Pretenţii. Sentința nr. 193/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 193/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 26031/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr.193/2013
Ședința publică de la 10 ianuarie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE și pe pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură din partea reclamantei, un set de înscrisuri.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 08.11.2012 sub nr. de mai sus, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL, obligarea pârâtei la plata sumei de 782,2 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 699,15 lei aferentă perioadei ianuarie 2010-decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 83,05 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit art.40, alin.3 din Legea nr.41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune, republicată, „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”, iar în aplicarea art.40, alin.4 din Legea nr.41/1994 a fost adoptată HG nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la data formulării cererii de chemare în judecată și care stabilește printre altele cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere. A mai susținut că potrivit HG nr.977/2003, art.5, alin.1, „taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art.1 și 3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate. A susținut de asemenea că potrivit art.6, alin.1 și 2 din HG nr.977/2003, „pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere” iar cuantumul acestora se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică, instituindu-se o derogare de la prevederile art.1087 din Codul civil conform principiului specialia generalibus derogant.
În drept, a invocat dispozițiile articolelor 112 din Codul de procedură civilă, art.40, alin.3 și 4 din Legea nr.41/1994 și HG nr.977/2003.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile.
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța reține că la data de 11.12.2012, reclamanta a depus al dosarul cauzei o cerere (f 34) prin care a solicitat instanței să ia act de faptul că acțiunea sa a rămas fără obiect pentru că debitul a fost achitat de către pârâtă la data de 28.11.2012 conform adresei Departamentului Economic nr.59.130/29.11.2012 depusă la fila 35.
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În fapt, întrucât cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost respinsă pentru că pârâta a achitat debitul abia după înregistrarea cererii, culpa procesuală ar reveni pârâtei, dar instanța reține pe de o parte că potrivit art.275 din Codul de procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată și pe de altă parte că oricum, reclamanta nu a dovedit că ar fi suportat vreo cheltuială în acest proces. În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj.
Respinge ca neîntemeiată cererea prin care reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. M. G. P. A.
Red./Dact.09.02.2013
MMG
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4040/2013.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 7896/2013.... → |
|---|
