Plângere contravenţională. Sentința nr. 3015/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3015/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 15347/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3015/2013
Ședința publică din data de 14 februarie 2013
Completul constituit din:
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de petentul P. R. M. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, privind și pe intervenientul forțat C. V. și asiguratorii . . ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intervenientul forțat C. V., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu intervenientul forțat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată viciu de procedură cu intervenientul forțat, întrucât potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, și-a schimbat adresa (f. 19).
Se constată că viciul de procedură cu intervenientul forțat se acoperă prin prezentarea acestuia în fața instanței.
La întrebarea instanței, intervenientul forțat arată că locuiește la adresa la care a fost citat, că a primit citația și actele care i-au fost comunicate și că dorește ca actele de procedură să îi fie comunicate la aceeași adresă. Arată că nu el a fost vinovat de producerea incidentului, că își menține declarația dată la serviciul de daune și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, în temeiul dispozițiilor art. 150 C. proc. civ., instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Intervenientul forțat solicită respingerea plângerii contravenționale.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea formulată de petentul P. R. M. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, privind și pe intervenientul forțat C. V. și asiguratorii . . solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție CP_ încheiat de către intimat la data de 26.06.2012 (f. 3).
In fapt, se arată că petentul a circulat regulamentar, că a fost luată în considerare doar declarația celuilalt conducător auto si că nu s-a efectuat verificarea etilotest. Solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
In drept, cererea nu este motivată.
In probațiune s-au depus inscrisuri( proces verbal, carte de identitatedovada de circulatie).
În cauză s-a încuviințat proba cu înscrisurile (procesul-verbal de contravenție).
Față de probatoriul administrat instanța reține că:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de către intimat la data de 26.06.2012, petentul a fost sancționat cu amendă de 280 lei pentru că la aceeași dată ora 12, 25 a circulat cu autoturismul său marca Opel cu nr._ pe banda a III-a, pe . dreptul fostei fabrici ”Someșul” a schimbat directia de mers spre banda a II-a acroșând autoturismul VW_ care circula in acceași direcție pe banda a II-a. Fapta este prevăzută de art. 108 alin.1 lit. b pct. 5 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit disp. art. 108 alin. 1 lit. b pct. 5 din OUG nr. 195/2002 „ nerespectarea regulilor privind manevra de intoarcere, mersul inapoi, schimbarea benzii de circulatie sau a directiei de mers, daca prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale“ constituie contravenție și atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de 3 puncte de penalizare.
Sub aspectul legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța este ținută de a verifica din oficiu legalitatea întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare contravențională sub aspectul motivelor ce atrag nulitatea absolută a acestuia.
Astfel, procedând la examinarea procesului verbal încheiat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, în cauză nefiind incidente niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzute în norma indicată.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței).
Ca urmare, instanța va reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
În conditiile în care din înscrisurile depuse de organul constatator (declarațiile de la f. 11 și 12) rezultă aceeași stare de fapt reținută și în procesul verbal și nu s-a făcut dovada contrară celor reținute în acesta, instanța va reține că sustinerile petentului cu privire la o altă stare de fapt nu au fost probate.
Ținând cont de probatoriul administrat, de împrejurarea că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal, nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu poată fi acoperită decât prin anularea procesului verbal, instanța reține că starea de fapt consemnată de agentul constatator corespunde realității, procesul verbal fiind legal și temeinic.
În ceea ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța reține că, potrivit art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Rolul sancțiunii contravenționale este unul preventiv-punitiv, prin aplicarea acesteia urmărindu-se în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare de către contravenient. Elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 permit analiza unui raport de proporționalitate între fapta și persoana contravenientului, pe de-o parte, sancțiunea contravențională, pe de altă parte, existența unei proporționalități între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată fiind nu doar un deziderat, ci o condiție imperativă pentru temeinicia sancțiunii.
În raport cu aceste prevederi legale, în speță nu se poate vorbi de lipsa faptei contravenționale, iar instanța apreciază că, în speță, sancțiunea aplicată este indreptată spre minimul prevăzut de textul legal și este suficientă și de natură a îndeplini funcția punitivă și de prevenire la care tinde o sancțiune contravențională.
Instanța apreciază că sancțiunea „avertismentului” este insuficientă, raportat la împrejurarea că petentul nu a recunoscut fapta și nu a manifestat o atitudine sinceră în legătură cu cele întâmplate, elemente care să fie de natură să întărească aprecierea că sancțiunea avertismentului ar putea îndeplini funcția punitivă și de prevenire la care tinde o sancțiune contravențională.
Având în vedere cele de mai sus, instanța apreciază că, în speță, sancțiunea aplicată între limitele prevăzute de lege, fiind suficientă și de natură a îndeplini funcția punitivă și de prevenire la care tinde o sancțiune contravențională.
Conchizând, instanța apreciază plângerea formulată ca neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul P. R. M. cu domiciliul în Cluj-N. . ., în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ cu sediul în Cluj-N. ., intervenientul forțat C. V. cu domiciliul în Cluj-N. . și asiguratorii .> cu sediul în București .. 31-33 sector 2 și .>, cu sediul în Voluntari . City Business Park clădirea O23 ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 februarie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
D. C. M. M.
DC/DC/12.04.2013/5 ex.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 8434/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
