Somaţie de plată. Încheierea nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 13352/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din 03.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. C. C. V.
GREFIER: A. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea ., în litigiul având ca obiect somație de plată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 26.09.2013, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 06.06.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus reclamanta SOCVA I. SRL, împotriva paratei-debitoare B. I., a solicitat instanței să dispună obligarea paratei la plata sumei de 7.186,12 euro sau echivalentul în lei la curstul BNR de la data plații, suma care reprezintă: 6.158,12 Euro—rest plata contravaloare marfa livrata conform FF 15/13.06.2012; 328 euro—dobanda legală în cuantum de 6%/an calculata de la data scadenta 23.06.2012 și până la data de 13.05.2013 la care se va adauga dobanda legală până la plata efectivă a debitului restant; 700 euro cheltuieli onorar avocat+ cheltuieli deplasare.
În motivare a arătat că societatea creditoare a livrat debitorului materiale necesare realizarii unui sistem de irigație conform facturii fiscale nr. 15/13.06.2012 în valoare totală de 10.951,96 euro, factura care a fost achitata parțial ramanand un rest de plată de 6.158,12 euro.
Livrarea s-a efectuat in temeiul facturii fiscale care este un înscris sub semnătură privata si care tine loc de contract intre parti in ceea ce privește marfa livrata, cantitatea si prețul precum si scadenta inscrisa in factura fiscala, respectiv 23.06.2012. Factura a fost acceptata tacit, pe de o parte, prin plata parțiala, iar pe de alta parte prin lipsa vreunei contestatii adresate . societatii reclamante.
Societatea reclamantă a emis somația de plata in conformitate cu prevederile art. 1014 NCPC, aceasta fiind comunicata debitorului la data de 15.05.2013 prin B.E.J. A. B. (nr. inreg. 45/N/2013) la care debitorul a răspuns la data de 03.06.2013 si in care debitorul invoca excepția de neexecutare a unui presupus contract de asistenta si montare sistem de irigare, contract care nu a fost încheiat niciodată între părți.
Afirmă că societatea creditoare a furnizat materialele dar nu a avut obligația de a le monta, aceasta activitate fiind evident o obligație care excede obligației de livrare, nu a fost prevăzută în contract iar debitorul nu a achitat vreun preț pentru montaj. Arată că debitorul nu a contestat niciodata calitatea si cantitatea materialelor livrate, iar prin răspunsul la somație recunoaște ca a primit aceste materiale. Susțin că o eventuală culpă se poate retine în sarcina celui care a montat sistemul sau a proiectat sistemul si necesarul de materiale, obligație pe care societatea creditoare nu si-a asumat-o.
Prin neplata la scadenta a sumei datorate, creditoarei i s-a cauzat un prejudiciu prin lipsa de folosința a banilor, împrejurare ce justifica solicitarea de penalitati de intarziere aferente capitalului de la data scadentei si pâna la achitare.
În drept, creditorul a invocat prevederile art. 1013 si urm. NCPC, OG 13/2011.
In temeiul art. 242 al. 2 C.p.c. s-a solicitat judecarea cererii și în lipsa părților.
În probațiune s-au anexat: extras ORC (f. 4-6), factura fiscala - copie certificata cu originalul, traducere (f. 8-16), extras cont (f. ), somație si dovada comunicare somație prin executor judecătoresc (f. 17-18), răspuns la somație (f. 19-20).
Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea pe care o veți pronunța în urma dezbaterilor să dispună respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de către S. I. S.R.L. ca neîntemeiată și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea a arătat că în cursul anului 2012 între debitoare în calitate de beneficiar și creditoare în calitate de furnizor s-au derulat o . relații comerciale, în baza cărora creditoarea s-a obligat pe de o parte, să furnizeze către debitoare un echipament de irigații iar pe de altă parte, să ofere asistentă la instalarea acestuia.
În fapt, creditoarea a furnizat niște echipamente de instalatii neconforme din care au rezultat insemnate prejudicii cauzate debitoarei. În plus, creditoarea a refuzat asistenta la montarea instalatiei desi s-a solicitat in repetate rânduri prezenta acesteia si ulterior a refuzat sa efectueze reparațiile necesare deși îi revenea obligația de garanție.
