Plângere contravenţională. Sentința nr. 6888/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6888/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 2699/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6888/2013
Ședința publică din: 15.04.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul M. G. R. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 01.03.2013, întâmpinare din partea intimatului.
Instanța constatând că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petentul M. G.-R. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 22.01.2013 de Poliția Municipiului Cluj-N.. În subsidiare petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii contravenționale formulate petentul M. G.-R. a arătat că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde realității, întrucât el a încetinit, în fața sa fiind un alt autoturism, care semnaliza dreapta și care s-a tras pe marginea părții carosabile, iar el l-a depășit fără să treacă pe cealaltă parte a carosabilului.
Mai mult, arată petentul, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu nerespectarea dispoz. art. 16 din O.G. nr. 2/2001, astfel agentul constatator nu a indicat locul exact al săvârșirii contravenției, precum și cu nesocotirea dispoz. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel în cuprinsul acestuia nu s-a menționat perioada pentru care i s-a suspendat permisul, fapta săvârșită de el nu a fost încadrată corespunzător în drept iar pe procesul său verbal nu s-a menționat că a fost înregistrat cu camera video. Pe de altă parte, în înștiințarea de plată comunicată nu s-a trecut adresa de domiciliu și datele din cuprinsul procesului verbal.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
La plângere a fost atașată copia procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 22.01.2013 de Poliția Municipiului Cluj-N..
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul IPJ Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 22.01.2013 de Poliția Municipiului Cluj-N. a fost sancționat contravențional petentul M. G. R. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 alin. 1, lit. i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. și sancționată de art. 100, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 22.01.2013 petentul a condus auto marca VW cu nr._ dinspre Cluj-N. înspre T. și a depășit neregulamentar în zona de acțiune a marcajului longitudinal dublu continuu, depășind auto cu nr._ condus regulamentar.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Astfel, petentul invocă nulitatea absolută a actului constatator deoarece în cuprinsul acestora au fost indicate temeiuri de drept fără corespondent în lege.
Or, așa cum rezultă fără echivoc din cuprinsul procesului verbal, petentul a fost sancționat în mod corect pentru o faptă prevăzută de art. 120 alin. 1, lit. i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002., care are următorul conținut:
‘’(1) Se interzice depasirea vehiculelor: …i) cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere;….’’
Apoi este de menționat faptul că sancțiunea a fost aplicată conform art. 100, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede următoarele:’’ Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:…
e) nerespectarea regulilor privind depasirea;;…’’
Astfel, având în vedere starea de fapt reținută și temeiul legal în care a fost încadrată faptă săvârșită de petent, instanța va respinge susținerile acestuia, ca neîntemeiate.
Neîntemeiate sunt și celelalte susțineri ale petentului privind faptul că nu s-a menționat perioada pentru care i s-a suspendat permisul iar pe procesul său verbal nu s-a menționat că a fost înregistrat cu camera video. Or, agentul constatator a completat corespunzător rubrica cu privire la reținerea permisului de conducere iar obligația de a menționa că a fost înregistrat o avea numai în situația în care se efectua o astfel de înregistrare, însă petentul nu a fost înregistrat cu mijloace tehnice fapta fiind constată doar cu propriile simțuri ale agentului constatator.
Pe de altă parte este reală susținerea petentului că nu s-a menționat locul exact al săvârșiri contravenției în cuprinsul procesului verbal iar înștințarea de plată nu cuprinde datele sale.
Însă, atare omisiuni nu ar putea sa atraga decat nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei ce a fost incheiat in astfel de conditii .
Or, fiind vorba de o nulitate relativă, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a insera în actul constator aceste mențiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Astfel, prezent în instanță, acesta nu a făcut dovada susținerilor sale, susțineri, care în lipsa oricărui suport probator rămân la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
Față de cele expuse anterior, în temeiul dispoz. art. 34 și urm. din O.G. nr. 2/2001 instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea petentului, sancțiunea aplicată fiind nu numai necesară dar și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și reeducativ al sancțiunii contravenționale, având în vedere și istoricul contravențional al petentului comunicat de intimată la dosarul cauzei.
Fară cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. G.-R., cu domiciliul în Cluj-N., .. 19, ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj N., ., jud. Cluj împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 22.01.2013 de Poliția Municipiului Cluj-N..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MoșRaluca L.,
Dact./Red.Am.M.
5 ex./16.07.2013
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 150/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7343/2013. Judecătoria... → |
|---|
