ca și motiv de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției faptul ca a fost sanctionat contraventional de doua ori pentru aceeasi fapta.
Se retine de instanta ca pe numele petentului a fost incheiat un singur proces verbal.Suma de 100 de lei apare ca fiind platita de L. I. careia i-a fost incheiat procesul verbal . nr._ la data de 05.11.2012
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul,, trebuie să ceară instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Instanța retine, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne în ființa, deoarece din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Văzând si dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză.
Prin urmare, întrucât petentul nu a făcut dovada unei situații contrarii actului de sancționare, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea acesteia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plangerea formulata de petentul L. D. T. domic. in C.-N., ..32, ., jud. C. impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 05.03.2013 de intimatul M. C.-N., Directia Politia Locala cu sediul in C.-N., .-3, jud. C..
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 17.12.2013.
P. GREFIER
E. E. P. A. D.
PEE./PEE./4 EX./31.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 2013/2013.... | Anulare act. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