Arată că susținerea creditoarei referitoare la faptul că factura fiscală nr. 15 din 13.06.2012 a fost acceptată tacit de către debitoare este neîntemeiată întrucât între părți nu a fost încheiat un contract în care să fie clar stipulate modalitatea de plată, termenele și condițiile în care factura fiscală chiar nesemnată să fie acceptată la plată, iar debitoarea nu și-a însușit conținutul acesteia prin semnare și ștampilare sau printr-o altă modalitate expres prevăzută într-un contract. Menționează că plata efectuată de către debitoare reprezintă strict contravaloarea avansului și nicidecum o plată parțială, aspect care rezultă fără dubiu din extrasul de cont anexat întâmpinării, ce atestă data la care s-a efectuat plata (05.06.2012) și din factura fiscală ce atestă data la care aceasta a fost emisă (13.06.2012).
În plus, subliniază că potrivit înțelegerilor dintre părți creditoarea avea obligația pe de o parte de a furniza debitoarei un echipament de irigații funcțional iar pe de altă parte să ofere asistență la instalarea acestuia. Cu toate acestea, pe lângă faptul că instalatia de irigare a fost dimensionata greșit, creditoarea a refuzat și oferirea de asistență la montaj, astfel că la punerea în funcțiune s-au ars atât tabloul electric cât și pompa centrală.
In acest sens, au depus la dosar dovada unor cheltuieli efectuate de către debitoare pentru remedierea defecțiunilor sistemului de irigare, respectiv: 1.550 lei cheltuieli pentru rebobinarea motorului pompei de apa și 9.301,20 lei cheltuieli cu instalatia electrica
Arată că unul dintre considerentele pentru care debitoarea a contractat cu creditoarea a fost angajamentul acesteia de a acorda asistentă la montaj, întrucât instalarea unui sistem de irigații presupune cunoștințe de specialitate. În ciuda înțelegerilor dintre părți, creditoarea nu și-a îndeplinit obligațiile atât în ceea ce privește acordarea de asistență la instalare cât și ulterior, în urma defecțiunii apărute, desi instalația furnizată beneficia de garanție.
În aceste condiții, debitoarea a fost nevoită să apeleze la serviciile unei terțe persoane pentru a remedia defecțiunile echipamentului de irigații furnizat de către creditoare, în acest sens fiind emise de către . factura fiscala AR LMS nr. 1488 din 01.07.2013 si de către . SRL facturile .-F nr. 24 din 28.06.2012 si FUZ-F nr. 31 din 30.07.2012.
Debitoarea învederează că a fost grav prejudiciată în urma relațiilor comerciale derulate cu creditoarea datorită nerespectării termenelor de livrare, neasumării obligațiilor astfel cum acestea au fost stabilite între părți, a contractării cu o altă persoană în vederea remedierii defecțiunilor și datorită pierderilor imense de producție înregistrate ca urmare a relei-credințe a creditoarei pentru neexecutarea obligațiilor, aspecte care pot fi dovedite prin administrarea unui probatoriu mult mai vast, care nu poate avea loc în cadrul acestei proceduri urgente a ordonanței de plată, respectiv audiere de martori și chiar expertiză judiciară de specialitate. Prin urmare, consideră că reglementarea raporturilor juridice dintre părți nu poate avea loc în cadrul acestei proceduri simplificate fiind necesară soluționarea litigiului pe calea dreptului comun.
În ceea ce privește creanța deținută de către creditoare, arătă că aceasta nu îndeplinește condițiile de certitudine, lichiditate si exigibilitate prevăzute de lege. În speță dreptul de creanță invocat de către creditoare nu îndeplinește condiția certitudinii, deoarece existența creanței invocate de către creditoare nu rezultă din acte însușite de către debitoare, factura nefiind acceptată spre plată (nu poatră stampila societății debitoare și nu este semnată de către reprezentantul legal al acesteia). Creanța nu îndeplinește nici celelalte condiții speciale cerute mod expres de art. 1013 Cod de proc. civ., deoarece atât lichiditatea cât și exigibilitatea creanței pretinse de către creditoare sunt condiționate de recunoașterea și acceptarea la plată a facturii fiscale de către debitoare.
