Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 15643/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul A. G. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.07.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită raportat la art. 172 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 28.10.2013 s-a depus de către intimat copie a CD-ului cu înregistrarea video a faptei (f. 37), după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 94 C.pr.civ. și art. 118 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 constată că instanța este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 C.pr.civ. instanța va respinge ca inutile cererile în probațiune formulate de petent având în vedere actele depuse de intimat care permit instanței să verifice cele invocate de petent.
În temeiul art. 238 C.pr.civ. instanța apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată raportat la lipsa altor cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul art. 250, art. 255 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și în temeiul art. 394 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 04.07.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petentul A. G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 02.07.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că, starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității, că au fost încălcate dispozițiile art. 16 O.G. nr. 2/2001, că agentul constatator nu a indicat cu exactitate locul săvârșirii contravenției.
În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune s-a depus copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 5).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată (f. 3).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus la data de 07.08.2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007. Intimatul a prezentat totodată, pe larg modul de funcționare a mijlocului tehnic de înregistrarea a vitezei de deplasare.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 - 118 C.pr.civ., iar în probațiune a anexat copie a procesului verbal, înregistrarea video, buletinul de verificare metrologică, raportul agentului constatator și alte înscrisuri considerate relevante (f. 20-25). Totodată, intimatul a depus și istoricul contravențional al petentului.
La data de 28.10.2013 intimatul a depus copie a înregistrării video (f. 37).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 02.07.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 02.07.2013, ora 02:28, în loc. Florești, jud. Cluj, DN1 E60 a condus autoturismul marca „Skoda”, cu nr. de înmatriculare_, fiind înregistrat cu aparatul radar, circulând cu viteza de 108 km/h.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat procesul verbal cu obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Astfel, lipsa menționării ocupației și locului de muncă a petentului nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal, atâta timp cât aceste informații nu au un caracter esențial și nu produc nicio vătămare fiind posibilă identificarea petentului, iar în speță aceste aspecte nu au vreo relevanță.
Totodată, instanța observă că agentul constatator a descris fapta în mod cuprinzător și suficient pentru a permite aprecierea asupra existenței contravenției și gradul de pericol social, latura obiectivă a faptei fiind redată cu toate elementele constitutive.
În privința calității agentului constatator, instanța subliniază că nu există niciun dubiu în acest sens, care să conducă la necesitatea unor verificări, iar în plus, dispozițiile Legii nr. 360/2002 sunt lămuritoare pentru orice persoană.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În raport de specificul primei faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv aceea de încălcare a limitei de viteză maxime admise, este de remarcat faptul că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza numai prin mijloace tehnice.
În acest sens, potrivit art. 121 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1391/2006 „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiști rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic ”.
Astfel că, în cazul contravențiilor constând în depășirea vitezei legale, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, de aceea sarcina probei revine organului constatator, care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, întrucât legea prevede în mod imperativ faptul că încheierea oricărui proces verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.
De aceea, instanța apreciază că este obligatoriu ca în situația acestor contravenții, organul constatator să prezinte instanței, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, fotografia radar, care a stat la baza încheierii actului de constatare și sancționare.
În temeiul paragrafului 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al a acestuia”.
Instanța, analizând înregistrarea video, observă că, aceasta este concludentă în ceea ce privește identitatea autovehiculului ce a înregistrat la data de 02.07.2013, 02:28, o viteză de 108 km/h, acesta fiind autoturismul condus de petent cu nr. de înmatriculare_, înregistrarea radar fiind realizată în condiții ce permit identificarea numărului de înmatriculare, menționat anterior, astfel încât este înlăturat orice dubiu cu privire la cele consemnate în stare de fapt reținută de către agentul constatator.
Având în vedere că, alături de înregistrarea video s-a depus și buletinul de verificare metrologică (f. 20), care atestă că cinemometrul măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, instanța apreciază că, în speță, procesul verbal contestat a fost legal întocmit și cu respectarea prevederilor legale indicate mai sus.
Sub aspectul locului săvârșirii faptei, instanța remarcă faptul că nu are relevanță indicarea ori nu a km ci doar a faptului că fapta a fost comisă în localitate, această mențiune fiind suficientă să atragă incidența art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, cu atât mai mult cu cât și înregistrarea video vine să confirme că locul faptei este în localitate.
Având în vedere că, petentul nu a făcut dovada contrară faptei reținută în sarcina acestuia, procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 720 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii și de faptul că nerespectarea poate pune în pericol vitezei legale pune în pericol viața celorlalți participanți la trafic, dar și a petentului, care dealtfel nu dat dovadă de o atitudine responsabilă ori de înțelegere a gravității faptei sale, neimpunându-se înlocuirea cu avertisment și față de istoricul contravențional al acestuia, care relevă că petentul nu se află la prima abatere contravențională.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.07.2013 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile principale și complementare aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. G. cu domiciliul în Timișoara, .. 13, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, și în consecință:
Menține procesul verbal . nr._ încheiat la data de 02.07.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. T. C. O.
Red.Dact/S.B.T./4 ex/29.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 9382/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