Susține că nu și-a însușit acest debit tocmai pentru motivul că reclamanta nu și-a respectat obligațiile asumate. Cererea creditoarei de emitere a unei ordonanțe de plată este neîntemeiată deoarece nu îndeplinește condiția suplimentară privitoare la necontestarea creanței prin apărări de fond ce presupun administrarea altor probe decât înscrisuri.
Debitoarea invocă excepția de neexecutare a obligației de plată pretinsă de creditoare, justificată de reciprocitatea și interdependența obligațiilor, fapt ce relevă caracterul corelativ al fiecărei obligații ce cade în sarcina părților contractante. Consideră că în speță este posibilă invocarea acestei excepții întrucât obligațiile reciproce ale părților își au temeiul în același contract, există o neexecutare a obligațiilor, chiar parțială, dar suficient de importantă, din partea celuilalt contractant - sens în care, creditoarea nu si-a îndeplinit obligațiile sale privind furnizarea unor echipamente conforme pe de o parte (I), pe de alta parte nu si-a indeplini obligația de a oferi asistenta la montaij potrivit intelegerii părților (II), iar nexecutarea nu se datorează faptei celui care invocă excepția de neexecutare—condiție îndeplinită.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-206, art. 1013 și art. 1020 din Codul de proc. civ.
În probațiune, la dosar s-au depus: dovada efectuării plații avansului (f. 41), dovada cheltuielilor efectuate pentru reparația instalatiei de irigare (f. 42-44), certificat de înregistrare debitoare (f. 46), doctrină și practică judiciară (f. 47-51), factură onorariu avocațial—2788.08 lei și dovada plății (f. 51-52), fotografii (f. 53-55).
Debitoarea a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat susținerile din întâmpinare. A arătat că societatea creditoare a furnizat niște echipamente de instalații neconforme, ceea ce a dus la însemnate prejudicii cauzate debitoarei și a refuzat asistența la montarea instalației deși debitoarea a solicitat în repetate rânduri prezența acesteia și ulterior a refuzat să efectueze reparațiile necesare deși îi revenea creditoarei obligația de garanție. Arată că, în concret, creanței care face obiectul prezentul dosar îi lipsește caracterul cert, dat fiind faptul că factura fiscală . nr. 15 din 13.06.2012 nu a fost acceptată la plată de către debitoare, prin semnătura și stampila reprezentantului legal și nici în mod tacit prin plată.
Arată că în speță instanța trebuie să facă aplicarea dispozițiilor art. 1020 alin. 2 din Codul de procedură civilă, conform cărora dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la al. 1, iar acestea ar fi admisibile potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. În concret, administrarea probei cu martori și interogatoriul reprezentanților părților, este necesară și pentru a dovedi că potrivit înțelegerilor dintre părți creditoarea avea obligația pe de o parte de a furniza debitoarei un echipament de irigații funcțional iar pe de altă parte să ofere asistentă la instalarea acestuia. Atâta timp cât între părți nu există încheiat un contract care să stabilească obiectul raporturilor comerciale ce urmau să se deruleze, este necesară atât audierea unor persoane care au cunoștință despre înțelegerea părților cât și interogatoriul reprezentanților legali ai acestora. În plus, prin neîndeplinirea obligațiilor asumate creditoarea a creat debitoarei mari prejudicii, care pot fi dovedite prin administrarea unui probatoriu mult mai vast, ce însă nu poate avea loc în cadrul acestei proceduri urgente a ordonanței de plată, respectiv audiere de martori și expertiză judiciară de specialitate.
Cu privire la susținerile creditoarei cu privire la faptul că debitoarea nu a invocat această neconformitate până în prezent, arată că acțiunea civilă poate fi exercitată nu numai sub formă de cerere, dar și sub formă de apărare, acesta fiind cazul în speță.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți au existat relații comerciale în temeiul cărora societatea creditoare a livrat debitorului materiale necesare realizarii unui sistem de irigație conform facturii fiscale nr. 15/13.06.2012 în valoare totală de 10.951,96 euro, factura care a fost achitata parțial ramanand un rest de plată de 6.158,12 euro.
Livrarea s-a efectuat in temeiul facturii fiscale care nu a fost însușită la plată prin ștampilă și semnătură de către societatea debitoare. Între părți nu a fost încheiat un contract scris, iar cele două părți nu sunt de acord cu privire la obligațiile care revin creditoarei: creditoarea consideră că avea doar obligația de livrare, în timp ce debitoarea consideră că societatea creditoare avea și alte obligații—spre exemplu de a asigura asistență la montare—obligații care nu au fost îndeplinite.
Nu pot fi reținute susținerile creditoarei conform cărora factura a fost acceptata tacit, pe de o parte, prin plata parțiala, iar pe de alta parte prin lipsa vreunei contestatii adresate . societatii reclamante, întrucât din extrasul de cont anexat întâmpinării, ce atestă data la care s-a efectuat plata (05.06.2012) și din factura fiscală ce atestă data la care aceasta a fost emisă (13.06.2012) rezultă că plata efectuată de către debitoare reprezintă strict contravaloarea avansului și nicidecum o plată parțială fiind evident că prin plată nu se putea recunoaște o factură care încă nu fusese încă emisă la momentul plății. De asemenea, între părți nu s-a încheiat vreun contract care să prevadă o anumită procedură de contestare a facturilor astfel încât nu pot fi primite criticile creditoarei, debitoarea având posibilitatea să invoce excepția de neexecutare a contractului, chiar dacă nu a contestat până în prezent pretențiile creditoarei.
În drept, potrivit art.1.013 (1) Cod procedură civilă „ Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu; creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau cânt titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului a ajuns la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Conform art. 1020 C.p.c.: (1)Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
În speță, analizând susținerile debitorului prin prisma înscrisurilor depuse la dosar, instanța constată că în condițiile în care între părți nu există încheiat un contract care să stabilească obiectul raporturilor comerciale ce urmau să se deruleze, este necesară atât audierea unor persoane care au cunoștință despre înțelegerea părților cât și interogatoriul reprezentanților legali ai acestora pentru a se dovedi dacă potrivit înțelegerilor dintre părți creditoarea avea obligația pe de o parte de a furniza creditoarei un echipament de irigații funcțional iar pe de altă parte să ofere asistentă la instalarea acestuia, sau doar obligația simplă de livrare. De asemenea, un probatoriu complex este necesar și pentru a se verifica susținerile debitoarei cu privire la excepția de neexecutare a contractului.
În aceste condiții, instanța apreciază că pentru soluționarea corectă a litigiului dintre părți se impune suplimentarea probatoriului și efectuarea unor lucrări de specialitate care să stabilească în ce măsură pretențiile creditoarei/criticile debitoarei sunt întemeiate. Însă, în procedura specială a ordonanței de plată instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților (art. 1020 reprodus mai sus).
Dacă (așa cum se întâmplă în speță) înscrisurile depuse la dosar și lămuririle părților nu sunt suficiente pentru a se constata temeinicia susținerilor părții reclamante, instanța trebuie să respingă cererea de emitere a ordonanței de plată, creditorul având posibilitatea să formuleze cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
Din aceste considerente, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța arată că „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere acest temei juridic, principiul disponibilității care guvernează întregul proces civil, precum și împrejurarea că debitoarea a făcut dovada că a efectuat cheltuieli în prezenta cauză, instanța va obliga creditoarea să plătească debitoarei suma de 2788.08 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de creditoarea S. I. SRL, cu sediul in VIA E. Ovest, no. 83D,_ Casttelfranco E. - Modena - ITALY, cu sediul procedural ales in Romania la sediul avocatului C. C. C. din Oradea, .. 17, . contradictoriu cu debitoarea S.C. B. I. S.R.L., cu sediul social în Cluj-N., .. 210, jud. Cluj, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având cod unic de înregistrare_, cu sediu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura în Cluj-N., .. 5 A, jud. Cluj, ca fiind neîntemeiată.
Obligă creditoarea să plătească debitoarei suma de 2788.08 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare pentru creditor, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 10 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
V. C. I. C. A. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 03-10-2013, Judecătoria... → |
|---|
